ICCJ. Decizia nr. 4507/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4507/2010
Dosar nr. 10095/17/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 15814/3/2010 din 25 noiembrie 2010 a fost menţinută starea de arest a inculpatului R.N.A. (fiul lui N. şi al M., deţinut în Penitenciarul Bucureşti - Rahova).
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 568 F din 30 august 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen. la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., constând în aceea că la 1 ianuarie 2010, în jurul orelor 24,00, i-a aplicat tatălui său R.N. o lovitură cu briceagul, cauzându-i o plagă tăiată cervicat antero-lateral stâng, cu secţionarea venei jugulare externe şi a capătului clavicular al sternocleido mastoidianului, stabilindu-se că leziunile i-au pus în primejdie viaţa victimei, necesitând 16 - 18 zile de îngrijiri medicale şi că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R.N.A. care a susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi a solicitat revocarea acesteia şi judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa, prin încheiere motivată, dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a statuat că, o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului s-a dispus la 1 ianuarie 2010 în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că acesta a comis infracţiunea de omor calificat asupra unei rude apropiate, în loc public, rămasă în faza de tentativă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen., constând în aceea că la 1 ianuarie 2010, i-a aplicat tatălui său o lovitură cu briceagul în zona cervicală, cauzându-i o plagă tăiată cu secţionarea venei jugulare externe, care a pus în primejdie viaţa victimei, salvată ca urmare a intervenţiei chirurgicale imediate la care a fost supusă.
Având în vedere probele de vinovăţie administrate Tribunalul Bucureşti, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că, nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acesteia de către curtea de apel sesizată de inculpatul apelant este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile evocate şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurările comiterii ei.
În consecinţă, criticile formulate de recurentul inculpat şi solicitarea de revocare a măsurii arestării nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele de mai sus, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N.A. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.N.A. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 15814/3/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4505/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1999/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
