ICCJ. Decizia nr. 4387/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4387/2010
Dosar nr. 5212/1/2010
Şedinţa publică din 6 decembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă constată:
Prin cererea de contestaţie în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 5212/1/2010 din 11 iunie 2010, contestatorii M.M., D.S. şi L.M. au solicitat desfiinţarea Deciziei penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 1787/33/2009. Cererea nu a fost motivată în fapt şi în drept.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia penală nr. 2248 din 8 iunie 20010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost soluţionate cererile de recurs formulate de petiţionarele M.M., D.S. şi L.M. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj.
Prin respectiva hotărâre, instanţa Curţii de Apel Cluj dispusese respingerea plângerii petiţionarelor formulată împotriva soluţiei de neurmărire penală emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 169/P/2009, vizând pe intimatul executor judecătoresc M.I.F.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen. este supusă unei verificări prealabile judecării pe fond a acesteia, ocazie cu care instanţa examinează în principiu cererea. Scopul urmărit de legiuitor este acela de a nu trece la judecarea cererii dacă aceasta nu întruneşte condiţiile de admisibilitate.
În această etapă procesuală, instanţa este obligată să examineze dacă cererea de contestaţie priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, în cerere nu este indicat cazul de contestaţie, nu sunt depuse înscrisuri şi nici nu se face referire la dovezi din dosarul cauzei care să fundamenteze cererea de contestaţie.
Aşa fiind, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarele M.M., D.S. şi L.M. împotriva Deciziei penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1787/33/2009.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarele M.M., D.S. şi L.M.
Împotriva Deciziei penale nr. 2248 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1787/33/2009.
Obligă contestatoarele M.M., D.S. şi L.M. la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4383/2010. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... | ICCJ. Decizia nr. 2529/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
