ICCJ. Decizia nr. 4498/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4498/2010
Dosar nr. 3086/2/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 209 din 30 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul P.I., împotriva Rezoluţiei nr. 1541/P/2008 din data de 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, prin rezoluţia atacată, la data de 26 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul Z.A.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Rezoluţia a fost comunicată petentului la 4 noiembrie 2009, iar petentul a formulat plângere la 18 ianuarie 2010 cu depăşirea termenului de 20 zile de la comunicare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen.
Deşi soluţionarea plângerii de către procuror a antamat fondul şi a fost comunicată petiţionarului la 11 februarie 2010 petentul a formulat plângere la instanţă la 7 aprilie 2010, cu depăşirea termenului de 20 de zile.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul, formulând critici de fond ce vizează faptele şi intimaţii împotriva cărora s-a formulat plângerea.
Recursul este nefondat.
Întrucât instanţa de fond a respins, ca tardivă, plângerea petiţionarului nu se poate proceda la o analiză pe fond a motivelor de recurs. Instanţa de recurs va trebui să analizeze din oficiu soluţia instanţei de fond privind respingerea ca tardivă a plângerii petiţionarului, excepţie dirimantă care a împiedicat prima instanţă ca la rândul ei să antameze fondul cauzei.
Astfel, plângerea petiţionarului a fost soluţionată prin Rezoluţia nr. 1541/P/2008 din 26 octombrie 2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Plângerea împotriva acestei rezoluţii a fost comunicată petiţionarului la 11 februarie 2010, iar plângerea sa împotriva acestei rezoluţii a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 7 aprilie 2010.
Prin urmare, împotriva rezoluţiei procurorului comunicată la data de 11 februarie 2010, petentul a formulat plângere la instanţă la 7 aprilie 2010, fiind încălcate dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin rezoluţia dată de procuror, pot face plângere la instanţă în termen de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Exercitarea unui drept procesual trebuie făcut înlăuntrul termenului prevăzut de lege, respectiv art. 185 C. proc. pen., iar nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului.
Având în vedere că petentul nu a exercitat dreptul de a formula plângere împotriva rezoluţiei procurorului înlăuntrul termenului legal de 20 de zile de la comunicarea rezoluţiei, respingerea ca tardivă a plângerii, potrivit art. 278 alin. (8) lit. a) teza I C. proc. pen. pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 209 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1943/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4501/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
