ICCJ. Decizia nr. 801/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 801/2010

Dosar nr.30028/3/2008

Şedinţa publică din 2 martie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 435/ F din 16 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul N.A.F. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul Ţ.L.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul Ţ.L.A. (fiul lui I. şi M.T.) la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 11 iulie 2008 la 4 septembrie 2008.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul N.V. (fiul lui I. şi O.) la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 11 iulie 2008 la 19 septembrie 2008.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul N.A.F. (fiul lui F. şi M.) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnat inculpatul L.S. (fiul lui C. şi I.) la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) şi (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţilor de 1,90 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte, şi 48,85 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. pen.p. a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - serviciu teritorial Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor Ţ.L.A. zis „A." pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap.Ia art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; N.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; N.A.F. zis „D." pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap.la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi L.S. zis „W." („O.") pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap.la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen. (cei doi din urmă fiind trimiţi în judecată, în stare de libertate).

În fapt s-a reţinut că în data de 8 iulie 2008 inculpatul N.A.F. a intermediat cumpărarea de către investigatorul sub acoperire I.L. a cantităţii de 5 grame haşiş de la un individ cunoscut sub numele de TBC, rămas neidentificat până în prezent.

S-a reţinut că în data de 10 iulie 2008, inculpatul N.A.F. a apelat la inculpatul L.S. pentru ca acesta să găsească pe cineva care să vândă investigatorilor sub acoperire I.L. şi T.A. cantitatea de aproximativ 50 g haşiş. În acest scop, inculpatul L.S. a apelat la inculpatul Ţ.L.A. pentru a găsi un potenţial vânzător, iar la rândul său acesta din urmă 1-a contactat pe inculpatul N.V., acesta fiind de acord să vândă cantitatea solicitată de droguri, sens în care s-a i prezentat la locul de întâlnire stabilit de comun acord cu ceilalţi inculpaţi, vânzând cantitatea de droguri celor doi investigatori sub acoperire.

Această situaţie de fapt a fost reţinută în temeiul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces - verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de investigaţi, procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpaţilor.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi inculpaţii, investigatorii sub acoperire şi a fost administrată proba cu înscrisuri.

S-a efectuat referat de evaluare în privinţa inculpatului minor L.S. şi cu privire la inculpatul Ţ.L.A..

Analizând materialul probator administrat în cele două faze procesuale, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

Urmare a sesizării din oficiu cu privire la faptul că un individ poreclit „D." comercializează cantităţi mari de haşiş şi canabis în zona sectorului 5 Bucureşti, prin ordonanţa nr. 42D din 08 iulie 2008, a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire I.L. - nume de cod, precum şi procurarea cantităţii de 500 gr. haşiş de la numitul D., identificat ca fiind învinuitul N.A.F., şi de la alte persoane care intră în legătură infracţională cu acesta.

La data de 08 iulie 2008 investigatorul sub acoperire I.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul N.A.F. şi au stabilit ca loc de întâlnire zona M.P., aici inculpatul arătându-se dispus să intermedieze investigatorului sub acoperire procurarea unei cantităţi de 5 grame de haşiş de la un individ poreclit TBC şi în continuare s-au deplasat amândoi în zona Pieţei Crângaşi.

Aici persoana indicată de inculpat sub porecla de TBC s-a oferit să vândă investigatorului sub acoperire cantitatea de 5 g haşiş, pentru preţul de 60 RON per gram, şi a revenit după câteva minute remiţând inculpatului un pacheţel în care se afla o substanţă solidă de culoare neagră, pe care inculpatul l-a predat investigatorului sub acoperire.

Investigatorul sub acoperire a remis vânzătorului suma de 180 lei pentru cantitatea vândută, în realitate de 3 grame de haşiş, stabilind totodată cu inculpatul N.A.F. ca acesta să îi facă rost de 100 de grame haşiş în zilele următoare.

Substanţa vândută prin intermediul inculpatului N.A.F. consta n cantitatea de 2,41 grame rezină de canabis, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 iulie 2008 efectuat în cursul urmăririi penale.

Tribunalul a reţinut în continuare că în cursul zilei de 10 iulie 2008, investigatorii sub acoperire I.L. şi T.A. au solicitat inculpatului N.A.F. ca acesta să mai procure o cantitate de haşiş, solicitare cu care acesta a fost de acord.

Inculpatul N.A.F. a apelat la rândul său la inculpatul L.S., în cursul aceleiaşi seri cei doi investigatori întâlnindu-se cu aceşti doi inculpaţi ce mai erau însoţiţi de încă două persoane, în zona Complexului Comercial P. de pe strada S., sector 5.

În vederea intermedierii acestei vânzări, inculpatul L.S. a apelat la inculpatul Ţ.L.A., de la care aflase anterior că poate să facă rost de 50 de grame haşiş, şi a stabilit cu acesta să se întâlnească toţi vis-a-vis de parcul I.O.R. (Titan).

Ajunşi în acest loc, inculpatul Ţ.L.A. l-a contactat la rândul său pe inculpatul N.V., iar acesta şi-a făcut apariţia după aproximativ 10 minute cu autoturismul său, predându-i învinuitului N.A.F. o probă de haşiş pentru a fi verificată de către investigatorii sub acoperire.

Pentru vânzarea efectivă s-a stabilit un alt loc de întâlnire, în zona Dristor, unde inculpatul Ţ.L.A. a cântărit haşiş în prezenţa investigatorului sub acoperire, stabilind totodată ca preţul tranzacţiei pentru cele 50 grame haşiş să fie 550 euro (sau echivalent în lei).

Prinderea în flagrant a inculpaţilor s-a realizat în momentul în care investigatorul sub acoperire I.L. intra în posesia drogurilor şi se pregătea să plătească banii pentru acestea.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiintifică din 11 iulie 2008, proba procurată de investigatori conţine 50,21 grame rezina de cannabis (haşiş).

Situaţia de fapt reţinută mai sus rezultă din declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor Ţ.L.A., N.V. şi N.A.F., constante în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, modalitatea în care aceştia au relatat faptele coroborându-se cu declaraţiile martorilor sub acoperire I.L. şi T.A. şi cu cuprinsul proceselor-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice efectuate în data de 10 iulie 2008.

Susţinerile inculpatului L.S. în sensul că nu a cunoscut ce urmau sa facă ceilalţi coinculpaţi în data de 10 iunie 2008 şi aşadar nu cunoştea faptul că aceştia urmau să intermedieze şi respectiv să tranzacţioneze droguri sunt nefondate şi infirmate de declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, ale căror declaraţii sunt clare în ceea ce priveşte participaţia şi contribuţia acestui inculpat la săvârşirea faptei.

Pentru acelaşi motive, susţinerile acestui inculpat cu privire la pretinsa restituire a unui telefon mobil de către inculpatul Ţ.A. sunt nereale şi vor fi înlăturate.

Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului N.V. care la data de 10 iulie 2008, în jurul orelor 23,00 a vândut o cantitate de 50 grame rezină de cannabis (haşiş) investigatorului sub acoperire I.L. - nume de cod, tranzacţie intermediată de inculpaţii L.S., Ţ.L.A. şi N.A.F. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată pentru această infracţiune, Tribunalul va avea în vedere în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei, cantitatea de droguri vândută de acesta, dar şi faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o poziţie sinceră pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării., judecătoreşti.

Inculpatul beneficiază de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, întrucât în cursul urmăririi penale a formulat un denunţ ce a condus la prinderea în flagrant a unei persoane în timp ce deţinea o cantitate de droguri asupra sa, astfel cum rezultă din relaţiile D.I.I.C.O.T.

În raport de criteriile expuse mai sus, a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., apreciind că numai executarea în stare de detenţie este aptă să atingă în privinţa acestui inculpat scopul reeducaţiv al pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 11 iulie 2008 la 19 septembrie 2008.

Fapta comisă de inculpatul Ţ.L.A., care la data de 10 iulie 2008, în jurul orelor 23,00, împreună cu inculpaţii L.S. şi N.A.F. a intermediat vânzarea unei cantităţi de 50 grame rezină de cannabis (haşiş) pentru suma de 550 euro, de către inculpatul N.V. investigatorului sub acoperire I.L. - nume de cod, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Faţă de situaţia de fapt reţinută anterior, întrucât activitatea acestui inculpat a constat în ajutor dat la efectuarea unei vânzări de droguri, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acesta, în sensul reţinerii infracţiunii de complicitate la deţinere de droguri în vederea consumului este vădit nefondată şi va fi respinsă ca atare, construcţia juridică ce a sprijinit motivarea acestei cereri fiind de altfel vădit ilogică.

Şi acest inculpat beneficiază de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, întrucât denunţul formulat de acesta în cursul urmăririi penale a fost avut în vedere la trimiterea în judecată a unei persoane pentru infracţiunea de trafic de droguri.

La individualizarea pedepsei tribunalul a avut în vedere în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptei, contribuţia acestui inculpat la săvârşirea faptei, cât şi, în favoarea acestui inculpat, împrejurarea că nu are antecedente penale şi a avut o poziţie sinceră, în raport de aceste elemente şi de limitele reduse de pedeapsă va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., apreciind că numai executarea în stare de detenţie este aptă să atingă în privinţa acestui inculpat scopul reeducativ al pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 11 iulie 2008 la 4 septembrie 2008.

În ceea ce priveşte pe inculpatul N.A.F., sub aspectul încadrării juridice, faptele acestuia care la data de 08 iulie 2008, în jurul orelor 15,00, a intermediat vânzarea către investigatorul sub acoperire I.L. a unei cantităţi de 2,41 grame rezină de cannabis (haşiş) pentru suma de 180 lei, iar la data de 10 iulie 2008, în jurul orelor 23,00, împreună cu inculpaţii L.S. şi Ţ.L.A. a intermediat vânzarea unei cantităţi de 50 grame rezină de cannabis (haşiş) pentru suma de 550 euro, de către N.V. investigatorului sub acoperire I.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Întrucât, aşa cum s-a arătat şi anterior, activitatea acestuia a susţinut efectuarea unei vânzări de droguri şi nu o activitate de deţinere n vederea consumului, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului va fi respinsă ca neîntemeiată.

La individualizarea judiciară a pedepsei, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)., tribunalul a avut în vedere modalitatea concretă în care acest inculpat a desfăşurat activitatea infracţională, faptul că infracţiunea reţinută în sarcina-i îmbracă forma continuată, constând în două acte materiale succedate la un interval de o zi, cantitatea de droguri ce a fost vândută prin intermediul acestui inculpat, dar şi faptul că acesta nu are antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră în cursul celor două faze procesuale, în raport de aceste elemente urmând a-i aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre minim, de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. apreciind că numai executarea în stare de detenţie este aptă să atingă în privinţa acestui inculpat scopul reeducaţiv al pedepsei.

În privinţa inculpatului minor L.S., sub aspectul încadrării juridice a pedepsei, fapta acestuia de a intermedia, în data de 10 iulie 2008, împreună cu inculpaţii Ţ.L.A. şi N.A.F. vânzarea unei cantităţi de 50 grame rezină de cannabis (haşiş) pentru suma de 550 euro, de către N.V., investigatorului sub acoperire I.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP). rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

La individualizarea pedepsie aplicată acestui inculpat, Tribunalul a avut în vedere circumstanţele concrete ale faptei, cantitatea de droguri vândută prin intermediul său, starea de minoritate ca şi cauza legală de reducere a pedepsei, şi, în detrimentul inculpatului minor, poziţia constant nesinceră pe parcursul procesului penal, în pofida materialului probator complet administrat.

Ca atare, l-a condamnat inculpatul L.S. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen., apreciind că numai executarea în stare de detenţie este aptă să atingă în privinţa acestui inculpat scopul reeducativ al pedepsei.

În baza art. 17 alin. (1) şi 2 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţilor de 1,90 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte şi 48,85 grame rezină canabis depusă la Camera de corpuri delicte.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei inculpaţii au declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 216/ A din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ce-l priveşte pe apelantul - inculpat N.A.F., acesta consideră hotărârea instanţei de fond atât nelegală cât şi netemeinică, în primul rând sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei sale şi solicită ca, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să fie admis apelul declarat, să fie desfiinţată hotărârea atacată şi procedând la o nouă judecată conform art. 345 şi urm. C. pen.p, să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanţei şi reţinută de instanţa de fond din complicitate la infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 în aceeaşi formă de participaţie, adică complicitate la infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 (cumpărare în vederea consumului) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Consideră că din probele administrate în cauză reiese că inculpatul N. l-a ajutat pe agentul sub acoperire să cumpere şi nicidecum pe persoana TBC să vândă, nici nu-l cunoştea pe TBC.

Aşa fiind, infracţiunea săvârşită de inculpatul N.A. este de complicitate sub forma ajutorului, în baza unei înţelegeri dinainte stabilite cu agentul sub acoperire, la cumpărare.

Arată că şi cel de al doilea act material de ajutor la cumpărare pentru 50 grame, este tot in vederea consumului, susţinere care are in vedere tot raportul întocmit de agentul sub acoperire I.L. în care arată că după acea întâlnire s-a înţeles cu inculpatul, sub pretextul că o să plece din Bucureşti, să îl ajute să mai cumpere 100 de grame de haşiş.

Consideră că inculpatul N.A. a săvârşit două acte materiale susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 4 din Legea 143/2000 şi se impune schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare şi reţinută de prima instanţă din infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea 143/2000 în art. 4 din Legea 143/2000.

Arată că inculpatul a avut o atitudine corectă în faţa organului de urmărire penală, şi-a recunoscut faptele, le regretă, iar trecând prin această experienţă s-a lăsat de consum de droguri.

Solicită schimbarea încadrării juridice şi să se aibă în vedere că limitele pedepsei sunt de la şase luni la doi ani şi aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86 ind.1 C. pen., considerând că inculpatul are nevoie de o şansă.

Apărătorul apelantului-inculpat N.V., având cuvântul, înţelege să critice soluţia pronunţată de instanţa de fond sub aspectul modalităţii executării pedepsei şi invocă dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen.p şi să se facă aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În subsidiar solicită să se facă aplicarea art. 86 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Apărătorul apelantului-inculpat L.S. învederează că la momentul săvârşirii faptelor era minor, provenea dintr-o familie dezbinată, a fost prins intr-o activitate, avea unele relaţii cu inculpatul T. de la care urma să reprimească o sumă de bani, respectiv contravaloarea unui telefon mobil care era defect.

Arată că, instanţa fondului retine că pe parcursul urmăririi penale, nu a dat curs stăruinţei ofiţerului anchetator de a recunoaşte implicarea sa efectivă in derularea întregii operaţiuni de vânzare, cumpărare sau intermediere de droguri şi pentru faptul că s-a reţinut numai pe relaţia sa cu T., s-a apreciat că a avut o atitudine nesinceră sau oscilantă. Consideră că situaţia de fapt nu a fost corect reţinută de organele de cercetare penală, iar instanţa fondului a preluat o seria de date, în loc să o aprofundeze.

Solicită achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât contribuţia sa nu a fost in sensul realizării unei operaţiuni, nu a avut nici un fel de implicaţii în punerea de acord a unor persoane, respectiv inculpaţii din cauză, de conivenţă cu cei doi investigatori, să realizeze o anumită operaţiune.

Solicită admiterea cererii de apel potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen.p în sensul desfiinţării sentinţei fondului, pronunţarea unei alte hotărâri cu luarea unei măsuri potrivit art. 81 C. pen. sau art. 86 ind.1 C. pen.

Apărătorul apelantului-inculpat Ţ.L.A., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se schimbe hotărârea criticată aplicând o pedeapsă prevăzută de dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen.

Arată că nu mai susţine cererea de schimbare a încadrării juridice, considerând că fapta este reţinută in mod corect de către instanţa de fond, dar hotărârea este criticabilă din două aspecte.

Având in vedere dispoziţiile 72 rap. la art. 80 C. pen., consideră că instanţa de fond era obligată să facă aplicarea art. 76 lit. d) C. pen., iar pedeapsa trebuie coborâtă sub un an şi şase luni închisoare.

Mai arată că la individualizarea pedepsei, instanţa de fond nu a făcut nici o referire la ancheta socială efectuată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, in care se arată că infracţiunea a fost săvârşită într-un moment pasager, accidental, iar pentru a se reintegra in societate are nevoie de un climat familial şi in nici un caz intr-un climat de detenţie.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei criticate, iar pe fond să se dispună o pedeapsă in raport de dispoziţiile art. 72, 74 76 lit. d) C. pen., iar ca mod de executare a pedepsei, solicită să se facă aplicarea art. 81 C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpaţi, cât şi vinovăţia acestora în săvârşirea faptelor ce fac obiectul judecăţii.

Din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti ( proces- verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de investigaţi, procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpaţilor) au rezultat următoarele aspecte care se constituie în tot atâtea argumente în susţinerea vinovăţiei inculpaţilor.

La data de 8 iulie 2008 inculpatul N.A.F. a intermediat cumpărarea de către investigatorul sub acoperire I.L. a cantităţii de 5 grame haşiş de la un individ cunoscut sub numele de TBC, rămas neidentificat până în prezent.

De asemenea, în 10 iulie 2008, inculpatul N.A.F. a apelat la inculpatul L.S. pentru ca acesta să găsească pe cineva care să vândă investigatorilor sub acoperire I.L. şi T.A. cantitatea de aproximativ 50 g haşiş. în acest scop, inculpatul L.S. a apelat la inculpatul Ţ.L.A. pentru a găsi un potenţial vânzător, iar la rândul său acesta din urmă l-a contactat pe inculpatul N.V., acesta fiind de acord să vândă cantitatea solicitată de droguri, sens în care s-a prezentat la locul de întâlnire stabilit de comun acord cu ceilalţi inculpaţi, vânzând cantitatea de droguri celor doi investigatori sub acoperire.

Referitor la participaţia inculpatului N.A.F., instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte opinia apărării, potrivit căreia aceasta ar îmbrăca forma complicităţii la infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 activitatea infracţională a unei persoane acuzate de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc poate consta într-una din următoarele modalităţi alternative: cultivarea, producerea,fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oprirea, punerea în vânzarea, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc fără drept.

Din această perspectivă, fapta inculpatul N.A.F. de a intermedia măsura către investigatorul sub acoperire I.L. atât în 8 iulie 2008, cât şi la 10 iulie 2009 drog de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, sub forma de participare a complicităţii, întrucât este evident că prin activitatea sa a facilitat în mod direct vânzarea de droguri.

Împrejurarea că aceste droguri ar fi servit ulterior consumului propriu al cumpărătorului nu este de natură să dea o altă calificare juridică faptei celui care a intermediat măsura, dat fiind, pe de-o parte, caracterul său de eveniment viitor şi nesigur iar, pe de altă parte, finalităţii faptei comise efectiv realizată a drogurilor.

Şi aceasta pentru că, din economia dispoziţiilor art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, rezultă că legiuitorul a stabilit modalităţi alternative în parte comune, constituind elementul material al celor două infracţiuni, care se disting, în principal, prin scop. În primul caz, activităţile incriminate au ca scop realizarea circulaţiei, transferului, adică al traficării drogurilor de la o persoană la alta ( ca şi în speţă, unde scopul este evident al transmiterii drogului de la o persoană la alta) iar în cel de-al doilea caz, legiuitorul a înţeles să incrimineze actele materiale săvârşite în scopul asigurării consumului propriu.

De altfel, este evident din însuşi conţinutul constitutiv că infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 exclude de plano săvârşirea faptei în forma de participaţie a complicităţii, sintagma „consum propriu" referindu-se exclusiv la persoana celui care consumă.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond le-a aplicat inculpaţilor pedepse apte prin cuantum şi modalitate de executare să-şi atingă scopul preventiv-sancţionator, enunţat în art. 52 C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), „(1) La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Dând semnificaţia cuvenită criteriilor generale de individualizare, enumerate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sancţiunile aplicate de către instanţa de fond reuşesc să ofere şi acea exemplaritate necesară restabilirii autorităţii, ştirbită prin riposte excesiv de clemente, care au făcut cagravitatea unor infracţiuni de asemenea natură să cadă în derizoriu.

Este adevărat că inculpaţii nu au antecedente penale, însă această împrejurare nu are caracter de performanţă, ci reprezintă o stare de normalitate, ca şi poziţia lor ulterioară de recunoaştere, cu atât mai mult cu cât inculpaţii Ţ.L.L., N.V. şi L.S. au fost surprinşi în flagrant delict, iar inculpatul N.A.F. s-a sustras imediat după intervenţia poliţiştilor.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de apel apreciază că nu se impune reconsiderarea pedepselor aplicate inculpaţilor, nici cu privire la modalitatea de executare, dar nici cu privire la cuantumul acestora.

În raport de dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., Curtea, analizând criticile scrise ale inculpatului L.S., deşi acesta nu şi le-a susţinut şi oral, apreciază că acestea nu sunt fondate, raportat la exigenţele art. 300 rap. la art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Mai mult decât atât, aspectele prezentate de către susnumitul inculpat nu-l privesc pe acesta, ci pe ceilalţi inculpaţi ( care nu le-au invocat) iar câtă vreme acestea nu se încadrează printre cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 197 alin. (2) Cod proc. pen., pot fi invocate doar de persoana vătămată şi care să facă dovada vătămării, ceea ce nu se constată în speţă.

Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelurile ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpaţii au declarat prezentele recursuri, motivele acestora şi cazurile de casare invocate fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

La dosar au depus motive scrise de recurs, astfel cum prevede art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., numai apărătorii inculpaţilor Ţ.L.A. şi N.A.F.

Asupra motivelor de recurs ale inculpaţilor:

1) inculpatul Ţ.L.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 10 şi 17 C. proc. pen.

Nici unul dintre aceste cazuri de casare nu este incident deoarece:

- pretinsa „nepronunţare" a instanţelor asupra referatului de evaluare nu este una dintre cele la care face referire art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. („unele probe administrate" sau „cereri esenţiale pentru părţi" de natură să garanteze drepturile inculpatului şi să influenţeze soluţia procesului). De altfel, instanţele au avut în vedere acest referat de evaluare în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei, acest act nefiind ignorat cum pretinde apărarea (pag.2 a sentinţei);

- încadrarea juridică a faptei este corectă, cererea apărării de schimbare a încadrării juridice în complicitate la tentativă de trafic de droguri (art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 2 alin. l din Legea nr. 143/2000) fiind neîntemeiată. Este lipsită de suport probator, fiind doar o chestiune de interpretare, susţinerea apărării în sensul că inculpatul N.V. nu a realizat una din acţiunile alternative incriminate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi, pe cale de consecinţă, inculpatul Ţ.L.A. nu ar fi fost complice la fapta acestuia (care, aşa cum s-a menţionat, a îmbrăcat forma consumată, nefiind rămasă în forma tentativei). Înalta Curte constată, de altfel, că prima instanţă a examinat şi motivat convingător respingerea unei cereri de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat (pag.5 sentinţă). De asemenea, înalta Curte reţine - potrivit încheierii de dezbateri în apel (pag.4) - că apărătorul inculpatului Ţ.L.A. „..nu mai susţine cererea de schimbare a încadrării juridice, considerând că fapta este reţinută în mod corect de către instanţa de fond.." (pag.4, încheiere de dezbateri în apel).

2) inculpatul N.A.F. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. susţinând că fapta sa se încadrează în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 4 alin. (1) C. pen. deoarece, pe de o parte, nu i-a cunoscut anterior pe ceilalţi inculpaţi, iar pe de altă parte, a fost convins că ajută o persoană (investigatorul sub acoperire) să-şi procure droguri pentru consumul propriu. O astfel de apărare - în realitate o simplă ipoteză a apărării inculpatului - este lipsită de rezonabilitate, având scopul unic de atenuare a răspunderii penale. Inculpatul nu a furnizat suficiente argumente logice, rezonabile, care să facă credibilă ipoteza necesităţii implicării sale într-o activitate „de ajutorare" a unei persoane pentru ca aceasta să-şi procure drogurile necesare consumului propriu, persoană – de altfel - necunoscută lui (aceasta fiind investigatorul sub acoperire). Înalta Curte mai constată că prima instanţă a examinat şi motivat convingător respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat (pag.5 sentinţă), în acelaşi mod procedând şi instanţa de apel (pag.6-7 decizie).

Neîntemeiată este şi critica cu privire la nereţinerea unor circumstanţe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a din C. pen.).

Reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului nu este o obligaţie a organelor judiciare, ci o facultate recunoscută acestora de către legiuitor în cazul în care se constată existenţa anumitor împrejurări.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

„Conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale.

Lipsa antecedentelor penale, precum şi celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în vedere de instanţe ca şi criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

3) inculpatul L.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc. pen. („fapta nu a fost săvârşită de inculpat"), fără a face însă o motivare a acestui caz de casare cu referire la probele administrate.

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Apărarea inculpatului nu a arătat, concret, în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel, simpla invocare a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. nefiind suficientă pentru reformarea hotărârilor judecătoreşti atacate.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. l C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă.

În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.

În condiţiile neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între situaţia de fapt reţinută de instanţe, pe de o parte, şi una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţiei inculpatului, pe de altă parte, aspecte ce pot fi supuse unor examinări de către instanţa de recurs, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.

4) Recursurile inculpaţilor sunt însă întemeiate sub aspectul modalităţii de individualizare judiciară a pedepselor principale, accesorii şi complementare (caz de casare invocat de toţi cei 4 inculpaţi - art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma acestor criterii de individualizare a pedepsei, înalta Curte constată următoarele:

- ubstanţa traficată face parte din categoria drogurilor de risc (haşiş), iar nu din cea a drogurilor de mare risc;

- cantitatea de haşiş traficată a fost relativ redusă;

- toţi inculpaţii sunt infractori primari, foarte tineri, provenind din medii sociale şi familiale stabile;

- în faţa organelor judiciare inculpaţii au manifestat sinceritate, şi au regretat faptele comise, asumându-şi astfel conştient şi voluntar necesitatea răspunderii juridice pentru infracţiunile care au făcut obiectul judecăţii;

- inculpaţii Ţ.L.A. şi N.V. au beneficiat de cazul de reducere a pedepsei prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- inculpatul L.S. a fost minor la data săvârşirii infracţiunii, fiind incidente dispoziţiile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), urmând astfel a fi avute în vedere dispoziţiile art. 100 C. pen. cu privire la consecinţele răspunderii penale a acestuia;

- nu sunt date ori indicii care să sugereze că inculpaţii, persoane tinere, nu au înţeles gravitatea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, gravitate corelată cu asprimea sancţiunilor în cazul săvârşirii unor astfel de fapte.

Toate aceste împrejurări, legate de faptă şi făptuitor, precum şi asigurarea proporţionalităţii între pericolul social concret al infracţiunilor şi persoana infractorului, pe de o parte, şi pedeapsa aplicată, pe de altă parte, justifică necesitatea reindividualizării judiciare a pedepselor principale, accesorii şi complementare.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu datele personale ale inculpaţilor şi comportamentul acestora după comiterea faptei (prezentarea constantă în faţa organelor judiciare, adoptarea unei atitudini de recunoaştere şi regret care sugerează înţelegerea supunerii voluntare la consecinţele juridice ale încălcării legii), că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia şi, chiar fără executarea efectivă a pedepsei în regim de penitenciar, condamnaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.

În consecinţă, în temeiul art. 86/1 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru toţi inculpaţii, pe termene de încercare calculate potrivit art. 86² C.pen, respectiv, art. 110 C. pen., cu supunerea acestora la măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen.

În raport cu noua modalitate de executare a pedepsei, dar şi prin observarea principiului proporţionalităţii sancţiunilor cu pericolul social concret al infracţiunilor şi persoana inculpaţilor, Înalta Curte apreciază că se impune atât reducerea duratei pedepselor complementare, cât şi neaplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza I-a C. pen. în conţinutul pedepselor complementare şi pedepselor accesorii.

Urmează a se face şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. - va admite recursurile inculpaţilor şi va casa cele două hotărâri atacate, rejudecând cauza în sensul şi în limitele celor arătate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor inculpaţilor vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii Ţ.L.A., N.V., N.A.F. şi L.S. împotriva deciziei penale nr. 216/A din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 435 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la întinderea şi conţinutul pedepselor complementare şi a pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat precum şi la modalitatea de executare a pedepselor şi rejudecând:

Reduce de la câte 10 ani pedeapsa complementară aplicată inculpaţilor N.A.F., Ţ.L.A. şi N.V. la câte 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Modifică pedeapsa accesorie aplicată inculpaţilor în sensul că interzice acestora exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. dispune pentru toţi inculpaţii suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor după cum urmează:

- pentru inculpatul Ţ.L.A. pe termenul de încercare de 4 ani şi 6 luni;

- pentru inculpatul N.V., pe termenul de încercare de 4 ani şi 6 luni;

- pentru inculpatul N.A.F., pe termenul de încercare de 6 ani;

- pentru inculpatul L.S., pe termenul de încercare de 3 ani.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza disp.art. 86³ C. pen. inculpaţii, pe durata termenului de încercare se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a)-să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

b)-să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloace lor de existenţă.

Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi următoarele C. pen.

Onorariile în sumă de 200 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului L.S. şi în sumă de câte 100 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor Ţ.L.A., N.V. şi N.A.F., se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 martie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3584/2010. Penal. Tăinuirea unui bun provenit...		ICCJ. Decizia nr. 107/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 516/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 107/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1215/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1642/2010. Penal. Punerea în circulaţie a produselor contrafăcute (art. 300 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1772/2010. Penal