ICCJ. Decizia nr. 4545/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4545/2010

Dosar nr. 3791/108/2006

Şedinţa publică din 15 decembrie 2010

Asupra recursurilor penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 211 din 11 iulie 2008, Tribunalul Arad a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor Ţ.V.A. - cetăţean român, studii 12 clase, ocupaţia - agent de pază la SC P. SRL, necăsătorit, fără antecedente penale, F.D.Ş. - cetăţean român, studii 10 clase, ocupaţia - fără, necăsătorit, fără antecedente penale, şi C.A. - cetăţean român, studii 13 clase, ocupaţia - mecanic, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea din încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul C.A. la:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj faţă de I.D..

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul Ţ.V.A. la pedeapsa de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj faţă de B.R. şi G.I.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul F.D.Ş. la pedeapsa de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj faţă de B.R., G.I. şi I.D.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv de complicitate la şantaj în formă continuată în ce îl priveşte pe inculpatul C.A., prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faţă de H.S., S.I., O.A., C.P.D. şi R.R.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 au fost condamnaţi inculpaţii Ţ.V.A. cetăţean român, studii 12 clase, ocupaţia - agent de pază la SC P. SRL, necăsătorit, fără antecedente penale, Ş.A.V. cetăţean român, studii 8 clase, ocupaţia - paznic la SC F., cu antecedente penale, S.A.R. cetăţean român, studii 11 clase, ocupaţia agent de pază la C.T., fără antecedente penale, M.I.B. cetăţean român, studii 11 clase, ocupaţia - supraveghetor la C.P. Cluj-Napoca, fără antecedente penale, şi P.I. cetăţean român, studii superioare, ocupaţia - supraveghetor SC PY. SRL Cluj-Napoca, fără antecedente penale, la câte o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare pentru constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de şantaj.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faţă de H.C.A., P.E., O.E. şi C.V.I.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele individuale aplicate inculpatului Ţ.V.A. în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, ce urmează să fie executată de acesta.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege, iar inculpaţilor F.D.Ş., Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I., şi de lit. c), şi anume dreptul de a desfăşura activităţi prin care să asigure respectarea ordinii în localuri publice.

Pe o perioadă de 2 ani, au fost aplicate inculpaţilor Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I., pedeapsa complementară, prevăzută de art. 65 C. pen. prin raportare la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi interzice acestora exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege, şi de lit. c) C. pen., şi anume dreptul de a desfăşura activităţi prin care să asigurare respectarea ordinii în localuri publice.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează: de la 14 septembrie 2005 la 26 iulie 2006 pentru inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A.; de la 16 octombrie 2005 la 26 iulie 2006 pentru inculpaţii Ş.A.V. şi S.A.R.; de la 7 noiembrie 2005 la 26 iulie 2006 pentru inculpaţii M.I.B. şi P.I.

A constatat că inculpaţii F.D.Ş. şi C.A. au executat pedeapsa aplicată în perioada 14 septembrie 2005 - 26 iulie 2006.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că faţă de inculpaţi a fost luată măsura obligării de a nu părăsi ţara, prin încheierea dată la 21 iulie 2006, măsură în vigoare pe tot parcursul procesului penal până la revocare.

A constatat că în cauză nu a fost formulată acţiune civilă şi nu se impune luarea măsurii confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. e) C. pen.

A dispus ridicarea interdicţiei de înstrăinare de către inculpatul C.A., a autoturismelor M., cu nr. de înmatriculare XXX, şi B., cu nr. de înmatriculare YYY, precum şi restituirea către acesta a sumei de 5600 euro, depozitată la B.C.R. Cluj-Napoca, prin ordinul de încasare din 16 septembrie 2005 şi a sumei de 55.600.000 ROL, depusă la Trezoreria Municipiului Cluj-Napoca la 16 septembrie 2005, şi către inculpatul F.D.Ş. a sumei de 400 euro, depozitată la B.C.R. Cluj-Napoca, prin ordinul de încasare din 16 septembrie 2005.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata către stat a sumei de câte 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A dispus ca următorilor martori să le fie restituite, din fondurile special alocate de Ministerul Justiţiei, cheltuielile de transport prilejuite de deplasarea lor la instanţă, conform cu dovezile depuse în dosar (bonuri de benzină şi bilete de tren), şi anume: P.C. suma de 120,30 RON, D.R., M.S., B.G., C.M., Ş.C. şi B.C., suma de câte 51,30 RON, C.V. suma de 37,60 RON, S.A. suma de 101,07 RON şi P.S. suma de 93,30 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:

A). Prin actul de sesizare a instanţei se arată că începând din vara anului 2001 inculpaţii: Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A. au constituit o grupare infracţională organizată, în scopul săvârşirii infracţiunilor de şantaj, evaziune fiscală şi spălare de bani, activitate desfăşurată prin intermediul cazinoului situat în parcul central din municipiul Cluj-Napoca.

În perioada anilor 2003 - 2005, prin acte materiale repetate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice inculpaţii: Ţ.V.A., F.D.Ş. cu complicitatea inculpatului C.A. şi a învinuiţilor C.E. şi C.P. au obţinut restituirea unor sume importante de bani prin ameninţări şi violenţe de la părţile vătămate: B.R., H.S., S.I., O.A., C.D.P., I.D., R.R. şi G.I.A..

În parcul central din municipiul Cluj-Napoca, a funcţionat, până în luna august 2005, un cazino, administrat de SC ";M."; SRL Cluj-Napoca. Printre asociaţi, s-a numărat şi numitul C.F., fiul învinuitului C.P., care şi-a împuternicit tatăl, să se ocupe de părţile sociale pe care le deţine în cadrul societăţii mai sus menţionate. Învinuitul C.E. a îndeplinit funcţia de administrator în cadrul societăţii mai sus menţionate.

Încă de la înfiinţarea cazinoului, inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. au fost angajaţi în calitate de oameni de ordine, în timp ce inculpatul C.A. nu a avut o calitate oficială în cadrul SC ";M."; SRL

Inculpatul F.D.Ş. profitând de calitatea pe care o avea în cadrul cazinoului, era cel care împrumuta clienţii la început cu bani iar ulterior cu bani şi jetoane, pentru ca în ultimele 5 - 6 luni de funcţionare a cazinoului să împrumute numai jetoane. Erau împrumutate persoanele despre care se ştia că sunt dependente de jocurile de noroc şi au posibilităţi materiale să achite suma împrumutată plus o dobândă variabilă de la un client la altul, cuprinsă între 20 - 40% .

Cei trei inculpaţi contribuiau fiecare cu un procent din suma împrumutată, fără ca acest lucru să fie cunoscut de persoana care lua împrumutul, persoana de contact între grupul infracţional şi împrumutat fiind inculpatul F.D.Ş.

Inculpatul Ţ.V.A. avea ca responsabilităţi recuperarea sumelor de bani de la clienţii care refuzau sau întârziau restituirea împrumutului. Sus-numitul era cunoscut ca o persoană extrem de violentă, făcând parte din lumea interlopă, recurgând în mod frecvent la violenţe fizice şi verbale, acesta fiind cel care crea o stare de teroare în rândul părţilor vătămate (persoane care aveau datorii faţă de acest grup).

Inculpatul C.A. era persoana din cadrul grupului infracţional care dispunea de sume de bani în numerar, care erau folosite de inculpatul F.D.Ş. pentru a împrumuta clienţii din cazino. Acesta a declarat că ştia faptul că pentru recuperarea acestor datorii atât inculpatul Ţ.V.A. cât şi inculpatul F.D.Ş. recurgeau la constrângeri şi ameninţări.

Iniţial grupul infracţional a fost constituit din cei trei inculpaţi iar în momentul în care situaţia financiară a cazinoului a devenit precară, la grupul infracţional organizat au aderat învinuiţii C.E. şi C.P. Aderarea celor doi învinuiţi a avut loc la sfârşitul anului 2004 - începutul anului 2005, moment în care inculpaţii au împrumutat cazinoului sume de bani (fără să întocmească înscrisuri doveditoare) primind ca şi garanţie jetoane (în care era inclusă şi dobânda stabilită de comun acord pentru suma împrumutată). Practic inculpaţii le dădeau învinuiţilor o sumă de bani în numerar solicitând la scadenţă şi o dobândă, iniţial valoarea dobânzii fiind de 20% pe lună, pentru ca în ultima perioadă de funcţionare a cazinoului, să se ajungă la 100%. Jetoanele primite de inculpaţi acopereau valoarea însumată a împrumutului şi a dobânzii.

Într-o primă fază înţelegerea dintre învinuiţi şi inculpaţi a fost ca într-o perioadă determinată de timp (o lună) cazinoul să răscumpere de la inculpaţi jetoanele la valoarea acestora, inculpaţii însă au constatat că pot valorifica aceste jetoane înainte de termenul de scadenţă stabilit cu cei doi învinuiţi, dând jetoanele imediat ce le primeau, jucătorilor din cazino, inculpaţii solicitând jucătorilor plata în numerar a acestor jetoane plus o dobândă care oscila între 20 - 40%. În această modalitate inculpaţii obţineau într-o perioadă scurtă de timp sume extrem de mari deoarece pe de o parte cumpărau jetoanele de la cazino sub valoarea acestora (diferenţa reprezentând dobânda) după care le plasau la clienţi încasând valoarea reală şi de cele mai multe ori şi o dobândă. Faţă de această împrejurare situaţia financiară a cazinoului s-a înrăutăţit în mod accelerat deoarece inculpaţii după ce încasau de la clienţii cărora le vindeau jetoanele sumele în numerar, împrumutau din nou cazinoul cu bani, primind din nou jetoane iar circuitul acestora era identic cu cel menţionat anterior.

Niciunul din inculpaţi nu avea voie să desfăşoare operaţiuni cu jetoane în interiorul cazinoului, aceste jetoane sunt proprietatea cazinoului, persoanele abilitate să le manevreze fiind în mod clar delimitate prin dispoziţiile legale care reglementează jocurile de noroc.

Membrii grupului fiind de mult timp în preajma jucătorilor din cazino au ajuns să-i cunoască şi să-şi dea seama care dintre ei sunt dependenţi de jocurile de noroc şi aveau posibilităţi materiale să achite împrumutul (dacă dispuneau de sume în numerar sau alte bunuri care puteau fi ulterior valorificate). Mai mult inculpaţii le ofereau acestora băuturi alcoolice gratis şi împiedicau alte persoane din anturajul acestor clienţi, să-i ajute să joace. De asemenea inculpaţii nu dădeau de la început sume mari de bani tocmai pentru că un jucător are mai mari posibilităţi să câştige dacă dispune de o sumă mai mare de bani în jetoane.

În ultimele 5 - 6 luni de funcţionare a cazinoului inculpaţii au dat clienţilor numai jetoane deoarece această modalitate era extrem de profitabilă în condiţiile în care împrumutau cazinoul cu o sumă în numerar primind jetoane a căror valoare ajungea uneori chiar până la dublul sumei împrumutate. Chiar în situaţia în care nu percepeau dobândă de la persoanele împrumutate (fapt ce se întâmpla extrem de rar) profitul putea fi uneori şi dublul sumei împrumutate. Chiar dacă persoana împrumutată câştiga nu avea posibilitatea să răscumpere jetoanele la casierie deoarece nu exista numerar, iar clientul (fiind de regulă o persoană dependentă de jocurile de noroc) era convins de inculpaţi să joace în continuare şi în cele din urmă pierdea toate jetoanele.

Inculpaţii au obţinut în această modalitate facilă sume importante de bani, inculpatul C.A. renunţând la locul de muncă pe care îl avea pentru a se dedica în totalitate activităţii infracţionale din cazino. În intervalul anilor 2003 - 2005 toţi cei trei inculpaţi şi-au achiziţionat terenuri, apartamente şi maşini de lux deşi veniturile declarate nu le-ar fi permis acest lucru.

Notele de redare a convorbirilor telefonice au confirmat faptul că inculpaţii au împrumutat cazinoul cu sume mari de bani primind în schimb jetoane în care era inclusă şi dobândă. De asemenea, convorbirile telefonice au scos în evidenţă legăturile strânse şi activitatea grupului infracţional organizat.

1. În toamna anului 2003, părţile vătămate B.R. şi S.I. au împrumutat de la inculpaţii: Ţ.V.A. şi F.D.Ş. suma de 3.000 dolari SUA (în numerar şi jetoane) pentru a juca la cazino. Părţile vătămate au pierdut întreaga sumă urmând să restituie a doua zi, în numerar, suma împrumutată, respectiv 3.000 dolari SUA plus o dobânda de 600 dolari SUA

În dimineaţa următoare, inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. s-au deplasat la domiciliul celor doua părţi vătămate pe care le-au ameninţat, solicitându-le restituirea sumei de 3.600 dolari SUA. Partea vătămată H.S. a declarat că inculpatul Ţ.V.A. a ameninţat-o cu bătaia dacă concubinul ei nu-şi plăteşte datoriile de la cazino.

Partea vătămată B.R., neavând de unde să achite partea sa din datorie şi fiind speriat de consecinţele care ar putea urma din partea celor doi inculpaţi, a părăsit ţara.

Partea vătămată S.I. a fost de acord să plătească întreaga sumă solicitând însă o eşalonare a acestei datorii, fapt acceptat de inculpaţi. După ce partea vătămată S.I. a plătit din datorie 700 dolari SUA, inculpatul Ţ.V.A. a recurs la violenţe şi ameninţări la adresa părţii vătămate, pretinzând plata integrală a împrumutului precum şi a dobânzii.

Speriată, partea vătămată S.I. a părăsit şi ea ţara, dar a păstrat legătura cu partea vătămată B.R. iar în momentul în care a aflat că aceasta a achitat integral suma de 3.600 dolari SUA, l-a contactat telefonic pe inculpatul F.D.Ş. care i-a confirmat restituirea banilor.

În aceste condiţii, partea vătămată S.I. s-a întors în ţară, iar a doua zi a fost căutată de inculpatul Ţ.V.A. care i-a cerut să-i restituie, tot în contul datoriei, suma de 2.900 dolari SUA. Partea vătămată S.I. i-a spus inculpatului Ţ.V.A. că partea vătămată B.R. a plătit toată suma, moment în care inculpatul Ţ.V.A. a lovit-o cu pumnul şi picioarele, cerându-i să achite suma menţionată mai sus, în caz contrar urmând a fi agresată în continuare. Partea vătămată S.I. a achitat în zilele următoare suma de 2.600 euro.

Partea vătămată S.I. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.600 euro reprezentând suma achitata inculpaţilor Ţ.V.A. şi F.D.Ş. ca urmare a constrângerilor exercitate asupra sa.

Părţile vătămate B.R. şi H.S. (care sunt în relaţii de concubinaj de aproximativ 12 ani, trăind şi gospodărindu-se împreună) au arătat faptul că inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. obişnuiau să împrumute clienţii cazinoului cu sume de bani sau jetoane, solicitând restituirea împrumutului plus o dobândă cuprinsă între 20% - 40% pe zi. Iniţial, partea vătămată B.R. a primit de la cei doi inculpaţi sume mici de bani pe care le-a restituit împreună cu dobândă. În timp, valoarea acestor împrumuturi a crescut, inculpaţii devenind violenţi atât în limbaj cât şi în comportament.

2. La începutul lunii august 2005, partea vătămată B.R. se afla în barul ";D."; din municipiul Cluj-Napoca, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. Inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. au observat starea în care se afla partea vătămată, motiv pentru care au convins-o să vină în cazino să joace, promiţându-i că o vor împrumuta cu jetoane. În condiţiile în care partea vătămată nu avea bani asupra sa şi era în stare de ebrietate, a acceptat propunerea inculpaţilor mai ales că aceştia i-au promis că-i împrumută jetoane şi nu bani pentru a putea juca la cazino. În seara respectivă, partea vătămată B.R. a primit de la inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. suma de 6.000 euro în jetoane pe care le-a jucat şi pierdut în aceeaşi seară. Inculpaţii i-au pretins părţii vătămate B.R. să le dea, a doua zi, în numerar, suma de 10.000 euro.

În dimineaţa următoare, inculpaţii s-au deplasat la domiciliul părţilor vătămate H.S. şi B.R. şi le-au pretins pe un ton ameninţător să le achite suma de mai sus. Cunoscând firea violentă a celor doi inculpaţi, văzând conduita ameninţătoare a acestora şi fiindu-le frică de consecinţele unui refuz, părţile vătămate s-au deplasat la bancă de unde au retras suma datorată plus dobânda.

În aceeaşi zi, în prezenţa mai multor martori, părţile vătămate au dat inculpaţilor Ţ.V.A. şi F.D.Ş. 10.000 euro, ocazie cu care partea vătămată H.S. le-a cerut expres inculpaţilor să nu mai dea concubinului său B.R. bani sau jetoane pentru a juca la cazino.

Părţile vătămate B.R. şi H.S. s-au constituit părţi civile în cauză faţă de inculpaţi cu suma de 10.000 euro.

3. La sfârşitul lunii august 2005, partea vătămată B.R. a fost convinsă să joace la cazino de către inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. în aceleaşi împrejurări ca cele descrise la punctul anterioare (partea vătămată aflându-se tot sub influenţa băuturilor alcoolice).

Partea vătămată B.R. a primit de la cei doi inculpaţi suma de aproximativ 15.000 euro în jetoane pe care le-a jucat şi pierdut în final, în aceeaşi seară la cazino. Astfel, B.R. a jucat jetoanele primite de la inculpaţi pierzând o mare parte din acestea după care, cu ajutorul martorului O.F.D., a început să câştige reuşind la un moment dat să acumuleze jetoane în valoare de 17.000 euro - 18.000 euro.

În acel moment, partea vătămată B.R. a dorit să restituie toate jetoanele celor doi inculpaţi, dar aceştia au refuzat să le primească, cerându-i să continue jocul.

În final, partea vătămată B.R. a pierdut toate jetoanele iar inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. i-au cerut lui B.R. să le restituie a doua zi, în numerar, 20.000 euro. La un moment dat, văzând starea de agitaţie a părţii vătămate inculpatul Ţ.V.A. şi-a manifestat intenţia de a-l lua pe B.R. la el acasă până a două zi, urmând să-i permită să plece la domiciliul său numai după ce concubina sa, partea vătămată H.S. va plăti suma de 20.000 euro.

Înainte de a pleca din cazino, partea vătămată B.R. a afirmat faţă de mai multe persoane, că nu va plăti inculpaţilor suma de 20.000 euro după care a plecat acasă.

Inculpaţii aflând de intenţia părţii vătămate s-au deplasat de urgenţă la locuinţa acesteia pentru a se asigura că aceasta nu va fugi din ţară. Inculpaţii au ajuns la domiciliul părţii vătămate chiar în momentul în care aceasta încerca să fugă de acasă cu un taxi.

Cei doi inculpaţi au întrebat partea vătămată ce intenţionează să facă şi au încercat să o convingă să se urce cu ei în maşină. Partea vătămată B.R., fiind speriată, a început să plângă, iar în momentul în care inculpatul Ţ.V.A. a scos din maşină o bâtă de baseball şi a încercat să lovească (găsită, de altfel, ulterior, la domiciliul său, cu ocazia percheziţiei) între cei doi a început o altercaţie.

Partea vătămată B.R. a luat-o la fugă şi a rămas mai multe zile ascunsă de frica inculpaţilor.

4. Partea vătămată O.A. a luat, în intervalul anilor 2001 - 2002, de mai multe ori, bani împrumut de la inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. sume pe care le-a jucat la cazino. Partea vătămată a precizat că a restituit împrumuturile la timp, inclusiv dobânda stabilită de inculpaţi.

În intervalul anilor 2002 - 2004, partea vătămată a continuat să împrumute bani şi jetoane, de la aceeaşi inculpaţi tot pentru a juca la cazino.

A existat o situaţie în care partea vătămată nu a putut să restituie împrumutul a doua zi şi a fost ameninţată cu bătaia de inculpatul Ţ.V.A.

În vara anului 2004, F.D.Ş. i-a dat suma de aproximativ 1.000 dolari SUA pentru a juca la cazino, urmând să achite o dobândă de 10% pe zi. Partea vătămată era convinsă de faptul că banii aparţineau inculpaţilor Ţ.V.A. şi F.D.Ş.

În timp, partea vătămată i-a restituit inculpatului F.D.Ş., în contul împrumutului, suma de 1.400 dolari SUA dar potrivit calculelor făcute de inculpat, trebuia să-i mai achite 8.000.000 sau 10.000.000 lei. La sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2005, partea vătămată s-a deplasat la cazino unde s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V.A. care l-a întrebat când îi restituie datoria de 10.000.000 lei către F.D.Ş., spunându-i că sunt banii lui. Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu-i mai datorează nimic iar acesta l-a lovit de mai multe ori în picior şi în zona capului.

Au intervenit două persoane care erau de faţă pentru a-l împiedica pe inculpatul Ţ.V.A. să mai lovească partea vătămată. Inculpatul a început să profereze ameninţări cu moartea la adresa părţii vătămate.

Ulterior, inculpatul F.D.Ş. a insistat pe lângă partea vătămată să-i plătească dobânda aferentă împrumutului, lucru pe care aceasta l-a şi făcut, plătind dobânda sub forma unor obiecte de vestimentaţie, constrânsă fiind de atitudinea anterioară a inculpaţilor.

Partea vătămată a declarat că în timp ce se afla în interiorul cazinoului l-a auzit pe inculpatul Ţ.V.A. de mai multe ori vorbind la telefon cu persoanele care-i datorau bani, inculpatul adresându-le acestora ameninţări.

5. Începând cu anul 2003, partea vătămată I.D. a început să frecventeze cazinoul din parcul central. La un moment dat, a pierdut toţi banii pe care-i avea la el şi a întrebat printre jucători dacă nu cunosc o persoană care împrumută bani pentru a putea juca în continuare.

A fost îndrumat să se adreseze inculpatului F.D.Ş. care a fost de acord să-l împrumute, solicitându-i însă o dobândă de 20% .

Ulterior, partea vătămată frecventând cazinoul a împrumutat suma de 2.000 euro de la inculpatul C.A. care i-a solicitat să garanteze restituirea banilor. Neputând să plătească împrumutul luat de la inculpatul C.A., partea vătămată i-a dat acestuia, în contul datoriei, un autoturism marca D. şi a plătit diferenţa în lei până la concurenţa sumei împrumutate (inclusiv cu dobânda).

În cursul anului 2004, partea vătămată a împrumutat de la inculpatul F.D.Ş. bani şi jetoane în sumă de aproximativ 2.500 euro, urmând să restituie 3.000 euro. Având probleme financiare, partea vătămată a plecat în Spania la un prieten pentru a face rost de bani, fiindu-i frică de inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş., cunoscând faptul că aceştia sunt oameni de ordine şi sunt periculoşi.

Partea vătămată I.D. a precizat că, în perioada în care s-a aflat în Spania a avut o convorbire telefonică cu fratele său prin care acesta din urmă l-a anunţat că a fost căutat acasă de inculpaţii C.A. şi F.D.Ş. în legătură cu datoria de 3.000 euro.

După ce partea vătămată s-a întors din Spania, i-a achitat inculpatului Ţ.V.A. suma de 3.400 euro (3.000 euro reprezentând suma convenită iniţial plus 400 euro pentru că nu a achitat datoria la timp şi a plecat în Spania).

În luna iunie 2005, partea vătămată I.D., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a deplasat la cazino şi s-a împrumutat de la inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. cu sume de bani şi jetoane.

În luna iulie 2005, partea vătămată a câştigat la un moment dat la cazino suma de 300.000.000 lei dar, neputând să-şi încaseze jetoanele câştigate de la casierie, a jucat în continuare şi a pierdut tot. Partea vătămată s-a împrumutat, în aceste condiţii, cu jetoane de la F.D.Ş., înţelegerea cu acesta fiind să-i restituie în numerar suma de 7.000 euro (sumă în care era inclusă şi dobânda de 20%). Partea vătămată a achitat împrumutul faţă de Ţ.V.A. şi F.D.Ş., dându-le acestora un autoturism marca D.L. şi diferenţa în lei până la 7.000 euro.

În declaraţia dată organelor de urmărire penală, partea vătămată a precizat că a restituit împrumuturile şi în special dobânzile deoarece îi era frică de consecinţele refuzului, ştiind că inculpaţii sunt violenţi, auzind discuţii în acest sens.

Cu privire la inculpatul C.A., partea vătămată a declarat că iniţial nu i-a fost frică de el dar, după ce a aflat că acesta l-a căutat acasă împreună cu inculpatul F.D.Ş., bănuind că există o relaţie între ei, ";a avut o reţinere";.

Partea vătămată I.D. s-a constituit parte civilă în cauză faţă de inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. cu suma de 18.000 euro, reprezentând banii achitaţi celor doi inculpaţi ca urmare a constrângerilor exercitate.

Inculpatul F.D.Ş. a arătat că atât el cât şi inculpatul C.A. i-au împrumutat părţii vătămate I.D. bani pentru a juca la cazino, iar în momentul în care partea vătămată nu şi-a achitat datoria au fost împreună până la locuinţa acesteia. Inculpatul F.D.Ş. a precizat că inculpatul C.A. a spus părţii vătămate că dacă nu le restituie banii va fi agresată de inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. Cei doi inculpaţi au povestit de altfel în cazino faptul că presiunile exercitate asupra lui I.D. l-au determinat pe acesta să părăsească ţara, aspect confirmat atât de angajaţi (martora B.F., învinuitul C.E.) cât şi de clienţi (parte vătămată C.D., martor O.F.D.) partea vătămată I.D. fiind cunoscută în mediul acesta sub numele de ";P.";.

6. Începând cu anul 2003, partea vătămată R.R. a început să frecventeze cazinoul din parcul municipal iar în una dintre seri, rămânând fără bani, a întrebat printre jucători dacă poate cineva să-l împrumute. Partea vătămată a fost îndrumată să se adreseze inculpatului F.D.Ş. care l-a împrumutat cu suma de 500 euro pretinzând o dobândă de 20%. Partea vătămată i-a restituit a doua zi împrumutul plus dobânda.

La începutul lunii august 2005, partea vătămată fiind în stare de ebrietate, s-a deplasat la cazino şi a jucat suma de 1.000.000 lei pe care a pierdut-o. Partea vătămată i-a solicitat inculpatului F.D.Ş. să-l împrumute, şi a primit de la acesta jetoane în sumă de 15.000 euro.

Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-i plătească pentru jetoane suma de 18.000 euro în numerar. Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu are această sumă dar că va încerca să o achite în mai multe tranşe.

Încă de a doua zi, inculpatul F.D.Ş. a început să sune pe telefon partea vătămată pretinzându-i o primă tranşă de 5.000 euro. Pentru a-şi putea achita datoria, R.R. i-a cerut fostei soţii un împrumut, primind de la aceasta suma de 2.500 euro. Partea vătămată i-a dat inculpatului F.D.Ş. 1.500 euro ocazie cu care i s-a solicitat o garanţie (autoturism sau casa) dar partea vătămată i-a spus că nu are în proprietate astfel de bunuri.

Inculpatul a contactat telefonic partea vătămată (cam de două ori pe săptămână) pentru a o întreba de bani iar aceasta i-a răspuns că nu vrea să se ajungă la lucruri urâte şi că o să-i dea restul de bani treptat.

La începutul lunii septembrie, partea vătămată a convenit cu inculpatul să execute prin firma pe care o deţine o lucrare de montare a termopanelor în contul datoriei, la locuinţa fostei soţii a inculpatului, în valoare de 1.300 euro. A doua zi, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul şi i-a mai dat suma de 500 euro.

Inculpatul F.D.Ş. a arătat că din suma de 15.000 euro împrumutată părţii vătămate R.R. (în realitate era vorba de 14.000 euro) suma de 2.500 euro aparţine inculpatului C.A. lucru confirmat şi de însemnările găsite la inculpatul F.D.Ş. cu ocazia percheziţiei.

Partea vătămată a precizat că telefoanele insistente date de inculpat i-au creat un sentiment de teamă cu privire la siguranţa sa şi a fiicei sale. Mai mult, la ultima întâlnire, inculpatul F.D.Ş. a venit însoţit de inculpatul Ţ.V.A. despre care ştia că se ocupă de recuperarea de bani prin ameninţări şi violenţe fizice.

Partea vătămată a mai declarat că o persoană care a însoţit-o la cazino în seara respectiva i-a spus că a primit jetoane în valoare mai mică de 15.000 euro dar nu poate să confirme acest lucru deoarece era sub influenţa băuturilor alcoolice şi nu-şi mai aduce aminte exact câte jetoane a primit.

Partea vătămată a arătat faptul că a fost de acord, să restituie suma de 18.000 euro deoarece i-a fost frică că inculpatul F.D.Ş., împreună cu cei doi inculpaţi Ţ.V.A. şi C.A. o vor agresa mai ales datorită faptului că în noaptea în care a pierdut la cazino a fost condusă acasă de inculpaţii F.D.Ş. şi C.A., care au aflat unde stă.

Partea vătămată s-a constituit parte civila în cauză cu suma de 2.500 euro.

7. În luna decembrie 2003, partea vătămată G.I.A. (cunoscut sub porecla ";A.";) a început să frecventeze cazinoul. În perioada anilor 2003 - 2004 a luat de la oamenii de ordine (inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş.) jetoane în valoare totală de aproximativ 35.000 euro, la care s-a calculat în plus şi o dobândă de 10% - 30% pe zi.

Într-una din zile, în timp ce se afla la masa de joc, inculpatul Ţ.V.A. l-a lovit cu pumnul în picior şi l-a ameninţat, solicitându-i să-i restituie o datorie anterioară de 1.000.000 lei.

În toamna anului 2004, partea vătămată a luat de la inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. jetoane în valoare de 1.500 euro, pierzând la cazino întreaga sumă.

Inculpatul Ţ.V.A. a ameninţat partea vătămată şi a pretins să-i dea suma de 1.800 euro în cel mai scurt timp. Totodată, inculpatul F.D.Ş. i-a solicitat părţii vătămate paşaportul pentru a nu putea părăsi ţara, paşaport găsit cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului F.D.Ş.

La circa o săptămână, la domiciliul părţii vătămate au venit 6 tineri (printre care se aflau inculpaţii Ţ.V.A. şi S.A.V., zis T.), şi au vrut să discute cu aceasta. Partea vătămată, fiindu-i frică, a rugat-o pe cumnata sa să le spună tinerilor că nu este acasă. Tinerii au început să ameninţe că vor arunca pe imobil cu coktail-uri molotov. Partea vătămată a plecat a doua zi din Cluj-Napoca şi s-a stabilit în Bucureşti, unde locuieşte şi în prezent.

Din acel moment şi până la declanşarea cercetărilor în cauză G.I. a fost apelat de mai multe ori pe telefonul mobil de inculpatul Ţ.V.A. care l-a ameninţat cu moartea şi i-a cerut să-i restituie suma împrumutată la care a calculat o dobândă ajungând la suma de 15.000 euro.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de aproximativ 35.000 - 40.000 euro, reprezentând suma pierdută în total la cazino, urmând a-şi preciza constituirea de parte civilă în faţa instanţei de judecată.

8. Partea vătămată C.D.P. era un jucător înrăit la cazino. În intervalul anilor 2003 - 2005 a împrumutat în repetate rânduri sume de bani şi jetoane de la inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A. Partea vătămată a susţinut că existau situaţii în care a fost constrânsă de inculpatul Ţ.V.A. să restituie sumele împrumutate.

La sfârşitul anului 2004 partea vătămată a primit de la inculpatul F.D.Ş. jetoane în valoare de 4.500 euro urmând să-i restituie a doua zi 5.000 euro în numerar. În ziua următoare partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V.A. care pe un ton ameninţător i-a cerut în contul datoriei faţă de inculpatul F.D.Ş. să-i dea autoturismul aflat în proprietatea părţii vătămate.

C.D.P. i-a dat inculpatului cheile autoturismului V.P. în valoare de 7.000 euro, primind de la inculpat în numerar 1.500 euro.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 41.000 dolari SUA şi 10.000 de euro faţă de inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. şi cu suma de 9.000 euro, 65.000.000 lei (daune materiale) şi 3 miliarde lei daune morale faţă de învinuitul C.E.

B). Începând cu anul 2004 inculpatul Ţ.V.A., împreună cu inculpaţii S.A.V., S.A.R., P.I. şi M.I.B. au constituit un grup infracţional organizat în vederea obţinerii unor sume de bani prin şantajarea unor patroni de localuri din municipiul Cluj-Napoca.

Modul de operare consta în provocarea unor scandaluri în localuri direct de membrii grupului infracţional sau prin persoane interpuse (pentru a discredita capacitatea oamenilor de ordine din local de a-şi îndeplini atribuţiile) pentru ca ulterior inculpaţii să impună angajarea lor în calitate de oameni de ordine, ameninţând patronii localurilor cu producerea unor noi scandaluri. Membrii grupului infracţional ameninţau direct persoanele angajate în respectivele localuri în calitate de oameni de ordine, recurgând inclusiv la agresarea fizică a acestora (pentru a-i determina să-şi părăsească locurile de muncă).

În această modalitate inculpaţii au reuşit să impună angajarea lor în aproape toate localurile cu program de noapte fără însă să poată să-şi îndeplinească în aceste condiţii în mod real atribuţiile de serviciu, numărul localurilor fiind mai mare decât cel al inculpaţilor.

Inculpaţii obţineau lunar sume de bani sub formă de salarii (pe care şi le împărţeau în mod egal) fără să fie îndreptăţiţi deoarece nu prestau în mod efectiv atribuţiile ce le reveneau în această calitate (existând situaţii în care inculpaţii nu s-au prezentat nici măcar o zi la locul de muncă, încasându-şi totuşi remuneraţiile).

Patronii localurilor erau constrânşi să consimtă la angajarea inculpaţilor pentru sume de bani mai mari decât cele cu care îşi retribuiau în mod normal angajaţii, respectiv oamenii de ordine.

O altă caracteristică a acestui grup infracţional era faptul că Ţ.V.A. încasa bani de la toate localurile aflate sub ";protecţia"; inculpaţilor chiar dacă nu a fost niciodată la locul de muncă.

Fiecare inculpat din cadrul grupului avea un rol bine stabilit, inculpaţii S.A.V., S.A.R., P.I. şi M.I.B. erau aşa numitele ";săgeţi"; cei care creau presiune asupra patronilor şi angajaţilor localurilor (prin scandaluri, ameninţări şi violenţe) ulterior ei fiind şi cei care asigurau aşa-zisa paza a localului. În momentul în care ";terenul"; era pregătit (starea de tensiune, insecuritate, tulburare a liniştii publice era creată) inculpatul Ţ.V.A. avea o discuţie cu patronul localului. Inculpatul solicita imperativ angajarea lui precum şi a celorlalţi membrii ai grupului ameninţând cu alte scandaluri în cazul unui refuz.

Pentru a conferi o notă de legalitate, inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V., S.A.R., P.I. şi M.I.B. solicitau să fie angajaţi în baza unor contracte de prestări servicii.

După arestarea inculpatului Ţ.V.A., inculpatul S.A.V. l-a contactat pe acesta prin intermediul unui angajat al arestului I.P.J. Cluj martorul R.C.A., şi i-a trimis mai multe bilete în care se fac menţiuni clare, referitoare la sumele de bani pe care le încasau de la diverse localuri şi cluburi din Cluj-Napoca. Conţinutul acestor bilete evidenţiază legăturile dintre membrii grupului infracţional organizat, modul de organizare, modalitatea de împărţire a banilor obţinuţi din activitatea infracţională.

1. În luna decembrie 2004, partea vătămată H.C. a deschis, împreună cu cetăţeanul italian S.P., barul ";P."; din Municipiul Cluj-Napoca. Încă din primele săptămâni de funcţionare ale localului, au existat probleme în sensul că mai mulţi tineri cunoscuţi cu poreclele ";F."; şi ";O."; au creat scandaluri în local. Într-o seară, numiţii ";F."; şi ";O."; l-au provocat şi ulterior agresat pe martorul D.L. care asigura paza localului.

În seara imediat următoare, la bar s-au prezentat inculpaţii Ţ.V.A., M.I.B. şi P.I. zis ";C.";. Inculpatul Ţ.V.A. i-a spus părţii vătămate că, dacă vrea să nu mai aibă scandaluri în local, să-l angajeze pe el şi pe ceilalţi doi inculpaţi, urmând să le achite lunar 400 euro.

Partea vătămată H.C. a declarat că a fost de acord cu propunerea inculpatului Ţ.V.A. deoarece, anterior întâlnirii cu cei trei inculpaţi, a aflat că scandalurile din bar au fost provocate la instigarea acestora pentru a o determina să renunţe la serviciile martorului D.L. care asigura paza şi să-i angajeze pe ei.

De asemenea, partea vătămată a precizat că, anterior, i-a plătit martorului D.L. suma de 200 euro lunar în timp ce inculpaţilor Ţ.V.A., P.I. şi M.I.B. le-a plătit suma de 400 euro lunar.

Un alt motiv pentru care partea vătămată a consimţit ";să-i angajeze"; pe cei trei inculpaţi era faptul că a auzit despre inculpatul Ţ.V.A. că s-a impus ca om de ordine în mai multe localuri din Cluj-Napoca prin şantajarea patronului cu provocarea unor scandaluri de natură a deranja clienţii, localul fiind în pericol de a pierde sume importante de bani.

Partea vătămată le-a plătit celor 3 inculpaţi începând cu luna februarie 2005 şi până în luna august 2005 câte 400 euro pe lună. Cu toate acestea, scandalurile în local nu au încetat, fiind provocate în special de persoane aflate în anturajul inculpaţilor P.I. şi M.I.B.

Deşi cei trei inculpaţi au susţinut că au fost angajaţi în mod legal de partea vătămată, aceştia nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu întrucât nici nu urmăreau acest scop. Motivul pentru care inculpaţii au constrâns-o pe partea vătămată să-i angajeze a fost pentru a obţine în mod facil, lunar, o suma importantă de bani, fără să desfăşoare nicio activitate în acest sens. Inculpatul Ţ.V.A. nu a fost prezent în niciun moment în local ca om de ordine ci numai pentru a-şi ridica salariul.

Inculpaţii M.I.B. şi P.I. şi-au delegat atribuţiile de pază unui alt tânăr ";O."; fără ca acest lucru să fie convenit cu partea vătămată, suma de 400 euro fiind împărţită în mod egal între cei patru.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.800 euro, reprezentând sumele achitate inculpaţilor ca urmare a constrângerilor exercitate asupra ei în perioada februarie 2005 - august 2005.

2. Martorul P.E. era asociat la localul aparţinând societăţii B.I. SRL situat în municipiul Cluj-Napoca.

În vara anului 2005, în urma unei neînţelegeri intervenite între unul din asociaţii localului şi o tânără pe nume A., în local şi-au făcut apariţia inculpaţii Ţ.V.A. şi S.A.V. care l-au lovit pe asociat. În această altercaţie a intervenit şi persoana care era angajată în calitate de om de ordine.

După incident, asociaţii barului au renunţat la serviciile omului de ordine şi au angajat pe un tânăr cunoscut sub porecla ";D.";. Deşi înţelegerea asociaţilor barului a fost să angajeze un singur om de ordine respectiv pe numitul ";D.";, acesta s-a prezentat cu un tânăr identificat în persoana inculpatului S.A.R. zis ";S.";.

Fiind întrebat în legătură cu prezenţa ultimului inculpat în local, în calitate de om de ordine, ";D.";, le-a răspuns asociaţilor că inculpatul S.A.R. este prieten cu inculpatul Ţ.V.A. şi ca urmare acesta din urmă nu va mai provoca scandaluri în local.

În următoarea seară, ";D.";, i-a spus lui P.E. că se va întâlni cu inculpatul Ţ.V.A. pentru a clarifica situaţia legată de persoana care urmează să asigure paza localului. După aproximativ o oră, în local şi-au făcut apariţia inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V. şi S.A.R. care au întrebat de ";D.";, pe martorul P.E. Acesta le-a răspuns inculpaţilor că nu ştie unde este ";D.";, iar inculpatul Ţ.V.A. i-a spus martorului că din acel moment ei sunt noii oameni de ordine deoarece lucrează împreună cu el de mai mult timp şi nu s-au înţeles cu ";D.";, cu privire la modul în care urmau să împartă suma de 200 euro cu care asociaţii s-au înţeles să-l plătească pe omul de ordine.

La un moment dat, inculpatul Ţ.V.A. a ieşit pentru scurt timp din local şi la întoarcere le-a spus celorlalţi doi inculpaţi: ";haideţi să mergem că s-a rezolvat problema";. Ulterior, martorul a aflat că ";D.";, a fost agresat în seara respectivă de inculpatul Ţ.V.A.

Martorul P.E. a declarat că a acceptat ";serviciile"; celor 3 inculpaţi deoarece era conştient că dacă ar fi refuzat ar fi avut în permanenţă scandaluri provocate de aceştia direct sau indirect, fapt care ar fi afectat atmosfera localului. De asemenea, martorul afirmă că a apelat de mai multe ori la serviciile poliţiei în cazul scandalurilor din local, dar organele de poliţie au apărut cu întârziere iar la altercaţiile dintre S.A.V. şi unul din asociaţii localului, poliţia nu a intervenit deşi a fost de faţă.

Martorul P.E. a declarat că a auzit despre inculpaţi că s-au impus în aceeaşi modalitate în mai multe localuri din oraş. Nu a dorit să se constituie parte vătămată faţă de cei trei inculpaţi deoarece ştie că aceştia fac parte dintr-un grup mai mare din lumea interlopă şi nu vrea să aibă probleme cu ei.

3. Martorul G.C. era administrator la societatea care deţine localul ";A.E."; situat în municipiul Cluj-Napoca. În vara anului 2005, în bar au venit doi tineri identificaţi în persoana inculpaţilor M.I.B. şi P.I. care au provocat scandal în local şi au afirmat faţă de un martor că trebuie să-i angajeze pe ei în calitate de oameni de ordine. Din acel moment, cei doi inculpaţi au frecventat în mod repetat localul, fiind însoţiţi de mai mulţi tineri care sunt cunoscuţi că se ocupă cu furturile din localuri.

Într-o seară, martorul G.D., angajat în calitate de om de ordine, a încercat să-l scoată afară din local pe un tânăr cunoscut sub porecla de ";C.";. Martorul G.C. a precizat că au existat mai multe plângeri din partea clienţilor localului care au reclamant dispariţia unor bunuri, bănuiala îndreptându-se spre ";C.";

Sus-numitul a refuzat să părăsească localul şi şi-a chemat prietenii prin telefon, la scurt timp, în local făcându-şi apariţia 10 - 12 tineri care l-au înconjurat pe martorul G.D. Dintre tinerii chemaţi de ";C."; în bar au fost identificaţi inculpaţii M.I.B., P.I. şi S.A.V. În altercaţia care a urmat, numitul ";C."; l-a lovit pe martorul G.D. iar inculpatul S.A.V. a încercat să-l lovească şi el pe martor dar nu a mai reuşit deoarece la faţa locului a venit poliţia. Tinerii veniţi în local l-au ameninţat cu bătaia pe administrator - martorul G.C.

Paza localului era asigurată de martorul G.D., care a declarat cu privire la primul incidentul din vara anului 2005 faptul că inculpaţii M.I.B. şi P.I. au venit în bar şi s-au legat de fratele lui spunând ";că fac popice cu el pe jos"; şi ";o să vină ei oameni de ordine în club";. Martorul a precizat că cei doi inculpaţi au insistat pe lângă patron să-i angajeze pe ei ca oameni de ordine dar au fost refuzaţi.

Martorul a afirmat că a fost agresat cu ocazia scandalului provocat de ";C."; suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile îngrijiri medicale. Ulterior, S.A.V. şi M.I.B. au venit în local şi l-au întrebat pe martorul G.D. cât câştigă şi câţi colegi are fără să-i precizeze scopul acestor întrebări.

În local, mai era angajat, în aceeaşi calitate de om de ordine şi martorul V.A. care a confirmat declaraţiile patronului şi ale colegului său cu privire la incidentele provocate de cei trei inculpaţi.

4. Martorul O.E.A. a declarat că din luna mai 2005 a fost angajat în calitate de administrator la clubul ";T."; situat în mun. Cluj-Napoca. Din luna mai 2005, în local şi-au făcut apariţia inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V., P.I., M.I.B. şi alţi tineri pe care martorul nu i-a recunoscut, dorind să se angajeze ca oameni de ordine în bar. Martorul le-a spus că nu mai sunt locuri libere, moment în care inculpaţii au solicitat să discute cu patroana localului, singura persoană abilitată să dispună cu privire la angajarea personalului din local.

Deoarece inculpaţii au folosit un ton ameninţător, patroana localului s-a închis în biroul ei şi l-a rugat pe administrator să le comunice acestora că nu este în local. Tot cu această ocazie, inculpaţii l-au ameninţat cu bătaia pe martorul C.V.I. (unul dintre oamenii de ordine angajaţi la local) cerându-i să plece, lui şi colegului său. Totodată, inculpaţii i-au spus că vor provoca, direct sau indirect scandal în club şi o vor determina în această modalitate pe patroană să-i concedieze pe el şi pe colegul său şi să-i angajeze în schimb pe ei.

Din acel moment, martorul C.V.I. nu s-a mai prezentat la locul de muncă cunoscând faptul că inculpaţii sunt persoane violente, recurgând la violenţe, ameninţări, scandaluri şi în alte localuri, folosind aceste modalităţi de constrângere pentru a fi angajaţi ca oameni de ordine.

Martorul C.V.I. a precizat că a fost ameninţat de inculpaţii Ţ.V.A., M.I.B., S.A.V. şi S.A.R. şi posibil şi de numitul C.

Martorul O.E.A. a declarat că după două zile de la primul incident, inculpaţii au revenit în local solicitând să se întâlnească cu patroana pentru a discuta despre angajarea lor în calitate de oameni de ordine. Văzând insistenţele inculpaţilor, patroana, pe nume R.R., a avut o întâlnire cu inculpatul M.I.B. la care a participat iniţial şi martorul O.E.A. dar în momentul în care acesta din urmă l-a întrebat pe inculpat cum va decurge colaborarea dintre ei în cazul unei angajări, inculpatul i-a răspuns că el ";nu ascultă de nimeni";.

Pentru a evita un posibil scandal, patroana R.R. i-a cerut martorului O.E.A. să nu mai participe la discuţie iar acesta a declarat că, în opinia sa, s-a ajuns la o înţelegere între inculpatul M.I.B. şi patroana barului în sensul că ";tinerii au primit ceva pentru a lăsa clubul în pace";.

Martorul a ajuns la această concluzie deoarece ulterior inculpaţii au frecventat barul dar nu au mai provocat scandaluri deşi, aşa cum am arătat iniţial, într-o primă fază aceştia s-au arătat extrem de hotărâţi (au recurs la scandaluri, ameninţări, violenţe fizice) pentru a impune angajarea lor ca oameni de ordine.

Faţă de inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A. s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea de către aceştia a infracţiunii de spălare de bani, faptă prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 deoarece se impunea completarea urmăririi penale prin administrarea altor probe şi mijloace de probă. S-a dispus disjungerea cauzei şi faţă de învinuiţii C.E. şi C.P. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, complicitate la şantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. deoarece comisia rogatorie formulată în cauză nu a fost soluţionată şi au existat indicii cu privire la săvârşirea şi altor infracţiuni de către cei doi învinuiţi.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi ţara, fiind puşi în libertate la 26 iulie 2006, după ce hotărârea instanţei a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Pentru susţinerea acuzării au fost propuse următoarele probe: procesele-verbale de efectuare a unor acte premergătoare; declaraţiile părţilor vătămate: B.R.V., H.S., S.I., O.A., C.D.P., I.D., R.R., G.I.A., H.C.; declaraţiile martorilor: O.F.D., B.F.M., P.C., T.C., G.R., C.T., R.T., R.C., P.S., P.A., S.A. (f.245,723), M.R.N., I.C.P., C.D.I., P.E., G.D.A., V.A., D.O., M.G.H., L.I.S., D.R.I., M.S.N., B.G., B.C.A., C.M., S.C.D., M.I., M.A.C., G.C., F.A.I., D.L., N.D.M., C.M., S.F.C., G.R.D., H.A.S., L.F.H., I.I., O.E.A., C.V.I., S.A.O., C.M.; notele de interceptare a convorbirilor telefonice; procesul-verbal de confruntare între partea vătămată H.C. şi martorul C.C.; declaraţia învinuitului C.E.; declaraţia inculpatului Ţ.V.A.; declaraţia inculpatului F.D.Ş.; declaraţia inculpatului C.A.; declaraţia inculpatului S.A.V.; declaraţia inculpatului S.A.R.; declaraţia inculpatului M.I.B.; declaraţia inculpatului P.I.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului Ţ.V.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului F.D.Ş.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului C.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului S.A.V.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului S.A.R.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului M.I.B.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului P.I.

Inculpaţii nu au recunoscut acuzaţiile, prin declaraţiile date negând orice implicare în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

În faza cercetării judecătoreşti, în ce priveşte acuzaţiile formulate prin rechizitoriu la punctul notat cu litera A au fost administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A.; declaraţiile părţilor vătămate R.R., O.A., C.D.P., B.R., H.S., G.I. şi I.D.; declaraţiile martorilor T.C., B.F., G.R., C.A.T., D.R., M.S., D.R.I, P.C., M.S., B.G., C.M., Ş.C.D., B.C.A., O.F.D., I.I. şi C.E.

La cel notat cu litera B, următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor Ţ., Ş., S., M. şi P., declaraţiile martorilor P.S., R.C., C.V.I., C.M., S.A.V., D.A.S., D.O., P.A., L.I.C., G.D., O.E., P.E., N.D., D.L. toate din Dosarul cu nr. 5922/2006 format după disjungere şi readus prin conexare în dosarul 3197/2006, S.F.C., R.T., S.A.O., I.C.P., L.F.H., V.A. şi G.C.

De asemenea, sub aspect probator au fost avute în vedere notele privind redarea convorbirilor telefonice, certificate prin Încheierea penală nr. 83 din 14 februarie 2006, dată în şedinţă publică de Tribunalul Cluj.

Din coroborarea acestora, în sensul prevăzut de art. 62 şi 63 C. proc. pen., instanţa, respectând modul de prezentare a faptelor în rechizitoriu, cu punctele A) şi B), reţine în fapt următoarele:

A) Începând cu vara anului 2004, Casinoul C. din Cluj-Napoca, ce funcţiona în cadrul SC M. SRL Cluj-Napoca, a intrat în criză financiară din motive ce fac obiectul urmăririi penale în dosarul disjuns din prezentul, având ca obiect evaziune fiscală şi spălare de bani, în care alături de inculpaţii Ţ.V.A, F.D.Ş. şi C.A. sunt cercetaţi, având calitatea de învinuiţi, C.E. şi C.P..

Urmările acestei crize financiare au fost resimţite de jucători, ale căror câştiguri la mese nu au mai fost onorate, deoarece în casierie nu mai erau bani pentru efectuarea plăţilor, şi de angajaţi, ale căror salarii, fie nu au fost plătite la timp, fie nu au mai fost plătite.

În primăvara anului 2005, unii dintre jucători au depus reclamaţii la Garda Financiară, martorii O.F.D. şi C.T.A., iar după începerea urmăririi penale din prezentul dosar au fost depuse reclamaţii şi la poliţie de către părţile vătămate B.R., H.S., S.I., O.A., R.R., C.D.P., G.I., scopul fiind recuperarea sumelor de bani câştigate, deţinute de aceştia în forma jetoanelor valorice ori a sumelor de bani plătite pentru jetoane inculpaţilor Ţ.V.A. şi F.D.Ş.

Inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. au fost angajaţii localului atât înainte de reorganizare, ce a avut loc în anul 2003, cât şi după, până la închidere în luna august 2005, ca agenţi de pază. În această calitate ei au convenit cu patronul, C.P., şi cu administratorul, martorul C.E., ca salariul să le fie plătit în jetoane, pe care în baza aceleiaşi înţelegeri cu cei doi, le împărţeau la mesele de joc, contravaloarea urmând să le fie plătită direct de jucători.

Jetoanele au fost împărţite clienţilor pe care îi cunoşteau, şi anume părţilor vătămate mai sus arătate, persoane dependente de jocurile de noroc şi care de nenumărate ori au recurs la acest gen de împrumuturi atât de la ei cât şi de la alţi jucători, care frecventau casino-ul de câţiva ani, şi erau solvabili. Împrumuturile aveau la bază acordul acestora cu privire la primirea lor cu titlu de împrumut, cu privire la plată şi cu privire la plata unui bonus în caz de câştig.

Astfel, au primit jetoane cu titlu de împrumut, cu obligaţia efectuării plăţii către cei doi inculpaţi, părţile vătămate B.R., S.I., O.A., R.R., I.D.,G.I. şi C.D.P.

Inculpatul C.A., client fidel al localului ca jucător, a pus şi el în joc jetoane, primite de la C.E. şi C.P. în urma creditării casino-ului cu diferite sume de bani, urmând să recupereze contravaloarea acestora şi de la jucători, în aceleaşi condiţii ca inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş.

Dintre părţile vătămate, B.R., I.D. şi G.I. nu au reuşit să restituie la termen împrumuturile, astfel încât inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. au început să exercite presiuni asupra lor pentru a-i determina să urgenteze plata.

Astfel: - în toamna anului 2004, fără a se putea stabili cu exactitate data, noaptea în jurul orei 24⁰⁰, inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş., împreună cu alte persoane a căror identitate nu poate fi stabilită, s-au deplasat cu două autoturisme la domiciliul cumnatei lui G.I., unde acesta locuia, cu scopul de a-l determina să plătească contravaloarea jetoanelor ce îi fuseseră împrumutate. A doua zi, de teamă că ar putea suporta consecinţele unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe fizice dacă nu plăteşte, partea vătămată a părăsit Clujul, mutându-se la Bucureşti; - la sfârşitul lunii august 2005, fără ca data să poată fi stabilită exact, după miezul nopţii, cei doi inculpaţi, după o înţelegere prealabilă s-au deplasat la domiciliul lui B.R., zis B., cu acelaşi scop. B.R. fusese avertizat de martorul O.F.D. despre vizita ce urma să îi fie făcută şi despre intenţia celor doi de a-l sechestra până când va plăti. Deoarece avea probleme cu concubina sa, martora H.S., care cu câteva săptămâni înainte plătise un alt împrumut luat de la aceiaşi inculpaţi pentru jocuri de noroc, B.R. a hotărât să fugă şi avertizat fiind de O.F.D. despre intenţia inculpaţilor, la plecarea din casă a luat un cuţit pe care l-a şi folosit agresându-l pe Ţ.V.A.

De asemenea, în toamna anului 2004, fără ca data să poată fi stabilită cu exactitate, pe timp de noapte, inculpatul C.A., faţă de care o parte din datoriile casino-ului erau scadente şi neonorate, a înlesnit inculpatului F.D.Ş., care la rândul său avea de recuperat bani, să exercite presiuni asupra părţii vătămate I.D. C.A. ştia unde locuieşte I.D. şi a fost de acord să îl însoţească pe F.D.Ş. la domiciliul acestuia, scopul fiind recuperarea datoriilor. Partea vătămată nu se afla în ţară fiind plecat în Spania, iar despre vizită şi scopul ei a aflat în urma discuţiei telefonice avute cu fratele său, martorul I.I. Părţii vătămate i-a fost indusă o stare de teamă că va suporta consecinţele unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe fizice dacă nu se achită de datorii.

Aşadar, părţile vătămate au resimţit constrângerea la care au fost supuse, inculpaţii reuşind să le insufle un puternic sentiment de teamă pentru viaţa ori libertatea lor, care a determinat din parte-le, fie reacţii de violenţă fizică, cazul lui B.R., care l-a lovit cu cuţitul pe inculpatul Ţ.V.A. provocându-i leziuni ce au necesitat îngrijire medicală, fie plecarea pentru o perioadă de timp din localitate sau din ţară, cazul lui G.I. şi a lui I.D.

În ce priveşte sumele de bani datorate şi pentru care au fost exercitate presiuni asupra lor de către inculpaţi, părţile vătămate nu le-au plătit, pretenţiile materiale ridicate în cursul urmăririi penale fiind derivate din alte împrumuturi, contractate de la inculpaţi în cursul anilor 2003 - 2005.

În ce priveşte părţile vătămate R.R., S.I., O.A. şi C.D.P., din probele administrate nu se poate reţine că inculpaţii ar fi exercitat asupra acestora acţiuni de constrângere psihică sau fizică pentru a-i determina să restituie împrumuturile pe care le-au luat la masa de joc de la inculpaţi.

În aceeaşi situaţie se află şi partea vătămată H.S. în ce priveşte împrumutul pe care l-a plătit pentru concubinul ei, B.R., la începutul lunii august 2005. Aceasta a arătat expres prin declaraţia dată, că a acceptat plata fără să fi fost ameninţată de inculpaţi, la solicitarea concubinului ei care i-a promis că dacă îl ajută nu va mai juca.

Prin declaraţiile date în faţa instanţei de judecată, niciuna din părţile vătămate nu a mai susţinut această calitate ori pretenţiile băneşti formulate faţă de inculpaţi, acceptând audierea în calitate de martor. Fiindu-le solicitate explicaţii în legătură cu schimbarea poziţiei lor procesuale, fiecare în parte a arătat că a depus reclamaţie la solicitarea poliţiştilor de la crimă organizată, în considerarea faptului că urmărirea penală fusese demarată la acel moment şi faţă de patronii casino-ului, pe care îi consideră singurii vinovaţi de situaţia financiară dezastruoasă în care au ajuns, atât ei, cât şi inculpaţii.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, descrisă la punctul A din rechizitoriu, reţine instanţa de fond că inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A., nu s-au constituit în grup infracţional organizat cu scopul comiterii infracţiunii de şantaj, faţă de jucătorii casino-ului C. din Cluj-Napoca, respectiv pentru constrângerea acestora de a juca, de a lua de la ei jetoane cu titlu de împrumut şi de a plăti acestora contravaloarea cu dobândă între 20% - 40% pe zi, fapt pentru care a dispus achitarea inculpaţilor pentru inexistenţa faptei.

A apreciat instanţa de fond că acţiunile la care au recurs inculpaţii pentru recuperarea sumelor de bani împrumutate părţilor vătămate B.R., I.D. şi G.I., constând în contravaloarea jetoanelor, se înscriu în elementul material al infracţiunii de şantaj, iar activitatea lor întruneşte elementele constitutive sub aspectul laturii obiective şi subiective ale acestei infracţiuni.

Cu privire la infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., reţine instanţa de fond că a fost dovedită existenţa acestei infracţiuni doar cu privire la părţile vătămate B.R., I.D. şi G.I., iar pentru inculpatul C.A. se reţine doar complicitatea acestuia la infracţiunea de şantaj cu privire la partea vătămată I.D.

Ca atare, instanţa de fond a dispus condamnarea celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu privire la părţile vătămate B.R., G.I. şi I.D., iar pentru infracţiunea de şantaj comisă împotriva părţilor vătămate H.S., S.I., O.A., C.P.D. şi R.R. a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la faptele reţinute la punctul B din rechizitoriu, reţine instanţa de fond că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, dispunând condamnarea inculpaţilor Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. pentru această infracţiune.

Pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. reţine instanţa de fond că această infracţiune nu a fost probată, părţile vătămate arătând că nu doresc să formuleze vreo plângere penală împotriva inculpaţilor, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind părţile vătămate H.C.A., P.E., O.E. şi C.V.I.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş., Ş.A.V., C.A., S.A.R., M.I.B. şi P.I.

În apelul parchetului este criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu privire la părţile vătămate S.I., O.A., C.P.D. şi R.R., fapte prevăzute la punctul A din rechizitoriu.

De asemenea, este criticată sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru infracţiunile de şantaj prevăzute la pct. B din rechizitoriu.

Parchetul critică şi netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor Ţ.V.A. şi F.D.Ş. pentru şantaj, arătând că sunt prea mici.

În susţinerea apelului său inculpatul P.I. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 pentru inexistenţa faptei, iar în subsidiar în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Inculpatul M.I.B. a solicitat achitarea pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că nu există probe la dosar care să facă dovada vinovăţiei sale.

Inculpatul C.A. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că simpla sa prezenţă împreună cu inculpatul F.D.Ş. la domiciliul părţii vătămate I.D. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la şantaj.

Reţine instanţa de apel că celelalte apeluri ale inculpaţilor nu au fost motivate, fiind susţinute oral de către apărătorii aleşi, fiind examinate în partea introductivă a deciziei.

Prin Decizia penală nr. 26/A din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş., C.A., S.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 11 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3791/108/2006 din 09 mai 2006.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe, în latura penală, în privinţa infracţiunilor de şantaj, şi, rejudecând cauza sub acest aspect:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului Ţ.V.A. în pedepsele componente de 9 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), descrisă la cap. ";A"; din rechizitoriu, şi de 5 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, descrisă la cap. ";B"; din rechizitoriu.

2. În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. la câte o pedeapsă de:

- 1 (un) an închisoare,

iar pe inculpatul C.A. la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, descrisă la cap. ";A"; din rechizitoriu.

A înlăturat constatarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului F.D.Ş.

3. În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul Ţ.V.A. la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) luni închisoare,

iar pe inculpaţii S.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. la câte o pedeapsă de:

- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, descrisă la cap. ";B"; din rechizitoriu.

4. a) În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 C. pen. a contopit cele trei pedepse stabilite pentru inculpatul Ţ.V.A. respectiv

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), descrisă la cap ";A"; din rechizitoriu,

- pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, descrisă la cap. ";B"; din rechizitoriu, şi

- pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), descrisă la cap. ";B"; din rechizitoriu, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) a interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzutele art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

b) În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 C. pen. a contopit, în privinţa fiecăruia dintre inculpaţii S.A.V. S.A.R., M.I.B. şi P.I., cele două pedepse stabilite, respectiv

- pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), descrisă la cap ";B"; din rechizitoriu, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca aceşti inculpaţi să execute câte o pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluţionarea apelului procurorului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii apelanţi la plata a câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

A.1. Prima instanţă a considerat în mod corect că nu există fapta de constituire a unui grup infracţional organizat descrisă la capitolul ";A"; din rechizitoriu.

Inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A. nu au acţionat în mod coordonat ori conform unor roluri prestabilite.

Agresiunile fizice ori psihice asupra părţilor vătămate erau exercitate în funcţie de comportamentul victimei în privinţa restituirii împrumutului, fără a exista un consens neechivoc între cei trei în sensul alăturării acţiunilor celor trei inculpaţi, al supunerii unei discipline sau al acţionării potrivit unui plan.

A.2. Prima instanţă a apreciat corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj fată de părţile vătămate B.R., G.I.A. şi I.D.

Sub acest aspect, declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu cele ale martorilor şi cu notele de redare a convorbirilor telefonice, probe din care rezultă că cei trei inculpaţi au recurs la violenţe fizice (faţă de I.D., G.I.) ori lipsire de libertate (faţă de B.R.) pentru a recupera împrumuturile acordate părţilor vătămate.

Însă, tribunalul a considerat în mod eronat că nu ar exista actele materiale de şantaj împotriva părţilor vătămate H.S., S.I., O.A., C.D.P. şi R.R.

Sub acest aspect, curtea de apel observă că prima instanţă a ţinut cont doar de declaraţiile date de părţile vătămate în faza de cercetare judecătorească, prin care au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale. Instanţa de apel a avut în vedere declaraţiile date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale, întrucât aceste persoane nu au oferit explicaţii serioase sau plauzibile pentru adoptarea noii poziţii procesuale, diametral opusă faţă de precedenta.

a) Probatoriul referitor la părţile vătămate B.R. şi H.S. este comun.

H.S. este concubina lui B.R., iar inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. au exercitat ameninţări şi împotriva acesteia, solicitându-i restituirea sumei împrumutate concubinului său. Nu are nicio relevanţă faptul că ea nu a împrumutat în mod direct de la inculpaţi vreo sumă de bani, atât timp cât inculpaţii au ameninţat-o cu bătaia solicitându-i în mod direct restituirea sumelor de bani.

Ameninţările la adresa părţii vătămate H.S. au avut loc în două etape, în ambele situaţii inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. prezentându-se la domiciliul acesteia, unde locuia şi partea vătămată B.R. La prima vizită, inculpatul Ţ.V.A. i-a zis părţii vătămate ";că poate să închidă poarta cu 10 lacăte, că el tot va intra în casă dacă nu primeşte banii în acea zi iar suma va fi dublă";. Cu ocazia celei de-a doua vizite, i-a zis că va intra peste ei şi îl va omorî pe B.R. Partea vătămată H.S. mai arată că, de frică, a făcut rost de suma cerută şi le-a dat-o inculpaţilor fiindcă nu dorea ca cei doi să mai vină la ea acasă, pentru că inculpatul Ţ.V.A. s-a repezit la ea în faţa copiilor ei.

Aşadar, ameninţările şi solicitările restituirii sumelor de bani s-au făcut în mod direct şi faţă de partea vătămată H.S.

Deşi în faza cercetării judecătoreşti partea vătămată H.S. revine asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală, aceasta nu a oferit o explicaţie plauzibilă pentru schimbarea conduitei sale procesuale, iar noua declaraţie nu se coroborează cu ansamblul materialului probator. Susţinerea că declaraţia dată în faza de urmărire penală a semnat-o pentru a-l scăpa pe concubinul său de la o posibilă condamnare, pentru că l-ar fi tăiat pe inculpatul Ţ.V.A., nu poate fi luată în considerare întrucât partea vătămată H.S. a dat o declaraţie olografă, amplă şi cursivă, în care descrie şi circumstanţele în care partea vătămată B.R. a folosit cuţitul, respectiv după ce a fost agresat de inculpatul Ţ.V.A., care avea şi el ceva în mână şi a încercat să-l prindă şi să-l lovească pe B.R. Prin urmare, instanţa de apel consideră că nu sunt motive pentru a crede că partea vătămată H.S. nu a declarat adevărul în faza de urmărire penală.

b) Şi partea vătămată S.I. a împrumutat, împreună cu B.R., sume de bani de la inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş., pe care le-au pierdut împreună la cazinou. Întrucât împrumutul a fost luat în comun, ameninţările i-au vizat pe amândoi.

Presiunile exercitate de inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. împotriva părţii vătămate S.I. reies din declaraţiile date de acesta, p.v. B.R., p.v. C.D.P. şi martorul O.F.D., care confirmă împrejurarea că părţii vătămate S.I. i-a fost frică de ameninţările şi bătăile celor doi, atât el, cât şi p.v. B.R. părăsind separat ţara din acest motiv.

c) Referitor la partea vătămată O.A., însuşi inculpatul Ţ.V.A. recunoaşte că l-a agresat, însă a susţinut că nu pentru recuperarea sumelor de bani. Însă probele administrate dovedesc că mobilul agresiunii a fost recuperarea împrumuturilor acordate părţii vătămate, nu intenţia de a aplana un conflict pe care aceasta l-ar fi avut cu alt client al cazinoului.

Agresiunea şi ameninţările la adresa părţii vătămate O.A. reies din declaraţiile date de acesta, partea vătămată S.I., partea vătămată C.D.P. şi martorul O.F.D.

Cu ocazia audierii în faţa primei instanţe, partea vătămată O.A. a revenit parţial asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că nu a fost ameninţat decât de inc. Ţ.V.A., nu şi de inc. F.D.Ş. care îi este prieten, confirmând şi faptul că a fost agresat de inculpatul Ţ.V.A. Cu toate acestea, probele amintite anterior atestă participarea ambilor inculpaţi la comiterea actului material de şantaj împotriva acestei părţi vătămate.

d) Şi în privinţa părţii vătămate C.P.D. există suficiente probe care demonstrează faptul că acesta a fost şantajat de inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş.

Declaraţia sa se coroborează cu a martorei C.M. (barman la cazinou) şi cu a inc. C.A., precum şi cu o convorbire telefonică interceptată între martorul C.E. (administratorul cazinoului) şi o persoană necunoscută.

Şi această parte vătămată a revenit în faza judecăţii asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, arătând că nu s-a simţit ameninţat de inc. Ţ.V.A., de care nu îi este frică, şi că, în schimb, se teme de poliţia D.I.I.C.O.T., deoarece poliţistul care se ocupa de caz l-a avertizat să aibă grijă ce face şi cu ce se ocupă. Nici această revenire asupra declaraţiei anterioare nu a fost luată în considerare, întrucât reţine instanţa de apel că explicaţia oferită nu este verosimilă, iar atitudinea ameninţătoare a inculpaţilor şi sentimentul de teamă au fost remarcate şi de alte persoane decât partea vătămată C.P.D.

e) Referitor la partea vătămată R.R., faptul că acesta a luat împrumuturi de la inc. F.D.Ş. este confirmat de părţile vătămate O.A. şi C.D.P., în timp ce ameninţările pentru restituirea împrumutului şi presiunea exercitată în acest sens de inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A. reies din propriile declaraţii, care concordă, în parte, în ambele faze procesuale.

Reţine instanţa de apel că sunt dovedite toate actele materiale descrise capitolul ";A"; din rechizitoriu şi, cum acestea au fost comise cu vinovăţie şi întrunesc fiecare elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş. şi C.A. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei.

Reţine instanţa de apel că nu poate fi primită susţinerea că infracţiunea de şantaj nu ar putea fi săvârşită în formă continuată. În cauză sunt întrunite condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpaţii săvârşind la intervale diferite de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul infracţiunii de şantaj.

În consecinţă, s-a descontopit pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului Ţ.V.A. în pedepsele componente de 9 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), descrisă la cap. ";A"; din rechizitoriu, şi de 5 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de şantaj, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, descrisă la cap. ";B"; din rechizitoriu.

La aplicarea pedepselor principale s-au avut în vedere numărul actelor materiale la care a participat fiecare inculpat (Ţ.V.A. şi F.D.Ş. - câte 8, C.A. - 2) şi conduita procesuală necorespunzătoare (inculpaţii au încercat pe tot parcursul procesului penal să inducă în eroare organele judiciare, îngreunând serios aflarea adevărului în cauză).

Pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), descrisă la cap. ";A"; din rechizitoriu, au fost condamnaţi inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare, iar inculpatul C.A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare, apreciindu-se că stabilirea pedepselor în aceste cuantumuri este suficientă pentru îndreptarea făptuitorilor.

Drept consecinţă s-a înlăturat constatarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului F.D.Ş.

Curtea de apel reţine că prima instanţă a individualizat în mod corect pedepsele accesorii, interzicând inculpaţilor F.D.Ş. şi C.A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece prin săvârşirea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, inculpaţii devin nedemni să fie aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Având în vedere că inculpatul F.D.Ş. s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de funcţia pe care o ocupa şi de activitatea pe care o desfăşura (om de ordine la cazinou), tot în mod just a procedat tribunalul interzicând acestuia, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prev. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. de a desfăşura activităţi prin care să asigure respectarea ordinii în localuri publice.

B.1. Prima instanţă a considerat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat descrisă la capitolul ";B"; din rechizitoriu.

Inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. s-au asociat într-un grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni de şantaj.

Inculpaţii acţionau de fiecare dată în număr de cel puţin trei, activitatea fiind condusă de inculpatul Ţ.V.A., care avea autoritate asupra celorlalţi.

Modul în care au acţionat inculpaţii denotă faptul că aceştia aveau roluri prestabilite, un plan după care îşi desfăşurau activităţile de constrângere a părţilor vătămate, precum şi scopul comun de a dobândi foloase în mod injust prin determinarea victimelor să-i remunereze pentru aşa-zisele servicii de ordine în localuri.

De asemenea, este evidentă acceptarea celorlalţi patru inculpaţi de a se conforma unei discipline şi sub directa autoritate a liderului grupării - inculpatul Ţ.V.A.

Inculpaţii acţionau în mod coordonat în scopul de a se impune ca oameni de ordine în majoritatea localurilor din municipiul Cluj-Napoca, fiind relevante în acest sens discuţiile purtate telefonic între membrii grupului ";am vrut să te întreb, nu merem la aia de pe Ş.? Să merem mâine sau să trimitem pe cineva să spargă vreo trei pahare. Că văd că trebuia să sune şi n-o sunat";.

În privinţa sancţiunilor, se observă că pedepsele principale au fost aplicate conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în cuantumul maxim prevăzut de lege pentru infracţiunea de şantaj care a intrat în scopul grupului infracţional organizat (5 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 6 luni la 5 ani), proporţionale cu pericolul social al faptei şi al făptuitorilor, în condiţiile în care aceştia au creat şi întreţinut o atmosferă de teroare în rândurile patronilor de baruri din mun. Cluj-Napoca şi clienţilor acestora, iar acţiunile lor constau de fiecare dată în violenţe fizice, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

Curtea observă că prima instanţă a individualizat în mod corect şi pedepsele complementare, interzicând inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, deoarece prin săvârşirea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, inculpaţii devin nedemni să fie aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Având în vedere că cei cinci inculpaţi s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunii de funcţiile pe care le ocupau şi de activitatea pe care o desfăşurau (oameni de ordine), tot în mod just a procedat tribunalul interzicând acestora exercitarea dreptului prev. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. de a desfăşura activităţi prin care să asigure respectarea ordinii în localuri publice.

B.2. Reţine instanţa de apel că tribunalul a considerat în mod eronat că nu există infracţiunea de şantaj descrisă la cap. ";B"; din rechizitoriu pentru săvârşirea căreia inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. au constituit grupul infracţional organizat.

Faptul că o parte a persoanelor vătămate şi a martorilor audiaţi au revenit asupra declaraţiilor din faza de urmărire penală nu are relevanţă atât timp cât actele de şantaj sunt confirmate de o probă obiectivă - înregistrările audio.

a) Actul material comis faţă de partea vătămată H.C. este dovedit prin declaraţiile date în faza de urmărire penală de aceasta, martorul S.F.C. (barman la club), martora G.R. şi martorul D.L. (om de ordine), din care reiese faptul că, după ameninţări cu scandaluri în cazul în care nu sunt angajaţi oameni de ordine, în local şi-au făcut apariţia nişte persoane care au provocat scandal, urmate de inculpaţii Ţ.V.A., M.I.B. şi P.I., care au obligat-o pe H.C. să le plătească lunar o sumă de bani pentru a înceta scandalurile în local.

Nu poate fi primită revenirea martorului S.F.C. asupra declaraţiei din faza de urmărire penală, cu motivarea că a dat acele declaraţii pentru a scăpa de repetatele chemări la poliţie, deoarece este lipsită de o justificare serioasă. Mai mult, martorul D.L. confirmă parţial şi în faţa instanţei starea de fapt descrisă în actul de sesizare.

Partea vătămată H.C., nici nu s-a prezentat pentru a da o declaraţie în faţa instanţei, trimiţând numai un înscris notarial prin care arată că îşi retrage plângerea iniţială şi nu mai are nicio pretenţie faţă de inculpaţi, însă instanţa de apel reţine că o asemenea declaraţie, extrajudiciară, nu poate fi luată în considerare.

b) De asemenea, a fost probat şi actul material de şantaj comis de inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V. şi S.A.R. împotriva persoanei vătămate P.E., asociat al SC B. SRL Acesta a arătat că fostul om de ordine al localului a fost agresat pentru că nu a acceptat să plece, după care i-au comunicat că, începând din acea seară, ei sunt noii oameni de ordine. Agresiunea asupra fostului om de ordine este confirmată şi de inculpatul S.A.R. În plus, inculpatul Ţ.V.A. a afirmat că inculpatul S.A.V. l-a agresat pe p.v. P.E.

În faza de judecată, persoana vătămată P.E., audiată ca martor pentru că nu a dorit să participe la proces în calitate de parte vătămată sau civilă, a revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, arătând că declaraţiile de la urmărire penală sunt ";consecinţa întrepătrunderii informaţiilor din presă şi zvonul public cu privire la inculpaţi";. Această explicaţie nu a fost primită, întrucât oricât de puternice ar fi reacţiile presei locale sau zvonul public, acestea nu pot duce, logic, la schimbarea percepţiei asupra unor realităţi constatate, astfel încât acele constatări să fie interpretate că nici nu au existat vreodată.

c) După acelaşi tipar, inculpaţii M.I.B., P.I. şi S.A.V. au acţionat în clubul ";A.E.";, ameninţând şi agresând oamenii de ordine, pentru a determina ";angajarea"; lor, în realitate dorind obţinerea unei taxe de protecţie.

Astfel, martorii G.D.A., V.A. şi D.O. confirmă altercaţia ce a avut loc în clubul ";A.E.";, precum şi scopul acestei agresiuni - înlăturarea, discreditarea oamenilor de ordine, perceperea unei taxe de protecţie pentru evitarea scandalurilor ulterioare.

Şi în această situaţie, administratorul localului, G.C., în faza de judecată, revine parţial asupra declaraţiilor date iniţial, fără nicio explicaţie, afirmând că nu a perceput acele scandaluri ca fiind provocate în vederea angajării inculpaţilor ca oameni de ordine. Această retractare a declaraţiei iniţiale nu se coroborează cu ansamblul probator, motiv pentru care instanţa a înlăturat-o.

d) În aceeaşi perioadă, inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V., P.I., M.I.B. şi S.A.R. s-au prezentat la clubul ";T."; din municipiul Cluj-Napoca, unde au folosit ameninţări la adresa omului de ordine, martorul C.V.I., precum şi asupra administratorului O.E.A. sau asociatului R.R. pentru a fi angajaţi ca oameni de ordine. Aceeaşi stare de fapt o confirmă şi managerul clubului, martorul I.I.

Cu toate că inculpaţilor li s-a precizat că nu mai sunt locuri libere pentru a fi angajaţi ca oameni de ordine, ei au insistat, folosind un limbaj agresiv (I.I., O.E.A.), după care au trecut la ameninţarea omului de ordine, martorul C.V.M., cerându-i acestuia şi colegului său să nu mai vină la serviciu, urmând să preia ei clubul, şi ameninţându-l cu bătaia şi cu trimiterea în local a unor ";săgeţi"; (alţi tineri din anturajul lor) care să facă scandal în club şi astfel o vor determina pe patroană să îl dea afară, moment al discuţiei în care patrona R.R. s-a închis în biroul ei, fiindu-i frică.

Ulterior, atât C.V.I., cât şi O.E.A. au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală. Primul arată că a fost ameninţat de organele de poliţie să declare astfel, în realitate nefiind ameninţat de inculpaţi. Secundul susţine că aspectele relatate în faza de urmărire penală nu le-a cunoscut în mod direct, ci indirect, din relatările martorului C.V.I. Aceasta presupune, pe lângă împrejurarea că declaraţia sa nu poate fi înlăturată, chiar dacă nu a perceput direct evenimentele, şi că declaraţia martorului C.V.I. din faza de urmărire penală exprimă realitatea, întrucât aspectele prezentate în conţinutul acesteia le-a relatat şi altor persoane. Aşadar, au fost dovedite toate actele materiale descrise capitolul ";B"; din rechizitoriu şi, cum acestea au fost comise cu vinovăţie şi întrunesc fiecare, elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, inculpaţii Ţ.V.A., S.A.V., S.A.R. M.I.B. şi P.I. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş., Ş.A.V., C.A., S.A.R., M.I.B. şi P.I.

În recursul parchetului este criticată soluţia de achitare a inculpaţilor Ţ.V.A. F.D.Ş. şi C.A. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fapte pentru care apreciază că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare în înţelesul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Se arată că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpaţii se fac vinovaţi şi de comiterea acestei infracţiuni, fapt pentru care solicită condamnarea.

În cazul în care se va reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, parchetul solicită a fi analizată incidenţa art. 8 din Legea nr. 39/2003 sau aplicarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., întrucât există participaţie a subiecţilor activi ai infracţiunii de şantaj ceea ce impune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Inculpatul F.D.Ş. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora, iar că modalitate de executare fie suspendarea condiţionată, fie suspendarea sub supraveghere.

Inculpatul F.D.Ş. invocă cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

Inculpatul C.A. critică decizia recurată pentru nelegalitate, întrucât instanţa de apel a dispus condamnarea sa pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată fără a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Astfel, arată inculpatul că, deşi instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., instanţa de apel l-a condamnat pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată ca autor al acestei infracţiuni, fapt pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Un alt motiv de nelegalitate, invocat de inculpatul C.A. pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, este că instanţa i-a respins o cerere esenţială pentru a-şi dovedi vinovăţia şi care putea influenţa soluţia procesului şi anume reaudierea inculpatului F.D.Ş., a părţii vătămate I.D. şi a martorului I.I.

În subsidiar, inculpatul C.A. solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., în susţinerea recursului, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Inculpaţii Ţ.V.A., Ş.A.V., M.I.B. şi P.I. au criticat ambele hotărâri apreciind că s-a făcut o greşită aplicarea a legii, s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecinţa pronunţării unei soluţii greşite de condamnare fapt pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Invocă inculpaţii cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ şi 18 C. proc. pen.

Inculpatul S.A.R., a solicitat repunerea în termenul de recurs, iar în fond a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că este prea aspră în raport de circumstanţele personale şi reale ale comiterii faptei.

Inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte reţine că doar recursul inculpatului C.A. este întemeiat sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei, celelalte recursuri fiind nefondate, fapt pentru care urmează a fi respinse, ca atare pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.A., reţine Înalta Curte că, acesta este întemeiat doar sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei.

Astfel, inculpatul C.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la şantaj în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin Sentinţa penală nr. 211 din 11 iulie 2008, Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., înlăturând disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin decizia atacată, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând faptul că inculpatul a comis infracţiunea unică de şantaj în calitate de autor fără a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul C.A. i-a sprijinit moral şi material pe inculpaţii Ţ.V.A. şi F.D.Ş., prin acte repetate, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale ştiind că aceştia desfăşoară activităţi de recuperare a unor sume de bani, prin violenţe şi constrângeri de la părţile vătămate, încadrarea juridică corectă a faptei este de complicitate la infracţiunea de şantaj în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sens în care va dispune în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei.

Înalta Curte va aplica inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni o pedeapsă de 9 luni închisoare, apreciind că aceasta este în măsură să asigure finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Celălalt motiv de recurs invocat de inculpatul C.A., în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât i s-a respins cererea de probatorii şi anume reaudierea coinculpatului F.D.Ş., a părţii vătămate I.D. şi a martorului I.I. nu este întemeiată.

Inculpatul F.D.Ş. a fost audiat de către Curtea de Apel Timişoara la termenul din 15 februarie 2010, ocazie cu care acesta arată că îşi menţine declaraţiile date până în prezent, nu mai are nimic de adăugat şi se consideră nevinovat.

Inculpatul C.A. a fost prezent în instanţă la termenul din 15 februarie 2010, având posibilitatea să formuleze întrebări, astfel încât Înalta Curte apreciază că cererea formulată de inculpat în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru reaudierea inculpatului F.D.Ş. şi a părţii vătămate I.D. şi a martorului I.I., reprezintă doar o încercare de tergiversare a soluţionării cauzei.

Cu ocazia soluţionării recursului, Înalta Curte, având în vedere disp. art. 385¹⁶ C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când (...) instanţele de fond şi apel nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, a adus la cunoştinţa inculpaţilor prezenţi că au dreptul de a da o declaraţie în faţa instanţei de recurs, punându-le în vedere disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar recurenţii au arătat că înţeleg să-şi menţină declaraţiile date până în prezent.

În raport de poziţia adoptată de inculpaţi, Înalta Curte apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi reaudiat inculpatul F.D.Ş., în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet nu este întemeiat.

Soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel cu privire la inculpaţii Ţ.V.A., C.A. şi F.D.Ş., referitor la infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este legală şi temeinică, în mod corect reţinând instanţele inferioare că fapta nu există.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constituie infracţiune ";iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional organizat";.

La alin. (2) lit. a) se defineşte grupul infracţional organizat ca fiind ";grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material";.

Ca atare din economia acestor dispoziţii legale rezultă că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă de timp şi să acţioneze în mod coordonat.

În cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte că materialul probator administrat în cauză nu a evidenţiat caracteristicile unui ";grup infracţional organizat"; cu privire la faptele descrise la pct. A din rechizitoriu, cât timp, niciodată cei trei inculpaţi, respectiv Ţ.V.A., C.A. şi F.D.Ş., nu au acţionat împreună în mod coordonat şi nu s-au constituit într-un grup infracţional pentru a comite infracţiunile de şantaj reţinute în sarcina lor.

Astfel din probele administrate în cauză rezultă că fiecare inculpat deţinea jetoane pe care le împrumutau părţilor vătămate, care erau persoane dependente de jocurile de noroc şi chiar fideli ai localului.

Ulterior, inculpaţii au folosit violenţa şi ameninţările pentru a le constrânge pe părţile vătămate să le restituie împrumutul şi dobânda aferentă, însă niciodată cei trei inculpaţi nu au acţionat în mod organizat, coordonat, ei acţionând în grup de câte două persoane, fapt ce exclude existenţa infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Nici infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, sau infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. nu pot fi reţinute în cauză cât timp pluralitatea de făptuitori, acţionarea în mod coordonat, stabilirea unor atribuţii în sarcina fiecărui participant şi continuitatea în timp a activităţii grupului, sunt trăsături caracteristice necesare pentru acest gen de infracţiuni, diferenţa fiind determinată de natura infracţiunilor ce intră în sfera de acţiune a acestor grupuri infracţionale.

Nici disp. art. 75 lit. a) C. pen. nu sunt aplicabile în cauză.

Potrivit acestor dispoziţii legale, constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, or, aşa cum am menţionat anterior, niciodată cei trei inculpaţi nu au acţionat împreună, ameninţările şi violenţele la adresa părţilor vătămate, fiind folosite de unul sau doi inculpaţi, niciodată cei trei inculpaţi nu au acţionat în acelaşi timp, în mod coordonat faţă de părţile vătămate.

Motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpaţii Ţ.V.A., C.A. şi F.D.Ş., în sensul achitării lor pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv, complicitate la infracţiunea de şantaj reţinută în sarcina inculpatului C.A. [fapta prev. la lit. A) din rechizitoriu], nu este incident în cauză.

Potrivit art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Ca atare, există eroarea gravă de fapt, în accepţiunea legii, atunci când situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin hotărârea atacată este contrară actelor şi probelor dosarului.

Rezultă că pentru a fi reţinută eroarea gravă de fapt, trebuie să se constate că această eroare a influenţat decisiv soluţia dată în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că în cauză nu a fost comisă o eroare gravă de fapt, situaţia de fapt fiind corect stabilită de instanţa de apel, însuşită şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, situaţie de fapt rezultată în urma analizării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză şi corect încadrate juridic.

Instanţa de prim control judiciar a făcut o analiză completă şi judicioasă prin aprecierea coroborată asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, făcând referiri concrete la mijloacele de probă administrate, stabilind, în mod corect, că inculpaţii Ţ.V.A., C.A. şi F.D.Ş., se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de şantaj în formă continuată (în forma complicităţii pentru inculpatul C.A.), reţinute la punctul A din rechizitoriu.

Ca atare, criticile aduse de inculpaţi cu referire la această infracţiune, solicitând a se reţine că nu sunt vinovaţi nu sunt întemeiate, probele administrate în cauză dovedind indubitabil vinovăţia lor sub aspectul comiterii acestei infracţiuni.

Faptul că părţile vătămate şi-au schimbat declaraţiile date în faza de urmărire penală nu poate determina adoptarea unei soluţii de achitare a inculpaţilor, în mod corect instanţa de apel, dispunând condamnarea inculpaţilor pentru toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de şantaj în formă continuată analizată la punctul A din rechizitoriu.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a avut în vedere declaraţiile date de părţile vătămate în faza de urmărire penală, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, care fac dovada că inculpaţii au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Părţile vătămate ca şi martorii audiaţi în faza de urmărire penală au arătat în amănunţime modul în care acţionau inculpaţii pentru a-şi recupera sumele de bani pentru care solicitau dobânzi consistente, faptul că recurgeau la ameninţări şi violenţe pentru a le determina pe acestea să restituie într-un timp foarte scurt, atât suma împrumutată cât şi dobânda aferentă.

Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii Ţ.V.A., Ş.A.V., M.I.B. şi P.I., referitor la faptele reţinute la punctul B din rechizitoriu, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate.

În mod corect a reţinut instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, că inculpaţii Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în vederea comiterii infracţiunii de şantaj.

Probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpaţii au acţionat după un plan prestabilit, fiecare inculpat având sarcini precise şi bine stabilite în cadrul grupului, în scopul şantajării mai multor patroni de localuri din Cluj-Napoca pentru a-i determina să le dea diferite sume de bani.

Instanţa de fond a realizat o analiză judicioasă a materialului probator cu privire la aceste fapte, relevante în acest sens fiind declaraţiile părţilor vătămate, patroni de restaurante, declaraţiile martorilor ca şi procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpaţii acţionau împreună pentru şantajarea părţilor vătămate în sensul de a le determina să-i remunereze pentru presupusele activităţi de asigurare a ordinii în localuri, activităţi pe care însă nu le desfăşurau efectiv, prezentându-se la localurile respective doar pentru încasarea sumelor de bani.

Şi infracţiunea de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I., a fost dovedită în baza probelor administrate în cauză, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel care a dispus condamnarea inculpaţilor şi sub aspectul comiterii acestei infracţiuni.

Faptul că părţile vătămate, ca şi unii dintre martori, au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, unde au arătat în amănunţime, modul în care inculpaţii intimidau părţile vătămate, le ameninţau şi recurgeau la violenţe pentru a le determina să le dea lunar o sumă de bani, nu poate justifica soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond pentru inexistenţa infracţiunii de şantaj în formă continuată.

În realitate, soluţia de achitare a inculpaţilor dispusă de instanţa de fond se întemeiază doar pe probele administrate în faza cercetării judecătoreşti, fiind înlăturate, fără nicio justificare credibilă, cele din faza de urmărire penală.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Analiza dispoziţiei legale mai sus menţionate evidenţiază faptul că probele administrate în cele două faze ale procesului penal au aceeaşi valoare, ele urmează a fi analizate coroborat, iar scopul probelor, astfel cum este evidenţiat de disp. art. 62 C. proc. pen., este identic pentru cele două faze ale procesului penal şi anume aflarea adevărului.

Ca atare principiul aflării adevărului impune instanţei de judecată să realizeze o analiză coroborată a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, instanţa de judecată neavând posibilitatea de a acorda o forţă probantă superioară probelor administrate în faza de cercetare judecătorească în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală.

Cât timp nici părţile vătămate şi nici martorii nu au prezentat o justificare credibilă, plauzibilă pentru retractarea declaraţiilor din faza de urmărire penală, în mod corect a apreciat instanţa de apel că declaraţiile date în faza de urmărire penală coroborate şi cu celelalte probe administrate în cauză, fac dovada indubitabilă a vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul Ţ.V.A., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. sunt cunoscuţi ca persoane violente, fiind implicaţi în mai multe scandaluri pe raza Municipiului Cluj-Napoca, de fiecare dată ei acţionând împreună tocmai pentru a intimida victimele şi pentru a asigura ";succesul"; activităţii infracţionale.

Acesta este şi motivul real pentru care atât părţile vătămate din prezenta cauză cât şi martorii au revenit asupra declaraţiilor iniţiale fiindu-le teamă de o eventuală răzbunare din partea inculpaţilor, toţi fiind în stare de libertate la momentul judecării cauzei.

Declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, notele de interceptare a convorbirilor telefonice fac dovada indubitabilă că inculpaţii Ţ.V.A., C.A. şi F.D.Ş., Ş.A.V., S.A.R., M.I.B. şi P.I. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea lor, susţinerile în sensul achitării, fiind invocate doar cu scopul de a fi exoneraţi de răspundere penală, fără a produce probe în acest sens.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare şi corespund exigenţelor prev. de art. 72 şi art. 52 C. pen.

Modul în care acţionau inculpaţii, numărul mare de persoane implicate perseverenţa infracţională de care au dat dovadă săvârşind mai multe acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni ca şi multitudinea de infracţiuni comise justifică pedepsele stabilite de instanţele inferioare, numai în acest mod fiind posibilă reeducarea inculpaţilor, în sensul formării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

De asemenea, în mod corect au apreciat cele două instanţe că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate, fiind necesară, în cazul acestor infracţiuni de violenţă o reacţie mai fermă din partea autorităţilor.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul S.A.R., reţine Înalta Curte că acesta este tardiv, urmând a-l respinge ca atare.

De asemenea, Înalta Curte va respinge şi cererea de repunere în termen formulată de inculpat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit disp. art. 385³ alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit disp. art. 385³ alin. (2) cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.

Aşa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării din data de 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, inculpatul S.A.R. a fost prezent la dezbateri, ca atare termenul de declarare a recursului de 10 zile începe să curgă de la pronunţare, respectiv 19 februarie 2010, ultima zi fiind 3 martie 2010.

Inculpatul a formulat recurs la data de 25 martie 2010, depăşind cu mult termenul de 10 zile prevăzut de lege, fapte pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de inculpatul S.A.R.

Înalta Curte va respinge şi cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de inculpat, în cauză nefiind incidente disp. art. 385³ C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate recursul declarat, după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare (...).

Or, aşa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării, inculpatul a fost prezent la dezbateri şi nu a invocat o cauză temeinică de declarare tardivă a recursului, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu este posibilă repunerea în termenul de recurs, hotărârea instanţei de apel fiind definitivă, pentru acest inculpat la data expirării termenului de 10 zile, calculat de la data pronunţării deciziei atacate.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul inculpatului C.A., va casa decizia penală atacată şi, rejudecând în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia va condamna pe inculpat la 9 luni închisoare

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de parchet şi inculpaţi.

Va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulat de inculpatul S.A.R.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul S.A.R.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat din art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.A. la 9 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii Ţ.V.A., F.D.Ş., Ş.A.V., M.I.B. şi P.I. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul S.A.R.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul S.A.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat S.A.R. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi Ţ.V.A., F.D.Ş., Ş.A.V., M.I.B. şi P.I. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4525/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1274/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4545/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4545/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs