ICCJ. Decizia nr. 4497/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4497/2010
Dosar nr. 917/46/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 105/P/2009 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc F.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246, art. 217, art. 208, 209 C. pen.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti pentru efectuarea actelor de cercetare penală ca organ competent din punct de vedere material şi teritorial sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 217 şi art. 209,209 C. pen. de către numiţii R.N., B.A., U.C., N.M., C.A.Ş., G.M., P.Ş., I.F. şi N.A.
S-a reţinut de către procuror că la data de 8 decembrie 2008, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, respectiv al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, sub nr. 478/P/2008 şi nr. 7419/P/2008, au fost înregistrate plângerile penale formulate de petiţionarele E.C.R.E. şi D.E. cu privire la faptul că la data de 29 octombrie 2008, executorul judecătoresc F.E., cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 6045 din 22 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Piteşti, ajutat de ceilalţi făptuitori menţionaţi mai sus, şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, dispunând evacuarea lor din apartamentul situat în municipiul Piteşti, jud. Argeş.
Petiţionarele au mai susţinut că persoanele reclamate au distrus prin spargere uşile apartamentului, nu s-a procedat la inventarierea bunurilor din apartament, au fost sustrase mai multe obiecte şi documente personale, iar executorul judecătoresc F.E. ar fi accesat fără drept sistemul informatic - computerul proprietatea petiţionarei E.C.R.E., de unde i s-au sustras prin copiere pe un stick de memorie datele informatice stocate pe hard-ul calculatorului.
Prin Ordonanţa nr. 7419/P/2008 din 16 septembrie 2009, Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dată fiind calitatea de executor judecătoresc a intimatului F.E., iar prin Ordonanţa nr. 478/P/2008 din 26 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeş, în vederea continuării cercetărilor faţă de acelaşi intimat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 162/2003. Această structură, prin Ordonanţa nr. 56/D-P/2009, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului F.E., precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 146, art. 217, art. 208, 209 C. pen., înregistrându-se astfel Dosarul nr. 304/P/2009, care a fost conexat la Dosarul nr. 105/P/2009, ce face obiectul prezentei cauze.
Ordonanţa nr. 105/P/2009 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a fost conformată prin Rezoluţia nr. 253/II/2/2009 din 2 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti,
Împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarele E.C.R.E. şi D.E. au formulat plângere la instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 85/F din 28 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de cele două petiţionare împotriva Ordonanţei nr. 105/P/2009 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, menţinându-se ordonanţa atacată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, că executorul judecătoresc F.E. a procedat conform legii, respectiv potrivit prevederilor art. 3711 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 3731 C. proc. civ., că nu rezultă exercitarea cu rea-credinţă a atribuţiilor de serviciu a acestuia, iar actele de executare silită sunt supuse controlului judecătoresc, persoanele vătămate în drepturile lor putând formula contestaţie la executare, astfel cum au procedat de altfel şi petiţionarele, contestaţie care a fost respinsă prin hotărâri judecătoreşti definitive.
Cu privire la infracţiunile de distrugere şi furt, instanţa de fond a constatat, ca şi parchetul, că executorul judecătoresc a procedat la înlocuirea uşii de acces în apartamentul din care au fost evacuate petiţionarele, nefiind vorba de o distrugere şi nu există probe din care să rezulte că au fost sustrase bunuri cu ocazia inventarierii acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petiţionarele E.C.R.E. şi D.E., fără a indica motivele de casare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile petiţionarelor sunt nefondate.
Astfel, referitor la Ordonanţa nr. 105/P/2009 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care face obiectul plângerii în prezenta cauză, se constată că procurorul a apreciat în mod corect că intimatul F.E. nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte de natură penală în legătură cu efectuarea actelor de executare în Dosarul nr. 477/2008, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta a acţionat în scopul prejudicierii intereselor petiţionarelor şi nu există dovezi că a desfăşurat o activitate de distrugere sau de sustragere a vreunui bun aparţinând petiţionarelor.
Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod corect că soluţia dată de parchet atât în privinţa executorului judecătoresc, cât şi în privinţa disjungerii şi declinării cauzei cu privire la ceilalţi făptuitori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti este legală şi temeinică.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat şi constatând că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, recursurile declarate de petiţionare apar ca nefondate şi urmează a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarele E.C.R.E. şi D.E. împotriva Sentinţei penale nr. 85/F din 28 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentele-petiţionare la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4496/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1829/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
