ICCJ. Decizia nr. 598/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 598/2010
Dosar nr. 1720/33/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 8/P/2009 din 22 iulie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. a) şi lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii L.M. (notar public), I.F., M.M.E. şi G.M. pentru faptele prevăzute de art. 220, art. 320, art. 193, art. 217, art. 208-209, art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Plângerea formulată de petentele M.D. şi M.A.F. împotriva acestei soluţii de netrimitere în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 635/II/2/2009 din 28 august 2009, de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentele M.D. şi M.A.F. au formulat plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 88 din data de 17 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentelor M.D. şi M.A.F.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanţă, petentele M.D.L. şi M.A. au solicitat desfiinţarea rezoluţiilor emise de procuror, apreciate ca nelegale şi netemeinice, şi tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate. S-a arătat în motivarea plângerii că cercetările au fost efectuate cu superficialitate, că nu au ţinut seama de obiectul plângerilor penale iniţiale, în sensul că prin aceste plângeri s-au reclamat fapte diferite, comise la date diferite, în care sunt implicate şi alte persoane decât cele faţă de care s-a pronunţat organul de cercetare penală.
Rezoluţia de netrimitere în judecată a fost criticată, în concret, pentru următoarele motive:
- nu s-a stabilit modul de dobândire a proprietăţii asupra unor terenuri înscrise în C.F. 146267 Cluj, de către numiţii N., G. şi I., în sensul că nu s-au solicitat documentele în baza cărora aceştia au devenit proprietari;
- nu a fost cercetat în calitate de făptuitor şi notarul public care a autentificat contractul în baza căruia a devenit coproprietar numitul G.H.;
-nu au fost identificate toate persoanele indicate în plângeri (de ex. conducătorii auto care au fost îndrumaţi să parcheze autoturismele în dreptul porţii petentei M.D.);
-nu s-a reţinut de către organul de cercetare penală că faptele reclamate au avut loc pe drumul de servitute înscris în C.F. 146267 Cluj - 484 mp şi că acest drum se înfundă;
-nu s-a efectuat cercetare la faţa locului pentru a se constata nemijlocit situaţia concretă, precum şi faptul că persoanele reclamate nu aveau legitimarea de a ocupa terenul în discuţie, că a avut loc o ocupare efectivă, că s-a tulburat normala folosinţă a locuinţei petentelor, că numitul I.F. a lărgit drumul, deci a modificat limitele de hotar fără acordul tuturor co proprietarilor şi că angajaţi săi au transformat drumul de servitute în parcare privată.
Verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, curtea de apel a constatat următoarele:
Prin rezoluţia procurorului din 22 iulie 2009, dată în dosar nr. 8/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public L.M. şi numiţii I.F. şi M.M.E. - pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
- neînceperea urmăririi penale faţă de I.F., G.M. şi M.M.E. - pentru infracţiunile de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), tulburarea folosinţei locuinţei prev. de art. 320 C. pen. , ameninţare prev. de art. 193 C. pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. şi furt prev. de art. 208, art. 209 C. pen.
Pentru a dispune această soluţie de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin ordonanţa din data de 20 ianuarie 2009, în dosarul nr. 8714/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerilor penale în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj deoarece s-a cerut tragerea la răspundere penală şi a notarului public L.M. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (f. 50).
Din conţinutul dosarului a rezultat faptul că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost înregistrate mai multe plângeri penale ale petentelor M.D.L. şi M.A.F., după cum urmează:
- la data de 30 octombrie 2008 s-a înregistrat sub nr. 8714/P/2008 plângerea penală formulată de petenta M.D.L. împotriva numitei I.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals prev. de art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen. Aceasta susţine că numita I.F. a dobândit, prin fals, contractul de vânzare-cumpărare din data de 27 septembrie 2007, autentificat sub nr. 3154/2007 de către notarul public L.M., şi s-a folosit de o C.F. falsă nr. 146267 „drum înainte B." care este o servitute de trecere, pentru care însă nu şi-a dat acordul (f. 3-4);
- la data de 5 noiembrie 2008 sub nr. 8714/P/2008 s-a înregistrat plângerea penală a petentei M.A.F. împotriva numiţilor I.F. şi G.M. pentru infracţiunile de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), tulburarea folosinţei locuinţei prev. de art. 320 C. pen., ameninţare prev. de art. 193 C. pen. şi distrugere prev. de art. 217 C. pen. (f. 5-6);
S-a reţinut faptul că numitul G.M. este constructorul imobilului dobândit în proprietate de I.F., conform contractului de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.
- la data de 5 noiembrie 2008, sub nr. 8714/P/2008 s-a înregistrat plângerea penală a petentei M.L.D. împotriva numiţilor I.F. şi M.M.E. pentru infracţiunile de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., furt calificat prev. de art. 208, art. 209 C. pen., distrugerea însemnelor de hotar prev. de art. 217 C. pen. şi tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) (f. 7);
- la data de 3 noiembrie 2008, sub nr. 8767/P/2008 s-a înregistrat plângerea penală a petentei M.A.F. împotriva numiţilor I.F. şi G.M. pentru infracţiunile de „tulburare în posesie, tulburarea folosinţei locuinţei, hărţuire, ameninţări cu moartea şi distrugerea însemnelor de hotar" (f. 8-9; 13-14);
- la data de 17 noiembrie 2008 s-a înregistrat sub nr. 9198/P/2008 plângerea penală a petentei M.D.L., pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, fată de autori necunoscuţi, persoane care au modificat C.F. nr. 146267 (f. 11).
Toate plângerile penale menţionate mai sus au fost conexate la un singur nr. de dosar şi anume 8714/P/2008.
Pe lângă aceste plângeri penale, s-a constatat existenta unei alte plângeri a petentei M.A.F., înregistrată în dosarul nr. 6525/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în care s-a emis la data de 11 iunie 2009 o rezoluţie de neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor I.F. şi G.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie, tulburarea folosinţei locuinţei, ameninţare şi furt calificat.
Întrucât s-a constatat că o parte din plângerile penale existente în această cauză au conţinut identic cu cea menţionată mai sus în dosarul nr. 6525/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, soluţionat, procurorul s-a referit numai la plângerile penale pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals.
Din înscrisurile existente la dosar a rezultat faptul că, la data de 17 ianuarie 2006, s-a autentificat de către notarul public contractul de vânzare-cumpărare între vânzătorii I.C., soţia C.I. şi cumpărător M.D.L. Obiectul contractului îl constituie 1/6 parte din imobilul teren situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. nr. 146267 Cluj-Napoca, cu nr. top. 13894/3/1/1 şi 13894/4/1/1/1 constând din „drum înainte B." în suprafaţă totală de 484 mp (f. 23-24).
Totodată şi persoana reclamată, I.F. a cumpărat teren în imediata vecinătate, conform contractelor de vânzare-cumpărare după cum urmează:
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public L.M. în data de 27 septembrie 2007, în care vânzător este G.H., iar cumpărător este I.F. Obiectul contractului constă în imobilul înscris în C.F. nr. 154728 Cluj-Napoca cu nr. cadastral 13894/1/4 şi 13894/2/4 constând în „arător înainte B." în suprafaţă totală de 784 mp, precum şi cota de 1/8 parte din imobilul înscris în C.F. nr. 146267 Cluj-Napoca, număr cadastral 13894/3/1/1 şi 13894/4/1/1/1 constând în „drum înainte B." în suprafaţă totală de 484 mp (f. 36-27);
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public L.M. la data de 22 ianuarie 2008 în care vânzător este G.H., iar cumpărător este I.F. Obiectul contractului este cota de 1/4 parte din imobilul înscris în C.F. nr. 152952 Cluj, nr. top 13894/1/5 şi 13894/2/5, constând în drum de acces în suprafaţă de 362 mp, având intabulat şi un drept de servitute de trecere peste nr. top 13894/4/4 şi nr. 13894/3/2/1 (f.40-4l).
Petenta M.D.L. susţine că, în anul 2005, pentru drumul de servitute erau numai 6 coproprietari şi nu şi-a dat acceptul pentru vânzarea cotei părţi, ceea ce înseamnă în opinia sa că „prin fals au apărut 8 proprietari".
Acest aspect este însă nereal deoarece proprietarii de la care petenta M.D.L. a cumpărat terenul, şi anume T.R. şi soţia H.L.G., aveau în 2003, conform cărţii funciare o cotă de 1/16, ceea ce înseamnă că erau un nr. de 16 coproprietari pentru drumul de acces.
De altfel şi fostul proprietar al terenului, Ciorba Ioan a arătat în declaraţia sa următoarele „l-am vândut numitei M.D.L. şi cota parte din drumul de acces, respectiv 1/16 din suprafaţa de 484 mp Ulterior am observat că în contractul de vânzare-cumpărare apare cota de 1/6 din drum, în loc de 1/16 cât aveam eu în proprietate. Menţionez că nu am observat acest lucru la data semnării contractului" (f.17).
Din extrasul de C.F. nr. 146267 Cluj-Napoca, nr. topografic 13894/3/1/1 şi 13894/4/1/1/1, rezultă că acesta este „drum înainte de B." în suprafaţă de 484 mp, aflat în coproprietatea mai multor persoane şi anume: M.M.E. şi soţia L.M., S.V.E., P.I. şi soţia P.R., D.A.D., C.A.C., M.M. şi soţia M.S., M.D.L., I.F., M.R. şi soţia R.M.
În plângerea sa, petenta M.D.L. arată faptul că este greşită cota de 1/8 deţinută în coproprietate de către I.F., dar şi alte persoane au această cotă de 1/8 din drumul de acces şi anume M.M.E. şi soţia L.M., S.V.E., P.I. şi soţia P.R. şi M.M. şi soţia M.S.
Alţi proprietari deţin în coproprietate cote diferite de 1/6, 2/6 sau 1/16. S-a reţinut faptul că unele înscrieri în Cartea Funciară sunt în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile şi anume sentinţa civilă nr. 11907/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi 6184/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Faţă de cele de mai sus s-a constatat că I.F. şi notarul public L.M. nu au comis infracţiunile care sunt reclamate, fals şi uz de fals, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a apreciat că eventualele neconcordanţe, în privinţa cotelor de proprietate din drumul de acces, se pot îndrepta pe calea unei acţiuni civile în rectificare de C.F.
În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reclamate, tulburare de posesie, tulburarea folosinţei locuinţei, furt calificat şi distrugere, s-a constatat că nu sunt elemente noi faţă de plângerea penală soluţionată în dosarul nr. 6525/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal au formulat plângere petentele M.D.L. şi M.A., plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 28 august 2009, dată în dosar nr. 635/II/2/2009.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii, în termen legal şi în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., au formulat plângere la instanţă petentele M.D.L. şi M.A., ale cărei obiect şi motivare, au fost arătate anterior.
În primul rând, instanţa de fond a precizat că obiectul prezentei plângeri îl constituie rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 22 iulie 2009, dată în dosar nr. 8/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi nu rezoluţia procurorului general adjunct din 28 august 2009, dată în dosar nr. 635/II/2/2009, prin care a fost menţinută prima rezoluţie, deoarece, potrivit art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. - după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, la judecătorul de la instanţa căreia, i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece caza în primă instanţă.
Analizând aşadar, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate şi a reglementărilor în materie, instanţa de fond a constatat că aceasta este temeinică şi legală, pentru următoarele considerente:
În mod corect, procurorul sesizat cu plângerile penale conexate, anterior menţionate, formulate de cele două petente, a constatat că sub aspectul infracţiunilor de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), tulburarea folosinţei locuinţei prev. de art. 320 C. pen., ameninţare prev. de art. 193 C. pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. şi furt prev. de art. 208, art. 209 C. pen. - faţă de numiţii I.F. şi G.M., s-a pronunţat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluţia procurorului din 11 iunie 2009 dată în dosar nr. 6525/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, faţă de cercetările efectuate în respectivul dosar neintervenind elemente noi de fapt, care să trebuiască a fi analizate, soluţia care se impune fiind, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., ca urmare a lipsei elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate, soluţie care se impune şi faţă de făptuitorul M.M.E.
În fapt, petenta M.D.L., în calitate de coproprietară a unui teren în suprafaţă de 484 mp, drum „înainte de B." în cotă parte de 1/6 - teren înscris în C.F. 146267 Cluj-Napoca, împreună cu fiica sa M.A. - sunt nemulţumite de faptul că, conform propriilor susţineri, din cei şase coproprietari iniţiali ai terenului, în prezent numărul acestora a crescut la 8, fără să existe acordul coproprietarei M.D.L. pentru înstrăinarea vreunei cote părţi şi, că noii proprietari, prin falsuri, prin furturi, au dobândit şi ei diferite cote părţi din teren, după care au început să folosească nelegitim aceste suprafeţe, tulburând folosinţa lor de către petentă, prin parcarea autoturismelor pe drumul de acces, ce trece prin faţa porţii petentei, prin instigarea muncitorilor să agreseze verbal petentele, să le blocheze accesul în curte, etc.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale când, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. în art. 10 C. proc. pen.
În cauză, organul de urmărire penală, pe baza actului de sesizare (plângerile petentelor) şi a actelor premergătoare efectuate în cauză (declaraţiile petentelor şi ale făptuitorilor; declaraţiile martorilor C.I., S.D.A., H.M.F.; actele de dobândire a proprietăţii, atât de către petente, cât şi de către presupuşii făptuitori; extrasele C.F. pentru terenul în discuţie), a constatat existenţa unor cazuri de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale incidente, respectiv cele prev. de art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., faptele reclamate nu există, pe de o parte, în privinţa infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. - reclamate a fi comise de numiţii L.M., I.F. şi M.M.E., iar pe de altă parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), tulburarea folosinţei locuinţei prev. de art. 320 C. pen., ameninţare prev. de art. 193 C. pen., distrugere prev. de art. 217 C. pen. şi furt prev. de art. 208, art. 209 C. pen. - reclamate a fi comise de numiţii I.F. şi G.M., astfel încât soluţia ce se impunea nu putea fi decât neînceperea urmăririi penale, conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen.
S-a constatat că organul de cercetare penală s-a pronunţat asupra tuturor faptelor reclamate de petente şi asupra tuturor făptuitorilor, a examinat şi modul de dobândire a proprietăţii asupra unor cote părţi din terenul în discuţie, de către numiţii I.F. şi M.M.E., pe baza contractelor de vânzare-cumpărare şi a extraselor de C.F.
În privinţa numitei L.M., care a autentificat contractele de vânzare-cumpărare dintre I.F., în calitate de cumpărător şi G.H., în calitate de vânzător - nu s-a putut stabili comiterea vreuneia dintre infracţiunile reclamate, atât timp cât respectivele contracte, exprimă voinţa părţilor şi, neidentificându-se vreo acţiune materială care să se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunilor de fals. Făptuitoarea, în calitate de notar public, a autentificat cele două contracte, în baza documentelor prezentate de părţi (extras C.F., actul de dobândirea proprietăţii de către vânzător, certificat de urbanism, certificat fiscal, schiţa terenului, actele de identitate ale părţilor - documente pe care, de altfel, le-a pus şi la dispoziţia instanţei în copie, filele 25-77) şi a reglementărilor legale în vigoare, conform cărora orice coproprietar poate dispune de cota sa parte din bunul determinat, fără acordul celorlalţi coproprietari.
În privinţa numiţilor I.F. şi M.M.E., nu s-a dovedit că, cu ocazia cumpărării cotelor părţi din terenul, a cărei coproprietară este şi petenta M.D.L., ar fi comis vreo acţiune ce intră în conţinutul infracţiunilor de fals sau că s-ar fi folosit de anumite înscrisuri cunoscând că sunt false, iar cu privire la infracţiunile prev. de art. 220, art. 320 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 208, art. 209 C. pen., aşa cum corect s-a reţinut prin rezoluţia procurorului din 11 iunie 2009 dată în dosar nr. 6525/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca - nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, respectiv, nu s-a dovedit intenţia ocupării imobilului (drum de servitute) folosit de petente, de către făptuitori; tulburările de folosinţă invocate, nu sunt cele care, în sensul legii penale, să poată fi apreciate ca tulburând normala folosinţă a locuinţei; ameninţările invocate nu sunt susţinute decât prin afirmaţiile petentelor; furtul reclamat de petente, constă în „furtul cotei de 1/6 din terenul în discuţie", aparţinând petentei M.D., ceea ce evident că nu poate constitui infracţiunea prev. de art. 208, art. 209 C. pen., al cărei obiect material nu îl poate constitui decât un bun mobil. Aceleaşi argumente sunt valabile şi în cazul numitului G.M. - constructorul imobilului dobândit de I.F., nedovedindu-se în sarcina sa vreo acţiune, care să se circumscrie faptelor reclamate.
În consecinţă, s-a constatat că rezoluţia atacată este temeinică şi legală, astfel că plângerea petentelor a fost respinsă ca nefondată în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva deciziei, petentele M.D. şi M.A.F. a declarat prezentele recursuri.
Recurentele-petente, legal citate (fil. 10, 11), nu s-au prezentat la instanţa de recurs, şi nici nu şi-a angajat un apărător.
Prin serviciul poştal, petentele au transmis la dosar motive scrise de recurs (fil. 18-21), în care - fără a menţiona critici concrete de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinţei - au reluat expunerea situaţiei de fapt şi juridică cu privire la litigiul civil, precum şi acuzaţiile menţionate în plângerea penală.
Intimata L.M. a transmis la dosar, prin serviciul poştal, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate (fil.36-40).
Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată:
-petentele, prezente la primul termen de judecată în primă instanţă, au solicitat amânarea cauzei pentru studierea dosarului (fil. 84). La următorul termen de judecată, când s-a judecat pe fond plângerea, acestea nu s-au mai prezentat la instanţă (fil. 104);
-legal citate la instanţa de recurs, petentele nu s-au prezentat, trimiţând prin serviciu poştal, aşa cum s-a menţionat anterior, motive scrise de recurs (fil. 18-21).
Recursurile petentelor M.D. şi M.A.F. vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
În lipsa unor critici concrete ale recurentelor cu privire la nelegalitatea ori netemeinicia sentinţei atacate, Înalta Curte - conform art. 385/6 alin. ultim C. proc. pen. - va examina întreaga cauză sub toate aspectele.
În vederea soluţionării plângerii penale, au fost efectuate - potrivit art. 224 C. proc. pen. - acte premergătoare, fiind format dosarul nr. 8/P/2009 (58 de file) care conţine, în copie certificată, toate înscrisurile cu relevanţă juridică referitoare la litigiul civil. De asemenea, au fost ascultate petentele (fil. 15, 48, 49).
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 5/2 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În urma efectuării actelor premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petente - dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 68/1 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârşit infracţiunile menţionate în plângerea penală (argumente de fapt şi de drept prezentate în pag. 1-4 ale rezoluţiei).
Organele judiciare penale nu au competenţa soluţionării unor litigii de natură civilă, în cauză fiind efectuate acte premergătoare - ca acte prevăzute de Codul de procedură penală - cu referire la persoanele şi infracţiunile menţionate în plângerea penală. În condiţiile legii, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a procedat la examinarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecată, respingând motivat plângerea petentelor formulată împotriva acestei soluţii (argumente de fapt şi de drept prezentate în pag. 2-3 ale rezoluţiei).
Sesizată cu plângerea formulată potrivit art. 278/1 C. proc. pen. de petente (fil. 1-3 d.p.i.), Curtea de Apel Cluj a examinat criticile aduse soluţiei de netrimitere în judecată şi, cu ample argumente de fapt şi de drept pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind convingătoare, a respins-o ca nefondată (argumente de fapt şi de drept prezentate în pag. 5-6 ale sentinţei atacate).
În lipsa unor critici concrete ale petentelor cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate (în motivele de recurs acestea rezumându-se numai la reiterarea situaţiei de fapt şi de drept, precum şi la reiterarea acuzaţiilor aduse persoanelor faţă de care s-au efectuat acte premergătoare, şi menţionând doar că sentinţa atacată este „nelegală şi netemeinică„ - fil. 18-21), Înalta Curte constată că organele judiciare (procurorul, procurorul general adjunct şi judecătorul instanţei de fond) au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale şi în materia soluţionării plângerilor împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată. Soluţiile dispuse sunt temeinic motivate în fapt şi în drept, Înalta Curte însuşindu-şi toate argumentele de natură probatorie şi juridică prezentate de organele judiciare.
Ampla motivare a sentinţei judecătorului primei instanţe, astfel cum a fost expusă anterior, justifică nu numai concluzia legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, dar şi pe cea a inutilităţii reiterării argumentaţiei de fapt şi de drept.
În raport cu cele reţinute, în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen., recursurile petentelor urmează a fi respinse ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petentele M.D. şi M.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 88 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentele petente la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1521/2010. Penal → |
|---|
