ICCJ. Decizia nr. 725/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 725/2010
Dosar nr. 2649/121/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 445 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (fapta din 18 aprilie 2009). l-a fost aplicată inculpatului I.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului I.M. şi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei închisorii reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 20 aprilie 2009 la zi.
A fost obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 1.568,88 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate I.V.
S-a constatat că partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus confiscarea unui cuţit cu mâner din textolit de culoare grena şi lama de 17 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galaţi.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400 lei (200 lei la urm. pen. şi 200 lei la fond), să fie virat către Baroul Galaţi din fondurile M.J.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 18 aprilie 2009, martorul I.P., revenit în ţară din Italia cu ocazia sărbătorilor pascale, a hotărât să facă curăţenie în curtea locuinţei sale situată în corn. Braniştea, sat Vasile Alecsandri, jud. Galaţi, imobil în care locuiau inculpatul I.M. împreună cu mama sa, I.M. şi cu sora sa, I.I., pentru acest motiv, solicitându-le ajutorul fraţilor săi, martorii I.N. şi I.V. şi martorilor V.I., V.P. şi F.N.
Aceştia s-au prezentat în jurul orelor 9,00, la locuinţa martorului I.P., pentru a-l ajuta. întrucât inculpatul I.M. era şi el prezent, i s-a propus să participe şi el la această activitate. Acesta a refuzat pe motiv că imobilul nu-i aparţine şi a plecat la pescuit. Inculpatul, precum şi doi dintre fraţii săi, martorul I.N. şi partea vătămată I.V., aveau atribuite loturi de casă, iar martorului I.P. i s-au întocmit acte de vânzare-cumpărare de către I.M. pentru imobilul unde locuieşte în prezent inculpatul I.M. (declaraţii parte vătămată fila 10-14, declaraţii inculpat filele 24-32, declaraţii martori filele 33-41, 42-46, 47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar u. p., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar i.f.).
În jurul orelor 14,00, inculpatul a revenit la domiciliu sub influenţa băuturilor alcoolice şi, pe motiv că i-ar fi dispărut un cazan pentru smoală şi nişte araci, s-a luat la ceartă cu martorul I.N. Acesta a încercat să-l liniştească, însă inculpatul I.M. a luat un joagăr cu care a încercat să-l lovească pe martorul I.N. Întrucât conflictul dintre cei doi degenera, martorul F.N. a chemat-o pe partea vătămată I.V. pentru a interveni între aceştia. Partea vătămată I.V. a încercat să aplaneze scandalul şi, când i-a văzut pe cei doi îmbrâncindu-se, a intervenit între ei pentru a-i despărţi (declaraţii parte vătămată fila 10-14, declaraţii inculpat filele 24-32, declaraţii martori filele 33-41, 42-46, 47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar u.p., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar i.f.).
Inculpatul I.M. s-a deplasat la geanta cu care fusese la pescuit, care se afla pe bicicletă, de unde a scos un cuţit cu lama de circa 15 cm, cu care s-a îndreptat spre partea vătămată I.V. Deoarece, cu mai mult timp în urmă, mai fusese tăiată cu cuţitul în zona genunchiului de către inculpat, partea vătămată a luat o lopată şi i-a spus să lase cuţitul că altfel o să-l lovească. Inculpatul nu s-a conformat şi s-a apropiat de partea vătămată, aceasta lovindu-l pe inculpat peste mâna în care ţinea cuţitul. Inculpatul I.M. nu a scăpat cuţitul din mână şi a tăiat-o pe partea vătămată în zona abdominală, după care a fugit din curte. Partea vătămată a încercat să-l urmărească, însă, întrucât îi ieşiseră intestinele afară, a încetat să alerge după inculpat şi s-a aşezat pe o bancă în faţa porţii. întrucât, partea vătămată sângera, martorul V.P. a anunţat organele de poliţie şi salvarea, partea vătămată fiind transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi, unde s-a intervenit chirurgical (declaraţii parte vătămată fila 10-14, declaraţii inculpat filele 24-32, declaraţii martori filele 33-41, 42-46, 47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar urm. pen., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar i.f.).
În urma loviturii primate, partea vătămată I.V. a suferit o plagă înjunghiată penetrantă epigastrică, care a putut fi produsă prin lovire activă cu un corp înţepător-tăietor şi care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Întrucât a interesat peretele abdominal, peritoneul parietal şi vasele sanguine, leziunea i-a pus în primejdie viaţa, prin hemoragie masivă şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical efectuat în timp util (raport de constatare medico-legal filele 19-20 dosar u. p.).
Partea vătămată I.V. a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi în cadrul secţiei Chirurgie II la data de 18 aprilie 2009.
S-a apreciat că declaraţiile inculpatului prin care a încercat să acrediteze ideea că doar s-a apărat, trebuiesc înlăturate, întrucât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
S-a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii deduse judecăţii sunt pe deplin dovedite prin probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor I.N., V.P., V.I., I.I., F.N. şi I.P., declaraţiile inculpatului, procesele-verbale de depistare, de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de constatare medico-legal, actele aflate la dosar.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului I.M., de a aplica părţii vătămate I.V., fratele său, lovituri cu cuţitul în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanţa de fond a constatat că în favoarea inculpatului nu se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării, deoarece faptul că fraţii săi i-au aruncat un cazan pentru smoală şi nişte araci nu constituie o violenţă, o atingere gravă a demnităţii sau o acţiune ilicită gravă care să provoace o puternică tulburare sau emoţie inculpatului. Din contră, din împrejurările în care s-au petrecut faptele, inculpatul certându-se iniţial cu martorul I.N. şi, după ce partea vătămată I.V. i-a despărţit, s-a dus la bicicletă, a luat cuţitul din geantă şi s-a îndreptat către partea vătămată înţepând-o în abdomen, este evident că inculpatul nu era în vreo stare de tulburare sau emoţie fiind pe deplin conştient de faptele sale.
Cu privire la forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul s-a reţinut că acesta este intenţia, cel puţin indirectă.
Astfel, ţinând cont că zona în care inculpatul a lovit partea vătămată (cea a abdomenului) este o zonă cu organe vitale, leziunea a fost profundă, urmările grave, obiectul folosit (un cuţit) este apt să producă moartea, s-a apreciat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea morţii) şi, dacă nu a urmărit producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.
S-a mai arătat că la individualizarea pedepsei aplicale inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv: dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul I.M. nu este căsătorit, lucrează ca sudor la SC T. SA Galaţi şi nu are antecedente penale.
S-a apreciat că cererea formulată de inculpat, prin apărător, de a fi reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. este nefondată, întrucât inculpatul nu a avut o comportare bună anterior faptei (acesta a mai lovit anterior partea vătămată cu cuţitul, este violent când consumă băuturi alcoolice) şi nici nu a avut o comportare sinceră în faţa organelor judiciare (recunoaşterea faptei fiind parţială).
Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, instanţa de fond a apreciat că inculpatul este nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, urmând să se dispună interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară, precum şi ca pedeapsă accesorie.
Cu privire la modalitatea de executare, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, importanţa valorilor sociale lezate, urmările grave, instanţa de fond a apreciat că inculpatul nu se poate îndrepta şi scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei, astfel că cererea inculpatului, prin apărător, de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei este nefondată.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată I.V. nu s-a constituit partea civilă în cauză.
Partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.568,88 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate I.V. (filele 11,12 dosar de fond).
Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale (existenţa faptei ilicite, prejudiciului, legăturii de cauzalitate, vinovăţiei inculpatului), s-a apreciat că, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul va fi obligat la acoperirea prejudiciilor cauzate părţii civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, susţinând că instanţa de fond i-a aplicat o pedeapsă prea mare, întrucât a săvârşit această infracţiune fiind provocat.
Prin Decizia penală nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.M.
În baza disp. art. 383 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.M.
În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 aprilie 2009 la zi, respectiv la 11 decembrie 2009.
În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea în drept şi vinovăţia inculpatului, pe baza unei analize ample a materialului probator administrat în cauză.
S-a apreciat că nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, întrucât din împrejurările în care s-au petrecut faptele nu rezultă că inculpatul era în vreo stare de tulburare sau emoţie; acesta era pe deplin conştient de faptele sale.
Astfel, inculpatul s-a certat iniţial cu martorul I.N. şi după ce partea vătămată I.V. i-a despărţit, s-a dus la bicicletă, a luat cuţitul din geantă şi s-a îndreptat către partea vătămată înţepând-o în abdomen. Raportat la zona în care a lovit-o pe partea vătămată, urmările produse, obiectul folosit (cuţit), rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu a urmărit producerea acestuia, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, inculpatul acţionând cu intenţie indirectă.
S-a reţinut, de asemenea, că prima instanţă a realizat şi o justă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu ocazia stabilirii cuantumului pedepsei, ţinând cont atât de gravitatea deosebită a faptei, de natura relaţiilor sociale încălcate, relaţii ce ocrotesc viaţa persoanei, urmarea produsă, precum şi de persoana inculpatului.
S-a apreciat că în mod just instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere următoarele:
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este de atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia.
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la oricare alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
În speţă, în mod corect prima instanţă nu a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., întrucât inculpatul nu a avut un comportament corespunzător anterior comiterii faptei - a mai lovit-o anterior pe partea vătămată cu cuţitul şi este violent atunci când consumă alcool - şi totodată acesta nu a avut o atitudine procesuală sinceră întrucât, aşa cum a arătat şi prima instanţă, recunoaşterea faptei a fost parţială şi nuanţată.
Astfel, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii comise, faţă de modalitatea şi împrejurările săvârşirii, aşa cum au fost arătate mai sus, faţă de urmarea produsă şi atingerea adusă relaţiilor sociale ce apără viaţa persoanei, s-a considerat că pedeapsa aplicată (minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii) este just dimensionată şi nu se impune reducerea acesteia, critica formulată de inculpat fiind nefondată.
Având în vedere şi prevederile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se poate realiza prin executarea efectivă a pedepsei.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, s-a apreciat că se menţin şi în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a reiterat solicitarea de reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, având în vedere faptul că regretă fapta săvârşită.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigenţele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta, cât şi în ceea ce priveşte coportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale, Înalta Curte apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de circumstanţele reale în care aceasta a fost comisă, precum şi de datele care caracterizează persoana inculpatului, care prezintă o periculozitate socială ridicată, a recunoscut fapta numai parţial, nuanţând-o în favoarea sa, reducerea pedepsei nu se justifică, ambele instanţe apreciind corect că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 aprilie 2009 la zi.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 aprilie 2009 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 840/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind... → |
|---|
