ICCJ. Decizia nr. 4466/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4466/2010

Dosar nr. 2345/111/2009

Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 61/P din 18 martie 2010, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:

1. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.G.A. la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni de închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin Încheierea din 8 mai 2009 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 7 februarie 2009 la 9 mai 2009.

2. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 804/2004 a Judecătoriei Oradea şi a dispus executarea ei alăturat pedepsei mai sus stabilite.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o va executa în regim de detenţie.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin Încheierea din 8 mai 2009 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 26 iunie 2003 la 3 iulie 2003 şi de la 7 februarie 2009 la 9 mai 2009.

3. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.B.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin Încheierea din 8 mai 2009 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 11 februarie 2009 la 9 mai 2009.

4. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata P.S.M. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpată ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin Încheierea din 17 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 11 februarie 2009 la 19 aprilie 2009.

5. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.T.S. la o pedeapsă de 1 an 3 luni închisoare.

În baza art. 5 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, conform programului stabilit de acesta;

b)să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

6. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.A.Ş. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa ce mai grea, de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

7. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B.A.D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

8. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe inculpatul K.G., la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială în favoarea statului a sumei de 6.000 RON de la inculpatul D.G.A., din care suma de 311 RON a fost ridicată de la acesta, 1.000 RON de la inculpatul L.A. şi 500 RON de la inculpatul B.T.S.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a 5,02 şi 105,35 grame canabis de la inculpatul D.G.A. şi 87,7 grame canabis de la inculpatul B.B.D., toate aceste droguri aflându-se în prezent în camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială în favoarea statului a unui cântar de bucătărie (balanţă electronică) model KS 1000 - S/N8165474 şi a unui sul de folie transparentă de bucătărie, bunuri folosite de inculpatul D.G.A. la cântărirea, porţionarea şi ambalarea drogurilor destinate valorificării.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul în cuantum de 400 RON pentru avocatul din oficiul S.A. din cadrul Baroului Bihor se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, conform Delegaţiei din 8 aprilie 2009.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în cursul lunii decembrie 2008, inculpatul D.G.A. s-a întâlnit cu numitul U.l.D., un prieten de-al său, care i-a oferit cu titlu gratuit aproximativ 250 - 300 grame canabis, pentru ca acesta să le valorifice. Inculpatul D.G.A. a acceptat, iar după primirea drogurilor respective I-a contactat pe inculpatul L.A., căruia i-a oferit spre vânzare drogul respectiv, cu suma de 40 RON/gram. Totodată, i-a solicitat acestuia să-i găsească şi alţi clienţi. În urma acestei discuţii, inculpatul L.A. a cumpărat 2 grame de canabis cu suma de 80 RON, destinate consumului propriu.

La începutul lunii ianuarie 2009, inculpatul L.A. a mai cumpărat de la inculpatul D.G.A. aceeaşi cantitate - 2 grame - cu acelaşi preţ, destinată tot consumului propriu.

După aceea, în perioada ianuarie - februarie 2009, inculpatul L.A. a cumpărat de la inculpatul D.G.A. în mai multe rânduri diferite cantităţi de canabis, totalizând aproximativ 40 de grame. Preţul plătit de acesta a fost de 40 RON/gram.

În aceeaşi perioadă, inculpatul D.G.A. a valorificat în mod repetat parte din drogurile deţinute către foştii învinuiţi U.F.C., aproximativ 20 de grame cu preţul de 35 RON/gram, P.C.S., aproximativ 7 grame canabis cu suma de 50 RON/gram şi C.A.F., căruia i-a oferit cu titlu gratuit o mică cantitate de canabis.

În aceeaşi perioadă, inculpatul D.G.A. a purtat mai multe discuţii telefonice pentru a valorifica drogurile deţinute. În acest scop i-a contactat pe L.L.V., T.S.A. şi S.I.C. Tranzacţiile cu aceştia însă nu au avut loc din diverse motive.

S-a mai reţinut că în prima parte a lunii ianuarie 2009, inculpatul L.A. i-a spus inculpatului K.G. că poate procura canabis. Urmare a acestei discuţii, inculpatul K.G.a cumpărat de la inculpatul L.A. cantitatea de 2 grame de canabis, pentru care a plătit suma de 100 RON. După aproximativ o săptămână - două, inculpatul K.G. şi K.R. au cumpărat de la inculpatul L.A. 2 grame de canabis cu suma de 100 RON. În aceeaşi perioadă, inculpatul D.G.A., la cererea inculpatului L.A., s-a deplasat la domiciliul acestuia şi i-a dat inculpatei B.A.D. (concubina inculpatului L.A.) cantitatea de 5 grame de canabis. Potrivit solicitării inculpatului L.A., inculpata B.A.D. a pus drogurile primite într-o încăpere în care accesul era limitat, camera fiind de regulă încuiată, iar cheia se afla la mama inculpatului.

Din aceste droguri, inculpatul L.A. a valorificat 2 grame inculpatului K.G. şi lui K.R. cu o ocazie, iar cu alta, a vândut 1 gram inculpatului K.G. Preţul stabilit a fost de 50 RON/gram. Diferenţa de droguri a fost reţinută de către inculpatul L.A. pentru consum propriu.

În data de 23 ianuarie 2009, potrivit înţelegerii anterioare, inculpatul L.A. şi inculpatul D.G.A. s-au întâlnit în faţa localului „V.B."; de pe str. V. din Oradea, unde primul a cumpărat de la cel de-al doilea 2 grame de canabis. În aceeaşi seară, inculpatul L.A. a vândut 1 gram de canabis inculpatului K.G., cu suma de 50 RON. Condiţiile tranzacţiei sunt relevate de convorbirea telefonică dintre cei doi de la ora 22:18.

La data de 25 ianuarie 2009 inculpatul D.G.A. şi inculpatul L.A. au purtat o discuţie telefonică. În urma acesteia, inculpatul D.G.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului L.A., unde i-a vândut acestuia 2 grame de canabis, droguri pe care acesta Ie-a revândut inculpatului K.G. şi lui K.R.

S-a mai reţinut că la data de 27 ianuarie 2009, inculpatul L.A. i-a promis inculpatului D.G.A. că îi va achita suma de 60 RON reprezentând valoarea drogurilor cumpărate anterior, sumă pe care urma să o primească drept preţ pentru drogurile vândute de la K.G. şi de la K.R. Faptul că trebuie să primească aceşti bani de la cei doi, inculpatul L.A. l-a comunicat şi inculpatului D.G.A. De asemenea, i-a comunicat acestuia şi faptul că banii respectivi provin din vânzarea drogurilor. Convorbirea telefonică dintre cei doi a fost înregistrată.

La data de 28 ianuarie 2009, inculpatul K.G. i-a solicitat telefonic inculpatului L.A. ţigări cu canabis, dar acesta i-a spus că în acel moment nu are astfel de droguri.

La data de 29 ianuarie 2009, potrivit înţelegerii prealabile, inculpatul D.G.A. i-a vândut inculpatului L.A. cantitatea de 5 grame de canabis. Conform înţelegerii dintre cei doi, inculpatul D.G.A. a dus drogurile respective la locuinţa inculpatului L.A., unde Ie-a predat inculpatei B.A.D. Acesteia îi ceruse inculpatul L.A. să depoziteze drogurile respective în aceeaşi încăpere izolată şi din ele să vândă inculpatului K.G. 3 grame de canabis. Această cerere a fost făcută telefonic, iar convorbirea respectivă înregistrată. În aceeaşi seară, inculpatul L.A. i-a vândut lui K.R. 1 gram de canabis. În ziua respectivă, între inculpatul L.A. şi inculpatul D.G.A. s-au purtat mai multe convorbiri telefonice privind sumele neachitate de primul pentru cumpărări anterioare de droguri, precum şi despre viitoarele achiziţii de canabis.

S-a mai reţinut că la data de 30 ianuarie 2009 inculpatul L.A. a mai cumpărat de la inculpatul D.G.A. 6 grame de canabis.

La data de 31 ianuarie 2009, inculpatul L.A., prin intermediul inculpatei B.A.D., i-a vândut inculpatului K.G. 3 grame de canabis. Inculpatul K.G. s-a prezentat la locuinţa inculpatului L.A. conform înţelegerii şi de aici, de la inculpata B.A.D. a primit drogurile respective, aceasta ştiind despre tranzacţie de la concubinul său. După această vânzare, inculpatul L.A. i-a dat inculpatului D.G.A. suma de 80 de RON, reprezentând o parte din contravaloarea drogurilor cumpărate de la acesta. Diferenţa de droguri rămasă inculpatul L.A. a reţinut-o pentru consum propriu.

În perioada 4 - 5 februarie 2009, inculpatul L.A. a purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpatul D.G.A. privind vânzările pe care primul le făcea către inculpatul K.G. şi inculpatul K.R. Astfel, trebuia condiţionată vânzarea de plata pe loc a mărfii şi de cumpărarea unei cantităţi minime de 2 grame.

Totodată, la data de 7 februarie 2009 şi 9 februarie 2009, inculpaţilor L.A. şi B.A.D. li s-au recoltat probe de urină pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei drogurilor în organismul acestora. În urma analizelor efectuate, S.M.L. Bihor a comunicat că niciunul dintre cei doi inculpaţi nu a avut în organism canabis sau alte droguri. Totodată, S.M.L. Bihor a comunicat faptul că în cazul unui consum moderat de canabis - aproximativ de patru ori pe săptămână, perioada detectabilităţii drogului în urină este de 4 zile de la ultimul consum. Cei doi inculpaţi au recunoscut că au fumat în mod repetat ţigări cu canabis, iar lipsa urmelor de drog în urină se explică prin perioada relativ mare (aproximativ 2 săptămâni) dintre data ultimului consum şi perioada recoltării probelor de urină.

La data de 16 februarie 2009, s-au recoltat probe de urină şi inculpatului K.G., probe ce au fost supuse analizei fizico-chimice toxicologice pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei drogurilor în organism. Din analiza acestor probe rezultă că inculpatul K.G. a consumat canabis, rezultatul fiind pozitiv.

Instanţa de fond a reţinut că în perioada sărbătorilor de iarnă 2008, prin intermediul unei cunoştinţe comune, inculpatul B.T.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.G.A. şi au stabilit o întâlnire la care inculpatul B.T.S. a cumpărat de la celălalt 1 gram de canabis cu suma de 50 RON. Cantitatea respectivă a transformat-o în ţigări şi a consumat-o la reşedinţa sa din Oradea, str. C.B. împreună cu P.P.B., C.O.F. şi P.S.A.

În aceeaşi perioadă, inculpatul B.T.S. a cumpărat de la inculpatul D.G.A. 2 grame de canabis pentru care a plătit suma de 100 RON. Şi acestea Ie-a transformat în ţigări, iar o parte Ie-a consumat la reşedinţa sa împreună cu P.P.B., A.M.I., F.Ş.S., C.O.F. şi C.A.Ş. Cealaltă parte au fost consumate la locuinţa inculpatului C.A.Ş. cam în aceeaşi componenţă a grupului.

La data de 16 ianuarie 2009, inculpatul B.T.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.G.A. şi i-a solicitat acestuia să-i vândă 5 grame de canabis. Pentru acestea a plătit suma de 150 RON. Şi aceste droguri au fost transformate în ţigări şi au fost consumate în mai multe rânduri la locuinţa inculpatului C.A.Ş. de către cei doi inculpaţi şi uneori, şi de M.G.C.

În noaptea de 20 - 21 ianuarie 2009, inculpatul B.T.S. a consumat canabis sub formă de ţigară la reşedinţa sa, împreună cu A.A.

La data de 23 ianuarie 2009, inculpatul B.T.S. a cumpărat din nou 5 grame de canabis de la inculpatul D.G.A., droguri pe care Ie-a consumat împreună cu aceleaşi persoane la locuinţa inculpatului C.A.Ş.

La data de 27 ianuarie 2009, dimineaţa, inculpatul B.T.S. l-a contactat din nou pe inculpatul D.G.A. pentru a achiziţiona de la acesta droguri. În urma discuţiei telefonice, cei doi s-au întâlnit şi inculpatul B.T.S. a cumpărat 5 grame de canabis. O parte din aceste droguri au fost consumate în aceeaşi zi de către inculpatul B.T.S. împreună cu inculpatul C.A.Ş. în locuinţa acestuia. De această dată a consumat droguri împreună cu ei şi A.M.I.

O parte din drogurile achiziţionate de inculpatul B.T.S. de la inculpatul D.G.A., aproximativ 5 - 10 grame, a vândut-o lui M.G.C. cu suma de 50 RON/gram.

A mai reţinut instanţa de fond că la data de 3 februarie 2009, inculpatul a mai cumpărat de la inculpatul D.G.A. încă 5 grame de canabis, de asemenea consumate o parte din ele în aceeaşi zi împreună cu persoanele menţionate anterior, în locuinţa sa, iar o altă parte, au fost consumate în data de 9 februarie 2009 în locuinţa inculpatului C.A.Ş. împreună cu acesta şi cu A.M.I., P.P.B. şi F.S.

Din drogurile cumpărate de la inculpatul D.G.A., inculpatul B.T.S. a vândut doar lui M.G.C., celorlalte persoane cu care acesta a consumat droguri le-au fost date cu titlu gratuit.

La percheziţia domiciliară efectuată la reşedinţa sa din Oradea, str. C.B., au fost găsite trei pliculeţe de hârtie şi o punguliţă transparentă în care se găsea materie vegetală de culoare verde - olive. Substanţa găsită a fost cântărită, constatându-se că are greutate de 5,7 grame şi după ce a fost ambalată şi sigilată, a fost înaintată Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor din cadrul B.C.C.O. Timişoara.

În urma analizei, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a stabilit că proba în litigiu este constituită din 2,2 grame canabis în care s-a pus în evidenţă existenţa tetrahidrocabiolului, substanţă psihotropă ce face parte din Tabelul 3 anexă la Legea nr. 143/2000. Întreaga cantitate a fost consumată în cadrul analizelor de laborator.

La data de 10 februarie 2009, inculpatului B.T.S. i s-au recoltat probe de urină care au fost trimise la S.M.L. Bihor în vederea efectuării unor constatări fizico-chimice toxicologice din care să rezulte existenţa sau inexistenţa drogurilor în organismul acestuia. În urma analizei acestora, S.M.L. Bihor a constatat că inculpatul este pozitiv la consumul de cocaină şi barbiturice. Întrucât inculpatul a negat constant consumul altor tipuri de droguri şi a contestat rezultatul analizelor efectuate de S.M.L. Bihor, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unor analize la I.M.L. Cluj-Napoca. În urma acestora, rezultatul a fost pozitiv pentru THC (tetrahidrocabiol - principiu activ din canabis şi haşiş) şi negativ pentru celelalte tipuri de droguri.

La data de 20 februarie 2009, i s-au recoltat probe din urină şi inculpatului C.A.Ş. însă, dată fiind perioada mare de timp scursă de la ultimul consum şi până la momentul recoltării probelor de urină (aproximativ 2 săptămâni), rezultatul analizei acestora a fost negativ. Inculpatul a recunoscut constant consumul în mod repetat de ţigări canabis.

Întrucât existau informaţii din care rezulta că inculpatul D.G.A. se ocupă cu distribuţia canabisului către diverşi consumatori de pe raza municipiului Oradea, a fost autorizată de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea folosirea investigatorului sub acoperire cu nume de cod „B.C."; şi a colaboratorului „S.G."; pentru o perioadă de 60 de zile (12 ianuarie 2009 - 12 martie 2009) pentru cumpărarea cantităţii maxime de 500 grame de canabis.

Astfel, la data de 12 ianuarie 2009, în jurul orelor 20:30, inculpatul D.G.A. s-a întâlnit cu colaboratorul „S.G."; în Oradea, în apropierea blocurilor de pe str. V., şi i-a vândut acestuia 5 grame de canabis cu suma de 250 RON. Colaboratorul a predat de îndată cele două pungi în care se afla substanţa cumpărată investigatorului sub acoperire „B.C."; care, la rândul său, Ie-a predat ofiţerului de legătură, care a procedat la cântărirea respectivei materii vegetale constatând că are greutatea de 5,2 grame, iar după ambalare şi sigilare, a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor din cadrul B.C.C.O. Timişoara.

Din raportul de analiză întocmit în cauză a rezultat că aceasta era canabis, s-a evidenţiat prezenţa tetrahidrocabiolului, substanţă psihotropă care face parte din cele prevăzute în Tabelul 3 anexă la Legea nr. 143/2000. Cantitatea de 2,2 grame canabis rămasă în urma analizei a fost depozitată în camera de corpuri delicte droguri şi precursori din cadrul I.G.P.R. cu dovada seria H nr. x.

La data de 16 ianuarie 2009, în jurul orei 15:00, în urma înţelegerii prealabile, inculpatul D.G.A. s-a întâlnit cu colaboratorul S.G. pe str. N. din Oradea. În autoturismul colaboratorului, inculpatul D.G.A. i-a vândut acestuia 5 grame de canabis cu suma de 250 RON.

După perfectarea tranzacţiei, colaboratorul S.G. a predat de îndată punguliţa în care se afla canabisul cumpărat investigatorului sub acoperire B.C., care a predat-o ofiţerului de legătură, care a cântărit-o constatând că are greutatea de 5 grame, iar după ambalare şi sigilare a înaintat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor din cadrul B.C.C.O. Timişoara.

Proba trimisă a fost supusă analizei, iar din aceasta a rezultat că este constituită din canabis şi s-a pus în evidenţă prezenţa tetrahidrocabiolului, substanţă psihotropă prevăzută în Tabelul 3 anexă la Legea nr. 143/2000.

În urma analizei, a rămas cantitatea de 2,8 grame canabis care a fost ambalată şi sigilată, iar apoi depusă la camera de corpuri delicte droguri şi precursori din cadrul I.G.P.R. cu dovada seria H nr. y.

După aceste două achiziţii, inculpatul D.G.A. a propus investigatorului şi colaboratorului să achiziţioneze şi în viitor astfel de droguri, dar în cantităţi mai mari, motiv pentru care aceştia au solicitat aprobarea folosirii unei sume mai mari de bani în vederea achiziţiei de droguri. A fost aprobată suma de 1.000 euro sau echivalent în RON.

După obţinerea aprobării, în data de 28 ianuarie 2009, în jurul orei 18:00, inculpatul D.G.A. s-a întâlnit cu colaboratorul S.G. şi cu investigatorul B.C. pe str. G. din Oradea. În autoturismul cu numărul de înmatriculare BH-XX-XXX, aparţinând inculpatului D.G.A., acesta a vândut colaboratorului 2 punguliţe de nailon în care se aflau aproximativ 10 grame de canabis cu suma de 500 RON. Tranzacţia a avut loc în prezenţa investigatorului sub acoperire. După primirea drogurilor, colaboratorul S.G. Ie-a predat investigatorului, iar acesta Ie-a predat ofiţerului de legătură care a procedat la cântărirea materiei vegetale constatând că are greutatea de 10 grame, iar după ambalare şi sigilare, a trimis-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor din cadrul B.C.C.O. Timişoara.

Instanţa de fond a mai reţinut că la data de 30 ianuarie 2009, în jurul orei 13:45, în parcarea Complexului Comercial „L."; din Oradea, potrivit înţelegerii prealabile, a avut loc întâlnirea dintre investigatorul B.C. şi inculpatul D.G.A. Întrucât cantitatea de drog avută de inculpatul D.G.A. asupra sa era prea mică, cei doi s-au deplasat cu autoturismul colaboratorului până pe str. M. din Oradea, unde inculpatul a intrat în imobilul cu nr. z. După aproximativ 2 - 3 minute, inculpatul a revenit şi i-a predat colaboratorului 2 punguliţe din nailon transparente în care se aflau aproximativ 10 grame de canabis. Colaboratorul a plătit pentru acestea suma de 500 RON.

Investigatorul a predat de îndată cele două punguliţe cu drogurile achiziţionate ofiţerului de legătură care a procedat la cântărirea acestora, stabilind că au greutatea de 9,4 grame, iar după ambalare şi sigilare Ie-a înaintat Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor din cadrul B.C.C.O. Timişoara.

Conform unei înţelegeri prealabile, în data de 3 februarie 2009, în jurul orei 16:40, inculpatul D.G.A. s-a întâlnit cu colaboratorul S.G. în faţa Restaurantului „C."; din Oradea. Colaboratorul a cumpărat de la inculpat o punguliţă din nailon transparent în care se aflau aproximativ 5 grame de canabis. Pentru aceasta a plătit suma de 250 RON.

După cumpărare, colaboratorul S.G. a predat punguliţa cu drogul cumpărat investigatorului B.C. care, la rândul său, a predat-o ofiţerului de legătură. Acesta a procedat la cântărirea materiei vegetale, constatând că are greutatea de 4,2 grame, iar după ambalare şi sigilare, a trimis-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor din cadrul B.C.C.O. Timişoara pentru analiză.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi, s-a reţinut că faptele inculpatului D.G.A. care, în perioada 2008 - 2009 a procurat 250 - 300 de grame de canabis - droguri de risc ce fac parte din Tabelul 3 - anexă la Legea nr. 143/2000, de la numitul U.l.D., pe care ulterior Ie-a valorificat, respectiv oferit, în mod repetat, celorlalţi inculpaţi şi învinuiţi din prezenta cauză, inclusiv colaboratorului şi investigatorului, autorizaţi în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Faptele inculpatului L.A. care, în perioada 2008 - 2009 a cumpărat, în mod repetat, aproximativ 40 de grame de canabis - droguri de risc ce fac parte din Tabelul 3 - anexă la Legea nr. 143/2000, de la inculpatul D.G.A., pe care, o parte Ie-a valorificat, respectiv oferit, de mai multe ori învinuiţilor K.G., K.R. şi B.A.D., iar o parte Ie-a reţinut pentru consum propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic şi consum ilicit de droguri de risc, prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată.

Faptele inculpatului B.B.D. care, în perioada 2008 - 2009 a cumpărat, respectiv procurat, aproximativ 100 de grame de canabis şi 0,5 grame rezină de canabis - droguri de risc ce fac parte din Tabelul 3 - anexă la Legea nr. 143/2000, din Germania, pe care Ie-a introdus, fără drept, în România, unde, cea mai mare parte Ie-a valorificat investigatorului, autorizat în cauză, iar restul Ie-a reţinut pentru consum propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic şi consum ilicit de droguri de risc, respectiv, introducerea, fără drept, în ţară, de asemenea droguri, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Faptele inculpatei P.S.M. care, în cursul lunii ianuarie 2009, a transportat, prin disimulare, aproximativ 30 - 40 de grame de droguri de risc ce fac parte din Tabelul 3 - anexă la Legea nr. 143/2000, din Germania în România, introducându-le, astfel, fără drept, în ţară, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi introducerea, fără drept, în ţară, de asemenea droguri, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată.

Faptele inculpatului K.G. care, în perioada ianuarie - februarie 2009 a cumpărat, în mod repetat, canabis - droguri de risc ce fac parte din Tabelul 3 - anexă la Legea nr. 143/2000, de la inculpatul L.A., pentru consum propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de consum ilicit de droguri de risc, prevăzute şi pedepsite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată.

Împotriva acestei sentinţe, inculpatul L.A. a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., întrucât faptelor săvârşite de inculpat le lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni, prin faptele sale nu s-a afectat substanţial existenţa, fiinţa sau funcţionalitatea valorilor sociale ocrotite de lege.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel în termen şi inculpatul K.G., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate şi modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul de a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului cu menţinerea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere.

Prin Decizia nr. 54/A/2010 din 21 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile inculpaţilor, reţinându-se că infracţiunile săvârşite de inculpaţi prezintă gradul de pericol social în înţelesul legii penale, instanţa de fond apreciind în mod corect aspectele indicate în textul art. 181 C. pen.

S-a mai reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost stabilite în raport de criteriile de individualizare corect analizate şi apreciate de instanţa de fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.A., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., motivat de faptul că substanţa pretins comercializată nu face parte din categoria drogurilor de mare risc. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat (art. 385⁹ alin. (1) pct. 18, 14 C. proc. pen.), dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică, urmând a se menţine ca atare.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., caz de casare invocat de inculpat, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Prin prisma acestor dispoziţii legale şi a criticilor formulate de recurentul-inculpat, se constată că în cauză nu este incident acest caz de casare.

Eroarea gravă de fapt invocată de inculpat există atunci când situaţia de fapt reţinută prin hotărârea atacată este contrară actelor şi probelor dosarului. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar, pe de altă parte, să fie vădit neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din probele administrate în cauză, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa coroborate cu procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice efectuate în cauză.

Situaţia de fapt reţinută în considerentele hotărârii atacate este amplu evidenţiată, cu referire expresă la probatoriul judicios administrat în cauză, probatoriu care o conturează şi o confirmă.

Aşadar, faţă de starea de fapt reţinută şi încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie - februarie 2009 a cumpărat de la inculpatul D.G.A., de mai multe ori, diferite cantităţi de canabis, totalizând cea 40 grame, preţul plătit fiind de 40 RON/gram, a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la circumstanţele comiterii faptei, împrejurările concrete în care a acţionat inculpatul, gravitatea faptelor comise, periculozitatea socială a inculpatului, care nu este la primul impact cu legea.

De altfel, prin sentinţa penală pronunţată în cauză, în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 804/2004 a Judecătoriei Oradea, dispunându-se executarea ei alăturat pedepsei de un an închisoare, aspect reţinut şi de instanţa de apel.

Faţă de fapta reţinută în sarcina inculpatului, trafic de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faţă de numărul mare de acte materiale constând în aceea că inculpatul cumpăra droguri de la D.G.A., pe care, ulterior, le vindea inculpaţilor K.G. şi K.R., faţă de împrejurările în care s-a comis această faptă, în formă continuată, dată fiind şi cantitatea relativ mare de droguri de risc traficată, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie (ceea ce denotă persistenţa sa în câmpul infracţional), Înalta Curte apreciază că pedeapsa de un an închisoare este just individualizată, astfel că nu se impune reducerea acesteia, aşa cum a solicitat recurentul.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpat, în motivele de recurs, în sensul achitării sale în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., instanţa o apreciază ca fiind nefondată.

Nu se poate susţine că „traficul de droguri"; nu întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Potrivit art. 181 alin. (2) C. pen., la stabilirea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă şi persoana şi conduita făptuitorului.

Toate aspectele indicate în textul de lege dovedesc cu prisosinţă că infracţiunea comisă de inculpat în formă continuată are un grad de pericol social sporit, la care se adaugă faptul că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu.

Mai mult, din referatul de evaluare întocmit pe numele inculpatului rezultă că, în cazul în care factorii pozitivi vor fi menţinuţi şi întăriţi, în viitor vor influenţa în mod pozitiv conduita inculpatului, nu prezintă relevanţă sub aspectul reanalizării gradului de pericol social al faptei săvârşite, mai ales că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală.

De asemenea, faptul că inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală a condus instanţa la aplicarea, în favoarea inculpatului, a circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, neputând constitui în cazul de faţă temei pentru achitarea inculpatului.

Pentru considerentele arătate, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1, lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 54/A din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe care o menţine ca legală şi temeinică.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea recursului declarat de inculpatul L.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale nr. 54/A/2010 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4460/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 1384/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 4466/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4466/2010. Penal