ICCJ. Decizia nr. 1622/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1622/2010
Dosar nr. 3549/1/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea din 8 aprilie 2010 petentul N.O. în baza art. 2781 C. proc. pen. a cerut, în esenţă, desfiinţarea Ordonanţei nr. 947/P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de magistraţii procurori D.C. din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, B.I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, G.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi faţă de magistraţii judecători D.C. şi M.B., judecătoare la Judecătoria Timişoara, şi respectiv, Tribunalul Timiş pentru infracţiunile prev. de art. 246, 247, 249, 2481, 2531, 250 şi 264 C. pen.
Din examinarea ordonanţei menţionate rezultă că în cauză s-au efectuat cercetări prealabile faţă de magistraţii intimaţi, la plângerea petentului, iar în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, aşa constatându-se că faptele reclamate nu există.
Plângerea petentului nu este fondată.
Din actele premergătoare rezultă că petentul N.O., alături de numiţii D.C. şi F.N.I., a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara prin rechizitoriul 8811/P/2006 pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. şi art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002.
Ceea ce îl nemulţumeşte pe petent este împrejurarea că a fost trimis în judecată şi judecat pentru comiterea de infracţiuni. Nu rezultă că inculpatul a fost cercetat abuziv.
Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Aşa fiind, imputarea făcută de petent pentru faptul că a fost trimis în judecată şi judecat de magistraţi, nu este justificată, actul de justiţie nefiind exercitat în nume propriu. Pe de altă parte, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi procurorul pot exercita căi de atac conform art. 129 din Constituţie.
Aceasta fiind singura modalitate de control a hotărârilor judecătoreşti.
Prin urmare, Curtea constată că ordonanţa de netrimitere în judecată a magistraţilor este legală şi temeinică, astfel că în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea petentului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.O. împotriva Ordonanţei nr. 947/P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1047/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1051/2010. Penal → |
|---|
