ICCJ. Decizia nr. 511/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 511/2010

Dosar nr. 29/118/200.

Şedinţa publică din 11 februarie 2010

Asupra recursurilor de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 219 pronunţată la data de 5 mai 2008 a Tribunalul Constanţa au fost condamnaţi inculpaţii:

- în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul B.C., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor_prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art .88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe timp de 24 ore la 24 octombrie 2005.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul T.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, termen calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, iar, în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe timp de 24 ore de la 24 octombrie 2005.

În baza art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul P.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen calculat conform art. 83 C. pen.

în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 6¹ alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (4) şi (5) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 20.000 dolari SUA de la inculpatul B.C. şi restituirea acestei sume către B.D.

S-a constatat că persoana vătămată B.D. nu a formulat pretenţii civile de la inculpatul P.I.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de câte 6000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a stabilit următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2002-2004, în calitate de director în cadrul Primăriei Municipiului Constanţa, inculpatul B.C. a pretins de la B.D. suma de 20.000 dolari SUA şi a primit această sumă prin intermediul inculpatului T.M. care s-a deplasat în repetate rânduri, la sediul restaurantului Pelican şi a ridicat de la B.D., în total, suma de 20.000 dolari SUA, în numele şi pentru inculpatul B.C., pentru a-i facilita intrarea la negociere directă cu primăria, în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., situat în Constanţa.

Inculpatul P.I. l-a constrâns, prin ameninţări, pe B.D. să-i vândă spaţiul comercial - alimentara, situat în Municipiul Constanţa în suprafaţă de 71 mp, la un preţ derizoriu.

Astfel, încă din vara anului 2003, inculpatul P.I. a început să profereze ameninţări asupra persoanei vătămate B.D. pentru a-i vinde spaţiul comercial - alimentara lângă care se afla o clădire pe care inculpatul (împuternicit de socrul său B.I.) a obţinut-o de la Primăria Constanta.

Ameninţările inculpatului au culminat cu deplasarea acestuia la sediul restaurantului Pelican, spunându-i lui B.D. că bagă buldozerul şi îi demolează restaurantul, aspect confirmat prin depoziţiile martorilor C.E., B.F.C., B.D., B.E.

Ameninţările inculpatului i-au creat o stare de temere care a persistat, întrucât B.D. aflase despre HCLM nr. 403 din 21 noiembrie 2003, în cuprinsul căreia se stipula că se aprobă vânzarea prin licitaţie publică a unor imobile pentru care figura şi teren în suprafaţă de 121,53 mp deşi suprafaţa spaţiului comercial - alimentară era doar de 71 mp, deci cei 50 m se aflau în interiorul restaurantului P. (alimentara are perete comun cu restaurantul).

În aceste împrejurări, inculpatul B.C. i-a spus lui B.D. să rezolve cât mai repede problema cu P., în sensul că trebuie să-i cedeze alimentara pentru că altfel nu va putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P.

Denunţătorul, pentru a stabili termenii cedării spaţiului comercial - alimentara a înregistrat cu un reportofon discuţiile purtate cu inculpatul P.I., fiind pronunţat şi numele inculpatului B.C. (fila 167 voi II, dos. urm. penală) probă necontestată de inculpaţii B.C. şi P.I., nefiind necesară autorizarea unor astfel de înregistrări, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 91⁶ alin. (2) C. proc. pen.

Urmare presiunilor şi ameninţărilor, neputând rezista constrângerilor, în sensul cedării alimentarei pentru a putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., la data de 06 aprilie 2004, deci cu o zi înainte de 07 aprilie 2004, ziua negocierii cu Primăria s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare al spaţiului comercial - alimentara în suprafaţă de 71 mp la preţul derizoriu de 32.973.000 lei vechi incluzând şi TVA în sumă de 5.263.000 lei vechi şi obiecte de inventar în sumă de 17.963.000 lei vechi, practic construcţia costând 15.000.000 lei vechi şi incluzând TVA de 19 % (fila 115 vol. I dosar urm. penală).

Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 43/P din 22 aprilie 2009, admiţând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, de partea vătămată B.D. şi de inculpaţii B.C., T.M. şi P.I., împotriva sentinţei penale sus-menţionate, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii B.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi T.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.I.

Conform art. 86 C. pen., s-a fixat termenul de încercare de 4 ani şi, pe durata acestuia, supunerea inculpatului la măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen., aşa cum rezultă din dispozitivul deciziei.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului P.I. cu privire la art. 86⁴ C. pen. referitor la revocarea suspendării.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim C. pen., cu privire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen.

Au fost înlăturate dispoziţiile instanţei de fond cu privire la condamnarea inculpaţilor B.C. şi T.M., dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. privind obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare şi cele referitoare la confiscarea-restituirea sumei de 20.000 dolari SUA, respectiv dispoziţiile art. 81 şi urm. C. pen. faţă de inculpatul P.I.

Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul declarat de inculpatul P.I. ca nefondat.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Probele sunt clare cu privire la acţiunile de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 1238,15 mp, cunoscut sub denumirea de „Terasa Constanţa" aparţinând Primăriei Municipiului Constanţa, la implicarea inculpatului B.C. ca director la Direcţia Administrarea Domeniului Public şi Privat din Primărie, ca membru al comisiilor de negociere, însă susţinerile denunţătorului B.D. referitoare la darea unei mite de 20.000 dolari SUA pentru obţinerea acestuia nu sunt confirmate de probe certe privind pretinderea/acceptarea de către inculpatul B.C. urmată de primirea vreunei sume de bani prin intermediul inculpatului T.M., pentru facilitarea obţinerii terenului aferent complexului „P.".

La formarea acestei convingeri, instanţa a reţinut următoarele argumente:

Nu s-au găsit cei 20 000 dolari SUA pretinşi a fi daţi ca „mită" şi nici urme ale acestora(conturi bancare pe numele inculpatului B.C., achiziţionarea unor bunuri, sau altele asemănătoare).

Nu sunt înregistrări audio-video referitoare la întâlnirile celor doi inculpaţi cu denunţătorul, discuţiile purtate de aceştia, darea/primirea mitei;

Nu sunt martori care să fi asistat la întâlniri pe de o parte între martorul denunţător B.D. şi inculpatul B.C., iar, pe de altă parte, între acelaşi martor şi inculpatul T.M. Totodată, în timp ce martorii C.E., B.I., C.E. susţin că şeful lor martorul B.D. Ie-a spus că „a dat suma de 20000 dolari SUA unui tânăr M., şoferul inculpatului B.", martorii T.C.M., N.S., C.N., R.S.F., N.E., V.D. confirmă apărarea inculpatului T.M. că s-a întâlnit cu denunţătorul şi au avut discuţii numai în legătură cu închirierea unui spaţiu din Mamaia;

Nu există un minimum de dovadă (directă sau indirectă, martor, înregistrări electronice, înscrisuri, declaraţiile inculpaţilor) că inculpatul T.M. ar fi dat vreo sumă de bani inculpatului B.C.;

În momentul formulării cererii de achiziţionare a terenului, martorul B.D. nu avea sumele de bani necesare plăţii preţului şi nici măcar când s-au încheiat negocierile iniţiale în aprilie 2004 nu a putut să plătească cel puţin avansul, ceea ce face puţin credibile „stăruinţele sale" pentru a pregăti „mita".

Martorii acuzării sunt fie prieteni (H.E., T.N.) sau rude (S.V., nepoată, B.F.X., fiu, R.F., cumnat, B.M., soţie, B.R.E., fiică, R.D., cumnată) cu martorul B.D., fie angajaţi (C.E., B.I., A.V.) sau clienţi (C.G., N.D., S.N.) ai firmei acestuia şi, ceea ce este mai important, aspectele relatate nu le-au perceput în mod direct, ci le-au cunoscut de la martorul denunţător, nu au văzut ca acesta să se întâlnească cu inculpatul B.C., nu au asistat la vreo discuţie între cei doi în care inculpatul să pretindă, iar martorul să accepte să dea mita.

Martora H.E., rezidentă în Germania nu a făcut nicio dovadă a sumei de 10.000 dolari pe care ar fi împrumutat-o martorului B.D., fiind şi rezerve că într-o ţară în care moneda naţională era Euro, martora era plătită în dolari, iar împrumutul a fost rambursat în Euro; apoi, înscrisul prezentat de martora S.V. referitor la extragerea sumei de 5000 dolari, nu este certificat de nicio autoritate (bancă emitentă, organ de urmărire), are ştersături nevalidate de autor, iar ambele martore au susţinut că l-au împrumutat cu diverse sume de bani în primăvara lui 2004 şi tot atunci li s-au şi restituit, deşi împrumutatul martorul B.D. nu avea disponibilităţi, nereuşind să-şi respecte obligaţiile asumate conform procesului-verbal de negociere din aprilie 2004, aspect confirmat de martora D.R.L. care în calitate de notar, fiind solicitată de acesta, a perceput direct problemele financiare pe care le invoca, precum şi de martorul C.R.

Martorii apărării E.M., secretara Municipiului Constanţa, C.N., preşedintele comisiei de urbanism şi membru în comisia de vânzare a bunurilor Consiliului Local Constanţa au declarat că exista o procedură pentru vânzarea acestor bunuri, că erau implicate mai multe servicii/direcţii, preţul se stabilea de către evaluatori externi, martorul C. precizând că denunţătorul a încercat prin mai multe intervenţii diminuarea acestuia, dar nu era posibil.

Depunerea cu o întârziere de peste 1 an 6 luni a denunţului ceea ce pe de o parte, a împiedicat organizarea flagrantului, găsirea eventualelor probe materiale, iar pe de altă parte, creează mari dubii asupra sincerităţii denunţătorului martorul B.D.; în acest sens, sunt şi declaraţiile propriului prieten (chiar naşul său), martorul T.N. care i-a pus la îndoială acuzaţiile faţă de inculpatul B.C., precum şi martorul C.G. care a precizat că nu a crezut că autorităţile publice pot cere mită, oferindu-se să se intereseze.

Înregistrarea ambientală efectuată de către denunţător cu microcaseta TDK MC-60 cu seria constructivă ATA 1708 nu poate fi luată în considerare deoarece, audiată direct de către instanţă, nu se înţeleg dialogurile, nu sunt date cu privire la locul, ziua efectuării.

Contrar opiniei primei instanţe, martorii acuzării nu se pot bucura de credibilitate, deoarece în lipsa unor probe cu caracter obiectiv(înregistrări audio-video, martori independenţi de denunţător), declaraţiile martorilor prieteni, rude, angajaţi, clienţi nu pot susţine acuzarea.

Or, în condiţiile în care acţiunea de pretindere-oferire a mitei începe în 2002, se concretizează în aprilie 2004, denunţul se depune la peste 1 an şi 6 luni, în octombrie 2005, în care martorul denunţător susţine că a procedat astfel din cauza presiunilor inculpatului P.I., în care martorii apropiaţi T.N., C.G. au pus la îndoială afirmaţiile sale, niciunul dintre martorii acuzării nu a perceput direct aspectele denunţate de martorul B.D., în care martora T.M. ca secretară a inculpatului B.C. a văzut că martorul B.D. a venit în audienţă în legătură cu cumpărarea terenului prin negociere, că l-a căutat pe inculpat şi telefonic, că au purtat discuţii legate de preţul de peste 100000 Euro, plata în rate, avansul ajungând la 20000 Euro (denunţătorul fiind singurul care a înţeles 20000 dolari SUA), în care martorii A.N., D.R.L., T.N. au arătat că martorul B.D. a susţinut că a depus denunţul pentru a-şi recupera alimentara şi din cauza relaţiilor inculpatului cu inculpatul P.I. (motivaţie dată de denunţător constant în cursul judecăţii), iar martorul B.P.B. a declarat, în şedinţă publică şi printr-un memoriu adresat tribunalului, că „declaraţia i-a fost parţial dictată de către anchetatori", rezultă că martorul denunţător B.D. a avut contacte cu inculpatul B.C. în care s-a discutat cu privire la suma 20000 Euro, însă împrejurările şi probele evidenţiate mai sus creează mari dubii asupra scopului pentru care s-a solicitat aceasta ca avans de 25% din preţul stabilit de evaluator şi nu pentru facilitarea cumpărării terenului în suprafaţă de 1238,15 mp, cunoscut şi sub denumirea de „Terasa Constanţa", acuzarea nereuşind să dovedească vinovăţia inculpatului B.C. şi, respectiv încasarea sumei de bani prin intermediul inculpatului T.M., condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii de „luare de mită".

De asemenea, s-a reţinut că există relaţii de prietenie sau colegialitate (dar nu de dependenţă) şi între unii dintre martorii apărării şi cei doi inculpaţi, dar, în baza art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi a dispoziţiile naţionale invocate mai sus, aceştia se bucură de „prezumţia de nevinovăţie" care, după efectuarea cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond, respectiv cea de control judiciar, nu a fost răsturnată.

În concluzie, s-a reţinut că ansamblul probator existent la acel moment, nu poate conduce la o soluţie de condamnare, dubiul profitând apelanţilor inculpaţi B.C. şi T.M.

În ce priveşte pe inculpatul P.I., instanţa a reţinut că fapta de şantaj este dovedită, însă se impune reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, în raport cu circumstanţele personale ale inculpatului-fără antecedente penale, dar cu abuzuri în exercitarea funcţiei, restabilirea situaţiei anterioare abia după intervenţia plângerii penală, care conduc la temerea că suspendarea condiţionată conform art. 81 C. pen. nu este suficientă pentru reeducarea sa, impunându-se aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. prin suspendarea sub supraveghere.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Constanţa, partea vătămată B.D. şi inculpaţii B.C., T.M. şi P.I.

Prin recursul declarat de parchet, s-a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se casarea hotărârii instanţei de apel şi condamnarea inculpaţilor B.C. şi T.M. pentru infracţiunea de luare de mită şi complicitate la această infracţiune. Totodată, în baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, parchetul a solicitat restituirea sumei de 20000 Euro către partea vătămată.

Apărătorii inculpaţilor au solicitat casarea deciziei şi, rejudecând, achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurenta parte vătămată nu şi-a motivat în scris recursul declarat.

Recursurile sunt fondate, însă pentru alte motive decât cele invocate şi susţinute de recurenţi.

Decizia atacată este nelegală sub următoarele aspecte:

În conţinutul dispozitivului deciziei instanţei de apel, deşi se admit apelurile declarate de parchet şi de toţi inculpaţii, se creează inculpatului P.I. o situaţie mai grea, prin înlocuirea dispoziţiilor art. 81 cu art. 86¹ C. pen., iar, în finalul dispozitivului, contrar celor dispuse în prima parte, se respinge apelul declarat de acelaşi inculpat.

Neconcordanţa existentă în conţinutul dispozitivului şi al minutei încheiate cu ocazia deliberării reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 309 C. proc. pen., care prevăd că dispozitivul hotărârii trebuie să fie identic cu minuta şi nicidecum nu se poate circumscrie vreunei erori materiale în condiţiile art. 195 C. proc. pen.

Pe de altă parte, conţinutul considerentelor deciziei instanţei de apel apare contradictoriu în raport cu dispozitivul acesteia, în sensul că temeiul achitării pronunţate de instanţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a avut ca motivare lipsa probelor certe care conferă un dubiu asupra vinovăţiei inculpaţilor, nefiind indicat elementul constitutiv care lipseşte din conţinutul infracţiunii de luare de mită şi, respectiv, complicitate la această infracţiune.

Potrivit dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, instanţa de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

A afla adevărul într-o cauză penală înseamnă, în general, a stabili dacă fapta există, de cine a fost săvârşită, dacă întruneşte toate elementele constitutive ale unei infracţiuni şi dacă făptuitorul răspunde penal pentru fapta sa.

În baza exercitării rolului activ pentru aflarea adevărului, instanţa are obligaţia să administreze toate probele necesare aflării adevărului, iar, pentru a pronunţa o soluţie de condamnare în urma analizei şi coroborării lor, din probe să rezulte, cu certitudine, fapta şi vinovăţia inculpatului, înlăturându-se prezumţia de nevinovăţie.

Aflarea adevărului şi pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale presupune efectuarea unei activităţi complexe şi complete de probaţiune, în condiţiile specifice fazei de judecată, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale, la sfârşitul căreia instanţa să pronunţe o soluţie, care să reprezinte unicul rezultat impus de probele obţinute si administrate legal, interpretate si apreciate temeinic si corect si care conferă certitudinea aflării adevărului privitor la toate aspectele obiectului probaţiunii.

Or, examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că instanţele nu au lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât din analiza coroborată a probelor să poată fi reţinută cu certitudine fapta şi vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului P.I. în săvârşirea infracţiunii de şantaj.

Astfel, din coroborarea probelor care au stat la baza reţinerii infracţiunii de şantaj, în sarcina inculpatului P.I., se constată că acestea nu fac dovada certă a elementului obiectiv şi subiectiv specifice acestei infracţiuni.

În reţinerea situaţiei de fapt, care a stat la baza condamnării inculpatului P.I., instanţa a administrat probe, constând în declaraţiile părţii vătămate B.D. - ascultată contrar dispoziţiilor procesuale şi în calitate de martor - şi declaraţiile martorilor C.E., C.E., B.D., B.F.C., B.R.E., B.M. şi H.E. (filele 111, 116, 141, 148, 168, 174 şi 150 din vol.l, dosar tribunal).

Relatările indirecte ale acestor martori, toţi declarând că "au auzit" sau cunosc date referitor la ameninţarea inculpatului P. cu demolarea alimentarei asupra părţii vătămate B.D. - date în contextul relaţiei de şef, tată sau soţ - trebuiau verificate şi confirmate sau înlăturate prin procedeul probatoriu complementar al confruntării.

În vederea elucidării împrejurărilor referitoare la condiţiile în care partea vătămată B.D. a acceptat şi a vândut spaţiul comercial inculpatului P.I., se impunea confruntarea părţii vătămate şi a soţiei acestuia, B.M. cu inculpatul P.I., martorii B.I.D. şi P.G., precum şi cu notară D.R.L.

Totodată, în ce priveşte suma de bani dată denunţătorului B.D. de către nepoata sa S.V., se impunea solicitarea de la unitatea bancară a unui extras de cont, care să facă dovada titularului contului şi a persoanei care a retras suma de 5000 de dolari, la data de 7 aprilie 2004, pentru a fi dată unchiului său.

Sub acest aspect, se impunea şi confruntarea martorei S.V. cu inculpatul T.M., pe care l-a văzut în momentul înmânării plicului cu bani unui „tânăr cu o înălţime de 1,70-1,80 m, brunet..."(a se vedea declaraţia acesteia de la fila 113, vol. l, dosar tribunal).

Acest supliment probatoriu este necesar pentru a se afla în mod complet şi exact adevărul, iar, apoi, pe această bază, instanţa urmează să reanalizeze probele, să le interpreteze şi să pronunţe o soluţie temeinică şi legală.

În sfârşit, în urma reaprecierii ansamblului probator şi adoptării unei soluţii, de condamnare sau de achitare, instanţa urmează să se pronunţe şi cu privire la confiscarea sau restituirea sumei de 20.000 Euro, referitor la care nu s-a luat nici una dintre măsurile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală şi, respectiv, de dispoziţiile Legii nr. 78/2000.

Pentru aceste considerente, urmează să fie admise recursurile declarate, să fie casată Decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, de apelanta parte vătămată B.D. şi de apelanţii inculpaţi B.C., T.M. şi P.I. la instanţa de apel, Curtea de Apel Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, de recurenta parte vătămată B.D. şi de recurenţii intimaţi inculpaţi B.C., T.M. şi P.I. împotriva deciziei penale nr. 43/P din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, de apelanta parte vătămată B.D. şi de apelanţii inculpaţi B.C., T.M. şi P.I. la instanţa de apel, Curtea de Apel Constanţa.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apărarea recurenţilor intimaţi inculpaţi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1472/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1478/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 511/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 511/2010. Penal