ICCJ. Decizia nr. 1049/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1049/2010
Dosar nr.6294/1/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3542 din 4 noiembrie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 42/107/2005 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 9/ A din 4 noiembrie2008 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii, inculpata a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la 29 iulie 2009 şi motivată în scris, la filele 1-4 din dosar, prin care a invocat temeiul art. 386 lit. d) C. proc. pen., susţinând că s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În sensul arătat, a susţinut că pentru aceeaşi faptă, a fost condamnată de două ori, o dată de Judecătoria Aiud, pentru săvârşirea infracţiunii de racolare în vederea prostituţiei, de pe unrma cărora a realizat foloase şi a doua oară de Tribunalul din Rimini, pentru fapte de proxenetism. Ulterior, în cursul efectuării urmăririi penale faţă de inculpaţii T.l., D.S.M. şi B.A.M., urmare declaraţiilor unor martore sub acoperire, a fost din nou trimisă în judecată pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Contestaţia în anulare formulată este nefondată.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., care să impună admiterea contestaţiei formulate.
Verificând actele dosarului şi hotărârile pronunţate, se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1599/2003 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare, inculpata F.L.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 328 C. pen., art. 329C. pen., art. 293 C. pen., art. 71 alin. (1) din OG105/2001, art. 1 alin. (1) din OG nr. 112/2001 şi art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 2070 din 4 iunie 2003 R.G. a Tribunalului din Rimini, s-a dispus condamnarea inculpatei pentru infracţiunile de prostituţie şi proxenetism prevăzute de C. pen. italian, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare şi 600 euro amendă, înlocuită cu măsura expulzării pe timp de 5 ani de pe teritoriul statului (părţile vătămate P.G.M., V.R.D. şi C.S.M.).
Prin Decizia penală nr. 91/A/2004 a Tribunalului Alba, s-a substituit pedepsei aplicate prin hotărârea penală străină, pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), constatându-se că infracţiunea de proxenetism pentru care a fost condamnată inculpata prin sentinţa Tribunalului din Rimini este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnată inculpata prin sentinţa Judecătoriei Aiud.
În final, s-a constatat că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele prin sentinţa penală nr. 1599/2003 a Judecătoriei Aiud şi prin hotărârea Tribunalului din Rimini sunt concurente cu faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în Dosarul nr. 42/107/2005, astfel că, după descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente şi repunerea acestora în individualitate, potrivit art. 33, 34, 36 C. pen., s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată de Tribunalul Alba prin sentinţa penală nr. 202 din 29 iunie 2007 (martore S.N., M.L., S.l., O.A., L.A., M.C., M.A. şi F.L.), respectiv 5 ani închisoare, urmând să execute această pedeapsă, ca fiind cea mai grea.
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat este necesară existenţa a două elemente identice între cauza judecată şi cauza care trebuie să fie soluţionată: identitatea de persoane şi identitate de obiect.
Or, examinând hotărârile pronunţate, se constată că acestea se referă la fapte de aceeaşi natură, însă diferite, toate reprezentând infracţiuni componente ale concursului real de infracţiuni.
Constatând că infracţiunile concurente nu au fost judecate toate împreună, deoarece o parte din infracţiunile concurente au fost judecate separat de Judecătoria din Aiud şi Tribunalul din Rimini, instanţa a dat eficienţă prevederilor legale în această materie şi a procedat, în mod corect, dispunând descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente şi repunerea acestora în individualitate, potrivit art. 33, 34, 36 C. pen., iar, apoi, contopirea acestor pedepse cu pedeapsa aplicată de Tribunalul Alba prin sentinţa penală nr. 202 din 29 iunie 2007, respectiv 5 ani închisoare, urmând să execute această pedeapsă, ca fiind cea mai grea
Drept urmare, neexistând două hotărâri definitive împotriva inculpatei G.(fostă F.) L.M., care să fi soluţionat aceeaşi faptă, nu este incident cazul de contestaţie în anulare invocat de contestatoare.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată G.(fostă F.) L.M. împotriva Deciziei penale nr. 3542 din 4 noiembrie2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 42/107/2005, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată G.(fostă F.) L.M. împotriva Deciziei penale nr. 3542 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 42/107/2005.
Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată D.S.M., se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1635/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1643/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
