ICCJ. Decizia nr. 867/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 867/2010
Dosar nr. 5856/86/2008
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 327/P/1998 din 24 iunie 1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H.F. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e), C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. şi a inculpatului N.V.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.
S-a reţinut că la data de 26 mai 1998, inculpatul H.F. împreună cu alte trei persoane rămase neidentificate, prin violenţă şi ameninţare au deposedat-o pe partea vătămată C.G. de suma de 167.000.000 lei, din care suma de 450.000 lei şi 800 DM a fost predată inculpatului N.V.D., care cunoştea faptul că aceasta provenea din săvârşirea infracţiunii menţionate.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 30 din 22 martie 1999 pronunţată în Dosarul nr. 4078/1998 a dispus condamnarea inculpatului H.F. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. pentru drepturile civile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin această sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului N.V.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. pentru drepturile civile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 mai 1998 la zi.
Inculpaţii H.F. şi N.V.D. au fost obligaţi în solidar să plătească părţilor vătămate C.G. şi C.A. cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 24 milioane lei, precum şi suma de 11.000 dolar SUA, 600 DM şi 4 milioane lire italiene sau contravaloarea în lei a acestor sume de la data executării sentinţei penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 mai 1998, H.F. din localitatea Galaţi, însoţit de alte trei persoane rămase neidentificate, s-a întâlnit în Staţia C.F.R. Suceava cu N.V.D., cu care a pus la cale un jaf.
Ca urmare, în dimineaţa zilei următoare, cei doi inculpaţi au intrat în scara blocului vizat din Suceava, iar cele două persoane rămase neidentificate au asigurat paza la uşa apartamentului. în timp ce inculpatul H.F. l-a lovit în zona capului pe C.G., cunoscut ca un om de afaceri valutare, sustrăgându-i prin violenţă borseta cu 24 milioane lei, 11.000 dolar SUA, 6000 DM şi 4 milioane lire italiene, inculpatul N.V.D. a lovit-o pe C.A., soţia părţii vătămate.
În ziua următoare inculpatul N.V.D. s-a întâlnit cu inculpatul H.F. în municipiul Botoşani, conform înţelegerii, primind 800 DM şi schimbându-i totodată pe piaţă lirele pe 1000 dolar SUA.
Această sentinţă a fost menţinută prin Decizia penală nr. 96/1999 a Curţii de Apel Suceava, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor, iar prin Decizia nr. 89/2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.V.D. şi prin Decizia penală nr. 6110/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca nefondat recursul declarat peste termen de inculpatul H.F.
Ca urmare a acestor condamnări, au fost emise mandatele de executare a pedepselor. La data de 25 iulie 2008, condamnatul H.F. a fost preluat sub escortă, ca urmare a extrădării, din Dublin-lrlanda, fiind încarcerat în arestul I.G.P.R. - Direcţia Cercetări Penale, după care a fost transferat la Penitenciarul Botoşani.
În acest context, la data de 7 august 2008, condamnatul H.F. a formulat o cerere de rejudecare a cauzei, motivat de faptul că, pe parcursul procesului penal nu a fost audiat, iar pe fond nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, aflându-se în Irlanda la data comiterii infracţiunii din România.
Reinvestit cu soluţionarea cauzei, după extrădare, Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 76 din 17 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 5856/86/2008 a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului H.F. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e), C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), anularea sentinţei penale nr. 30 din 22 martie 1999 a Tribunalului Suceava pronunţată în Dosarul nr. 4078/1998, a Deciziei penale nr. 96 din 7 iulie 1999 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. 1938/1999, definitivă prin Decizia penală nr. 61101 din 18 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi toate formele de executare întocmite în baza hotărârii de condamnare a celui în cauză.
Pe cale de consecinţă s-a dispus punerea inculpatului de îndată în libertate, dacă nu este reţinut în altă cauză.
Instanţa, după ce a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 5221 C. proc. pen. a considerat oportun a administra probatoriul solicitat de inculpat şi anume reaudierea părţilor vătămate, precum şi audierea unor martori cu care cel în cauză a încercat să dovedească plecarea sa ilegală din ţară înainte de săvârşirea infracţiunii.
În apărarea sa, inculpatul a prezentat instanţei o traducere a unei adrese ce ar fi provenit, după susţinerile sale, de la un notar din Irlanda şi o traducere a certificatului său de naştere care ar fi fost făcută la acel notar chiar la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 26 mai 1998.
În urma administrării probatoriului, pe parcursul rejudecării cauzei, instanţa a reţinut că inculpatul H.F. nu a comis infracţiunea reţinută în seama sa.
Astfel, coinculpatul N.V.D., reaudiat, a infirmat susţinerea potrivit căreia ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpatul H.F., iar părţile vătămate C.G. şi C.A., prezente în sala de judecată au precizat că nu-l recunosc pe inculpat ca fiind unul din autorii infracţiunii a căror victime au fost.
De asemenea s-a mai reţinut că, nevinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză B.G., D. (F.) I., F.G. - care au arătat că inculpatul a părăsit în mod ilegal România la jumătatea lunii aprilie 1998, după care nu a mai revenit în ţară.
Deosebit de aceasta, instanţa a mai avut în vedere şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 77, 78, 85) care atestă faptul că la data de 26 mai 1998 inculpatul H.F. a fost prezent în faţa unui notar public din Irlanda în scopul traducerii certificatului de naştere şi obţinerii unei copii legalizate.
Investită cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, împotriva sentinţei penale menţionate, Curtea de Apel Suceava având în vedere că înscrisurile depuse de inculpatul H.F. la dosarul cauzei nu prezentau ştampila autorităţii pretins emitente, a dispus efectuarea unei comisii rogatorii, în baza Legii nr. 302/2004 înaintându-se instituţiei, care a efectuat traducerea şi aceste acte.
Instanţa, reţinând că potrivit declaraţiei persoanei care a întocmit acest act, respectiv D.M. (f. 134 ds.apel), aceasta a recunoscut semnătura şi adresa furnizată de către inculpatul H.F., precum şi înscrisurile înaintate ca fiind emise de instituţia sa, a apreciat astfel că inculpatul a făcut dovada că la data săvârşirii infracţiunii nu se afla în ţară.
Pe de altă parte, s-a mai reţinut şi declaraţia martorei M.A.M. (f. 84 ds. fond) în care aceasta arată că a plecat împreună cu inculpatul, cu un TIR, în Irlanda, la data de 12 aprilie 1998.
Prin Decizia penală nr. 64 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei penale nr. 76 din 17 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 5856/86/2008.
În continuare parchetul a înţeles a critica ambele hotărâri ca fiind nelegale şi netemeinice, motivat de faptul că, probatoriul administrat în rejudecarea cauzei după extrădare nu a fost de natură să-l înlăture pe cel administrat în Dosarul nr. 4078/1998 al Tribunalului Suceava, probatoriu care demonstrează fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului H.F. privind săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa. Astfel, aşa cum rezultă din procesul verbal de recunoaştere după fotografie, întocmit la data de 29 mai 1998 (f. 67-74 dosar u.p.) părţile vătămate l-au recunoscut din planşele foto prezentate pe inculpatul H.F. ca autor al infracţiunii săvârşite. Fără îndoială că reaudiate, părţile vătămate nu au reuşit să-l indice cu certitudine pe inculpat ca fiind autorul infracţiunii, însă partea vătămată C.A. în declaraţia sa (fila 68 dosar instanţă) a precizat că „nici dacă i-aş vedea nu i-aş recunoaşte după atâta timp".
Faptul că părţile vătămate nu au fost în măsură să-l recunoască pe inculpat, se explică prin aceea că acesta nu mai seamănă cu persoana de la data săvârşirii faptei, însă semnalmentele de acum 11 ani s-au regăsit întru totul în fotografia în baza căreia a fost identificat.
Pe tot parcursul judecării cauzei în fond inculpatul N.V.D. a avut o poziţie constantă în a arăta, atât în declaraţii, cât şi în memoriile înaintate instanţei, că cel care a tâlhărit cele două părţi vătămate a fost H.F., persoană pe care a cunoscut-o iniţial după porecla de G. şi despre care ştia că este din municipiul Galaţi.
Instanţa de recurs retine următoarele:
Ca şi prim aspect, de ordin procedural, este de reţinut că ne aflăm într-o situaţie oarecum atipică în care se dezbate pe fond aspectul vinovăţiei sau nevinovăţiei unui inculpat deşi acesta fusese condamnat cu titlu definitiv pentru învinuirea respectivă anterior. Ba mai mult, faţă de inculpat fusese pronunţată o pedeapsă mai mult decât substanţială ca şi cuantum, şi anume 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Ulterior beneficiind de prevederile Convenţiilor europene, cu corespondent în legislaţia românească, respectiv procedura de rejudecare grefată pe disp. art. 5221 C. proc. pen., prevalată pe lipsa inculpatului de la judecarea cauzei prin care se stabilise iniţial condamnarea sa, acesta a obţinut soluţie de achitare.
În esenţă ceea ce se solicită de parchet este ca, în temeiul disp. art. 3859 pct. 18 din C. proc. pen., invocând ca motiv de recurs eroarea gravă de fapt în ceea ce priveşte interpretarea probelor administrate în cauză, să se constate că a avut drept consecinţă achitarea greşită a inculpatului H.F., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. prroc. pen.
Audiat, persoana direct implicată, inculpatul H.F., acesta a susţinut în declaraţia sa faptul că nu poate fi autor al acestei infracţiuni întrucât a plecat ilegal din ţară, înainte de săvârşirea faptei, prezentând instanţei ce a păşit la rejudecarea sa, neexistând nici un element de natură juridică procesuală ce să conducă la ideea că nu că nu s-a procedat corect în acest sens la o nouă judecată, o traducere a certificatului său de naştere, care ar fi fost făcută, după afirmaţiile sale, la un notar din Irlanda, chiar la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 26 mai 1998, însoţită şi de o adresă semnată indescifrabil şi fără a purta vreo ştampilă a instituţiei emitente.
Raportat la ultima împrejurare, este de consemnat şi aspectul de detaliu relevant că, investită cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei penale de achitare, Curtea de Apel Suceava având în vedere că înscrisurile depuse de inculpatul H.F. la dosarul cauzei nu prezentau ştampila autorităţii pretins emitente, a dispus efectuarea unei comisii rogatorii, în baza Legii nr. 302/2004 înaintându-se instituţiei care a efectuat traducerea şi aceste acte. S-a certificat că, potrivit declaraţiei persoanei care a întocmit acest act, respectiv D.M. (f. 134 ds.apel), aceasta a recunoscut semnătura şi adresa furnizată de către inculpatul H.F., precum şi înscrisurile înaintate ca fiind emise de instituţia sa, a apreciat astfel că inculpatul a făcut dovada că la data săvârşirii infracţiunii nu se afla în tară.
Mai mult, fiind reaudiat coinculpatul N.V.D., acesta a precizat, în declaraţia sa că autorul infracţiunii a fost o altă persoană al cărui nume nu-l poate dezvălui.
Din procesul verbal întocmit la data de 27 ianuarie 1999 rezultă că mama inculpatului H.F. a susţinut că fiul său este plecat în Germania din luna aprilie 1998.
După cum s-a arătat, potrivit declaraţiei persoanei care ar fi tradus şi legalizat certificatul de naştere aparţinând inculpatului H.F., respectiv D.M., fost director executiv la N.T.L. (fila 134 dosar apel) rezultă că, deşi aceasta nu-şi aminteşte data când cel în cauză s-a prezentat pentru traducerea înscrisului menţionat retine că a fost identificat cu un G.N.I.B., carte de la Biroul Naţional de Imigrare Garda sau cu o carte de identitate românească, cu care urma să dovedească faptul că certificatul de naştere îi aparţine. D.M. a precizat că nu este în măsură să înainteze instanţei o copie a certificatului de naştere aparţinând lui H.F. deoarece orice traducere este păstrată doar 5 ani.
Deşi a susţinut că traducerea certificatului de naştere menţionat îi aparţine, D.M. nu a putut preciza cu exactitate că aceasta a fost datată 26 mai 1998, cu toate că i-a fost prezentat înscrisul de care s-a prevalat inculpatul H.F., în apărarea sa.
Parchetul se prevalează în căile de atac de anumite neconcordanţe legate de aflarea sau nu în posesia inculpatului a actelor sale de identificare, iar în ce priveşte declaraţia martorei M.A., concubina inculpatului, cât şi declaraţiile celorlalţi martori, propuşi în apărare de inculpat, referitor la susţinerea că acesta ar fi plecat în luna aprilie 1998 în Irlanda, s-a apreciat că „nu sunt concludente, necoroborându-se cu probele administrate în cauză. De asemenea, nici declaraţia persoanei care ar fi tradus certificatul de naştere nu creează convingerea că inculpatul s-ar fi aflat la data de 26 mai 1998 în Irlanda".
Până la urmă relevante sub aspect juridic, strict procesual, sunt chiar şi aceste aspecte, învederări făcute, întrucât pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare de către o instanţă, imputarea făcută trebuie să rezulte dintr-un ansamblu probator convingător care să stabilească adevărul cert şi absolut. Ori poziţia Parchetului în sensul că inculpatul nu a creat convingerea că la momentul pretinsei săvârşiri a infracţiunii nu s-ar fi aflat în ţară nu este o sarcină juridică a inculpatului, nu acesta are obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia ci organele de anchetă sunt cele care au sarcina de a dovedi indubitabil vinovăţia sa.
Ne aflăm în aceste condiţii într-o situaţie clasică de dubiu ce trebuie să profite inculpatului şi astfel care face ca soluţia propusă de instanţele inferioare, aceea de achitare, să fie una corectă.
Mijloace de probă care să confirme, cel puţin într-o notă de plauzibilitate, susţinerile inculpatului de nevinovăţie există în cauză, orientarea către o soluţie de achitare a inculpatului are o totală acoperire judiciară, procedurală.
Aşa fiind, pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul formulat ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei penale nr. 64 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul H.F.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4445/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 937/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
