ICCJ. Decizia nr. 4416/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4416/2010
Dosar nr. 2009/113/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 185 din 17 decembrie 2009 Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul N.M. la următoarele pedepse:
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., faptă săvârşită în cursul lunii noiembrie 2006.
- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., faptă săvârşită în cursul lunii noiembrie 2006.
- 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru instigare la comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., faptă săvârşită în prima jumătate a lunii decembrie 2006.
- 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 6 ani pentru instigare la comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., faptă săvârşită în prima jumătate a lunii decembrie 2006.
- 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., faptă săvârşită în perioada anilor 2003 - 2005.
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., faptă săvârşită în cursul anului 2005.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate, inculpatul N.M. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 9 ani închisoare la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare, în total va executa o pedeapsă principală de 12 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. alături de pedeapsa principală de 12 ani închisoare, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 6 ani.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, s-a dedus durata reţinerii de 24 de ore din data de 13 mai 2009 şi durata arestării preventive din data de 14 mai 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului N.M.
S-a luat act că persoana vătămată B. (D.) M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 10.250 euro în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de bani obţinută de inculpat prin comiterea infracţiunii de proxenetism (respectiv suma de 6.700 euro obţinută de la martora B.M., suma de 1.550 euro obţinută de la martora P.E. şi suma de 2.000 euro obţinută de la martora T.A.).
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 8.000 euro în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de bani obţinută de inculpat din comiterea infracţiunii de trafic de persoane, pentru care persoana vătămată B.M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că drogurile care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 în prezenta cauză au fost confiscate şi s-a dispus distrugerea lor prin Sentinţa penală nr. 115/27 aprilie 2007 a Tribunalului Brăila definitivă la data de 13 noiembrie 2007 prin Decizia penală nr. 183/24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În cursul lunii noiembrie 2006 au fost obţinute informaţii potrivit căror inculpatul N.M. face parte dintr-o reţea de traficanţi de droguri şi desfăşoară activităţi de trafic de droguri.
Iniţial, cauza a fost înregistrată sub numărul 90/D/P/2006, efectuându-se investigaţii pentru descoperirea activităţii infracţionale desfăşurate de N.M. şi pentru identificarea persoanelor care fac parte din reţeaua sa. S-a stabilit în primul rând că la data de 14 octombrie 2006 N.M. a părăsit ţara cu autoturismul proprietate personală marca „D.C.” însoţit de către I.F.
La data de 15 decembrie 2006, s-a procedat la verificarea evidenţelor Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră privind intrările şi ieşirile din ţară ale persoanelor şi s-a stabilit că la aceiaşi dată I.F. însoţit de B.M. au intrat în România prin punctul de trecere a frontierei Nădlac cu autoturismul marca „D.C.” (cu privire la care se stabilise că îi aparţine lui N.M.).
Existând suspiciuni că cele două persoane, cunoscute ca făcând parte din anturajul lui N.M., ar putea aduce droguri în ţară, s-a procedat la oprirea în trafic a respectivului autoturism pe raza localităţii Ianca, judeţul Brăila.
În spaţiul de sub maneta schimbătorului de viteze şi sub scaunul şoferului au fost identificate:
- 6 pachete învelite în folie aluminiu conţinând o substanţă solidă de culoare brun-oliv, având greutatea brută totală de 56,74 g. cu privire la care s-a stabilit că este rezină de cannabis - substanţă înscrisă în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 (a se vedea raportul de constatare nr. 447308 din 19 decembrie 2006);
- 3 pacheţele (bile) învelite în folie de plastic de culoare albă, având greutatea brută de 1,75 g. cu privire la care s-a stabilit că este cocaină - substanţă înscrisă în tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 (proces-verbal de constatare).
Cu privire la provenienţa drogurilor B.M. şi I.F. au declarat că au fost procurate din Spania de către inculpatul N.M., care le-a solicitat celor doi să le introducă în România.
Imediat după ce ajungeau în municipiul Brăila, cei doi urmau să ia legătura cu inculpatul N.M. pentru ca acesta să le comunice persoana căreia să-i fie predate drogurile.
Cauza privind pe B.M. şi I.F. şi depistarea acestora în flagrant a fost înregistrată sub nr. 95/D/P/2006.
Întrucât din audierea celor doi inculpaţi a rezultat că există legătură între aceştia şi N.M., s-a dispus conexarea Dosarului nr. 90/D/P/2006 la Dosarul nr. 95/D/P/2006 şi formarea unei singure cauze.
B.M. şi I.F. au fost reţinuţi, arestaţi preventiv, trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 95/D/P/2006 şi condamnaţi la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pe baza Sentinţei penale nr. 115 din 27 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 515/113/2007.
Prin rechizitoriul anterior menţionat s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de N.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
De la data declanşării cercetărilor şi până la data de 13 mai 2009 inculpatul N.M. nu a putut fi audiat deoarece a fost plecat în Spania şi s-a sustras de la cercetări, însă în această perioadă cercetările au continuat să se desfăşoare, pe baza acestora rezultând că inculpatul a mai săvârşit infracţiunile de trafic de persoane şi proxenetism în formă continuată.
Astfel, începând din luna octombrie 2003 şi până la finele anului 2005 inculpatul a îndemnat la practicarea prostituţiei pe martorele P.E., B.M. şi T.A., trăgând foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei.
Singura victimă a infracţiunii de trafic de persoane care a putut fi audiată este B.M.M.
În luna octombrie 2003, martora P.E. s-a hotărât să plece în Spania pentru a-şi găsi loc de muncă. Intenţia sa a ajuns la cunoştinţa inculpatului N.M. Acesta s-a oferit să o înscrie pe martoră într-un club din Spania unde să practice prostituţia şi i-a împrumutat suma de 90 euro pentru achitarea biletului de călătorie în Spania.
La data de 24 octombrie 2003 martora a părăsit ţara împreună cu inculpatul, a fost găzduită de către acesta în apartamentul lui situat în Sevilla.
În cursul zilei următoare, inculpatul a transportat-o pe martoră la clubul „C.” şi a ajutat-o să se înscrie la acest club.
Martora a practicat prostituţia la club timp de trei săptămâni, i-a restituit inculpatului datoria şi apoi a întrerupt orice contact cu inculpatul.
În cursul lunii mai 2005 martora B.M. l-a cunoscut pe inculpatul N.M.
Martora a luat decizia de a pleca în străinătate pentru a câştiga bani întrucât în ţară avea o situaţie materială precară, provenind de la o casă de copii şi neavând nicio sursă de venit.
Inculpatul i-a propus martorei să o ajute să plece în Spania unde să practice prostituţia şi să-i achite martorei taxele necesare eliberării paşaportului şi contravaloarea biletului de călătorie în Spania. Ajutorul acordat nu a fost cu titlu gratuit, inculpatul pretinzând martorei să îi restituie toţi banii cheltuiţi şi să împartă cu el în cote egale banii obţinuţi prin practicarea prostituţiei.
Martora a acceptat condiţiile, iar la data de 10 iunie 2005 a plecat în Spania împreună cu inculpatul N.M.
Acesta a ajutat-o să se înscrie la clubul „J.D.”, loc în care martora a practicat prostituţia până la sfârşitul lunii iulie 2005. Ulterior, martora s-a mutat la clubul „A.S.” şi a continuat să practice prostituţia.
Suma totală de bani expediată de martoră inculpatului sau membrilor familiei sale a fost de 4.100 euro (conform centralizatorului tranzacţiilor bancare).
Tot în cursul anului 2005, martora T.A. l-a cunoscut pe inculpatul N.M. Anterior, martora luase decizia de a pleca în străinătate în scopul găsirii unui loc de muncă.
În mod similar, inculpatul s-a oferit să-i asigure martorei cazarea, deplasarea în Spania şi plasarea la un club unde se practica prostituţia cu condiţia împărţirii în cote egale a banilor obţinuţi din prostituţie.
La data de 27 octombrie 2005 martora a plecat în Spania împreună cu inculpatul şi cu alte două persoane identificate ca fiind C.I.N. şi D.L.
Inculpatul a cazat-o pe martoră în locuinţa pe care o avea închiriată în Sevilla şi apoi a ajutat-o să se înscrie la un club de noapte unde se practica prostituţia.
Martora a practicat prostituţia timp de aproximativ trei săptămâni, câştigul mediu pe noapte fiind de 100 - 150 euro, după care a plecat, fiind nemulţumită de faptul că nu a primit jumătate din banii obţinuţi prin practicarea prostituţiei.
În luna noiembrie 2005 inculpatul a racolat-o prin inducere în eroare pe victima B.M.M. - care participă în calitate de martor în procesul penal - promiţându-i că o va ajuta să se angajeze în Spania pe post de chelneriţă şi solicitându-i în schimb să împartă cu el salariul pe care acesta îl va câştiga în Spania.
Victima a fost găzduită de inculpat la domiciliul său timp de două săptămâni, iar la data de 4 noiembrie 2005 aceasta a plecat în Spania împreună cu martora P.E.
În autogara din localitatea Sevilla, cele două martore au fost aşteptate de către inculpat, care le-a plătit şi biletele pentru autocar.
În momentul în care a ajuns în Spania, martora B.M.M. a constatat că a fost indusă în eroare de către inculpat atât cu privire la natura muncii cât şi cu privire la modul de împărţire a banilor.
Pentru a o determina să se prostitueze şi a se asigura că nu va pleca din club, inculpatul i-a luat martorei paşaportul şi i-a interzis să ia contactul cu membrii familiei ei.
Martora B.M.M. a practicat prostituţia timp de 7 luni, perioadă în care toţi banii i-au fost luaţi de către inculpat. Martora a precizat că suma totală de bani însuşită de către inculpat este de 10.000 euro.
La sfârşitul perioadei de şedere în Spania, inculpatul i-a remis acestei martore suma de 2.000 euro cu precizarea că aceştia reprezintă jumătate din banii câştigaţi prin practicarea prostituţiei în cele 7 luni de zile.
La data de 27 iunie 2006, martora a revenit în ţară şi nu a mai fost contactată de inculpat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, singurele probe pe care s-a bazat acuzarea fiind declaraţiile martorilor B.M. şi I.F., care au dorit să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiind şi ei inculpaţi.
Instanţa de apel a procedat la reaudierea martorilor B. şi I., constatând că aceştia au revenit fără justificare întemeiată asupra declaraţiilor iniţiale, că depoziţiile lor sunt contradictorii şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 76/A din 11 mai 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.M., care a invocat următoarele motive:
1. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. în sensul că instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate.
Se arată că la instanţa de fond, la primul termen de judecată, preşedinte de complet a fost domnul judecător V.V., iar la termenul din 17 noiembrie 2009, când s-a administrat proba cu martori, preşedinte a fost domnul judecător M.T. Ulterior nu s-a mai revenit asupra audierii martorilor, fiind astfel încălcate prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. pen.
Referitor la cazul de incompatibilitate, se arată că la data de 29 martie 2010 judecătorului M.M. i s-a respins cererea de abţinere, deşi acesta a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Sentinţa penală nr. 115 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Brăila, sentinţă prin care au fost condamnaţi I.F. şi B.M.
2. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe sau cereri esenţiale. Se invocă declaraţia martorei B.M.M., care este acuzată în Dosarul penal nr. 13786/196/2009 pentru mărturie mincinoasă şi care constituie singura probă pe care se întemeiază acuzarea pentru infracţiunea de proxenetism. De asemenea, nici infracţiunea de trafic de droguri nu este probată.
3. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor.
4. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Se arată că, fiind acuzat de săvârşirea mai multor infracţiuni privind traficul de droguri şi proxenetism, acestea nu se puteau conexa, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 34 C. proc. pen., astfel că trebuia să se dispună disjungerea lor, conform art. 38 C. proc. pen.
În şedinţa publică din 24 noiembrie 2010, a invocat reprezentanta parchetului în favoarea inculpatului, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., motivând că inculpatul ar fi trebuit să fie condamnat pentru o singură infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cazul de casare invocat a fost pus în discuţia părţilor, inculpatul declarând că îşi însuşeşte acest motiv de recurs.
Recursul este întemeiat în parte, în sensul celor ce urmează, doar sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpat şi al pedepsei aplicate.
Prima critică a inculpatului, respectiv cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., se referă la două aspecte, respectiv nerespectarea dispoziţiilor art. 292 alin. (2) la instanţa de fond şi existenţa unui caz de incompatibilitate în apel.
Conform art. 292 alin. (2) C. proc. pen. „completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor”.
În speţă, din motive pe care nu instanţa de recurs este ţinută a le verifica, la unul din termenele de judecată, când s-a administrat proba cu martori, completul a fost schimbat, însă pentru a atrage incidenţa cazului de casare invocat de inculpat, ar fi trebuit ca să se fi produs nerespectarea tezei ultime a art. 292 alin. (2), respectiv schimbarea completului după începerea dezbaterilor, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Inculpatul, invocă, practic, încălcarea principiului nemijlocirii, care este însă permisă de dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., text ce a făcut obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate, soluţionate însă prin respingerea lor de către Curtea Constituţională.
În motivarea Curţii Constituţionale se arată că, chiar dacă probele nu sunt percepute în totalitate - nemijlocit - de către noul complet de judecată, administrarea acestora, realizată în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, precum şi consemnarea în scris a tuturor actelor procesuale constituie suficiente garanţii pentru ca părţii să nu îi fie încălcat dreptul la un proces echitabil prin schimbarea completului de judecată până la începerea dezbaterilor.
Cât priveşte cazul de incompatibilitate în care s-ar fi aflat unui dintre judecătorii din apel, Înalta Curte constată că în mod corect declaraţia acestuia de abţinere a fost respinsă, întrucât dosarul soluţionat de acesta prin Sentinţa penală nr. 115 din 27 aprilie 2007 a avut un alt obiect, privea pe alţi inculpaţi, iar simplele referiri la persoana inculpatului nu au vizat fondul prezentului proces, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele cazului de incompatibilitate prevăzute de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Într-o a doua critică formulată de inculpat se invocă prevederile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. cu referire la declaraţia martorei B.M.M.
Criticile inculpatului sunt imprecis formulate, dat fiind că nu se arată în mod concret la ce anume se referă. Este de observat că în apel, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 28 aprilie 2010, în care au fost consemnate dezbaterile, inculpatul a precizat, prin apărător, în mod expres, că apelul său se referă doar la infracţiunile de trafic de droguri şi instigare la infracţiunea de introducere în ţară a drogurilor, nu şi la infracţiunea de proxenetism.
B.M.M. este parte vătămată în infracţiunea de proxenetism, care nu a făcut obiectul controlului în apel, astfel că instanţa nu avea de ce să se pronunţe asupra declaraţiei acestuia şi, cu atât mai puţin, Înalta Curte nu va analiza criticile privind această infracţiune, având în vedere dispoziţiile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., căci nefiind atacată cu apel, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism a intrat în puterea lucrului judecat.
Cât priveşte criticile pentru infracţiunile privind traficul de droguri, Înalta Curte constată că este întemeiată doar critica formulată de parchet în favoarea inculpatului, vizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17, critică însuşită şi de inculpat, fiind îndeplinite condiţiile art. 38510 alin. (21) şi art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. pentru ca acest caz de casare să poată fi supus dezbaterilor.
Inculpatului i s-a reţinut în sarcină, atât prin rechizitoriu, cât şi de prima instanţă, că în cursul lunii noiembrie 2006 a procurat şi deţinut în Spania cantitatea brută de 56,74 grame rezină de cannabis (cu o masă netă de 55,14 grame) care constituie droguri de risc, precum şi cantitatea de 1,73 grame de cocaină (cu o masă netă de 1,39 grame), care este un drog de mare risc.
De asemenea, se mai reţine că acesta i-a determinat pe martorii B.M. şi I.F. să introducă în ţară la data de 15 decembrie 2006 cantităţile de 56,74 grame rezină de cannabis şi 1,73 grame cocaină.
Instanţa de fond a analizat corect probele administrate în cauză, stabilind situaţia de fapt prezentată mai sus.
În apel, la cererea inculpatului, au fost reaudiaţi martorii B.M. şi I.F., care au revenit asupra declaraţiilor iniţiale.
În mod corect, s-a constatat, însă, că cei doi martori nu au oferit o justificare plauzibilă pentru retractarea declaraţiilor iniţiale, că aspectele prezentate de aceştia sunt contradictorii, iar celelalte probe administrate în cauză vin să confirme convingerea instanţei că în declaraţiile iniţiale, date la urmărirea penală, cei doi martori au spus adevărul.
Declaraţiile iniţiale date de cei doi martori se coroborează cu toate celelalte probe existente la dosar. De altfel declaraţiile martorilor T.A., D.L. şi V.M. confirmă fără echivoc implicarea inculpatului în traficul de droguri.
Martora T.A. a arătat că pe timpul cât a fost găzduită de inculpat în locuinţa închiriată din Spania, acesta aducea la domiciliu un praf de culoare albă despre care a spus că era drog şi era oferit spre consum persoanelor din apartamentul inculpatului.
Martora V.M. care a locuit în cursul lunii ianuarie 2006 timp de 3 zile la inculpat a precizat că a auzit unele discuţii ce se referau la droguri şi că, chiar a surprins o convorbire telefonică a numitului G.B.C. (ce făcea parte din anturajul inculpatului) şi care îi solicita inculpatului aflat în Spania să trimită heroină în ţară.
Martora D.L. în octombrie 2005 a fost de faţă când inculpatul împreună cu concubina sa au consumat cocaină în locuinţa acestuia din Spania.
În declaraţiile date de cei doi martori B.M. şi I.F. rezultă unele contradicţii în sensul că, în timp ce martora B.M. susţine că i-ar fi spus martorului I.F. despre droguri în momentul când au fost prinşi de organele de poliţie, martorul I.F. susţine că martora B.M. i-ar fi spus că a procurat drogurile de la locul de muncă.
La instanţa de apel martora B.M. declară că i-a spus martorului I.F. despre droguri în momentul când au fost prinşi de organele de poliţie iar la instanţa de fond a declarat că i-a comunicat martorului I.F. că are asupra sa droguri şi că le va introduce în România.
Contradicţiile existente şi neconcordanţele cu celelalte probe din dosar confirmă faptul că declaraţiile iniţiale date la urmărirea penală sunt cele adevărate şi care de altfel se coroborează cu probele administrate în cauză.
Dacă situaţia de fapt a fost corect reţinută, în baza examinării probelor evocate mai sus, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor este greşită.
Pentru faptul că inculpatul a procurat şi a deţinut în locuinţa sa din Spania, în acelaşi timp, atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, instanţele au reţinut, greşit, în concurs, infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât forma mai gravă a infracţiunii absoarbe forma mai puţin gravă, nefiind vorba de două infracţiuni în concurs, ci de o singură infracţiune, cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Un raţionament contrar ar face posibilă aprecierea că inculpatul ar fi avut un tratament juridic mai uşor dacă ar fi deţinut o cantitate mai mare de droguri de mare risc, caz în care încadrarea juridică ar fi fost art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 decât în ipoteza de faţă, când a procurat şi deţinut cantităţi mici atât de droguri de risc, cât şi de droguri de mare risc.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază greşită şi încadrarea juridică dată instigării la infracţiunea de introducerea în ţară de droguri, varianta mai gravă a infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) absorbind forma prevăzută de alin. (1) a aceluiaşi articol.
Nu se va reţine, însă, incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), astfel cum s-a solicitat de către parchet, dat fiind că pentru inculpat, atât în rechizitoriu, cât şi în condamnarea de primele două instanţe, pentru art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) nu s-a reţinut forma continuată a infracţiunii, astfel că nu i se poate agrava situaţia acestuia în propria cale de atac.
Schimbarea încadrării juridice şi reţinerea a câte uneia din fiecare infracţiune la Legea nr. 143/2000 face posibilă şi admiterea solicitării inculpatului de reducere a pedepsei rezultante (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciind că sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare nu se mai impune a fi aplicat.
În acelaşi timp, se va menţine cuantumul pedepsei pentru infracţiunea cea mai gravă [5 ani pentru art. 2 alin. (2) şi 9 ani pentru art. 3 alin. (2)], circumstanţele atenuante invocate de inculpat fiind deja reţinute în favoarea acestuia, iar gravitatea faptelor exclud o reducere mai mare a pedepselor.
Inculpatul a mai invocat un ultim motiv de recurs, pe care l-a încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinând că nu trebuia să fie judecat în acelaşi timp pentru infracţiunile de proxenetism şi trafic de droguri, nefiind în situaţia prevăzută de art. 34 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că nu este incident cazul de casare invocat de inculpat, care se referă la o cu totul altă situaţie, respectiv la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau condamnare.
Cel mult, critica poate fi analizată prin prisma art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., dar este nefondată întrucât, pe de o parte, legătura de conexitate este dată de persoana inculpatului, care a comis în concurs mai multe infracţiuni [art. 34 lit. d) C. proc. pen.] şi, pe de altă parte, s-ar crea o situaţie mai grea pentru inculpat, judecarea în acelaşi timp pentru infracţiunile săvârşite făcând posibilă contopirea pedepselor.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa în întregime decizia şi în parte sentinţa, doar în limita schimbării încadrării juridice şi a pedepsei rezultante.
Se va înlătura sporul de pedeapsă şi se vor descontopi pedepsele.
În baza art. 334 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptelor din două infracţiuni, respectiv trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia va fi condamnat inculpatul, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptelor din două infracţiuni prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia va fi condamnat inculpatul cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa principală şi complementară cea mai grea.
Se va face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial pentru avocatul din oficiu, acordat până la prezentarea avocatului ales, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 71A din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 185 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Brăila, secţia penală şi, rejudecând:
Înlătură aplicarea sporului de pedeapsă şi a art. 33, 34 şi 35 C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din două infracţiuni, respectiv trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 într-o singură infracţiune de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din două infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (instigare la introducerea în ţară de droguri de risc şi instigare la introducerea în ţară de droguri de mare risc) într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (instigare la introducerea în ţară de droguri de mare risc).
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 mai 2009, la 8 decembrie 2010.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4413/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 619/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
