ICCJ. Decizia nr. 4482/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4482/2010
Dosar nr. 6671/1/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa nr. 131/P din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 6671/111/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului B.R., la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. pen. şi s-a dedus prevenţia începând cu 27 iulie 2009, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la 50.000 RON, despăgubiri civile către partea civilă.
Aplicând dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict, respectiv a unei cozi de mătură.
Pentru a prezenta această sentinţă instanţa a reţinut că: victima F.F.B. locuia împreună cu fiica sa dintr-o relaţie anterioară, împreună cu martorii B.S., sora inculpatului B.R., în relaţii de concubinaj.
În timpul relaţiei de concubinaj victima îşi bătea de nenumărate ori concubina, iar aceasta s-a plâns de multe ori inculpatului în calitate de frate, situaţie relatată de martorul L.A.F., care cunoştea acest lucru din discuţiile cu inculpatul.
În ziua de 17 mai 2009, inculpatul şi concubina sa au fost vizitaţi de tatăl concubinei, iar după plecarea acesteia la serviciu, condusă fiind de victimă, s-a întâlnit cu inculpatul B.R. cu care, după ce au făcut cumpărături s-au îndreptat spre domiciliu. Ulterior, aceştia s-au despărţit, victima plecând cu fiica sa la domiciliul părinţilor săi. Inculpatul la rândul său a plecat, iar în jurul orei 21:45 l-a întâlnit pe martorul V.A., împreună cu care s-au deplasat la staţia de autobuz pentru a o aştepta pe sora inculpatului, concubina victimei.
Ajuns la locuinţa victimei şi a surorii sale, inculpatul şi victima au consumat băuturi alcoolice, iar în timp ce martorul V.A. era afară, cei doi au început să se certe, iar când a revenit în cameră martorul l-a văzut pe inculpat lovind victima cu pumnii şi a încercat să-i despartă, dar inculpatul i-a cerut să nu se amestece. Martorul a văzut când, sub loviturile inculpatului, victima a căzut la podea, după care, inculpatul folosind o coadă de mătură a continuat să lovească victima, încetând numai după ce coada de mătură s-a rupt. Fără a bănui starea gravă în care se afla victima şi crezând că nu se mişcă datorită stării de ebrietate, inculpatul şi martorul au aşezat-o în pat. Nici gemetele victimei nu i-au neliniştit pe cei doi decât atunci când, văzând că nu mai mişcă, martorul a atins mâna victimei lângă care dormea concubina sa şi dându-şi seama că a decedat i-a spus acest lucru inculpatului.
La sugestia inculpatului V.A., a fost de acord cu transportarea victimei în altă parte pentru a nu se descoperi că decesul a survenit în casă. Martorul a adus un cărucior din curte, au aşezat victima lângă care au pus telefonul şi papucii de casă, după care au învelit-o cu o pătură. Inculpatul şi martorul au plecat cu căruciorul spre T., iar pe drum inculpatul a aruncat telefonul mobil după care au ajuns la sediul fostului C.A.P. T., în zona cântarului auto, unde au dat jos victima din cărucior, şi după ce inculpatul a luat papucii, s-a îndreptat împreună cu martorul la domiciliul de unde plecaseră.
Constatând că concubina care se trezise din somn înainte de plecarea inculpatului şi martorului, nu plecase la serviciu, la întrebările privind locul unde au aruncat victima, atât inculpatul, cât şi martorul au refuzat să-i spună şi i-au cerut să nu mai plângă şi să nu se mai lamenteze.
În ziua de 18 mai 2009, în jurul orei 9:30, martorul C.I., deplasându-se cu căruţa în zona C.A.P.-ului din T., a observat lângă cântarul auto victima şi a alertat organele de poliţie.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu proba ştiinţifică, respectiv constatarea medico-legală, probele testimoniale coroborate cu procesul-verbal de arătare la faţa locului şi susţinerile martorilor asistenţi. În acelaşi sens al conflictului dintre victimă şi inculpat în prezenţa martorului V.A. este şi declaraţia martorului J.G., tatăl martorului V.A., dar şi a martorului G.L.C., care relatează că tatăl său a găsit un telefon mobil lângă canalul colector, zonă în care la cercetări în teren martorul V.A. a susţinut că a fost aruncat de către inculpat. Instanţa a înlăturat declaraţia martorei B.S., concubina victimei, constatându-se că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate. De altfel, testarea cu tehnica poligraf la care a fost supusă martora a demonstrat că răspunsurile acesteia nu sunt sincere.
La aceasta se adaugă şi declaraţia martorului L.A.F., care spre deosebire de martora B.S. a susţinut că în seara de 17 mai 2009, au venit cu acelaşi autobuz în sat, în jurul orelor 22:15, şi a observat că aceasta era aşteptată de inculpat, fratele martorei, dar şi de martorul V.A.
La rândul lor, părinţii victimei confirmă modul cum acesta şi-a petrecut timpul la domiciliu său, dar şi faptul că acesta a fost sunat de concubina sa, motiv pentru care a refuzat să rămână peste noapte la domiciliul lor şi a plecat la domiciliul concubinei.
Instanţa a înlăturat susţinerile inculpatului în sensul că şi-a petrecut seara de 17 mai 2009 la locuinţa cumnatului său F.J., întrucât acestea nu se confirmă, iar susţinerea a fost făcută numai în faţa instanţei. Fiecare dintre declaraţiile inculpatului de-a lungul urmăririi penale, dar şi a instanţei sunt contradictorii între ele şi toate acestea contravin declaraţiei din 10 august 2009, când a recunoscut săvârşirea faptei, recunoaştere ce se coroborează cu celelalte probe administrate.
Susţinerile din celelalte 3 declaraţii în care nu mai recunoaşte săvârşirea faptei nu se coroborează cu celelalte probe, astfel că nu pot fi avute în vedere.
Astfel, martora C.L., concubina inculpatului a arătat că acesta ar fi fost la film la cumnatul său F.J., unde a rămas până la ora 23:00, după care a revenit acasă, fapt ce s-a petrecut luni seara, iar fapta s-a petrecut duminică seara.
O asemenea susţinere a încercat să o facă şi cumnatul inculpatului, martorul F.J., numai că acesta se contrazice de la o declaraţie la alta, în sensul că dacă în una din declaraţii precizează că inculpatul a trecut pe la el, au vizionat un film şi inculpatul a plecat când afară era încă lumină, fără a putea indica ora, în declaraţia următoare, arată că inculpatul a venit să-l viziteze în acea seară la ora 21:00 şi a plecat la ora 23:00, instanţa a considerat neverosimilă cea de-a doua susţinere a martorului întrucât, dacă imediat după producerea faptei, martorul a susţinut că nu poate preciza orele între care inculpatul a rămas în locuinţa sa, făcând numai referire la faptul că a plecat când încă era lumină afară, este greu de crezut că în următoarea declaraţie luată după 9 luni de la producerea faptei, memoria celor petrecute în ziua de 17 mai 2009 ar fi mai proaspătă astfel încât să poată indica cu exactitate orele între care inculpatul a rămas la locuinţa sa.
Se constată dovedită vinovăţia inculpatului în săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., respectiv circumstanţele săvârşirii faptei, consecinţele ei şi deopotrivă gravitatea acesteia, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, ca şi poziţia procesuală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul B.R., solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen.
Prin Decizia Curţii s-a reţinut că starea de fapt şi vinovăţia inculpatului a fost în mod corect reţinută de instanţa de fond în urma cercetării judecătoreşti, în cadrul căreia a fost confirmat actul de trimitere în judecată.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că în raport de situaţia de fapt reţinută, nu se justifică reţinerea solicitării subsidiare din apel, aceea a scuzei provocării.
Şi sub aspectul individualizării pedepsei instanţa de apel a apreciat ca fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul care, în concluziile orale a susţinut în principal greşita condamnare, iar în subsidiar individualizarea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analiza actelor şi lucrărilor dosarului a stabilit că victima F.F.B. locuia în T.A. împreună cu concubina sa, B.S., sora inculpatului B.R.
Relaţia de concubinaj a părţilor este caracterizată de martori ca fiind marcată de numeroase certuri şi acţiuni violente ale victimei la adresa concubinei sale, care a fost internată şi în spital cu numeroase leziuni. Despre această situaţie inculpatul avea cunoştinţă din relatările surorii sale, lucru cunoscut de martorul L.A.F.
În data de 17 mai 2009, duminică, jurul orei 9:00, victima şi concubina sa au fost vizitaţi de tatăl acesteia, după care victima a plecat la cumpărături şi, întâlnindu-se cu inculpatul, au venit împreună la domiciliul concubinei unde, între orele 11:30 - 12:00, a venit şi martorul Ş.C.
În jurul orei 12:45, concubina victimei a plecat la serviciu iar ulterior, victima şi fiica sa dintr-o altă căsătorie au plecat la părinţii săi în G.C., unde a consumat băuturi alcoolice. Spre seară, victima a mers la martorul Ş.E. pentru a împrumuta o sumă de bani.
După plecarea de la martor, de la care primise numai 10 RON, între orele 21:30 - 21:45, inculpatul B.R. şi martorul V.A. s-au întâlnit întâmplător şi au convenit să meargă la locuinţa victimei. La rugămintea victimei pe care au găsit-o acasă, inculpatul şi martorul au mers la staţia de autobuz din T.A. pentru a aştepta-o pe concubina victimei şi sora inculpatului, la cererea acestuia.
Cei doi au revenit apoi la locuinţa victimei împreună cu concubina sa şi au început să consume băuturi alcoolice. La cererea adresată de inculpat martorului V.A. de a face o cafea, martorul a mers afară pentru a lua lemne de foc. La întoarcerea în casă, martorul a constatat că inculpatul şi victima se certau, iar apoi inculpatul a început să lovească victima cu pumnii. Încercarea martorului de a interveni între ei a fost însă oprită de inculpat. După ce victima a căzut la podea, inculpatul a început să o lovească cu coadă de mătură până ce aceasta s-a rupt. La cererea inculpatului, martorul l-a ajutat să ridice victima în pat, fără a realiza starea gravă în care a adus-o în urma agresiunii, ci crezând că starea în care se află se datorează alcoolului consumat. Deşi victima a început să geamă, inculpatul şi martorul nu i-au acordat atenţie decât mai târziu, când inculpatul, văzând că victima nu se mai trezeşte, l-a strigat pe martorul aflat afară, ocazie cu care, acesta atingând mâna victimei a realizat că aceasta este moartă.
La sugestia inculpatului au hotărât să transporte victima în altă parte pentru ca să nu se descopere faptul că aceasta fusese omorâtă în casă. Pentru aceasta, martorul a adus un cărucior din curte, l-a ajutat pe inculpat să pună victima pe cărucior. Au scos-o din casă, inculpatul ţinând victima de picioare, iar martorul de subsuori. Fiindcă picioarele victimei atârnau, inculpatul i Ie-a îndoit, iar apoi a intrat în locuinţa unde martora B.S. se trezise şi de unde a adus o pătură care au pus-o peste victimă pentru a nu fi văzut ce transportau în cazul în care s-ar fi întâlnit cu cineva pe stradă. Înainte de a pleca, inculpatul a pus în cărucior şi telefonul mobil al victimei şi o pereche de papuci de casă. Au plecat spre T., inculpatul trăgând căruciorul de mâner, iar martorul împingându-l din spate. Au ieşit în stradă, s-au deplasat pe dolma de la C. pe care au circulat până în apropierea terenului de fotbal din G., unde inculpatul a aruncat telefonul mobil al victimei pentru a nu putea fi descoperit dacă acesta vorbise sau primise mesaje în ziua respectivă. Şi-au continuat apoi drumul pe dolma de la canal până la ieşirea din G., trecând prin apropierea casei în care locuiau părinţii victimei, au ieşit la şosea şi şi-au continuat drumul până la intrarea la fostul C.A.P. T. Când au ajuns la cântarul auto s-au oprit, iar inculpatul a ridicat căruciorul de mâner, victima alunecând din cărucior. Inculpatul a luat papucii şi s-au reîntors pe acelaşi traseu la locuinţa victimei, lăsând căruciorul în curte. Când au ajuns, concubina victimei nu plecase încă la serviciu, i-a întrebat „unde l-a aruncat pe B.";, însă inculpatul i-a spus că nu are sens să ştie pentru că „şi aşa suntem toţi trei implicaţi";. Totodată, inculpatul i-a spus martorei „taci din gură, nu mai fă atâta gălăgie, nu mai plânge că şi aşa te-a bătut destul";.
După aceea, martorul şi inculpatul s-au dus fiecare la locuinţa sa, iar concubina victimei a plecat la serviciu cu autobuzul de dimineaţă.
În data de 18 mai 2009, în jurul orelor 9:30, martorul C.l. s-a deplasat cu căruţa de la locuinţa sa spre localitatea G.C. Trecând pe lângă fostul C.A.P. T. a observat lângă cântarul auto o persoană de sex masculin decedată şi a anunţat postul de poliţie din T.
În urma sesizării organelor de urmărire penală s-au deplasat la locul indicat de martor, întocmindu-se procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Potrivit constatărilor acestuia s-a reţinut că „la intrarea în sediul fostului C.A.P. T., în partea dreaptă, lângă cântarul auto, se află cadavrul unui bărbat de etnie romă, ce prezintă mai multe leziuni pe corp şi la cap şi care a fost identificat ulterior în persoana lui F.F.B., domiciliat în G.C., judeţul Bihor";. Totodată, s-a constatat că victima era desculţă.
În finalul cercetării la faţa locului, unde nu au fost identificate urme de sânge, cadavrul a fost ridicat şi transportat la S.M.L. Bihor în vederea efectuării necropsiei şi stabilirii cauzei morţii.
În urma efectuării necropsiei s-au constatat următoarele: moartea numitului F.F.B. a fost violentă, ea datorându-se şocului traumatic survenit ca urmare a unui politraumatism cu contuzii extinse toraco-lombare; leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur-alungit (posibil un anumit grad de elasticitate). Moartea poate data din cursul nopţii de 17 - 18 mai 2009, având în vedere istoricul consumului de alcool, alcoolemia victimei în momentul decesului, între orele 2 - 4 dimineaţa (din buletinul de analiză toxicologică din 19 mai 2009, rezultă că alcoolemia la cadavru a fost de 2 grame ‰).
În data de 18 mai 2009, în jurul orelor 16:00, martora B.S. a fost solicitată de către organele de urmărire penală să procedeze la recunoaşterea victimei. Întrebată fiind despre programul victimei din ziua de 17 mai 2009, martora a susţinut constant că atunci când s-a întors de la serviciu, victima nu era acasă, ea a pătruns în locuinţă forţând uşa de intrare.
Faptele inculpatului au fost probate prin proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto de la investigarea tehnico-ştiinţifică de la locul faptei, raportul de constatare medico-legală asupra cadavrului, declaraţiile martorilor L.F., V.A., J.G., S.M., Ş.E., F.J., H.E., F.F., Ş.C., P.D., H.M., B.L., G.L.C., raport de constatare tehnico-ştiinţifică poligraf a inculpatului B.R., listingul telefoanelor efectuate şi primite pe telefonul victimei, proces-verbal de conducere în teren şi planşa foto, declaraţia inculpatului B.R., planşe foto de la conducerea în teren a inculpatului B.R., declaraţiile martorilor B.l.L., Ţ.l., proces-verbal de ridicare corpuri delicte şi planşe foto a corpurilor delicte-tranşă, papuci uzaţi din plastic, proces-verbal de conducere în teren cu numitul V.A. în calitate de martor şi planşe foto, declaraţiile martorilor T.A.S., B.T., cazier judiciar al inculpatului B.R.
Toate aceste mijloace de probă se coroborează pe deplin cu declaraţiile care au stabilit vinovăţia inculpatului ca fiind probată la comiterea faptei de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., constând în aceea că în noaptea de 17 - 18 mai 2009 a aplicat mai întâi lovituri cu pumnul şi apoi cu o coadă de mătură peste spate şi membre lui F.F.B., lovituri care au dus la decesul acestuia.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, Curtea consideră că recursul este nefondat, iar fapta săvârşită de recurentul-inculpat B.R. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen. Aceeaşi situaţie de fapt reţinută din probele administrate face de nereţinut circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi o nouă individualizare a pedepsei în raport de aceasta.
Considerentele deja expuse îndreptăţesc instanţa de recurs să aprecieze legalitatea, dar şi temeinicia individualizării pedepsei sub aspectul cuantumului acesteia şi a modalităţii de executare.
Circumstanţele în care a fost săvârşită infracţiunea, consecinţele acesteia, conduita procesuală a inculpatului şi circumstanţele personale au fost avute în vedere de instanţa de fond, ca şi în calea de atac a apelului.
Prin urmare, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Urmează ca inculpatul să fie obligat la 400 RON, cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., iar suma de 200 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 27 iulie 2009 la 13 decembrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1508/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4483/2010. Penal → |
|---|
