ICCJ. Decizia nr. 633/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.633/2010
Dosar nr. 1348/1/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosar nr. 5487/193/2009 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a disp. art. 114 alin. (1) lit. b) şi art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, invocate de inculpatul B.I.
S-a reţinut că în susţinerea excepţiei inculpatul a făcut referire la situaţia de fapt ce urmează a fi analizată de instanţa de recurs cu ocazia controlului judiciar asupra hotărârilor recurate, fără a motiva însă în ce mod dispoziţiile legale reclamate încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.
În ce priveşte neconstituţionalitatea art. 114 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002, s-a apreciat că aceste dispoziţii nu au legătură cu cauza în acest stadiu procesual şi dispoziţiile legale ce urmează a fi aplicate.
Mai mult, din analiza excepţiei rezultă că se tinde la o modificare a prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate, contrar disp. art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 care prevăd că instanţa de control constituţional nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, susţinând prin cererea de declarare a căii de atac faptul că excepţiile invocate sunt pe deplin justificate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul B.I. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cauza aflându-se pe rolul instanţei de recurs în vederea soluţionării căii de atac declarate de către inculpat.
La termenul de judecată din 10 februarie 2010, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a două articole din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 87alin. (1) şi art. 114 alin. (1) lit. b).
Deşi susţine că aceste texte contravin art. 21 din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. în motivarea excepţiei inculpatul face referiri la situaţia de fapt, arătând în esenţă că nu a condus autoturismul şi că oricum maşina se afla în parcare, iar nu pe un drum public.
De asemenea, mai susţine că nu este constituţional şi echitabil ca, urmare a condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002,să-i fie anulate şi celelalte categorii de şofer profesionist, ca urmare a aplicării art. 114 alin. (1) lit. b) din aceeaşi Ordonanţă privind anularea permisului de conducere.
Înalta Curte reţine că una dintre condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, legătura textului de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă cu soluţionarea cauzei.
În ce priveşte art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, Curtea constată că numai aparent această condiţie este îndeplinită, întrucât deşi acest text conţine dispoziţiile incriminatoare în baza cărora recurentul a fost condamnat, în realitate inculpatul nu contestă constituţionalitatea acestuia, ci face referiri la aplicarea lui în speţă, susţinând practic că situaţia de fapt a fost greşit stabilită.
Or, stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei este un atribut exclusiv al instanţei investite cu soluţionarea cauzei, neputând forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională, limitat la verificarea conformităţii cu legea fundamentală a unor texte de lege cu relevanţă în cauză.
În ce priveşte art. 114 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002, Curtea constată că acest text are în vedere anularea permisului de conducere, procedură administrativă ulterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a inculpatului; cu alte cuvinte, instanţa investită cu soluţionarea cauzei se mărgineşte la stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei cercetate, din perspectiva încălcării sau nu a legii penale, nefăcând ea însăşi aplicarea textului de lege ce reglementează anularea permisului de conducere, măsură tehnico-administrativă de competenţa poliţiei rutiere conform art. 97 din Ordonanţă.
Prin urmare, art. 114 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002 nu are legătură cu soluţionarea cauzei penale în care inculpatul este cercetat, aspect ce rezultă de altfel şi din sentinţa de condamnare, care nu cuprinde nicio referire la anularea permisului de conducere al inculpatului.
În aceste condiţii în mod corect Curtea de Apel a respins solicitarea inculpatului de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992, sens în care recursul declarat de inculpat împotriva acestei soluţii este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva încheierii din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosar nr. 5487/193/2009.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3018/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3035/2010. Penal → |
|---|
