ICCJ. Decizia nr. 929/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.929/2010
Dosar nr.6453/111/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160/ P din 30 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata H.S., fiica lui C. şi M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării inculpatei de a nu părăsi ţara, măsură dispusă prin încheierea din data de 03 februarie 2009.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1613 lei în favoarea părţii civile S.Z. domiciliat în Salonta, judeţul Bihor.
S-a dispus ca din fondurile M.J.L.C. să se vireze în favoarea Baroului Bihor suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în Dosarul nr. 660/P/2008 şi înregistrat la instanţă la data de 22 decembrie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei H.S. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplicarea 37 lit. b), art. 73 Iit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen.
În faza de cercetare judecătorească, la instanţa de fond, partea civilă S.Z. a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 1500 lei, reprezentând costul înmormântării victimei, sumă modificată ulterior la 1613 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În seara zilei de 04 decembrie 2008, victima H.Ş. a sosit, în stare de ebrietate (alcoolemie 1,35 gr la mie - fila 24 dos. u.p.), la locuinţa sa din Salonta, unde locuia împreuna cu soţia sa, inculpata H.S., precum şi cu copiii lor C.E. (7 ani), C.Ş. (6 ani), H.R. (3 ani) şi H.S. (5 luni la data săvârşirii infracţiunii).
Pe fondul consumului de alcool şi al unor neînţelegeri mai vechi existente între cei doi soţi, cu privire la paternitatea mezinului, victima H.Ş. a iniţiat un nou confict, acuzând-o pe inculpată de infidelitate şi aplicându-i lovituri, la care inculpata a răspuns la rândul ei prin mai multe lovituri, astfel încât cei doi au căzut la pământ.
În aceasta confruntare, inculpata i-a aplicat un genunchi inculpatului în zona genitală, l-a strâns de organele genitale şi, profilând de durerea provocată, a reuşit să se urce pe victima căzută, exercitând o acţiune de comprimare cu unul sau ambii genunchi la nivelul gâtului. Inculpata a afirmat în declaraţiile sale că a strâns-o de gât pe victimă cu o mâna, în timp ce apăsa pe pieptul acesteia cu unul dintre genunchi, însă potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de către Serviciul de Medicină Legală a Judeţului Bihor (fila 22 dos.u.p.), moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea regiunii cervicale a victimei cu un corp dur, acţiune ce a provocat fractura osului hioid. Ca atare, mecanismul de producere a decesului victimei a fost asfixia mecanică determinată de comprimarea regiunii cervicale de către inculpată.
Starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din declaraţiile inculpatei care se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză.
În declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi a judecaţii, inculpata a recunoscut comiterea infracţiunii, învederând organelor judiciare că acţiunea sa a fost una de apărare faţă de agresiunea victimei, care a tras-o iniţial de păr şi a trântit-o la pământ.
Astfel, martora S.E. (filele 34 şi 62 dos. u.p.), rudă şi vecină cu victima, a arătat că între inculpată şi victimă exista o stare conflictuala mai veche, din cauze pe care nu le cunoaşte, însă a precizat că s-a întâmplat de mai multe ori ca, în urma certurilor dintre inculpată şi victimă, aceasta din urma chiar să îşi alunge soţia din casă. în seara zilei de 04 decembrie 2008, în jurul orei 21-22, în timp ce era în locuinţa sa, martora a fost strigată de către inculpată care i-a comunicat împrejurarea că victima H.Ş. a decedat. Ulterior, a auzit când inculpata îi spunea martorului S.Z. că victima ar fi venit în stare de ebrietate acasă şi ar fi căzut jos.
Martorul S.Z. (fila 34 dos. u.p.), fratele victimei, a învederat organelor judiciare în declaraţia dată că între inculpată şi victimă a existat o stare conflictuala de durată, motivată de bănuielile acesteia din urmă că inculpata ar întreţine relaţii şi cu alţi bărbaţi. In seara de 04 decembrie 2008, victima a fost în vizită la locuinţa martorului, plecând de la acesta în jurul orei 22, după ce a consumat circa 100 ml de palincă. Ulterior, după circa o oră, martorul a fost anunţat de către nepoata sa, R.E., despre decesul victimei H.Ş. şi s-a deplasat la locuinţa inculpatei, unde aceasta i-a spus ca victima a venit beat acasă şi a căzut pe jos. Au fost anunţate organele de poliţie, iar în prezenta lor, inculpata a afirmat ca leziunile vizibile la nivelul gâtului victimei ar fi fost provocate cu ocazia unui conflict pe care l-ar fi avut cu acesta cu o zi în urmă.
Din raportul de constatare medico-legală (fila 22-25 dos. u.p.) rezultă că moartea victimei H.Ş. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea regiunii cervicale a victimei cu un corp dur (genunchii agresorului). De asemenea, în concluziile raportului se precizează că mecanismul de producere al celorlalte leziuni constatare a fost următorul: leziunile de la nivelul capului, gâtului, scrotului şi penisului a fost zgârierea cu unghiile, iar leziunile de la nivelul coatelor şi membrelor interioare s-au produs prin cădere pe plan dur cu suprafaţa rugoasă.
Deşi într-o primă declaraţie, inculpata a încercat să susţină ca nu a exercitat violenţe asupra victimei (fila 42 dos. u.p.), ulterior în declaraţiile ce au urmat a recunoscut că, fiind agresată de către soţul său H.Ş., a răspuns cu violenţă, astfel încât la un moment dat, după ce l-a lovit în zona genitală şi l-a doborât la pământ, s-a urcat cu genunchii pe pieptul lui şi l-a strâns de gât „urmărind să-l omor pentru că eram convinsă că altfel mă omora el pe mine" (fila 43 dos. u.p.). Această a doua poziţie a fost menţinută în mod constant pe parcursul procesului penal, atât în faţa procurorului cât şi a instanţei, coroborându-se pe deplin cu toate celelalte probe administrate.
De altfel, susţinerile inculpatei în sensul că avea dese certuri cu victima sunt întărite şi de declaraţia martorei S.E. şi de declaraţia martorului S.Z., care a arătat şi el că „între fratele meu şi actuala lui soţie au fost mai tot timpul certuri, bătăi". De asemenea, martorul D.S. a arătat că, fiind vecin cu victima şi cu inculpata, a văzut de multe ori pe victimă bătând-o pe inculpată şi, o dată l-a văzut chiar pe H.Ş. urmărind-o pe inculpată cu toporul.
S-a reţinut că fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus - comprimarea regiunii cervicale a victimei H.Ş. cu genunchii şi cu mâna, determinând fractura osului hioid, cu consecinţa asfixierii mecanice a victimei şi având ca rezultat decesul acesteia, rezultat urmărit de altfel de către inculpată - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Întrucât inculpata a comis infracţiunea în condiţiile în care, potrivit fişei de cazier (fila 47 dos. u.p.), nu era împlinit termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 66/1997 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă la data de 04 septembrie 1997 prin Decizia penală nr. 64/1997 a Curţii de Apel Oradea, s-a reţinut că infracţiunea a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totodată, stabilindu-se pe baza întregului material probator că victima exercita în mod curent violenţe asupra inculpatei şi, coroborând această împrejurare cu declaraţia inculpatei, care a arătat că acţiunile sale de violentă au urmat violentelor exercitate iniţial de către victimă, atât faţă de persoana sa cât şi a unuia dintre copii, stabilindu-se în acest fel că inculpata se afla în momentul comiterii infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei comiterea infracţiunii de omor calificat în condiţiile circumstanţei legale a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei şi circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., faţă de atitudinea de recunoaştere a comiterii infracţiunii şi de sinceritate, manifestată atât în cursul urmăririi penale cât şi a judecăţii.
De asemenea, la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele reale ale comiterii faptei, persoana inculpatei, condiţiile de trai (referatul de evaluare fila 50), starea de tensiune existentă între inculpată şi victimă, calitatea sa de mama a celor 4 copii minori, antecedentele sale penale şi totodată că de la pronunţarea condamnării anterioare s-a scurs un termen de peste 10 ani.
Instanţa de fond a apreciat că interzicerea dreptului de a alege este o consecinţă firească a infracţiunii comise. Indiferent de circumstanţele atenuante reţinute, fată de atitudinea manifestată de către inculpată faţă de un drept fundamental al persoanei, cum este dreptul la viaţă, interzicerea dreptului electoral, atât cu titlu de pedeapsă complementară cât şi accesorie, apare ca o limitare justificată de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile părţii civile, reprezentând costul înmormântării victimei au fost dovedite prin factura (fila 60) şi prin copiile chitanţelor de la fila 61 prin care s-au achitat servicii funerare, motiv pentru care, în baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ., a obligat inculpata la plata sumei de 1613 lei în favoarea părţii civile S.Z.
Împotriva aceste sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpata H.S., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se dea eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 95/ A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând sentinţa apelată prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., instanţa de apel constatat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelul formulat de inculpată ca fiind neîntemeiat.
S-a reţinut că, din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu poziţia de recunoaştere a faptei de către inculpată rezultă că data de 4 decembrie 2008 inculpata a suprimat viaţa soţului său victima H.Ş.
Potrivit raportului de necropsie (filele 22-25), moartea lui H.Ş. a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin comprimarea regiuni cervicale a victimei cu un corp dur, posibil genunchii agresorului. Pe corpul victimei s-au constatat multiple leziuni, unele fiind produse cu un corp dur (genunchii agresorului), cele de la nivelul capului, gâtului, scrotului şi penisului, prin zgâriere cu unghiile, iar leziunile de la nivelul coatelor şi membrelor inferioare, prin cădere pe plan dur cu o suprafaţă rugoasă.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost corect reţinute de către instanţa de fond, rezultând din mijloacele de probă aflate la dosar, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 4-16), raportul de constatare medico-legală (filele 22-27) şi declaraţiile martorilor B.A. (filele 30-30-31, 92), S.Z. (filele 32-33), S.E. (filele 34-35, 62), D.S. (fila 105) şi B.A. (fila 92). Martorii audiaţi în cauză au confirmat susţinerile inculpatei că victima exercita în mod frecvent acte de violenţă asupra inculpatei şi a unuia dintre copii minori ai celor doi soţi.
S-a constatat că, iniţial, în faza de urmărire penală (fila 42) inculpata a negat faptul că şi-a agresat soţul, pentru ca apoi să recunoască sincer comiterea infracţiuni prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a apreciat că în mod corect au fost reţinute în favoarea inculpatei atât circumstanţa legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. - pe baza depoziţiilor inculpatei, care a relatat că victima, în 4 decembrie 2008, pe fondul consumului de alcool şi a stării de gelozie a prins-o de păr, a trântit-o la pământ, după care inculpata s-a ridicat şi a ripostat la agresiunea victimei, loviturile reciproce fiind aplicate până ce ambii soţi au căzut la pământ, moment în care inculpata l-a lovit cu genunchii, apoi a reuşit să urce pe victimă şi i-a comprimat gâtul până a survenit decesul - cât şi circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., reducând cuantumul pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a mai reţinut că, din examinarea fişei de cazier judiciar, rezultă că inculpata a comis infracţiunea din cauza dedusă judecăţii în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie, prin sentinţa penală nr. 66/1997 a Tribunalului Bihor, în executarea căreia inculpata a fost arestată la 19 decembrie 1996 şi liberată condiţionat la 3 aprilie 2001 (fila 47). S-a constatat că inculpata mai are în antecedenţă 2 condamnări pentru infracţiuni de furt calificat, pentru care i s-a aplicat 75000 lei amendă penală (sentinţa penală nr. 1096/1995 a Judecătoriei Oradea ) şi 1 an închisoare în condiţiile art. 81 C. pen. (sentinţa penală nr. 589/1996 a Judecătoriei Oradea).
Având în vedere tipul de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei, precum şi gravitatea faptei comisă de inculpată, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a valorificat în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. fiind necesară pentru a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Latura civilă a cauzei a fost just soluţionată de către instanţa de fond, inculpata nesolicitând reformarea hotărârii sub acest aspect.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpata, care a reiterat critica formulată în apel, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, faţă de circumstanţele producerii faptei şi circumstanţele sale personale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigenţele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta, cât şi în ceea ce priveşte coportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Înalta Curte apreciază că, faţă de gradul de pericol social al faptei reţinută în sarcina inculpatei, de circumstanţele reale în care aceasta a fost comisă, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatei, care a dovedit perseverenţă infracţională, reducerea pedepsei nu se justifică.
Elementele favorabile inculpatei, respectiv starea de provocare în care săvârşit fapta, precum şi atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal, au fost valorificate de instanţa de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata H.S. împotriva Deciziei penale nr. 95/ A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata H.S. împotriva Deciziei penale nr. 95/ A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 944/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
