ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 941/2010
Dosar nr. 686/32/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 186 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.Ş.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 10 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 634/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 955/II/2/2008 din data de 23 mai 2008.
S-a dispus menţinerea rezoluţiilor atacate, iar petentul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, sub numărul 1148/54/2008, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova plângerea formulată de petentul I.Ş.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 10 aprilie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 634/P/2007.
În conţinutul plângerii adresată instanţei, petentul I.Ş.C. a invocat aspecte de netemeinicie a soluţiei de netrimitere în judecată atacate, apreciind în esenţă că intimaţii, în calitatea lor de reprezentanţi ai autorităţii statului, şi-au îndeplinit abuziv atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarelor ce le-au fost repartizate spre soluţionare, favorizând astfel persoanele responsabile de neexecutarea hotărârii Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului său individual de muncă.
Prin sentinţa penală nr. 196 din 30 octombrie 2008 pronunţată în dosarul sus-menţionat, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea potentului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 423 din 6 februarie 2009, a admis recursul petentului I.Ş.C. declarat împotriva sentinţei menţionate, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Craiova.
Dosarul cauzei a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub numărul 777/54/2009.
Ca urmare a admiterii cererii formulată de petentul I.Ş.C. de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7764/1/2009, cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Bacău, dosarul cauzei înregistrându-se pe rolul acestei instanţe sub nr. 686/32/2009.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 10 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 634/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori M.S., D.V., N.C., A.N., D.C., faţă de inspectorul de poliţie P.C. şi subcomisarul de poliţie P.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, neglijenţă în serviciu şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 246, 249 şi 264 C. pen.
Pentru a se dispune această soluţie, s-a reţinut că petentul I.Ş.C. a formulat plângere penală împotriva inspectorului de poliţie P.C., subcomisarului de poliţie P.I. şi faţă de magistraţii procurori M.S., D.V., N.C., A.N. şi faţă de prim-procurorul D.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 246, art. 249 şi de art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că a formulat plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva conducerii SC P. SA, deoarece a refuzat să respecte hotărârea Curţii de Apel Piteşti prin care s-a anulat Decizia emisă de Schela de petrol Stoina, prin care s-a dispus anularea contractului său de muncă, cu consecinţa reintegrării sale în muncă şi plata drepturilor băneşti.
Petentul a susţinut că ofiţerii de poliţie şi procurorii care au adoptat soluţiile în dosar şi-au îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu.
Din probatoriul administrat, s-a reţinut că, în Dosarul nr. 6308/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, au fost efectuate acte de cercetare penală la sesizarea petentului I.Ş.C. faţă de făptuitorul C.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia din 25 mai 2000, procurorul D.V. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivarea soluţiei s-a reţinut, pe de o parte, că petentul I.Ş.C. nu s-a prezentat la G.P.S. Stoina pentru a lua în primire postul vacant de jurist, iar pe de altă parte, cu ocazia audierii, acesta a declarat că renunţă la plângerea penală formulată împotriva conducerii sucursalei P. Craiova.
Împotriva rezoluţiei nr. 6308/P/1999 petentul a declarat că nu a formulat plângere.
În Dosarul penal nr. 1336/P/2003 au fost efectuate acte premergătoare, urmare a plângerii penale din 14 decembrie 2002 formulată de petentul I.Ş.C. împotriva organelor de conducere ale S.N.P. P. Sucursala Craiova.
Cercetările penale au fost efectuate de inspectorul de poliţie P.C. din cadrul I.P.J. Dolj - Serviciul de investigare a fraudelor, care a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmării penale din 19 martie 2004.
Prin rezoluţia din 19 aprilie 2004, procurorul M.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarele G.C. şi M.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. şi faţă de făptuitorii C.N., D.I. şi D.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 1854 din 15 aprilie 2005, Judecătoria Craiova a admis plângerea petentului I.Ş.C., a desfiinţat rezoluţia nr. 1336/P/2003 din 19 aprilie 2004 şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori, urmând a se verifica dacă şi cum au fost restructurate Sucursala P. Craiova şi S.S. prin observarea documentelor legate de această restructurare.
Împotriva soluţiei instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a declarat recurs, motivele de recurs fiind formulate de către procurorul N.C.
Cauza a fost strămutată de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Hunedoara care, prin Decizia nr. 221/R din 4 aprilie 2006, a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
După restituire, actele de cercetare penală au fost efectuate de subcomisarul P.I. care, la data de 02 februarie 2007, a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluţia din 20 aprilie 2007, procurorul A.N. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii C.N., D.I., C.D. şi D.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar faţă de făptuitoarele G.C. şi M.E. pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva soluţiei a formulat plângere I.Ş.C., care a fost respinsă de primul procuror D.C. prin rezoluţia nr. 2005/2/2007.
Soluţia a fost contestată la Judecătoria Craiova, aflată în prezent pe rolul acestei instanţe (Dosarul nr. 24886/215/2007).
Pentru a se dispune soluţia de neînceperea a urmăririi penale, în considerentele rezoluţiei din 10 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 634/P/2007 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a reţinut că nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele constitutive ale faptelor penale reclamate de I.Ş.C., pretins a fi fost săvârşite de către ofiţerii de poliţie şi magistraţii procurori.
Faptul că instanţa de judecată a admis plângerea formulată de petent nu este de natură să conducă la concluzia că procurorul ce a adoptat soluţia în cauză a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată, ulterior, prin rezoluţia nr. 955/11/2/2008 din 23 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins plângerea formulată de petentul I.Ş.C.
Analizând plângerea formulată de petent, în baza art. 278 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că în mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a stabilit că infracţiunile imputate intimaţilor procurori şi ofiţeri de poliţie nu există.
Astfel, s-a reţinut că actele premergătoare efectuată în cauză nu confirmă susţinerile petentului, referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către intimaţi, cu prilejul efectuării actelor de cercetare penală, emiterii soluţiilor de netrimitere în judecată şi redactării motivelor de recurs adresate instanţei de control judiciar.
Analizând în concret natura criticilor invocate de petent în plângerea sa, instanţa de fond a constatat că acestea reprezintă în realitate nemulţumiri ale petentului faţă de actele procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de persoanele reclamate de către acesta.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile legale, actele procurorului nu pot fi supuse unui examen de legalitate şi temeinicie decât în cadrul controlului intern declanşat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, şi ulterior în cadrul controlului judecătoresc, în condiţiile prev. de art. 2781 C. proc. pen., neputând face obiectul unei cercetări penale.
S-a mai reţinut că, eventualele încălcări ale normelor de drept procesual şi/sau substanţial de către organul de cercetare penală sau de procuror cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, pot fi analizate şi constatate exclusiv prin parcurgerea procedurilor reglementate prin dispoziţiile art. 275-2781 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, petentul a declarat prezentul recurs.
În cererea de recurs nu este menţionată nicio critică de netemeinicie ori nelegalitate a sentinţei şi citat fiind, recurentul nu s-a prezentat la instanţa de recurs şi nici nu a depus motive scrise de recurs ori concluzii scrise.
În lipsa unor motive de recurs ale petentului, Înalta Curte urmează a examina din oficiu rezoluţiile şi sentinţa atacate, reţinând următoarele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 634/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petent, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
În consecinţă, examinând din oficiu rezoluţiile atacate, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale şi a plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că actele procurorului nu pot fi supuse unui examen de legalitate şi temeinicie decât în cadrul controlului intern, declanşat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, şi ulterior în cadrul controlului judecătoresc în condiţiile prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., neputând face obiectul unei cercetări penale, iar eventualele încălcări ale normelor de drept procesual şi/sau substanţial de către organul de cercetare penală sau de procuror cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, pot fi analizate şi constatate exclusiv prin parcurgerea procedurilor reglementate prin dispoziţiile art. 275 - 2781 C. proc. pen. şi nu prin plângerea penală formulată împotriva persoanelor care au dispus o anumită soluţie.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.Ş.C. împotriva sentinţei penale nr. 186 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.Ş.C. împotriva sentinţei penale nr. 186 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4453/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Penal. Infracţiuni la regimul... → |
|---|
