ICCJ. Decizia nr. 4471/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4471/2010
Dosar nr. 507/42/2010
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 100 din 9 august 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.D. împotriva Rezoluţiei nr. 97/P/2010 din data de 4 martie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi împotriva Rezoluţiei nr. 399/II/2/2010 din 9 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiţionarul a fost obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul M.D. a formulat plângere penală împotriva intimatei procuror A.O., apreciind că aceasta nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu cu privire la Dosarul nr. 11574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, în sensul că nu a răspuns solicitărilor pe care i le-a adresat şi l-a îndemnat să se adreseze instanţei de judecată în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen.
Acuzaţiile aduse intimatei vizau, în esenţă, refuzul comunicării rezoluţiei adoptate în acel dosar şi semnate de o persoană fără calitate, numita M.D. şi comunicarea în schimb a unei alte rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale semnată de procurorul I.Ş.
Prin Rezoluţia nr. 97/P/2010 din 4 martie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata A.O., apreciindu-se că din analizarea aspectelor semnalate în plângerea formulată de petiţionar nu au rezultat elemente, date sau indicii care să ateste existenţa infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), punerea în mişcare a acţiunii penale fiind astfel împiedicată în sensul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul M.D. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, aceasta fiind respinsă prin Rezoluţia nr. 399/II/2/2010 din 9 aprilie 2010, ca neîntemeiată, menţinându-se soluţia anterioară.
S-a reţinut că prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 31 decembrie 2009, petiţionarul a solicitat intimatei comunicarea ultimei Rezoluţii nr. 11574/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, ocazie cu care a fost formulată şi plângerea împotriva soluţiei adoptate prin rezoluţie, iar la data de 19 ianuarie 2010 petiţionarului i-a fost comunicată copia Rezoluţiei nr. 43/II/2/2010 din 13 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluţiei nr. 11574/P/2007, în adresa de comunicare indicându-i-se acestuia şi posibilitatea pe care o avea de a ataca soluţia cu plângere la instanţa competentă în termen de 20 de zile.
Conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Ploieşti.
Prin Sentinţa penală nr. 100 din 9 august 2010, instanţa de fond a respins plângerea ca nefondată, menţinând rezoluţiile atacate, care au fost apreciate ca fiind temeinice şi legale.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a declarat recurs petiţionarul M.D., fără a preciza însă motivele pe care se întemeiază acesta.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei, înregistrată la data de 4 noiembrie 2010, recurentul petiţionar a solicitat conexarea Dosarelor nr. 507/42/2010 şi nr. 431/42/2010, motivat de faptul că acestea cuprind aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata, însă, tardivitatea introducerii cererii de recurs.
Astfel, având în vedere că petiţionarul M.D. a fost prezent la termenul de judecată din data de 9 august 2010, când s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 100 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 26 august 2010, rezultă că a fost depăşit termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Cu privire la cererea de conexare formulată de recurentul petiţionar, urmează ca aceasta să fie respinsă, întrucât dosarele nu se află în acelaşi stadiu de judecată.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul de faţă va fi respins, ca tardiv.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de conexare a Dosarului nr. 507/42/2010 la Dosarul nr. 431/42/2010.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul M.D. împotriva Sentinţei penale nr. 100 din 9 august 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1417/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4480/2010. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
