ICCJ. Decizia nr. 1514/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1514/2010
Dosar nr. 2917/1/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionara C.R.I. (fostă C.) a formulat plângere împotriva numiţilor S.A.M. - procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti, S.A. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (fost procuror în cadrul Serviciului Teritorial Bucureşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie), A.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, B.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, I.N.B. - fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, C.G. - fost judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi R.S. - procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Bucureşti, solicitând efectuarea de cercetări faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. şi art. 323 C. pen., respectiv art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. şi art. 323 C. pen.
Persoana vătămată a arătat că magistraţii susmenţionaţi, „prin modalitatea de soluţionare a plângerii penale … ” i-au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, respectiv „dreptul la vot, dreptul la proprietate şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică” şi a invocat în acest sens ordonanţele nr. 764/D/P/2006, nr. 11/P/2006, nr. 1156/II/2/2007, nr. 2571/P/2005 şi rezoluţiile nr. 4989/P/2006 şi nr. 909/P/2008.
Actele premergătoare efectuate au stabilit următoarele:
La data de 30 martie 2006, prin ordonanţa nr. 11/P/2006 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti (procuror S.A.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, întrucât fapta nu există.
De asemenea, prin aceeaşi ordonanţă s-a mai dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Biroului de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în vederea efectuării de cercetări faţă de C.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 lit. a)) din Legea nr. 656/2002.
La data de 29 februarie 2008, prin rezoluţia nr. 1156/II/2/2007 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti (procuror şef S.A.M.), în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de C.R.I. împotriva ordonanţei nr. 11/P/2006 din 30 martie 2006, ca neîntemeiată.
Prin ordonanţa nr. 764/D/P/2006 din 21 februarie 2008 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bucureşti (procuror R.S.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, precum şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzută de art. 292 C. pen. şi art. 215 alin. (3) C. pen.
La data de 31 iulie 2007, prin rezoluţia nr. 4989/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (procuror I.N.B.) a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. şi art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.
Prin ordonanţa nr. 2571/P/2005 din 24 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (procuror A.C.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul C.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen., precum şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe numitul C.C. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în vederea efectuării de cercetări faţă de acesta pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen. şi art. 292 C. pen.
La data de 28 octombrie 2008, prin rezoluţia nr. 909/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (procuror B.R.), în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 292 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 1547/P/2009 din 1 februarie 2010 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A.M. - procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti şi S.A. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (fost procuror la Serviciul Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. şi art. 323 C. pen., întrucât faptele nu există.
De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, I.N.B. - fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, C.G. - fost judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, B.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi R.S. - procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. şi art. 323 C. pen., cu motivarea că faptele nu există.
Împotriva rezoluţiei din februarie 2010 date de procur, petenta a formulat plângere care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Procurorul şef al acestei secţii, prin rezoluţia nr. 2355/1199/II/2/2010 din 26 martie 2010, a respins plângerea ca neîntemeiată, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
În esenţă, a reţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată faţă de magistraţii reclamaţi este legală şi temeinică, aceştia neputând să răspundă penal pentru soluţiile adoptate în cauzele pe care le-au avut spre instrumentare atât timp cât s-au bazat pe interpretarea normelor legale şi pe propria convingere.
Împotriva acestei rezoluţii petenta a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Reiterând motivele exprimate anterior în plângerea iniţială şi apoi în cea adresată ierarhic sistemului Ministerului Public, consideră că magistraţii reclamaţi se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care a depus plângere penală, iar actele premergătoare sunt insuficiente pentru a demonstra vinovăţia acestora.
Solicită admiterea plângerii împotriva soluţiei procurorului şi începerea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Plângerea este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.
Petenta a formulat plângerea considerând că instrumentarea defavorabilă a unor cauze penale cu care a învestit organele Ministerului Public reprezintă o încălcare a prevederilor art. 25, 246, 247, 248, 2481 C. pen. în condiţiile în care procurorii intimaţi s-au asociat în vederea comiterii infracţiunilor enumerate mai sus.
Magistraţii reclamaţi au instrumentat cauzele penale cu care au fost investiţi cu respectarea cadrului legal, pronunţând soluţii în deplin acord cu atribuţiunile profesionale. Nemulţumirile petentei pot constitui obiectul, în cadrul unor căi de atac, în fiecare cauză în parte.
Actele premergătoare efectuate au relevat că nu există indicii din care să rezulte comiterea vreunei fapte penale de către procurorii pentru care s-a formulat plângere penală.
Având în vedere cele mai sus expuse, urmează ca plângerea petentei C. (fostă C.) R.I. să fie respinsă ca neîntemeiată, iar aceasta obligată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C. (fostă C.) R.I. împotriva rezoluţiei nr. 1547/P/2009 din 1 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1901/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2290/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
