ICCJ. Decizia nr. 4445/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4445/2010
Dosar nr. 8526/1/2010
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 8526/1/2010, petentul Ş.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 226/A pronunţată în Dosarul nr. 11875/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, fără a motiva cererea sa şi fără a depune acte în susţinerea acesteia.
În realitate este vorba de o contestaţie în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 1527 din 24 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a respins recursul contestatorului împotriva Încheierii din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.G. o consideră inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Din interpretarea disp. art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestaţia în anulare ca şi cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prev. de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.
Legea procesual penală reglementează subiecţii de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) şi instanţa competentă a o soluţiona (art. 389 C. proc. pen.).
Dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanţei de judecată în examinarea admiterii în principiu a cererii de contestaţie în anulare, respectiv, termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres şi limitativ prevăzute de lege) şi necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestaţiei.
Admiterea în principiu a contestaţiei în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar, contestaţia urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Din verificarea cererii formulată de către contestatorul Ş.G. se constată că acesta, deşi a formulat contestaţie împotriva unei decizii a Curţii de Apel Bucureşti (din verificările efectuate s-a constatat că numărul dosarului invocat de către contestator corespunde unei decizii pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (nr. 1527 din 24 aprilie 2009) prin care a soluţionat recursul inculpatului Ş.G. formulat împotriva încheierii din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), este vorba de o contestaţie în anulare îndreptată împotriva Deciziei penale nr. 1527 din 24 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 11875/3/2008, în care nu a invocat vreo critică care să poată fi circumscrisă motivelor de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de lege şi fără a depune vreun act în susţinerea acesteia.
Mai mult este vorba despre o decizie pronunţată în recurs prin care nu a fost soluţionat fondul cauzei.
Faţă de cele reţinute Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentul Ş.G.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ş.G. împotriva Deciziei penale nr. 1527 din 24 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a soluţionat recursul declarat de inculpatul Ş.G. împotriva Încheierii din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 11875/3/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 decembrie 2010.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 27 septembrie 2011, face parte integrantă din prezenta decizie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4429/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 867/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
