ICCJ. Decizia nr. 4569/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4569/2010

Dosar nr. 4101/103/2010

Şedinţa publică din 16 decembrie 2010

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 110/P din 2 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

- V.S. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei principale;

- E.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei principale;

-D.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de arte 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 28 noiembrie 2009, la zi.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.S. a unui topor cu coada de 90 de cm, a unui băţ alb cu lungimea de un metru şi a unui vătrar din fier, obiecte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ.

S-a constatat că inculpatul D.C.C. a fost asistat de apărător.

În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul în cuantum de 300 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu fiecărui inculpat, s-a dispus să se avanseze, către Baroul Neamţ, din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpatul la plata sumei de 1300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 900/P/2009 s-a reţinut în fapt că în seara zilei de 27 noiembrie 2009 cei trei inculpaţi, împreună au lovit victima P.V. în vârstă de 56 de ani, cu pumnii, cu picioarele şi cu mijloace contondente, în zone vitale ale corpului, timp de 40 de minute cauzând leziuni ce au condus în final la decesul victimei.

Din analiza probatoriului administrat în cursul anchetei penale şi a cercetării judecătoreşti tribunalul reţine următoarele:

Cei trei inculpaţi V.S., D.C.C. şi E.I.C. locuiesc în sate apropiate pe raza comunelor Bârgăoani şi Dragomireşti, între ei existând o relaţie de prietenie, împrejurare în care deseori se întâlneau la domiciliul inculpatului V.S.

În aceste condiţii, în ziua de 27 noiembrie 2009 după amiaza, inculpaţii s-au întâlnit la domiciliul lui V.S., în satul Talpa, unde au consumat 2 litri de vin. Ulterior au mers la magazinul din sat ";A.F. H.";, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orei 17,00 în magazin a intrat victima P.V., care a făcut unele cumpărături şi a consumat un pahar cu vin. Inculpatul V.S., cunoscându-se cu victima i-a cerut să îi cinstească pentru pomenirea fratelui său. Victima Ie-a cumpărat celor trei inculpaţi o sticlă de vin pe care aceştia au început să o consume. Având în vedere şi cantităţile de alcool anterior consumate, la momentul respectiv cei trei inculpaţi erau în stare vădită de ebrietate. La scurt timp, inculpatul D.C.C. a plecat din magazin pentru a-şi rezolva o serie de probleme, fiind ulterior urmat de inculpatul E.I.C. În momentul în care victima a plecat din magazin spre casă, inculpatul V.S. care rămăsese singur a plecat şi el împreună cu victima spre casă, cei doi având drum comun.

Ajungând în faţa casei sale, inculpatul l-a poftit în casă pentru a consuma restul din sticla de vin oferită inculpaţilor de către victimă. Cei doi s-au aşezat faţă în faţă la o masă, stând pe două paturi aşezate opus, în poziţie paralelă. La scurt timp la domiciliul inculpatului V.S. au venit şi ceilalţi doi inculpaţi. În condiţiile date inculpaţii, la iniţiativa lui V.S., au început să persifleze victima, i-au umblat în sacoşe, au consumat din cumpărăturile acesteia, fapt care a deranjat victima, aceasta căutând să ia poziţie faţă de inculpaţi. La rândul lor inculpaţii, în primul rând V.S., s-au arătat ofensaţi de faptul că victima îndrăzneşte să le facă opoziţie şi au început să o lovească cu mijloace proprii. La scurt timp amploarea agresiunii a escaladat, inculpaţii aplicând victimei lovituri cu mijloace contondente, o coadă de topor, un făcăleţ şi un vătrar din fier. Loviturile au fost atât de intense, aplicate în zona capului, încât victima a început să sângereze. Inculpatul V.S. i-a dat victimei un prosop pentru a se şterge de sânge, însă aceasta nu mai era, fizic, capabilă din cauza loviturilor aplicate.

De menţionat că pe tot timpul agresiunii victima Ie-a cerut neîncetat inculpaţilor să se oprească, însă aceştia nu au dat curs solicitării. După acest prim episod ce a durat circa 15 minute, inculpaţii au ridicat victima şi au scos-o afară, la ieşirea din casă pantalonii victimei agăţându-se de clanţa uşii. Fără a avea vreo raţiune, inculpatul V.S. a dezbrăcat victima de pantaloni şi au scos-o dezbrăcată afară în curtea casei, unde au reluat agresiunea cu pumnii şi picioarele şi cu un băţ. În aceleaşi condiţii inculpatul V.S. a introdus victimei în anus cotorul unui ştiulete de porumb, gest aprobat de ceilalţi doi inculpaţi. În curtea casei victima a fost agresată timp de 10 - 15 minute, interval în care cu forţe scăzute Ie-a cerut inculpaţilor să nu-l mai lovească. În timpul evenimentelor petrecute în curte, inculpatul D.C.C. a plecat spre casă, iar ceilalţi doi inculpaţi au îmbrăcat victima cu o altă pereche de pantaloni şi au abandonat-o peste drum de casa inculpatului V.S., într-un şanţ. Trebuie precizat că evenimentele s-au petrecut în condiţiile în care la acea oră, 19,00 - 19,30 afară se înnoptase. După plecarea inculpatului E.I.C., V.S. a şters urmele săvârşirii infracţiunii, a încercat să spele urmele de sânge şi a dat pe foc pantalonii victimei. Victima a fost găsită abia a doua zi dimineaţă în jurul orei 7,30 - 8,00 de tatăl său în timp ce încă era în viaţă, însă la scurt timp a decedat, astfel că serviciul de urgenţă apelat telefonic, sosit la faţa locului, a constatat decesul victimei.

Din concluziile raportului de necropsie se reţine că moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de un puternic şoc traumatic şi hemoragie, consecinţa unui poli traumatism cranio-cerebral şi toracic.

Iniţial inculpaţii s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declaraţie conform dispoziţiilor art. 70 C. proc. pen. Ulterior inculpatul V.S. a depus la dosar un memoriu, cuprinzând o descriere a modului cum au fost săvârşite faptele. În aceste condiţii, instanţa a învederat inculpatului că are oricând dreptul de a da declaraţie oral în instanţă, sens în care a şi fost audiat în prezenţa celorlalţi inculpaţi, care au precizat din nou că nu vor să dea declaraţie. Luând cunoştinţă despre susţinerile inculpatului V.S. cu privire la faptă, inculpatul D.C.C. a arătat că doreşte şi el să fie ascultat.

Din declaraţiile inculpaţilor date în instanţă şi în timpul anchetei penale, se reţine că E.I.C. a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a descris în amănunt activitatea infracţională a coautorilor, cu singura precizare în plus că toţi inculpaţii, pe rând ar fi introdus în anusul victimei cotorul de porumb.

Inculpaţii V.S. şi D.C.C. au fost oscilanţi în declaraţii şi au căutat să inducă fiecare din ei faptul că celălalt ar fi lovit victima cu corpuri contondente şi că ei nu se fac vinovaţi de aplicarea loviturilor care au determinat decesul victimei.

Astfel inculpatul V.S. susţine că ceilalţi doi inculpaţi ar fi intrat peste el în domiciliu, au început să umble în sacoşa victimei şi au început să o agreseze. El, susţine, inculpatul, i-a dat victimei doar câteva palme şi nu a urmărit uciderea victimei.

La rândul său, inculpatul D.C.C. arată că a avut cea mai mică contribuţie la agresarea victimei, că a plecat în timpul desfăşurării evenimentelor şi că nu a lovit victima cu vreun băţ sau coadă de topor. Arată inculpatul că V.S. a fost cel care a avut întreaga iniţiativă şi din spusele inculpatului E.I.C., inculpatul V.S. ar fi intenţionat să dea foc victimei. Pe fundamentul acestor apărări, inculpatul D.C.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece a aplicat doar câteva lovituri cu mijloace proprii, fără intenţia de a ucide.

Susţinerile celor doi inculpaţi nu pot fi reţinute. Este dovedit mai presus de orice îndoială rezonabilă că toţi trei inculpaţii au acţionat conjugat în lovirea victimei fiecare dintre ei acceptând atitudinea agresivă a coinculpaţilor şi aplicând la rândul lor lovituri cu mijloace contondente şi cu mijloace proprii în zone vitale de o intensitate mare, lovituri apte să producă rezultatul grav constând în moartea victimei. Astfel, pe hainele tuturor celor trei inculpaţi s-au găsit urme de sânge aparţinând victimei, fapt care dovedeşte că fiecare în parte a fost implicat în lovirea activă a victimei. Nici inculpatul V.S. şi nici D.C.C. nu au avut vreun moment iniţiativa de a opri agresiunea sau de a-i împiedica pe ceilalţi doi să lovească victima. După consumarea faptei niciunul dintre inculpaţi nu şi-a pus măcar problema de a anunţa serviciul de urgenţă pentru a se interveni medical asupra victimei. Chiar dacă s-ar admite că inculpaţii nu au acţionat în mod direct cu intenţia de a ucide victima, se reţine din dinamica faptelor, din durata în timp a agresiunii şi din intensitatea loviturilor, zona aplicată şi mijloacele folosite, că inculpaţii au prevăzut şi au acceptat posibilitatea producerii rezultatului grav, constând în moartea victimei. Acest lucru rezultă şi din procesul-verbal de confruntare a celor doi inculpaţi V.S. şi D.C.C., din care reiese că inculpaţii au vorbit la telefon în seara respectivă după ora 22, V.S. punându-l în temă pe D.C.C. că victima este în acelaşi loc în care au abandonat-o şi că ar trebui să o mute din acel loc.

Situaţia de fapt anterior expusă, rezultă, se motivează de instanţa de fond, din: declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de cercetare a locuinţei şi curţii inculpatului V.S., raportul medico-legal de necropsie, planşele foto, precum şi probele materiale constând în corpurile delicte, obiectele de îmbrăcăminte ale inculpaţilor şi ale victimei.

În drept, faptele inculpaţilor, care împreună cu intenţie indirectă, au aplicat mai multe lovituri victimei P.V., folosind mijloace contondente şi mijloace proprii, în zone vitale ale corpului, pe o perioadă îndelungată de timp pentru a provoca suferinţe fizice victimei, care a decedat ca urmare a leziunilor după mai multe ore în care a agonizat, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzute şi pedepsite de art. 174, 176 lit. a) C. pen., în condiţiile de agravare prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. Nu se poate reţine că inculpatul D.C.C. ar fi fost în culpă cu privire la rezultatul produs, poziţia sa fiind contrazisă de atitudinea avută în timpul săvârşirii faptei, când acţiunile sale au fost în convergenţă cu cele ale celorlalţi inculpaţi, când deşi a sesizat disperarea victimei care cerea să nu mai fie lovită, a continuat agresiunea. De asemenea, inculpatul avea posibilitatea pe parcursul întregii seri, după abandonarea victimei, să sesizeze serviciul de urgenţă pentru acordarea asistenţei medicale.

În consecinţă este evident că toţi inculpaţii au avut aceeaşi poziţie subiectivă şi au acţionat cu discernământ, fapt constatat prin condiţiile rapoartelor de expertiză psihiatrică.

La individualizarea pedepselor care li se vor aplica inculpaţilor, se arată de Tribunal, vor fi avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu precădere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, agravanta generală constând în săvârşirea faptei de trei persoane împreună, circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, limitele de pedeapsă şi poziţia procesuală a inculpaţilor.

De asemenea, faţă de inculpatul E.I.C. se va reţine că acesta este, conform certificatului de cazier judiciar, în stare de recidivă postcondamnatorie. Vor fi avute în vedere şi concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Neamţ, din care rezultă că toţi inculpaţii prezintă şanse scăzute de reintegrare, comportamentul infracţional fiind încurajat de comportamentul coleric al inculpaţilor, rezistenţa scăzută la provocare, lipsa empatiei faţă de victimă, incapacitatea unei asumări conştiente a dimensiunilor propriei fapte.

Faţă de toate aceste considerente tribunalul a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins în condiţiile aplicării faţă de fiecare inculpat a unor pedepse cuantificate peste minimul special, realizându-se astfel atât prevenţia generală cât şi cea specială, constând în izolarea inculpaţilor faţă de societate concomitent cu reeducarea acestora.

Sub aspectul laturii civile se va constata că partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În raport de dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., se va dispune confiscarea corpurilor delicte găsite în locuinţa inculpatului V.S. folosite la aplicarea loviturilor asupra victimei respectiv un topor cu coada de lemn, un vătrai din fier şi un băţ.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel cei trei inculpaţi.

În motivarea scrisă a apelului inculpatul V.S. a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive:

- vinovaţi de săvârşirea infracţiunii sunt inculpaţii E.I.C. şi D.C.C., iar nu el;

- determinat de faptul că el este singur şi fapta s-a săvârşit la domiciliul său, precum şi deoarece cei doi inculpaţi, sunt cumnaţi au încercat ";să arunce vina pe el";;

- fapta nu putea fi săvârşită de el deoarece era rudă cu victima, se ajutase împreună şi el o invitase la domiciliul său;

- pe cei doi inculpaţi nu i-a invitat în acea seară la domiciliul său şi că ei au fost cei care ";au stârnit conflictul";;

- s-a mai susţinut că cei doi inculpaţi sunt recidivişti, iar în prezent este ameninţaţi de aceştia pentru ";a lua fapta asupra sa";;

- sigura sa vină este că nu a anunţat Poliţia şi Salvarea, justificând această atitudine datorită faptul că a intrat în panică.

Apelantul-inculpat a solicitat să se aibă în vedere şi vârsta sa, precum şi faptul că nu are antecedente penale şi să-i fie redusă pedeapsa.

Ulterior, într-un memoriu separat, apelantul-inculpat a mai susţinut că:

- se impune schimbarea încadrării juridice, fără a arăta în ce infracţiune solicită a fi schimbată încadrarea juridică;

- se impune reţinerea circumstanţei atenuate a provocării;

- victima a fost lovită de inculpaţii E.I.C. şi D.C.C. cu vătrarul de la sobă, cu pumnii, picioarele şi un băţ care a fost rupt dintr-un copac, iar nu cu coada de topor; cei doi au dezbrăcat victima, ei i-au introdus un ciocălău în anus şi s-au urinat pe el;

- cei doi inculpaţi au intrat în locuinţa sa fără acordul său;

În memoriul depus, inculpatul D.C.C. a criticat hotărârea apelată, a arătat că în momentul săvârşirii infracţiunii era sub influenţa băuturilor alcoolice, nu şi-a dat seama că se va ajunge la deces, că recunoaşte şi regretă foarte mult fapta comisă, dar să se aibă în vedere şi faptul că are un copil minor în vârstă de 6 ani, mama acestuia fiind plecată din ţară, că a avut o bună comportare, aşa cum rezultă şi din caracterizarea depusă la instanţa de fond şi să-i fie redusă pedeapsa, pe care o apreciază ca fiind foarte mare.

În susţinerile orale făcute şi prin apărătorul ales şi în concluziile scrise, apelantul-inculpat a criticat hotărâre a apelată pentru următoarele motive:

- conflictul a fost spontan şi nu că el nu a întrebuinţat vreo metodă de chinuire a victimei;

- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.;

- infracţiunea a fost comisă în stare de provocare din partea victimei.

S-a solicitat să se reţină circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În memoriu depus, apelantul-inculpat E.I.C. a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive:

- infracţiunea a săvârşit-o în condiţiile în care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice;

- nu a realizat pe moment gravitatea faptei săvârşite şi nu a crezut că se poate ajunge la moartea victimei;

- regretă săvârşirea infracţiunii;

- nu s-a sustras urmăririi penale, deşi a avut această posibilitate;

- înainte de săvârşirea infracţiunii îşi ajuta familia, iar acum este părăsit de familie, care nu l-a vizitat la locul de deţinere.

Pentru aceste motive a solicitat a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante şi să-i fie redusă pedeapsa aplicată de instanţa de fond.

În susţinerile orale făcute şi prin apărători, apelanţii-inculpaţi au criticat hotărârea apelată pentru motivele reţinute în încheierea de amânare a deliberării şi a pronunţării, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanţa de control judiciar.

Prezenţi în faţa Curţii, instanţa a adus la cunoştinţă apelanţilor-inculpaţi învinuirea care li se aduce, precum şi prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că au dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declaraţii au obligaţia să spună tot ce ştiu cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelantul-inculpat V.S. a refuzat să dea declaraţii în faţa Curţii, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Apelanţii-inculpaţi E.I.C. şi D.C.C. au fost de acord să dea declaraţii, condiţii în care Curtea a procedat la audierea acestora.

Prin Decizia penală nr. 103 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, au fost respinse apelurile inculpaţilor.

S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate de apelanţii-inculpaţi şi examinând-o, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel a constatat că tribunalul a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, participarea fiecăruia dintre inculpaţi, încadrarea juridică date faptelor săvârşite de inculpaţi, forma şi gradul de vinovăţie al fiecărui inculpat, circumstanţa agravată legală reţinută pentru fiecare inculpat şi starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul E.I.C., a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi a arătat probele pe care Ie-a înlăturat, motivând argumentat de ce Ie-a înlăturat.

Instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., motivând în mod corespunzător hotărârea apelată.

Curtea şi-a însuşit motivarea hotărârii făcută de instanţa de fond, cu completările care vor fi făcute.

Inculpaţi: V.S., D.C.C. şi E.I.C. locuiesc în sate apropiate de pe raza comunelor Bârgăoani şi Dragomireşti, judeţul Neamţ.

Între aceştia exista o relaţie de prietenie, împrejurare în care deseori se întâlneau la domiciliul inculpatului V.S.

Aşa s-a întâmplat şi în după amiaza zilei de 27 noiembrie 2009, când inculpaţii s-au întâlnit la domiciliul lui V.S., în satul Talpa, unde au consumat de aproximativ 2 litri de vin. Ulterior au mers la magazinul din sat ";A.F. H.";, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.

În jurul orei 17,00 în magazin a intrat victima P.V., care a făcut unele cumpărături şi a consumat un pahar cu vin.

Inculpatul V.S., cunoscându-se cu victima i-a cerut să îi cinstească pentru pomenirea fratelui său.

Victima Ie-a cumpărat celor trei inculpaţi o sticlă de vin pe care aceştia au început să o consume. Având în vedere şi cantităţile de alcool anterior consumate, la momentul respectiv cei trei inculpaţi erau în stare vădită de ebrietate. La scurt timp, inculpatul D.C.C. a plecat din magazin pentru a-şi rezolva anumite trebuiri personale, fiind ulterior urmat de inculpatul E.I.C.

Deoarece drumul spre domiciliu al victimei şi al inculpatului V.S. era comun, cei doi au plecat împreună spre locuinţele lor.

În momentul în care au ajuns în faţa locuinţei inculpatului V.S., acesta a invitat victima în casă pentru a consuma restul din sticla de vin oferită inculpaţilor de către victimă.

Cei doi s-au aşezat faţă în faţă la o masă, stând pe două paturi aşezate opus, în poziţie paralelă.

La scurt timp la domiciliul inculpatului V.S. au venit şi inculpaţii E.I.C. şi D.C.C.

În condiţiile date, inculpaţii, la iniţiativa lui V.S., au început să persifleze victima, i-au umblat în sacoşe, au consumat din cumpărăturile acesteia, aspecte care au deranjat-o pe victimă, aceasta căutând să ia poziţie faţă de inculpaţi.

La rândul lor inculpaţii, în primul rând V.S., s-au arătat ofensaţi de faptul că victima îndrăzneşte să le facă opoziţie şi au început să o lovească cu mijloace proprii.

La scurt timp amploarea agresiunii a escaladat, inculpaţii aplicând victimei lovituri cu mijloace contondente, o coadă de topor, un făcăleţ şi un vătrar din fier. Loviturile au fost atât de intense, aplicate în zona capului, încât victima a început să sângereze. Inculpatul V.S. i-a dat victimei un prosop pentru a se şterge de sânge, însă aceasta nu mai era, fizic, capabilă din cauza loviturilor aplicate.

De menţionat că pe tot timpul agresiunii victima Ie-a cerut neîncetat inculpaţilor să se oprească, însă aceştia nu au dat curs solicitării. După acest prim episod care a durat circa 15 minute, inculpaţii au ridicat victima şi au scos-o afară, împrejurări în care la ieşirea din casă pantalonii victimei s-au agăţat de clanţa uşii.

Fără a avea vreo raţiune, inculpatul V.S. a dezbrăcat victima de pantaloni şi au scos-o dezbrăcată afară în curtea casei, unde au reluat agresiunea cu pumnii şi picioarele şi cu un băţ. În aceleaşi condiţii inculpaţii au introdus victimei în anus cotorul unui ştiulete de porumb, gest aprobat de fiecare dată de ceilalţi doi inculpaţi. În curtea casei victima a fost agresată timp de 10 - 15 minute, interval în care cu forţe scăzute Ie-a cerut inculpaţilor să nu-l mai lovească.

Inculpatul V.S. a vrut să însceneze faptul că victima a venit să-i fure păsările şi a propus celorlalţi doi inculpaţi să-l lege de coteţul păsărilor, iar mai apoi, pentru a şterge urmele infracţiunii, a adus un recipient cu benzină şi le-a propus celorlalţi doi inculpaţi să-i dea foc victimei, propuneri neacceptate de cei doi inculpaţi.

În timpul evenimentelor petrecute în curte, inculpatul D.C.C. a plecat spre casă, iar ceilalţi doi inculpaţi au îmbrăcat victima cu o altă pereche de pantaloni şi au abandonat-o peste drum de casa inculpatului V.S., într-un şanţ. Evenimentele s-au petrecut în condiţiile în care la acea oră, 19,00 - 19,30 afară se înnoptase.

După plecarea şi a inculpatului E.I.C., V.S. a şters urmele săvârşirii infracţiunii, a încercat să spele urmele de sânge şi a dat pe foc pantalonii victimei.

După un timp inculpatul V.S. văzând că victima se află în acelaşi loc unde o lăsase i-a telefonat inculpatului D.C.C. şi i-a cerut să vină cu căruţa şi să ducă victima într-un sat vecin, pentru a se acredita ideea că a fost bătută de alte persoane, dar cu toate insistenţele sale a fost refuzat de inculpatul D.C.C.

Victima a fost găsită abia a doua zi dimineaţă în jurul orei 7,30 - 8,00 de tatăl său în şanţul din apropierea locuinţei inculpatului V.S., în timp ce încă era în viaţă, însă la scurt timp a decedat, astfel că serviciul de urgenţă apelat telefonic, sosit la faţa locului, a constatat decesul victimei.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto efectuate cu această ocazie, declaraţiile părţii vătămate P.V., raportul medico-legal de necropsie şi planşele foto, declaraţiile martorilor: H.M., N.V., D.M. şi J.E.P., coroborate cu declaraţiile date de inculpaţi.

Apelanţii-inculpaţi au recunoscut săvârşirea infracţiunii şi cu ocazia audierii de Tribunalul Neamţ în momentul soluţionării propunerii Parchetului de luare a măsurii arestului preventiv, Dosar nr. 4573/103/2009.

Apelantul-inculpat D.C.C. a susţinut că nu a întrebuinţat metode de a chinui victima.

Aşa cum este cunoscut, omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere. Prin alte cuvinte, caracteristica acestui omor deosebit de grav constă în aceea că făptuitorul întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei, ceea ce trezeşte în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.

Omorul săvârşit prin cruzimi este deosebit de grav pentru că făptuitorul, provocând victimei suferinţe inutile, de mare intensitate şi prelungite în timp, dovedeşte o periculozitate socială cu totul ieşită din comun.

Din analiza materialului probator, dar cu deosebire din Raportul de constatare medico-legală necropsie al victimei, rezultă că aceasta a suferit enorm de multe leziuni, aproape pe toate regiunile corpului, unele de o gravitate deosebită şi care au vizat organe vitale (traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee, traumatism toracic, cu dublă fractură de stern, multiple fracturi costale bilaterale, etc), ceea ce dovedeşte ferocitatea cu care inculpaţii prin acţiuni deosebit de violente şi conjugate, au conceput săvârşirea infracţiunii, supunând victima unor suferinţe mari, prelungite în timp, care au depăşit cu mult suferinţele acţiunii de ucidere.

Apoi, din acelaşi raport şi din depoziţiile inculpaţilor rezultă că după lovirea victimei cu atâta ferocitate, au introdus în anusul victimei cu ciocălău de porumb şi un băţ, accentuând cu atât mai mult şi aşa suferinţele deosebite ale acesteia.

Sub acest ultim aspect, apelanţii-inculpaţi, dându-şi seama ulterior de consecinţe au încercat să arunce vina pe celălalt inculpat.

Însă, având în vedere prevederile art. 28 alin. (2) C. pen., chiar şi în condiţiile în care acţiunile de chinuire în acest fel a victimei ar fi fost exercitate doar de unul dintre inculpaţi, circumstanţa agravantă a săvârşirii omorului prin cruzimi se răsfrânge asupra tuturor participanţilor.

Referitor la cererea apelanţilor-inculpaţi D.C.C. şi V.S. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., Curtea de Apel a constatat că prin Raportul de constatare medico-legală din data de 28 noiembrie 2009, întocmit de S.J.M.L. Neamţ, dosar urmărire penală, s-a concluzionat că moartea numitului P.V. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism craniocerebral cu hemoragie meningee şi toracic cu multiple leziuni osoase.

În mod corect şi fundamentat instanţa de fond nu a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de omor deosebit de grav, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

În vederea delimitării infracţiunii de omor în general, de infracţiunile de lovituri cauzatoare de moarte trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care au fost aplicate loviturile şi de regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile.

Ori, apelanţii-inculpaţi împreună şi în mod conjugat, au lovit victima cu un vătrar, o coadă de topor şi un băţ, precum şi cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a toracelui, ca de altfel în toate regiunile corpului (a se vedea numărul enorm de mare al leziunilor constatate de medicul legist - dosar urmărire penală), leziuni care au dus la decesul acesteia.

Datorită caracteristicilor corpurilor contondente, acestea prin lovirea victimei în zone vitale ale organismului şi în mod repetat şi o durată mare de timp, au fost apte de a produce decesul acesteia.

Hotărâtoare în efectuarea distincţiei dintre infracţiunea de omor în general şi infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte este forma vinovăţiei cu care a fost săvârşită fapta.

Infracţiunea de omor poate fi comisă atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă.

În raport de obiectele vulnerante folosite, de aplicarea loviturilor cu aceste obiecte apte de a produce moartea pe toată suprafaţa corpului, multitudinea loviturilor aplicate părţii vătămate, de intensitatea loviturii aplicate, de urmările produse, de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, rezultă în mod cert că apelanţii-inculpaţi au săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, cu intenţia indirectă de a ucide.

Din examinarea materialului probator rezultă că nu se poate susţine că infracţiunea a fost săvârşită cu praeterintenţie.

La infracţiunea de omor, procesul cauzal este liniar, în sensul unei legături imediate de la cauza primară şi unică la efect, pe când la infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte acest proces ia forma unui traseu sinuos sau a unor trasee multiple şi intersectate; rezultatul mai grav survine condiţionat şi nu cauzat de leziunile iniţiale.

Dacă în nexul cauză primară (actul agresiv) - vătămare - moarte nu intervin verigi intermediare sub forma unor condiţii (împrejurări) preexistente, concomitente sau sub secvenţe, deci cauza primară fiind aptă şi suficientă prin ea însăşi a produce decesul, atunci efectul primar (vătămare) este absorbit în mod natural de efectul secundar mai grav (moartea), fapta inculpatului constituind infracţiunea de omor, neputându-se reţine culpa.

În cazul unui astfel de raport de cauzalitate (direct) inculpatul nu se poate prevala de pe existenţa sau apariţia unor elemente pe care nu Ie-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să le prevadă, ori prevăzându-le a socotit fără temei că nu se vor produce, pentru simplul fapt că ele nu mai ajung să îndeplinească în acest nex cauzal vreun rol de cauză sau condiţie.

Deci, fără a putea vorbi de confundarea raportului de cauzalitate cu vinovăţia, în cazul unei vătămări de pe urma căreia intervine direct şi necondiţionat moartea victimei, reprezentarea psihică iniţială a inculpatului (pentru vătămare - prin aplicarea unei corecţii) se extinde în mod necesar şi asupra ultimului efect (rezultatul letal) sub forma putinţei de a prevedea potenţialul tanatogenerator al acţiunii iniţiale.

Aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, între leziunile traumatice şi deces există o legătură directă de cauzalitate, astfel că nu se poate vorbi de influenţa băuturilor alcoolice asupra survenirii decesului victimei.

De, altfel, aşa cum este cunoscut, dacă acţiunile violente ale inculpaţilor au putut determina decesul prin ele însele, sau chiar a unor factori adjuvanţi prilejuri (care îi grăbesc efectul, dar nu îl condiţionează, cum ar fi starea de ebrietate a victimei, nu se poate vorbi de săvârşirea din culpă a infracţiunii, ci a intenţiei, în cazul nostru a intenţiei indirecte, fiind lipsită de relevanţă cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii, motivaţia inculpaţilor (am vrut să-i aplicăm o corecţie, n-am vrut, etc).

Aceste din urmă elemente extrinseci noţiunii de intenţie - privită ca poziţie psihică a inculpaţilor avută în momentul săvârşirii infracţiunii vor constitui doar circumstanţe care au fost avute în vedere de instanţa de fond la individualizarea pedepsei aplicate, iar nu la calificarea faptei.

Aşa cum se arăta mai sus, apelanţii-inculpaţi D.C.C. şi V.S. au mai solicitat reţinerea în favoarea lor a circumstanţei legale atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie puternică;

- starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea părţii vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracţiunii săvârşite de cel provocat;

- provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;

- riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu rezultă a fi îndeplinite aceste condiţii expres prevăzute de lege.

Aşa cum rezultă din toate probele administrate cei care au declanşat conflictul cu victima au fost tocmai cei trei inculpaţi. Aşa cum este cunoscut este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care mai multe persoane sunt acuzate de săvârşirea unei asemenea infracţiuni, că doar unul dintre participanţi au declanşat conflictul care în cele din urmă s-a soldat cu moartea victimei.

De altfel, în declaraţiile pe care le-au dat inculpaţii au recunoscut că ei au fost cei care au declanşat conflictul cu victima.

În cauză, nefiind îndeplinite nici una dintre condiţiile cumulative enumerate mai sus, nu se poate reţine în favoarea acestora circumstanţa atenuantă legală, cea a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Din motivarea apelurilor rezultă că apelanţii-inculpaţi au solicitat reţinerea acestei circumstanţe atenuante doar pentru a justifica cererile de reducere a pedepselor aplicate de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Aşa cum este cunoscut, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, fiind vorba de săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, de numărul foarte mare al leziunilor şi gravitatea acestora, de împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea şi de persoanele inculpaţilor, Curtea apreciază că nu se impune nici reţinerea de circumstanţe atenuante facultative, şi, drept urmare nici reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă.

Referitor la persoanele inculpaţilor relevante sunt concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ - dosar instanţa de fond, din care rezultă că inculpaţii sunt cunoscuţi cu un comportament necorespunzător.

Astfel, cu privire la inculpatul D.C.C. se reţine că nu este la prima abatere care implică violenţa, fiind în atenţia organelor de poliţie, mai ales că este o persoană destul de impulsivă, o mare parte dintre membrii comunităţii evitându-l cunoscând manifestările acestuia. Consumul de alcool este un alt factor care potenţează actele sale, inhibând astfel controlul conştiinţei asupra comportamentului său.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.S. se concluzionează că a manifestat lipsă de empatie faţă de victimă, o conştientizare redusă a consecinţelor faptelor sale, că este o fire impulsivă cu tendinţe spre agresivitate, astfel încât motivaţia spre o schimbare să fie la un nivel scăzut. De asemenea, consumul episodic şi în cantităţi ridicate de alcool reduc simţul critic, inhibiţia, şi îl influenţează pe inculpat în conduita sa generală. Se consideră că un rol important pentru modificarea comportamentului ar fi includerea inculpatului într-un program de gestionare a furiei şi găsirea de alternative pro-sociale la situaţii conflictuale.

De altfel, chiar şi în condiţiile în care s-ar reţine circumstanţe atenuate, faţă de faptul că acestea ar intra în concurs cu circumstanţa agravantă legală, corect reţinută de instanţa de fond, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere prevederile art. 80 C. pen., coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită nu este obligatorie.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.C.C., V.S. şi E.I.C.

Inculpatul D.C.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. art. 3859 pct. 10, 17 şi 14 C. proc. pen.

S-a apreciat că în mod nefondat instanţa de apel a respins cererea inculpatului de depunere a unor acte medicale din care rezulta că acesta a suferit leziuni traumatice ca urmare a unor lovituri din partea părţii vătămate, apreciindu-se ca fiind neutile.

Activitatea infracţională a inculpatului a fost mult mai redusă în raport cu contribuţia celorlalţi inculpaţi, aspect susţinut de martorii audiaţi.

Deşi inculpatul a solicitat audierea martorilor R.G. şi H.F. care au participat la conflict, cererea sa a fost respinsă fără o justificare fundamentală.

Din probele administrate nu s-a dovedit că inculpatul a dorit să producă victimei suferinţe mult mai mari decât cele care le implică în mod firesc aplicarea unei corecţii.

Inculpatul nu a voit şi nici nu a intenţionat să ia viaţa victimei, întreaga sa activitate fiind o ripostă la injuriile şi loviturile primite de la victimă.

În acest sens se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În subsidiar, s-a solicitat acordarea unei mai mari eficienţe a disp. art. 73 lit. b) C. pen., avându-se în vedere unele date favorabile personale care-l caracterizează pozitiv, cât şi atitudinea provocatoare a victimei, astfel că se impune reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul V.S. a solicitat admiterea recursului, invocând disp. art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei în cea prevăzută de art. 183 C. pen. S-a mai solicitat reducerea pedepsei având în vedere atitudinea sinceră şi de regret a faptei săvârşite.

Inculpatul E.I.C. a solicitat a se avea în vedere că fapta a fost săvârşită sub influenţa alcoolului, inculpatul a recunoscut fapta şi a avut o atitudine sinceră, astfel că se impune reindividualizarea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, căci instanţa de apel s-a pronunţat asupra probatoriilor solicitate de inculpatul D., respingându-le motivat.

Or, cazul de casare invocat are în vedere o omisiune esenţială a instanţei, de a se pronunţa fie asupra unor probe administrate în cadrul procesului penal, fie asupra unor cereri formulate de parte cu prilejul dezbaterilor sau prin motivele de apel.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Curtea reţine că infracţiunea de omor se deosebeşte de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prin latura subiectivă; dacă în cazul omorului, făptuitorul prevede rezultatul letal al actelor sale, urmărindu-l sau doar acceptând posibilitatea producerii lui, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi culpă în ce priveşte rezultatul letal produs, care nu a fost prevăzut şi nici acceptat de către făptuitor.

La stabilirea intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se au în vedere numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, zona vizată de acestea, aptitudinea obiectului vulnerant de a produce decesul victimei, ca şi gravitatea leziunilor cauzate.

În speţă, fapta inculpaţilor de a aplica victimei multiple lovituri, timp de aproximativ 40 de minute, în diferite zone ale corpului, în special cea a capului şi a toracelui, în care se găsesc organe vitale, folosind pumnii, picioarele şi obiecte contondente, urmată de părăsirea acesteia pe timp de noapte şi la o temperatură scăzută (ţinând seama de data comiterii faptei, 27 noiembrie 2009), într-un loc unde nu se afla nicio persoană prin apropiere, care să-i poată da ajutor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, iar nu pe cele ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, inculpaţii acţionând cu intenţia de a cauza victimei moartea prin chinuri.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3959 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au dat eficienţă corespunzătoare criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Au fost astfel avute în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, determinat nu doar de urmările produse, ci şi din circumstanţele reale ale săvârşirii faptei (în mod spontan, pe fondul consumului de alcool, prin acţiunea conjugată a tuturor inculpaţilor, constând în aplicarea unor multiple lovituri victimei, urmată de abandonarea acesteia pe câmp, pe timp de noapte).

În acelaşi timp, au fost evaluate corespunzător şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, prin raportare la conţinutul şi concluziile nefavorabile ale rapoartelor de evaluare întocmite de Serviciul de probaţiune, dar şi la fişele de cazier aflate la dosar (inculpaţii E. şi D. nefiind pentru prima data în conflict cu legea penală).

În fine, nu este de omis conduita inculpaţilor după comiterea faptei şi pe parcursul procesului penal, în condiţiile în care, deşi au recunoscut lovirea victimei, au încercat să-şi minimalizeze propria contribuţie, manifestând o lipsă de empatie faţă de victimă.

Referitor la eventuala incidenţă a art. 73 lit. b) C. pen., corect s-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii au fost cei care au declanşat conflictul cu victima, nefiind astfel întrunite condiţiile prevăzute de lege privind starea de provocare.

Aşa fiind, Curtea constată că nu există nici un motiv care să justifice coborârea pedepselor sub limita stabilită de instanţa de fond.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză, deducând prevenţia la zi şi obligându-i pe recurenţi, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea căilor lor de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi D.C.C., V.S. şi E.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 28 noiembrie 2009 la 16 decembrie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2269/2010. Penal. Menţinere măsură de...  ICCJ. Decizia nr. 4574/2010. Penal. Ameninţarea (art. 193... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4569/2010. Penal