ICCJ. Decizia nr. 634/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 634/2010
Dosar nr. 1353/1/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată urm. :
Prin încheierea de şedinţă de la 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010) s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.L. şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a constatat că prin rechizitoriul nr. 10281/P/2009 din data de 28 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.L., pentru aceea că în noaptea de 11/12 septembrie 2009, în jurul orelor 3,15, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Rutiere în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe Bd. Iuliu Maniu, având în funcţie aparatul radar, au observat deplasându-se pe acest sector de drum autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare, acesta fiind înregistrat cu viteza de 87 km/h.
Prin sentinţa penală nr. 808/2 decembrie 2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus, în baza art. 208 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului M.L., la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009). În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009 ).
În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la amendă penală în cuantum de 250 lei pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009).
În baza art. 33 C. pen. raportat la art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, inculpatul, urmând să execute în final pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare, la care nu s-a adăugat amenda penală de 250 lei. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute e art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.L., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 127/12 septembrie 2009 emis de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2009 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi (4) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat (fapta comisă la data de 11/12 septembrie 2009 ).
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată aplicarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză timp de 24 de ore, de la data de 12 septembrie 2009, orele 16,30, până la data de 13 septembrie 2009, orele 3,30 (din care au fost deduse 13 ore).
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat furculiţa de care inculpatul M.L. s-a folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 346 C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen. a luat act că partea vătămată I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.L. la plata sumei de 835 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi libertăţilor Cetăţeneşti, iar pe inculpatul C.A. la plata sumei de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin Decizia penală nr. 28/A din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.L. împotriva sentinţei penale nr. 808/02 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a apelantului inculpat.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat M.L. prin sentinţa apelată, durata prevenţiei de la 12 septembrie 2009 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata a 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru avocatul din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen. „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b."
Astfel şi la acest moment procesual, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului M.L. s-au menţinut şi impun, pe mai departe, privarea sa de libertate.
Totodată, curtea de apel a reţinut ca fiind incidente şi dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate, este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei presupus comise, de urmarea produsă, de circumstanţele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 160b raportat la art.
3002 C. proc. pen. şi art. 5 § 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate şi, în consecinţă, s-a menţinut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul M.L., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul inculpat M.L., aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I.M., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea recursului declarat de inculpat în raport cu stadiul procesual în care se află cauza în care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi faţă de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că recursul este admisibil, în condiţiile art. 141 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, încheierile de menţinere a măsurii arestării preventive fiind atacabile cu recurs, chiar dacă sunt dispuse de instanţa de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat a arătat că recursul a fost declarat peste termenul de 24 de ore de la pronunţare.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva încheierii de şedinţă din 8 februarie 2010, în raport cu excepţia admisibilităţii recursului invocată de către instanţă, precum şi faţă de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin dispoziţiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum au fost modificate potrivit Legii nr. 356/2006 se prevede că "Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă…".
Din interpretarea gramaticală a conţinutului normei mai sus menţionate, respectiv prin folosirea, de către legiuitor a sintagmei „precum şi" în ceea ce priveşte încheierea prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive, se conferă un sens cumulativ, rezultând că exercitarea separată a recursului vizează numai încheierea dată în aceleaşi stadii procesuale şi anume în primă instanţă şi în apel, atâta timp, cât nu s-a prevăzut în mod expres că se referă şi la instanţa de recurs.
Din analiza cauzei rezultă că inculpatul M.L. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 28/A din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I, prin care, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.L. împotriva sentinţei penale nr. 808 din 2 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului-i inculpat. În baza arat. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat prin sentinţa apelată durata prevenţiei de la 12 septembrie 2009 la zi. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul pentru avocat oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub numărul de dosar 13253/303/2009 (257/2010), iar la termenul din 8 februarie 2010, instanţa de recurs, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.L. şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Aşadar, în cauză, încheierea de la 8 februarie 2010, prin care s-a dispus constatarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului, a fost dată în calea ordinară de atac a recursului exercitată de inculpat la hotărârea tribunalului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţându-se asupra stării de arest, ca instanţă de recurs, aşa încât încheierea mai sus menţionată nu mai este supusă niciunei căi de atac, ceea ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul M.L.
Înalta Curte constată că sancţiunea pentru exercitarea unui act neprevăzut de lege, cum este inadmisibilitatea, în general şi a recursului declarat în cauză de către inculpatul M.L., în special, prevalează, în raport cu excepţia tardivităţii declarării acestuia, invocată de către apărătorul desemnat din oficiu, ceea ce atrage imposibilitatea examinării sale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.L. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010).
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.L. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3035/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3037/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
