ICCJ. Decizia nr. 4383/2010. Penal. Contestaţie (Plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4383/2010
Dosar nr. 8542/1/2010
Şedinţa publică din 6 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, cu termen în continuare la 5 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 27716/3/2007, a fost respinsă cererea petentului V.G. privind ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 16 iulie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, asupra imobilului situat în municipiul Piteşti, str. D., judeţ Argeş.
S-a reţinut de către instanţă că prin cererea formulată în cauză, petentul V.G. solicitase ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra imobilului aparţinând inculpatului C.I., invocând în acest sens existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu inculpatul - pe temeiul căruia achitase şi o parte din preţul vânzării - şi imposibilitatea perfectării contractului, ca urmare a indisponibilizării bunului promis.
Pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că imobilul indisponibilizat prin Ordonanţa procurorului din 16 iulie 2008 constituia proprietatea inculpatului C.I., trimis în judecată prin Rechizitoriul din 3 decembrie 2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, sub acuzaţia de săvârşire a mai multor infracţiuni de corupţie şi de aderare la un grup infracţional organizat, alături de alţi 27 inculpaţi.
S-a reţinut că urmărirea penală fusese declanşată împotriva inculpatului C.I. la 20 iunie 2008, dată la care a avut loc şi reţinerea şi, ulterior, arestarea inculpatului, începând cu data de 21 iunie 2008.
Punerea sub acuzare şi arestarea inculpatului avusese loc în contextul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cauză în care au fost arestate preventiv mai multe persoane, într-o primă etapă, începând cu data de 15 iunie 2008 şi continuând la 14 iulie 2008 şi, respectiv, 15 august 2008.
După ce au fost operate primele 17 arestări în cauză, între inculpatul C.I. şi petentul V.G. s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Piteşti, str. D., judeţ Argeş, antecontract ce prevedea condiţiile şi termenul la care urma să se perfecteze vânzarea-cumpărarea.
Conform înţelegerii părţilor, imobilul supus înstrăinării trebuia să fie liber de sarcini la data încheierii vânzării.
În raport de situaţia prezentată, instanţa a constatat că măsura sechestrului asigurător nu se justifică a fi înlăturată în cauză, având în vedere stadiul incipient al cercetării judecătoreşti, precum şi faptul că era posibilă extinderea acţiunii penale cu privire la persoanele trimise în judecată, indisponibilizarea bunului constituind o garanţie în vederea recuperării pagubelor presupus cauzate prin infracţiune.
Pe de altă parte, s-a reţinut că măsura asigurătorie luată în cauză nu împiedica obiectiv încheierea contractului, bunul putând fi înstrăinat chiar dacă era indisponibilizat prin Ordonanţa procurorului din 16 iunie 2008.
Ca urmare, instanţa a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra imobilului aparţinând inculpatului C.I.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs petentul V.G.
Cererea de recurs a fost motivată cu argumentele invocate în faţa primei instanţe, susţinându-se în esenţă că menţinerea sechestrului asigurător asupra imobilului aparţinând inculpatului C.I. îi prejudiciază grav drepturile decurgând din antecontractul de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2008, având în vedere pe de o parte, imposibilitatea perfectării actului, iar, pe de altă parte, imposibilitatea de recuperare de la inculpat a sumei plătite cu titlu de avans preţ al vânzării, având în vedere situaţia materială dificilă a acestuia.
Din oficiu, în şedinţa publică de la 6 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţia părţilor incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., atras de necompetenţa generală a instanţei în soluţionarea plângerii formulate împotriva măsurii asigurătorii formulată în cursul urmăririi penale, conform art. 168 C. proc. pen.
Examinând cauza în raport de motivul de casare enunţat, luat în considerare din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi care necesită o examinare prioritară raportat la celelalte aspecte ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Se reţine astfel că măsura sechestrului asigurător vizând imobilul situat în municipiul Piteşti, str. D., judeţ Argeş, aparţinând inculpatului C.I., a fost luată în cursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.
În respectiva cauză penală a fost emis Rechizitoriul din 3 decembrie 2008, prin care s-a dispus şi trimiterea în judecată a inculpatului C.I., sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de influenţă, dare de mită şi fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Totodată, prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus şi disjungerea şi declinarea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru unele din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, menţionate ca atare în actul procurorului, în favoarea Serviciului Teritorial Piteşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii dispuse în cauză, cu referire la situaţia inculpatului C.I., rechizitoriul prevedea menţinerea sechestrului instituit prin Ordonanţa din 16 iulie 2008 asupra apartamentului situat în municipiul Piteşti, str. C.M., jud. Argeş, până la concurenţa sumei de 1.150 euro.
Cu privire la celelalte bunuri indisponibilizate prin aceeaşi ordonanţă, actul de sesizare a instanţei cuprindea dispoziţia de menţinere a măsurii asigurătorii, subsecvent disjungerii şi continuării cercetărilor într-un dosar separat, pe rolul Serviciului Teritorial Piteşti.
În raport de cele arătate, se constată că învestirea primei instanţe nu a avut loc şi pentru faptele disjunse din Cauza penală nr. 26/P/2008 şi în legătură cu care fusese menţinută măsura sechestrului asigurător asupra imobilului clădire şi teren situate pe str. D. din oraşul Piteşti, judeţ Argeş.
Din verificările efectuate, a rezultat că dosarul disjuns a fost înregistrat la Serviciul Teritorial Piteşti sub nr. 155/P/2008, iar la data formulării şi soluţionării plângerii petentului, cercetările penale erau în curs de desfăşurare. Potrivit prevederilor 168 alin. (1) C. proc. pen., plângerea în contra măsurii asigurătorii luate sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se adresează procurorului sau instanţei de judecată.
Textul de lege enunţat nu stabileşte însă competenţa alternativă a organelor judiciare în soluţionarea plângerii formulate împotriva măsurilor asigurătorii, competenţa aparţinând fie procurorului, fie instanţei de judecată, corespunzător fazei pe care o înregistrează procesul penal.
Cu alte cuvinte, dacă plângerea se formulează în cursul urmăririi penale, competenţa de soluţionare aparţine procurorului, iar dacă plângerea se formulează în cursul judecăţii, competenţa revine instanţei învestite prin rechizitoriu.
Cum, în speţă, învestirea instanţei nu avusese loc şi pentru infracţiunile în legătură cu care s-a dispus sechestrul asigurător, se constată că plângerea pendinte a fost soluţionată de instanţa Curţii de Apel Târgu Mureş cu încălcarea competenţei exclusive a procurorului, în faza de urmărire penală.
În consecinţă, admiţând recursul petentului conform art. 38515 pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen., va fi casată în parte încheierea atacată, numai în ceea priveşte dispoziţia de respingere a cererii de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 16 iunie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, asupra imobilului situat în municipiul Piteşti, str. D., judeţ Argeş şi, rejudecând, va fi respinsă plângerea petentului, ca inadmisibilă.
Înalta Curte arată că soluţia de inadmisibilitate pronunţată în recursul petentului nu încalcă principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, având în vedere posibilitatea formulări unei noi plângeri cu acelaşi obiect, în dosarul disjuns cu nr. 155/P/2008 al Serviciului Teritorial Piteşti.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul V.G. împotriva Încheierii din 4 octombrie 2010 cu termen în continuare la data de 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 614/43/2008.
Casează în parte încheierea atacată, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulată de petentul V.G. şi, rejudecând:
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul V.G. vizând imobilul situat în municipiul Piteşti, str. D., judeţul Argeş.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4387/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
