ICCJ. Decizia nr. 4589/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4589/2010
Dosar nr. 20792/3/2010
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 442 din 18 iunie 2010, pronunţată în Dosarul penal nr. 20792/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 403 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul-condamnat V.I. de revizuire a Sentinţei penale nr. 818 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că împrejurările invocate de revizuent, respectiv circumstanţele în care a comis infracţiunea de omor calificat au fost cunoscute de instanţa de condamnare, astfel încât nu se încadrează în motivele prev. de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe revizuentul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie.
În susţinerea căii de atac revizuentul invocă aceleaşi aspecte din care rezultă că nemulţumirea şi critica sa poartă asupra individualizării pedepsei, în sensul că este prea aspră în raport cu circumstanţele personale.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva criticii formulate, cât şi din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că apelul revizuentului este nefondat, respingându-l prin Decizia penală nr. 180/A din 3 august 2010.
În continuare revizuentul a înţeles, a criticat decizia şi cu calea de atac a recursului.
Acesta a reluat aceeaşi doleanţă, nemulţumirea şi critica sa poartă asupra individualizării pedepsei, în sensul că este prea aspră în raport cu circumstanţele personale.
Instanţa de recurs reţine că revizuirea este în esenţă un remediu procesual menit să înlăture erorile judiciare.
Cum acest mijloc procesual este îndreptat împotriva hotărârilor definitive, protejate de prezumţia de temeinicie şi legalitate, pentru protecţia raporturilor juridice, el poate fi antamat exclusiv în cazurile expres şi limitativ stabilite de art. 394 C. proc. pen.
Din cererea formulată iniţial şi din memoriile ulterioare, inclusiv din recurs, rezultă că revizuentul apreciază că regimul sancţionator stabilit prin Sentinţa penală nr. 818/F din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 437 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, este prea aspru.
Având în vedere că acest aspect nu se circumscrie motivelor de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., soluţia adoptată de instanţa de fond şi menţinută în apel este judicioasă.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului formulat împotriva Deciziei penale nr. 180/A din 3 august 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 180/A din 3 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2467/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4593/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
