ICCJ. Decizia nr. 470/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 470/2010
Dosar nr. 775/42/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 3 septembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 775/42/2009, petiţionarul S.F., a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., admiterea plângerii iniţiale şi desfiinţarea rezoluţiei nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul faptelor prevăzute, împotriva intimaţilor făptuitori B.G.I. (comisar şef de poliţie al IPJ Prahova), C.I.V. (comisar şef de poliţie la Secţia 3 Poliţie Ploieşti), G.V. (agent şef adjunct de poliţie la Secţia 3 Poliţie Ploieşti, C.R. - agent principal de poliţie la Secţia 3 Poliţie Ploieşti şi D.V. - medic legist în cadrul Serviciului de Medicină Legală Prahova, pentru faptele sesizate în plângerea iniţială, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionarul, a arătat, în esenţă, că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este nelegală şi netemeinică, exprimându-şi, de fapt nemulţumirea faţă de rezoluţia nefavorabilă dispusă în cauză.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 180 din 23 noiembrie 2009,constatând că plângerea formulată de petiţionar a fost greşit îndreptată, a trimis, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., plângerea formulată de acesta împotriva rezoluţiei 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa de fond a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, raportat la actele premergătoare efectuate în cauză şi faţă de susţinerile petiţionarului, că, pe de o parte, plângerea a fost greşit îndreptată, iar, pe de altă parte, că prin rezoluţia nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii: B.G.I. - comisar şef de poliţie al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, C.I.V. - comisar de poliţie, şef secţia nr. 3 Ploieşti - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, G.V. - agent şef adjunct de poliţie - Secţia nr. 3 Ploieşti - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, C.R. - agent principal de poliţie, Secţia nr. 3 Ploieşti - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, D.V. - medic legist în cadrul Serviciului de Medicină Legală Prahova, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât faptele reclamate nu există.
S-a mai reţinut că petiţionarul S.F., în cuprinsul plângerii sale, a susţinut că în ziua de 11 mai 2008, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla la cumpărături în Piaţa „Aurora" Vest pe raza municipiului Ploieşti, fără motiv a fost împins de o „florăreasă", s-a dezechilibrat, a căzut, dar nu şi-a pierdut bagajul şi pentru a reclama cele întâmplate s-a prezentat la poliţia pieţei, unde Ie-a relatat celor doi agenţi cele întâmplate, însă aceştia nu i-au dat nici o atenţie.
S-a mai reţinut de procuror că, la data de 15 mai 2008 petiţionarul S.F. s-a adresat din nou poliţiei pentru identificarea „florăresei", însă, potrivit afirmaţiilor sale, nu a primit sprijin, ci a fost împins şi s-a lovit la o mână, fapt ce l-a determinat să se adreseze şefului Secţiei de Poliţie nr. 3 Ploieşti Vest - C.I.V. şi conducerii I.P.J. Prahova.
S-a mai relevat că petiţionarul a solicitat să se facă cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, susţinând că nimeni de la poliţie nu l-a ajutat să identifice acea „florăreasă" şi, de asemenea, să se facă cercetări şi faţă de medicul legist D.V. de la Serviciul de Medicină Legală Prahova întrucât acesta „nu l-a crezut" că a avut mâna în ghips.
S-a constatat de procuror că la data de 16 mai 2008 la Secţia nr. 3 Poliţie Ploieşti a fost înregistrată sub nr. 1097282/2008 petiţia numitului S.F. din Ploieşti, în cuprinsul căreia acesta a sesizat unele aspecte privind activitatea profesională a agentului şef adjunct de poliţie G.V. şi a agentului principal de poliţie C.R. . Totodată, s-a mai reţinut că la data de 18 iunie 2008 petiţionarul S.F. a adresat separat, o altă petiţie I.P.J. Prahova, care a fost conexată cu petiţia remisă de către Secţia nr. 3 Ploieşti, semnată de acelaşi petiţionar sub nr. 382887 şi nr. 382893/2008.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că în ziua de 15 mai 2008, au fost repartizaţi să efectueze serviciul, în schimbul II, în Piaţa „Aurora" Ploieşti-Vest, agenţii de poliţie C.R. şi G.V., iar în jurul orelor 15,30 -15,45, în faţa postului de poliţie, s-a prezentat petiţionarul S.F., care se afla în vădită stare de ebrietate şi care Ie-a spus celor 2 poliţişti să-l însoţească în zona tarabelor din piaţă şi să le arate un cetăţean care a vrut să-l omoare în urmă cu un an, afirmând, totodată, că a fost bătut de o florăreasă în piaţă.
S-a mai menţionat că cei doi agenţi i-au solicitat să le prezinte un act de identitate, motiv pentru care S.F. a devenit recalcitrant, a tras de uniforma celor doi poliţişti şi Ie-a adresat, atât lor cât şi conducerii I.P.J. Prahova, cuvinte injurioase, neconfirmându-se nici faptul că a fost bătut de o florăreasă.
Datorită multiplelor reclamaţii contra diferitelor persoane, adresate de către petiţionarul S.F. Poliţiei Municipiului Ploieşti, s-a dispus expertizarea psihiatrică a petiţionarului, iar raportul medico-legal psihiatric nr. 721 din 26 septembrie 2006 a concluzionat că numitul S.F. prezintă următorul diagnostic: „tulburare paranoidă organic mixt. Nu are discernământ. Se recomandă punerea sub interdicţie şi internare sub tratament."
S-a conchis de către procuror că făptuitorii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în limitele legii, că activităţile lor nu au lezat interesele legale ale persoanei vătămate soluţionând petiţiile conform dispoziţiilor OG nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Revenind la plângerea înaintată de petiţionarul S.F. la 29 august 2009 Curţii de Apel Ploieşti şi înregistrată direct la această instanţă, la data de 01 septembrie 2009, prima instanţă a constatat că, potrivit art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., aceasta a fost greşit îndreptată, întrucât este obligatorie atacarea rezoluţiei sau ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, în speţa de faţă, la Procurorul General al Curţii de Apel Ploieşti, înainte de deschiderea procedurii în faţa judecătorului, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
De altfel, această situaţie a reieşit, pe de o parte, urmare împrejurării că petiţionarul a recunoscut că a sesizat direct instanţa, iar pe de altă parte, a rezultat şi din relaţiile înaintate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (fila 23 dosar) din care rezultă că la acest parchet nu s-a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 475/P/2008.
Împotriva sentinţei penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009, în termen legal, petiţionarul S.F. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, depunând, la data de 30 noiembrie 2009, prin registratura Curţii de Apel Ploieşti, o cerere prin care arată că îşi menţine recursul declarat, fără însă a-l motiva în vreun fel, susţinând că nu a mai găsit dosarul la arhiva secţiei penale, pentru a formula concluzii scrise.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat la data de 21 decembrie 2009, dosarul nr. 775/42/2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 8 februarie 2010, când deşi a fost legal citat, recurentul petiţionar nu s-a prezentat, însă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, fără însă a ataşa vreun înscris justificativ, cerere, de altfel, respinsă ca nefondată, de către Înalta Curte, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen. şi prin raportare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal.
Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. a trimis, în mod justificat, plângerea formulată de petiţionarul S.F. împotriva rezoluţiei nr. 475/P/2008 din 23 ianuarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la procurorul general al aceleiaşi unităţi de parchet, în vederea soluţionării acesteia potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., întrucât respectiva plângere a fost greşit îndreptată direct la instanţă, aceasta nefiind cenzurată de procurorul ierarhic superior, astfel cum prevăd dispoziţiile legale anterior menţionate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul S.F. împotriva sentinţei penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.F. împotriva sentinţei penale nr. 180 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1452/2010. Penal. Neglijenţa în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 1456/2010. Penal → |
|---|
