ICCJ. Decizia nr. 1246/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1246/2010
Dosar nr.5176/120/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 438 din 02 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza disp. art. 2 alin. (2) cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 78 alin. (1) C. pen., art. 74 alin. (1) Iit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata l.C., fiica lui G. şi F., aflată în stare de arest în Penitenciarul Târgşor, judeţul Prahova, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, conform art. 861 – art. 86 C. pen.
Conform disp. art. 86 C. pen., s-a dispus ca pe durata acestui termen de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte odată pe luna la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; -să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice, dacă este cazul schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
De asemenea, s-a dispus ca inculpata să desfăşoare conform art. 86 lit. a) C. pen. pe durata aceluiaşi termen o activitate stabilită de Serviciul de probaţiune sub supravegherea acestuia.
S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 86 C. pen.
Totodată, în baza disp. art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 86 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.
Potrivit disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare nr. l7/U din 10 septembrie 2008, dacă nu este arestată în altă cauză şi s-a luat act câ aceasta a executat în stare de arest preventiv perioada începând cu 10 septembrie 2008 la zi.
În temeiul disp. art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 2,29 grame heroină (diacetilmorfinâ).
Pentru a dispune astfel, pe baza materialului probator aflat la dosar, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 58/D/P/2009 din 6 octombrie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa, înregistrat la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 5176/120/2008, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata l.C., fiica lui G. şi F., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ.
S-a reţinut, în fapt în actul de acuzare că la data de 08 septembrie 2008 inculpata a trimis în Penitenciarul Mărgineni cantitatea de circa 2,29 gr. heroină (diacetilmorfinâ) concubinului său A.L.D. aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.
Cunoscând că A.L.D. nu are dreptul la pachet, inculpata a încercat sâ-i trimită acestuia un pachet pe numele unui coleg de cameră, deţinut în acelaşi penitenciar, respectiv G.D. Pe lângă alimente şi produse cosmetice, inculpata a aşezat pe fundul unei gâletuşe cu smântână şapte cartele sim (C., O. şi V.) care îi aparţinuseră precum şi un pacheţel conţinând cantitatea de 2,29 gr. heroină.
S-a reţinut totodată că şi în data de 06 septembrie 2008, în jurul orelor 15.00 inculpata a apelat la martorul S.M. pentru a transporta contra cost pachetul cu alimente la penitenciar, fără a-l informa pe acesta că în pachet au fost ascunse droguri. Martorul a fost de acord şi s-a întâlnit cu inculpata în casă la M.F., drumul de la Bucureşti la Penitenciarul Mărgineni a fost făcut cu un taxi condus de un cunoscut al inculpatei, pe nume F. însă la penitenciar S.M. nu a putut să înmâneze pachetul lui G.D. întrucât nu era trecut pe lista de vizite.
Întors la Bucureşti S.M. a restituit pachetul inculpatei iar aceasta în data de 08 septembrie 2008 a apelat la unchiul său M.F. pentru a duce pachetul la penitenciar fără a-i spune că acesta conţine droguri.
În momentul controlului pachetului la Penitenciarul Mărgineni, detectorul de metale a reacţionat în apropierea gâletuşei cu smântână şi trecându-se la percheziţionarea acesteia au fost descoperite cartelele sim şi heroina.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţificâ nr. 858038 din 09 septembrie 2008 încheiat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil a Drogurilor a concluzionat că masa de 1,78 grame conţine heroină, cafeina şi griseofulvin, diacetilmorfina face parte din tabelul anexă 1 din Legea nr. 143/2000, cantitatea de 1,75 grame substanţă rămasă din probă a fost ambalată, sigilată şi predată organelor de cercetare penală.
La baza rechizitoriului s-au aflat declaraţiile martorilor M.F., S.M., S.G., G.D., procesele verbale de constatare a infracţiunii, de verificare fişa evidenţă măsuri disciplinare, referate şi declaraţii ale angajaţilor Penitenciarului Mărgineni, raportul de constatare tehnico-ştiinţificâ nr. 858038 din 09 septembrie 2008 încheiat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil a Drogurilor din cadrul I.G.P.R.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultată inculpata şi s-a procedat la audierea martorilor G.D., M.F., S.G. şi deşi instanţa a procedat la citarea repetată a martorului P.G., ce a rezultat din dezbateri, acesta nu a putut fi audiat din motive obiective, respectiv datorită împrejurării că a părăsit ţara la o adresă necunoscută.
În urma analizei şi examinării întregului material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti inculpata şi-a recunoscut fapta de a trimite droguri în penitenciar, însă nu în modalitatea menţionată în rechizitoriu, susţinând că nu cunoştea că în cutia cu smântână aflată în pachetul trimis se găseau astfel de substanţe, cutia primind-o de la numitul G., care la rândul său era prieten cu deţinutul G.D., aflat în celulă cu concubinul inculpatei.
A mai arătat aceasta că G.D. a luat telefonic legătura cu ea şi i-a comunicat că va fi căutată de numitul G., care-i va da mâncare pentru a o duce lui în penitenciar, lucru pe care l-a şi făcut. A susţinut de asemenea că pachetul conţinând droguri l-a trimis prin intermediul unchiului său, căruia i l-a predat în Bucureşti, la mall V., după ce cu câteva zile înainte a încercat, fără succes, sâ-l trimită prin intermediul altei persoane.
Având în vedere această poziţie procesuală a inculpatei, instanţa de fond a procedat la audierea martorului G.D., din declaraţia căruia a reieşit că nu o cunoaşte pe inculpată, a fost coleg de cameră cu concubinul acesteia însă discutau rar; pe perioada detenţiei, ca răspuns la o scrisoare pe care i-o adresase vărului său, P.G., solicitându-i cartele telefonice şi drojdie, a primit răspuns de la acesta, în sensul că va trimite o persoană sâ-l viziteze, el neputând veni datorită serviciului.
Ulterior, martorul audiat a depus două scrisori, însă plicurile ataşate nu aveau menţionaţi destinatarii.
Ca răspuns la solicitarea instanţei, Penitenciarul Mărgineni a depus evidenţa corespondenţei primite de persoana privată de libertate G.D., din care a rezultat că a primit două scrisori în perioada mai - iulie 2008 de la numiţii O.M. şi P.I. iar din cuprinsul corespondenţei depuse de martor nu a reieşit decât că intermediarul care va aduce pachet acestuia este numitul F., vărul său.
Audiat fiind în fata instanţei martorul M.F., unchiul inculpatei, a declarat că a dus concubinului acesteia la penitenciar un pachet, însă pe numele lui G.D. întrucât acesta nu avea voie sâ-l primească; a mai susţinut că inculpata a venit la domiciliul său şi în prezenţa mamei sale M.I. şi a martorei S.G. i-a cerut să livreze pachetul concubinului ei.
Din declaraţia acestuia a reieşit, în plus, că inculpata avea bonurile cu care achiziţionase produsele de la mall V., martorul verificând sumar conţinutul pachetului din care, la verificarea efectuată la penitenciar, a fost depistată o gâletuşâ cu smântână în interiorul căreia s-au găsit 7 cartele sim şi cca. 2 grame droguri.
Având în vedere cele relatate de M.F., instanţa de fond a procedat şi la audierea martorei S.G., care a declarat că în ziua anterioară celei în care s-a livrat pachetul la penitenciar, aflându-se la domiciliul acestuia, a auzit când inculpata i-a telefonat, anunţându-l câ-i va aduce un pachet pentru a-l livra concubinului său deţinut, însă pe numele altei persoane.
A mai arătat martora că inculpata a venit la domiciliul martorului, aducând bagaje conţinând între altele alimente, preparate alimentare şi sucuri, menţionând că soţul său nu are dreptul să primească pachet; că în prezenţa sa, inculpata nu i-a spus unchiului său că o altă persoană i-ar fi dat produse pentru vreun alt deţinut, însă a aflat de la martorul M.F. şi de la numitul S., atunci când au fost duşi la poliţie, că cel din urmă ar fi dus pachet la penitenciar concubinului inculpatei cu o săptămână în urmă însă nu a fost primit.
Având în vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei, astfel cum a fost expus pe larg anterior, instanţa de fond a apreciat câ fapta inculpatei l.C., care la data de 08 septembrie 2008 a trimis la Penitenciarul Mărgineni cantitatea de circa 2,29 gr. heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.
În privinţa existenţei faptei comisă de către inculpată, s-a reţinut câ aceasta este probată cu înscrisurile aflate la dosar dar şi cu declaraţiile martorilor M.F., unchiul inculpatei, care a manifestat sinceritate în cuprinsul celor susţinute pe parcursul procesului, nefiind subiectiv, în ciuda relaţiei de rudenie cu acuzata şi S.G., ambii confirmând câ pachetul a fost trimis la penitenciar de inculpată pentru concubinul său însă pe numele colegului de celula G.D., în condiţiile în care A.L.D. nu avea dreptul la pachet, ca sancţiune aplicată de conducerea penitenciarului pentru abateri disciplinare comise în timpul detenţiei.
Referitor însă la apărarea inculpatei în sensul câ martorul G.D. i-a telefonat, comunicându-i câ o persoană va lua legătura cu ea pentru a-i trimite pachet, acea persoana numită F. dându-i găleata cu smântână în care se aflau drogurile, s-a constatat câ nu are suport probator, o astfel de persoană nefiind identificată de inculpată pentru a putea fi audiata.
În plus, s-a reţinut câ declaraţia inculpatei sub acest aspect s-a dovedit a fi în contradicţie cu cea a martorului indicat, în condiţiile în care acesta a menţionat câ numitul P.G. a luat legătura cu el şi i-a comunicat câ-i va trimite ceva printr-o persoană iar cuprinsul corespondentei primite de martor şi depusă la dosar nu este edificatoare.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei, inculpata efectuând operaţiuni de traficare probate numai în ceea ce priveşte o singură persoană, concubinul său deţinut, precum şi persoana acesteia, infractor primar, cu o conduita anterioară corespunzătoare şi având o minora în întreţinere, în condiţiile existenţei concursului între circumstanţa agravantă prev. de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi cele atenuante generale prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. pen., instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin stabilirea acesteia într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul individualizării judiciare, s-a mai considerat câ în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 şi urm. C. pen. raportat la lipsa antecedentelor penale ale acesteia dar şi la comportamentul său relativ corect după comiterea faptei (fiind în stare de arest mai bine de un an, de regulă nu a înţeles să atace hotărârile de menţinere pronunţate de instanţă), dovedindu-se astfel câ pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată şi câ, chiar fara executarea pedepsei nu va mai comite alte infracţiuni.
Faţă de modalitatea de executare a pedepsei stabilita, s-a fâcut aplicarea disp. art. 863 C. pen., cu privire la masurile de supraveghere ce urmează a fi respectate de inculpată, atrâgându-i-se totodată atenţia asupra consecinţelor neconformârii sale celor dispuse.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpata l.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În memoriul depus la dosar apelanta inculpată l.C. a criticat sentinţa primei instanţe numai sub aspectul netemeiniciei acesteia, susţinând câ pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a acesteia are un cuantum prea ridicat în raport de conduita sa anterioara şi faţă de împrejurarea câ a executat, în arest preventiv, perioada de un an şi o lună.
Pentru motivele invocate a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reducerea cuantumului pedepsei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată a criticat hotărârea data de tribunal numai sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând ca faţa de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi cele personale reţinute în favoarea inculpatei să se dispună reducerea sancţiunii.
Apelanta inculpată a fost prezentă în faţa instanţei de apel la două termene consecutive când a solicitat amânarea judecării în vederea angajării unui apărător, ocazie cu care i s-a pus în vedere câ are dreptul sâ dea declaraţie şi în faţa acesteia, însă pentru termenul din 25 ianuarie 2010 nu s-a mai prezentat, asistenţa juridica, obligatorie conform art. 171 alin. (3) C. proc. pen., fiind asigurată de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de critica invocată, pe baza materialului probator administrat în cauză şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum cer disp. art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen. a apreciat că apelul declarat de inculpată este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor şi mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv procesul verbal de constatare din 08 septembrie 2008, procesul verbal de verificare fişă de evidenţă a măsurilor disciplinare, referate şi declaraţii ale angajaţilor Penitenciarului Mărgineni, raportul de constatare tehnico-ştiinţificâ nr. 858038 din 09 septembrie 2008 încheiat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil a Drogurilor din cadrul I.G.P.R., declaraţiile martorilor M.F., S.M., S.G., G.D. şi declaraţiile inculpatei, prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care a rezultat că la data de 08 septembrie 2008 inculpata l.C. a trimis în Penitenciarul Mărgineni cantitatea de circa 2.29 gr. heroină - diacetil morfină, ce face parte din tabelul anexă nr. l din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Mijloacele de probă şi probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate şi just apreciate de instanţa de fond, care, reţinând vinovăţia inculpatei în forma prevăzută de lege, respectiv intenţie directă, în mod temeinic şi legal a dispus condamnarea acesteia în temeiul disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, având în vedere că drogurile de mare risc, respectiv heroină, au fost trimise de inculpată într-un loc de deţinere.
Existenţa faptei, împrejurările comiterii acesteia şi vinovăţia inculpatei a rezultat cu certitudine din coroborarea acestor mijloace de probă, singura apărare a inculpatei constând în aceea că nu a avut cunoştinţă despre existenţa drogurilor în gâletuşa cu alimente transmisă la Penitenciarul Mărgineni fiind, în mod just, înlăturată de tribunal, câtă vreme aceasta nu a oferit relaţii suplimentare în legătură cu persoana cu prenumele G., despre care a afirmat că i-a înmânat gâletuşa de smântână, spre a fi identificată şi audiată.
În plus, o asemenea apărare nu este credibilă atâta timp cât inculpata a încercat să transmită pachetul şi în data de 06 septembrie 2008 când a apelat la martorul S.M. pentru a transporta bunul la Penitenciarul Mărgineni, tot pe numele deţinutului G.D. însă demersul său a rămas fără rezultat deoarece persoana în cauză nu era trecută pe lista de vizite şi prin urmare, parchetul a reintrat în posesia sa.
Mai mult, nu exista nici un motiv pentru care inculpata să transmită martorului G.D., personal, pachetul ce a fost descoperit ca având droguri, intenţia sa fiind aceea de a transmite concubinului său A.L.D. acel pachet, aşa cum făcuse şi în alte rânduri când condamnatul se afla în alte locuri de deţinere, după cum ea înseşi recunoaşte.
Cum infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 prevede printre alte modalităţi de săvârşire şi pe acelea de livrare cu orice titlu ori de trimitere a unor astfel de droguri, a rezultat că fiind dovedită latura obiectivă a infracţiunii dar şi cea subiectivă întrucât nu s-a contestat nici de către inculpată intenţia sa de a transmite în penitenciar bunuri concubinului său, printre care au fost descoperite şi droguri de mare risc, respectiv heroină, în cantitate de 1,78 grame, astfel încât s-a constatat că trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatei de către prima instanţă, în temeiul disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, este pe deplin justificată.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că instanţa de fond a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, precum şi persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale.
În egală măsură, prima instanţă a avut în vedere atitudinea procesuală corespunzătoare a inculpatei, care a recunoscut, parţial, săvârşirea faptei, situaţia familială a acesteia, având un copil minor în întreţinere, împrejurări în raport de care s-a reţinut incidenţa disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. dar şi circumstanţa agravantă prev. de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 respectiv, trimiterea de droguri, de mare risc, într-un loc de deţinere.
De aceea, aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 86 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, este o sancţiune justă, aptă să răspundă cerinţelor impuse de art. 52 C. pen. privind scopul preventiv educativ şi sancţionator al acesteia şi nu se impune reducerea cuantumului acesteia ori schimbarea modalităţii de executare.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a reţinut în mod corect că după o perioadă de circa un an şi două luni în care inculpata s-a aflat în stare de arest preventiv, înseşi pronunţarea unei hotărâri de condamnare, constituie un avertisment pentru aceasta şi că, chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârşi infracţiuni.
Neexistând alte critici şi nefiind constatate nulităţi de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârii instanţei de fond, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins apelul declarat de inculpată ca nefundat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privinţa onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cauză fiind incidente disp. art. 171 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpata l.C., a declarat recurs, care prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat Decizia recurată şi sentinţa primei instanţe prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi reducerea pedepsei aplicată.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, Înalta Curte, apreciază că în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpata l.C. dar şi de circumstanţele personale ale acesteia.
Înalta Curte, a apreciat că pedeapsa de patru ani în condiţiile dispoziţiiilor art. 86 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 6 ani aplicată în cauză de către instanţa de fond şi însuşită de instanţa de apel, reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen., pe de-o parte, iar pe de altă parte, împrejurările enumerate exemplificativ în dispoziţiile art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe atenuante, ele fiind recunoscute ca atare numai dacă alte stări sau situaţii nu le anulează această valoare, şi dacă, prin raportare la fapta săvârşită şi la persoana inculpatului, sunt suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special, ceea ce s-a susţinut în cauză, în raport de cele arătate anterior, respectiv, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei este situată cu mult sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator, fiind just individualizată atât în raport de circumstanţele reale ale faptei cât şi faţă de persoana inculpatei, iar reducerea cuantumului pedepsei sub acest nivel, astfel cum a solicitat recurenta inculpată, ar lipsi de efect sancţiunea aplicată, motiv pentru care critica invocată s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.
În raport de cele arătate, Înalta Curte, a apreciat că, critica formulată de inculpata l.C., privind greşita individualizare a pedepsei nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa neprivativă de libertate dispusă faţă de inculpată asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale a acesteia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata l.C. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va fi obligată recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata l.C. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1656/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
