ICCJ. Decizia nr. 629/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.629/2010
Dosar nr. 639/39/200.
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 116 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul G.F.N. împotriva referatului nr. 1799/VI11/1/2008 din 24 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani cu referire la lucrarea nr. 593/VI11/1/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că la data de 16 octombrie 2008 petentul G.F.N., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, s-a adresat cu un memoriu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, înregistrat sub nr. 593/VIII/1/2008, prin care solicită efectuarea de verificări cu privire la încălcarea unor atribuţii de serviciu de către directorul penitenciarului Botoşani - H.M.P., reclamând în esenţă că în cadrul Secţiei I din penitenciar lipseşte sticla de geam de la ferestrele duşurilor pentru deţinuţi, iar în acest mod atât petentul, cât şi celelalte persoane sunt nevoite să utilizeze incintele într-un mod impropriu, chiar şi în perioada rece a anului.
Rezultatul verificărilor a fost comunicat petentului, iar plângerea şi actele întocmite cu acel prilej, respectiv referatul nr. 1799A/lll/1/2008 din 24 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani şi nota din aceeaşi dată, au fost înaintate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu referire la lucrarea cu nr. 593/VI 11/1/2008.
Împotriva acestui referat de clasare nr. 1799/VI11/1/2008 din 24 martie 2009 a formulat plângere petentul, invocând disp. art. 278/1 C. proc. pen. şi solicitând condamnarea celor care au comis infracţiunile reclamate de el.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în afară de rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată, la care face referire art. 278/1 C. proc. pen., nicio altă măsură luată de procuror şi niciun act efectuat de acesta sau din dispoziţia sa nu poate face obiectul plângerii la judecător.
În acest sens, s-a pronunţat şi I.C.C.J prin Decizia nr. 57/2007 într-un recurs în interesul legii, stabilind că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate în art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Or, aspectele vizate de petent pot face eventual obiectul unei petiţii adresate judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul G.F.N., susţinând în esenţă că Parchetul nu a făcut verificări la faţa locului, dorind împiedicarea aflării adevărului, cu rea-voinţă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din examinarea dispoziţiei legale invocate de petent în susţinerea plângerii cu care a investit instanţa de fond, respectiv art. 278/1 C. proc. pen., rezultă că singurele acte care pot forma obiectul cenzurii instanţei în cadrul acestei proceduri sunt rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale; ordonanţele sau după caz rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
În consecinţă, plângerea îndreptată împotriva altor măsuri şi acte ale procurorului decât cele enumerate limitativ în art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă, situaţie constatată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia pronunţată în interesul legii sub nr. 57 / 2007, publicată în M. Of. nr. 283 din 11 aprilie 2008.
În speţă, ceea ce a atacat petentul cu plângere este referatul nr. 1799/VI 11/1/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, care nu cuprinde vreuna dintre soluţiile de neînceperere a urmăririi penale, clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen.
Împrejurarea că în cuprinsul referatului se arată că aspectele sesizate de petent urmează a fi clasate, nu conduce la concluzia că suntem în prezenţa unei soluţii de clasare care poate forma obiectul plângerii adresate judecătorului, întrucât pe de o parte în speţă nu s-a emis o rezoluţie sau ordonanţă, iar pe de altă parte soluţia de clasare se dispune potrivit art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., când nu există învinuit în cauză, ceea ce nu este cazul în ipoteza analizată.
În consecinţă, soluţia pronunţată de instanţa de fond, de respingere ca inadmisibilă a plângerii formulate de petent, este legală şi temeinică, sens în care recursul acestuia urmează a fi respins ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar G.F.N. împotriva sentinţei penale nr. 116 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2958/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2975/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub... → |
|---|
