ICCJ. Decizia nr. 4492/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4492/2010
Dosar nr. 24/89/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 124 din 11 mai 2010 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul F.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.
Conform art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei complementare, pe durata prev. de art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Totodată a fost confiscată suma de bani ce a făcut obiectul material al infracţiunii şi a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată P.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul F.M. a pretins şi primit suma de 200 euro de la partea vătămată P.C., pretinzând că are influenţă asupra unui ofiţer de poliţie care o poate ajuta la obţinerea permisului de conducere.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare penală, declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiilor martorilor P.S.A. şi M.F., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut constant, faptă pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 143 din 14 septembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată, apel care nu a fost motivat şi în drept. Totodată, instanţa de control judiciar a constatat că nu există aspecte de fapt sau de drept ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, astfel că în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, partea vătămată a declarat recurs prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 RON cu titlu de prejudiciu nerecuperat.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200 euro, reprezentând banii daţi inculpatului în vederea promovării la examenul de conducere şi pentru obţinerea permisului de conducere, şi cu suma de 1000 RON reprezentând costul şcolii de şoferi.
Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 256 alin. (2) C. pen. „banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata contra echivalentului lor în bani. Aceste foloase se confiscă de la orice persoană la care s-ar găsi, inclusiv de la cel care le-a dat dacă i-au fost restituite de către făptuitor”.
Dacă foloasele date făptuitorului au fost confiscate de la acesta, nu mai pot exista pretenţii din partea solicitantului de trafic de influenţă asupra foloaselor respective, motiv pentru care cererea persoanei care a încercat să eludeze legea şi să beneficieze de o situaţie privilegiată, nu poate fi primită.
Referitor la cererea aceleiaşi părţi vătămate de a i se restitui suma de 1000 RON, contravaloarea şcolii de şoferi, este de observat că acest pretins prejudiciu nu este urmarea infracţiunii săvârşite de inculpat, nu există legătură de cauzalitate între acest prejudiciu şi fapta inculpatului, iar împrejurarea că recurenta este obligată să repete cursurile şcolii de şoferi este urmarea propriei culpe.
Pentru considerentele arătate, corect instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 200 euro şi nu a obligat pe inculpat la restituirea sumei de 1000 RON, aşa cum a pretins recurenta, motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată P.C. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 14 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1529/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4493/2010. Penal. Ucidere din culpă (art.178... → |
|---|
