ICCJ. Decizia nr. 649/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.649/2010
Dosar nr. 887/42/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Prin ordonanţa nr. 539/P/2009 a procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din data de 10 septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (1) şi art. 193 alin. (1) C. pen. faţă de avocat C.A., deoarece faptele nu există.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 193 C. pen., faţă de M.M., deoarece fapte pretins comise nu există şi de asemenea s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.N.A - Serviciul Teritorial Ploieşti pentru a fi efectuate cercetări faţă de ofiţeri de poliţie din cadrul I.P.J Prahova pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că prin plângerea formulată, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei C.A.E., care la data 1 aprilie 2009 l-a agresat fizic, fiind însoţită de 10 persoane rămase neidentificate, iar la data de 15 iunie 2009, aceeaşi intimată, însoţită de o persoană identificată ulterior ca fii numitul M.M., s-a prezentat la locul de muncă unde l-au ameninţat, situaţie care ar fi dus la desfacerea contractului de muncă.
În urma verificărilor, procurorul a reţinut că petentul a cunoscut-o intimata C.A. pe site-ul www.sentimente.ro. în luna august 2008, iar la data 19 decembrie 2008 petentul a acceptat să se întâlnească cu intimata C.A., relaţia decurgând normal până la data de 1 aprilie 2009, când petentul L.F. a reclamat faptul că intimata C.A.E. însoţită de alte 10 persoane rămase neidentificate ar fi procedat la agresarea sa fizică şi verbală în timp ce se afla pe o stradă din municipiul Ploieşti. A constatat procurorul că, aspectele semnalate de petent sunt lipsite veridicitate, atât timp cât aşa cum afirmă şi petentul în declaraţie nu poate propune martori care să confirme agresiunea şi nici nu s-a prezentat la medicul legist în vederea obţinerii unui certificat medico-legal constatator al leziunilor suferite.
În legătură cu incidentul petrecut la 15 iunie 2009 la locul de muncă al petentului, s-a procedat la identificarea persoanei ce a însoţit-o pe făptuitoare, acesta fiind intimatul M.M. care a confirmat că împreună şi în urma rugăminţilor celeilalte intimate s-a deplasat la SC P. SA Ploieşti, unde făptuitoarea a avut o discuţie cu petentul în condiţii de decenţă şi normalitate.
Declaraţia intimatului M.M. a fost apreciată ca fiind credibilă deoarece discuţia a avut loc la sediul acestei societăţi comerciale, care dispune de agent de pază ce ar fi putut fi sesizai în cazul în care s-ar fi produs vreun conflict.
Nici afirmaţia petentului, potrivit căruia în urma incidentului i-ar fi fost desfăcut contractul de muncă nu are corespondent în realitate, atâta timp cât s-a constat că încetarea contractului de muncă este rezultatul restructurării postului. Referitor la ameninţările telefonice prin SMS şi expediate prin e-mail, s-a apreciat că există dubii de neînlăturat cu privire la expeditorul acestora, putând fi ticluit pro-cauza de însăşi petentul care este specializat în electronică şi telecomunicaţii.
În acest sens, s-a apreciat ca relevantă atât declaraţia intimatei, cât şi actele depuse la dosar din care rezultă că intimatei îi sunt adresate o serie de mesaje prin poştă electronică al căror conţinut pare să îl aibă ca autor pe însăşi petentul şi în plus, intimatei i-a fost adresată o corespondenţă într-un plic timbrat, dar neştampilat, care nu prezintă credibilitate.
Coroborându-se aceste aspecte, cu solicitarea petentului ca prezenta cauză să fie instrumentată sub denumirea de „B.J." s-a concluzionat lipsa de seriozitate şi veridicitate a celor reclamate, precum şi împrejurarea că petentul nu s-a simţit niciun moment ameninţat din moment ce a calificat situaţia din dosar ca fiind "o crimă pasională din gelozie".
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin ordonanţa nr. 1175/11/2/2009 din data de 06 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a respins plângerea formulată de petentul L.F., apreciindu-se de procurorul general că soluţia dispusă prin ordonanţa atacată este temeinică şi legală.
În continuare petentul a înţeles a apela şi la serviciile instanţei de judecată, unde s-a reţinut că, soluţia dispusă de procuror s-a sprijinit în fapt pe lipsa de probaţiune, aceasta deoarece petentul L.F. a pretins că a fost agresat fizic de intimata C.A.E., însoţită de alte 10 persoane la data de 01 aprilie 2009 iar la data de 15 iunie 2009 a fost ameninţat la locul de muncă de aceeaşi intimată însoţită de intimatul M.M., însă nu a putut produce probe în acest sens.
S-a mai reţinut faptul că ameninţarea constituie infracţiune atunci când este de natură să alarmeze persoana ameninţată şi să creeze aşadar în conştiinţa celui ameninţat temerea reală şi serioasă că fapta cu care se ameninţă s-ar putea realiza.
Astfel, coroborând lucrările dosarului, cu solicitarea petentului, în sensul că prezenta cauză să fie instrumentată sub denumirea "B.J.", că însăşi petentul califica situaţie din dosar ca fiind o "crimă pasională din gelozie", vin să contrazică această temere reală şi serioasă, cerută de norma incriminatoare.
S-a mai adăugat faptul că în cauză petentul a fost audiat de către procuror iar probele pe care acestea Ie-a numit indubitabile au fost depuse la dosarul cauzei, însă sunt irelevante.
Aşa fiind, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul L.F., domiciliat în Ploieşti, jud. Prahova, împotriva Ordonanţei nr. 539/P/2009 din 10 septembrie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a Ordonanţei nr. 1175/11/2/2009 din 6 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu menţinerea soluţiilor dispuse prin ordonanţele atacate, cu obligarea petentului la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei petentul L.F. a formulat recurs adresat instanţei de judecată, susţinând că ordonanţele atacate sunt neconforme situaţiei de fapt şi că în mod greşit s-a dispus în cauză soluţia de neurmărire penală. S-a mai susţinut în esenţă că multiplele sesizări şi reclamaţii ce au fost adresate diverselor instituţii ale statului au la bază tot situaţia faptică care în mod greşit a fost reţinută prin ordonanţele atacate, în realitate intimaţii făcându-se vinovaţi de comiterea faptelor pentru care s-a formulat plângere penală.
La dosar au fost depuse numeroase înscrisuri în susţinerea recursului, fără o notă obiectivă a acestora, prin care petentul recurent a încercat să dea o anumită amploare întregului conţinut al dosarului - cu solicitarea de a se interzice ca intimata să-şi exercite profesia de avocat, luarea măsurii arestului preventiv, implicarea D.N.A., testarea cu detectorul de minciuni, crimă ş.a.
Examinând recursul formulat, în raport de dispoziţiile legal incidente în materie - art. 278/1 C. proc. pen., de actele premergătoare efectuate în cauză şi de susţinerile petentului, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată, după cum s-a arătat, recursul fiind de respins ca nefondat.
În mod corect soluţiile de neurmărire penală atacate au avut în vedere inexistenţa faptelor reclamate, în cauză afirmaţiile petentului nu se coroborează cu mijloace de probă certe şi relevante, din care să rezulte fără putinţă tăgadă săvârşirea faptelor de către intimaţi.
Astfel, deşi petentul a invocat existenţa unor acte de agresiune împotriva la data de 1 aprilie 2009, pretins comise de către intimata C.A.E., împreună cu alte 10 persoane rămase neidentificate, cu toate acestea, nu a prezentat un certificat medico-legal constatator al leziunilor ce i-ar fi fost comise. în însăşi conţinutul numeroaselor şi voluminoaselor memorii depuse, precum şi în propria declaraţie petentul a precizat că nu poate propune martori pentru a dovedi veridicitatea celor afirmate.
Nici cel de-al doilea incident invocat de către petent, acela desfăşurat la 15 iunie 2009 nu reprezintă săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, atâta vreme cât din mijloacele de probă administrate pe parcursul efectuării actelor premergătoare a rezultat că la acea dată a avut loc o discuţie a intimaţilor cu petentul, fără ca prin aceasta să-i fie adresate ameninţări petentului, de natură să-i insufle acestuia o reală stare temere, aşa cum este cerută de norma incriminatoare. Că este aşa o confirmă atât declaraţia intimaţilor, cât şi împrejurarea că la sediul societăţii comerciale la care şi-a desfăşurat activitatea petentul este asigurată paza cu agenţi de pază care nu au fost sesizaţi despre intervenţia unei situaţii conflictuale la acea dată.
În plus, din înscrisul eliberat de SC P. SA Ploieşti, rezultă că încetarea raporturilor de muncă ale petentului au survenit în condiţiile restructurării postului şi nu datorită discuţiilor purtate în data de 15 iunie 2009. Mai mult decât atât, potrivit proceselor verbale încheiate la 07 septembrie, 03 septembrie 2009 şi 28 august 2009 de către lucrători de poliţie din cadrul IPI Prahova, au fost verificate aspectele semnalate de către petent în legătură cu memoria telefonului său mobil, precum şi în legătură cu pretinsele distrugeri ale autoturismului său, despre care s-a susţinut că a avut loc la 10 iulie 2009 în prezenţa mai multor persoane, constatându-se că aceste aspecte nu se confirmă.
În privinţa forţei probante a pretinselor mijloace de probă invocate de către petent, în mod judicios s-a apreciat că însăşi afirmaţiile petentului sunt lipsite credibilitate în condiţiile în care a solicitat ca instrumentarea prezentei cauze să aibă loc sub o denumire care excede cadrului procesual în vigoare.
În aceeaşi ordine de idei, se plasează şi depoziţia martorului G.L.T. din conţinutul căreia reiese că însăşi petentul i-a adresat ameninţări în legătură cu postarea sa pe site-ul vizitat şi de petent, împrejurare care este de natură să ofere argumente în legătură cu lipsa de credibilitate a petentului raportat la susţinerile acestuia potrivit cărora ar fi fost supus unor acte de ameninţare.
În consecinţă în mod judicios s-a reţinut de către prima instanţă că în cauză există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celor doi intimaţi, aceea prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul derulării actelor premergătoare dar şi din înscrisurile depuse de petent la instanţa de judecată, rezultă fără putinţă de tăgadă inexistenta faptelor pentru care s-a formulat plângerea penală în cauză.
În mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond, care a menţinut soluţia procurorului, inexistenţa infracţiunilor pretins comise în raport de faptul că susţinerile petentului, formulate atât cu prilejul plângerii depuse, dar şi prin repetatele memorii înaintate atât în faza de urmărire penală cât şi instanţei de judecată, nu sunt confirmate de mijloace de probă serioase şi solide din care să se poată reţine existenţa faptelor, calificarea lor ca infracţiune şi săvârşirea lor de către cei doi intimaţi, pentru a se putea antrena răspunderea penală.
În consecinţă, cum rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, instanţa statuând acest lucru pe calea unei hotărâri judecătoreşti, se va respinge ca nefondat recursul formulat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.F. împotriva sentinţei penale nr. 183 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3037/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3040/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
