ICCJ. Decizia nr. 4483/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4483/2010
Dosar nr. 208/88/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 179 din 27 mai 2010 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul O.G.R. (deţinut în Penitenciarul Tulcea), în baza art. 180 alin. (11) C. pen. la 6 luni închisoare şi în baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi 176 alin. (1) lit. a) C. pen., la 24 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen., stabilindu-se conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 24 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat, în baza art. 998 şi 999 C. civ. şi 14 C. proc. pen., la plata sumelor de 704,14 RON, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul judeţean de urgenţă Tulcea, 16.158,86 RON, despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti; 150 RON, prestaţie periodică lunară în favoarea minorului O.G.D., începând cu data de 15 august 2009 până la majoratul minorului, 50.000, RON daune morale în favoarea aceluiaşi minor, 50.000 RON, daune morale în favoarea minorului C.F.C. şi 2.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că inculpatul O.G.R. s-a căsătorit cu victima C.A.M. la 21 iunie 2008, iar din căsătorie s-a născut, la 22 octombrie 2009, minorul O.G.D.
Dintr-o relaţie anterioară de concubinaj victima mai avea un copil, C.F.C., născut la 18 martie 2002, care a fost în plasament la Centrul de plasament „C.";, a fost integrat apoi în familia mamei şi mai târziu încredinţat unui asistent maternal profesionist.
La începutul căsătoriei, relaţiile dintre cei doi soţi erau normale, apoi între aceştia au intervenit neînţelegeri datorită împotrivirii inculpatului la preluarea din plasament şi aducerea în mijlocul familiei a minorului C.F.C. Aceste neînţelegeri degenerau în certuri şi scandaluri, care se finalizau cu agresarea victimei de către inculpat.
În urma unei astfel de discuţii şi a unor bătăi repetate aplicate de soţul său, care îi inspira o frică permanentă, într-una din zilele lunii iunie 2009, victima a plecat din domiciliul comun, lăsându-l pe minorul O.G.D. în grija inculpatului.
Ulterior, după ce i-a comunicat telefonic motivul plecării sale (lipsa acordului acestuia pentru adopţia copilului ei), la data de 5 iulie 2009, victima a revenit în domiciliul comun, însoţită de prietena sa, I.A., pentru a-şi lua o serie de lucruri personale şi ale minorului C.F.C. aflat la asistent maternal, lucru ce a stârnit inculpatului o stare de nervozitate accentuată şi în urma refuzului soţiei sale de a rămâne acasă, i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnul în faţă şi în spate.
Deşi inculpatul a exercitat violenţe asupra sa, victima se întâlnea frecvent cu soţul său, în special pentru ca acesta să îi dea diverse sume de bani pentru întreţinerea copilului lor minor care, între timp, îi fusese adus de către inculpat şi care era în grija soţiei.
În seara zilei de 14 august 2009, soţii s-au întâlnit şi s-au plimbat împreună cu martora I.A. şi cu copilul lor pe faleza din municipiul Tulcea şi, după ce au servit dulciuri şi răcoritoare la o terasă, au stabilit ca a doua zi să se întâlnească la ora 9 dimineaţa pentru a cumpăra un cărucior copilului lor, iar cu acelaşi prilej inculpatul i-a adus flori soţiei, întrucât victima a doua zi îşi serba ziua numelui.
În dimineaţa zilei de 15 august 2009, în jurul orelor 9:00, inculpatul s-a întâlnit cu victima la un bar şi după ce au servit cafea, pretextând că şi-a uitat portofelul cu bani acasă în vederea cumpărării unui cărucior pentru copil, inculpatul şi victima au plecat cu un taxi la locuinţa din str. S. După ce a coborât din taxi, victima i-a spus soţului că nu mai doreşte să aştepte şi că vrea să plece, neavând nevoie de banii lui. Inculpatul a insistat şi a reuşit să o convingă să îl aştepte.
Inculpatul a urcat în apartamentul său de la etajul 5 şi şi-a luat portofelul, precum şi un cuţit lung de 35 cm, pe care l-a ascuns în spate, la pantaloni, sub tricou.
După ce s-a întâlnit cu victima, inculpatul i-a cerut acesteia să se împace, apelând la gesturi tandre. Întrucât victima l-a refuzat categoric, inculpatul a luat-o de gât şi după ce aceasta a ţipat la soţ că nu o interesează banii, îndepărtându-i mâinile, inculpatul a scos cuţitul de la spate şi a înjunghiat-o pe soţia sa prin lovituri repetate în zona abdominală, în zona pieptului, dar şi în zona braţelor, atunci când aceasta încerca să se apere.
După ce a fost lăsată de inculpat, victima a rămas pe scările blocului prezentând o hemoragie abdominală şi evisceraţie de anse intestinale, în văzul martorilor care au asistat la incidentul violent şi care aşteptau îngroziţi ambulanţa.
Victima a fost internată la spital, prezentând diagnosticul „plagă abdominală înjunghiată de aproximativ 15 cm pararectal stânga, cu evisceraţii de anse intestinale multiple, plăgi toracice membre inferioare, faţă, zona lombară stânga şi şoc hemoragic, 7 plăgi de circa 2 cm pe intestinul subţire";, a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, apoi, la 20 august 2009, a fost supusă unei unei noi intervenţii la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, după care starea victimei s-a agravat şi la data de 26 august 2009 a decedat.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei multiple organo-sistemice survenită în evoluţia unor plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu lezarea de organe interne (intestin subţire, intestin gros, rinichi stâng), leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp înţepător-tăietor, posibil cuţit, fiind în legătură directă de cauzalitate, necondiţionată cu decesul. S-au mai constatat la autopsie un număr de 20 de plăgi tăiat-înţepate la nivelul extremităţii cefalice, gâtului, toraco-abdominal anterior şi posterior, la nivelul membrelor superioare, bilateral, care s-au putut produce prin acţiunea unui corp tăietor, în acelaşi context lezional cu leziunile tanatogeneratoare, iar plăgile tăiate de la nivelul membrelor superioare pot fi considerate ca leziuni de apărare.
S-a apreciat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, comis în loc public şi prin cruzimi, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) şi 176 alin. (1) lit. a) C. pen., victima fiind lovită fără întrerupere, în mod repetat, pe o mare suprafaţă a corpului, producându-i dureri puternice şi prelungite, confirmate de strigătele victimei de ajutor, de durata lungă de la cauzarea rănilor şi până la deces.
Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice efectuată în cauză, fapta de omor deosebit de grav a fost comisă de inculpat cu discernământ diminuat, el prezentând o reacţie acută de stres.
Referitor la fapta inculpatului din 5 iulie 2009, de a aplica soţiei sale lovituri cu pumnii în zona feţei şi a spatelui, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire, comisă asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 180 alin. (1) şi alin. (11) C. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului, a rapoartelor medico-legale de autopsie şi de expertiza psihiatrică, a declaraţiilor martorilor F.C., V.D.V., I.A., R.A.M., O.P.V., I.L., T.I., G.E., G.A., D.I., C.A., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut şi regretat infracţiunile comise.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 88/P din 24 septembrie 2010, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul greşitei încadrări juridice dată infracţiunii de omor prin reţinerea agravantei prevăzute de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că fapta de omor a fost comisă prin cruzimi, victima fiind supusă unor multiple lovituri cu cuţitul în zone vitale care i-au produs dureri puternice şi prelungite.
Referitor la pedeapsă, s-a apreciat că în mod justificat instanţa s-a orientat spre maximul prevăzut de lege, având în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările comiterii ei şi persoana inculpatului care, deşi a recunoscut infracţiunile, a avut o atitudine permanent violentă faţă de victimă şi a supus-o unor traume fizice şi psihice, iar în cele din urmă i-a curmat viaţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul O.G.R., susţinând, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen. în principal, că infracţiunea de omor a fost greşit individualizată în dispoziţiile art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., şi în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reducerea ei prin aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului O.G.R. în săvârşirea infracţiunii de lovire asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 180 alin. (1) şi alin. (11) C. pen. şi a infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) şi 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză au confirmat că la 5 iulie 2009, pe fondul unor neînţelegeri, în prezenţa martorei I.A., inculpatul i-a aplicat soţiei sale O.A.M. mai multe lovituri în zona feţei şi în spate, cauzându-i suferinţe fizice, partea vătămată reclamând fapta la poliţie.
De asemenea, din materialul probator al cauzei a rezultat că în ziua de 15 august 2009, inculpatul a cugetat asupra faptei, s-a înarmat cu un cuţit când a revenit de acasă pentru a-şi întâlni soţia, apoi i-a aplicat acesteia cu acel cuţit cu lama lungă de 35 cm, multiple şi intense lovituri în zone vitale, cauzându-i un număr de 20 plăgi înţepate, toate în zona extremităţii cefalee, a gâtului, a toracelui, a braţelor, a coapselor şi a abdomenului, aşa cum au fost descrise mai sus, supunând victima unor dureri şi chinuitoare suferinţe, care au durat din ziua agresiunii până la instalarea decesului şi care au inspirat oroare şi groază în psihicul persoanelor prezente la locul faptei, dar şi în comunitate. Premergător acestei agresiuni nu a rezultat din actele dosarului comiterea de către victimă a vreunui act ori gest din cele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., care să justifice o răspundere penală atenuantă a inculpatului, fapta comisă fiind imputabilă în totalitate acestuia.
Întrucât în mod justificat a fost reţinută şi agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Referitor la pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de omor săvârşită, de 24 ani închisoare, se constată că aceasta a fost corect individualizată, avându-se în vedere potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, respectiv asupra soţiei, în loc public, şi în văzul martorilor aflaţi în zonă şi prin cruzime, dar şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele şi a manifestat permanent o atitudine violentă faţă de soţia sa, pe care a încercat să o îndepărteze de copilul ei dintr-o legătură anterioară căsătoriei cu inculpatul.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Prin urmare, individualizarea pedepsei pentru omor făcându-se cu respectarea dispoziţiilor legale arătate, critica formulată în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Întrucât motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea hotărârilor nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care nu pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2009 la 13 decembrie 2010 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.R. împotriva Deciziei penale nr. 88/PI din 24 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 18 august 2009 la 13 decembrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1509/2010. Penal → |
|---|
