ICCJ. Decizia nr. 4501/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4501/2010
Dosar nr. 629/64/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 21 iunie 2010, petiţionarul B.F. a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 16/F din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia nr. 2374 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi trimisă spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin Referatul din 26 iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a propus respingerea cererii de revizuire, fiind înaintată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Braşov.
Prin Sentinţa penală nr. 73/F din 14 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiţionarul B.F. împotriva Sentinţei penale nr. 16/F din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 2374 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către intimaţi şi către stat.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că în susţinerea cererii de revizuire, petiţionarul a invocat Rezoluţia nr. 453/P/2008 din 2 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, prin care a fost infirmată rezoluţia Poliţiei Sf. Gheorghe din 27 martie 2008 de începere a urmăririi penale faţă de petiţionar şi neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 faţă de acelaşi petiţionar; Sentinţa civilă nr. 1029 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, prin care s-a dispus revocarea sancţiunii aplicate de suspendare a dreptului de a conduce şi restituirea permisului de conducere şi Sentinţa civilă nr. 1022 din 10 iulie 2008 a Tribunalului Covasna, prin care s-a constatat că actele din 7 aprilie 2008, nr. x, y din 24 aprilie 2008 ale Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Covasna sunt nelegale, acte datate după adoptarea Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 2 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.
S-a reţinut că prin Ordonanţa nr. 158/P/2008 din 20 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii H.I., N.S. şi S.E. în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) S-a mai dispus în baza art. 38, art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen. disjungerea şi declinarea competenţei soluţionării cauzei privind pe numiţii S.C.I., P.N.V., B.I.M., V.L., R.E. şi C.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.
Prin Rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 1017/11/2/2008 din 10 decembrie 2008 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar împotriva ordonanţei anterior menţionată.
Plângerea formulată de petiţionar în baza art. 2781 C. proc. pen. a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 16/F din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, soluţie conformată prin Decizia penală nr. 2374 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
În dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen. sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
S-a arătat că din conţinutul prevederilor menţionate rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare, ori de încetare a procesului penal.
S-a mai arătat că atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., cererea formulată de petiţionar este inadmisibilă. În acest sens s-a făcut trimitere la Decizia XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în care se menţionează că în cazul soluţiilor pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. nu se rezolvă fondul cauzei deoarece niciuna din soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât s-a procedat la aplicarea greşită a legii şi în mod greşit s-a reţinut că în cauza de faţă nu s-a dispus asupra fondului cauzei.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauza de faţă, revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri având ca obiect plângere împotriva unei ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., însă în raport de prevederile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. şi de condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a constitui motive de revizuire, rezultă că hotărârile judecătoreşti care nu rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii. Pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive în care s-a pronunţat o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 prin care s-a statuat că „în raport de soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei deoarece niciuna din aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal";.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de revizuentul B.F. este inadmisibil şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul B.F. împotriva Sentinţei penale nr. 73/F din 14 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4498/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1964/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
