ICCJ. Decizia nr. 1651/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1651/2010
Dosar nr. 6815/1/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin rezoluţia din 20 mai 2010 în Dosarul nr. 499/P/2010, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori B.C.A., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Jiu, de P.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi de T.S., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
Pentru a dispune astfel, organul judiciar, verificând plângerea petentului prin care se sesiza că procurorii ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu prilejul instrumentării Dosarelor nr. 5/P/2007, nr. 97/P/2010 şi nr. 1177/P/2010, în acestea el având calitatea de persoană vătămată, pentru că făptuitorii S.M., B.I., salariaţi de la B.C.R. - Filiala Gorj. S.M., prin intermediul SC A. SRL ar fi retras suma de 2.500.000.000 RON din contul deschis la Filiala Gorj a B.C.R. deşi cu contribuise la asociere, la 12 decembrie 2003, cu complicitatea funcţionarilor bancari, şi-a scos de sub garanţie imobilul proprietate, bunurile societăţii, garantând cu bunuri ale SC E.R. SA, aceiaşi salariaţi nu au recuperat creditul din sume disponibile sau din executări şi l-au notificat că la 25 ianuarie 2007 îi vor vinde, la licitaţie, apartamentul.
În continuare, petentul a sesizat că B.A., asociat la SC C.E. SRL Târgu-Jiu, lichidator judiciar în dosarul de faliment, ar fi contractat creditori ai firmei lui pentru a le solicita intrarea ei în faliment, deşi prin hotărâri pronunţate în recurs s-au respins unele cereri ale creditorilor, aceeaşi i-ar fi permis lui B.I. să efectueze compensaţii reciproce către SC E.R. SA şi SC M.G. SRL Bucureşti, el fiind avocatul ambelor, a înstrăinat bunuri ale debitoarei după deschiderea procedurii falimentului în 01 martie 2006 şi a facilitat încheierea către societatea din Bucureşti a unui spaţiu de producţie la tarif derizoriu.
Petentul şi-a completat plângerea cu susţinerea că B.A. i-a pretins administratorului SC B.T. SRL - R.L. - 50.000 euro pentru a-i uşura cumpărarea unui utilaj SNG.
Procurorul B.C.A., prin ordonanţa nr. 5/P/2007 din 02 aprilie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de B.A. Aceeaşi soluţie s-a dat şi faţă de S.M. şi B.I., cauza fiind disjunsă pentru alţii sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 246 C. pen.
Plângerea petentului formulată la instanţa competentă a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 239 din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Gorj. Recursul petentului a fost admis şi cauza s-a trimis spre competentă soluţionare, la instanţa supremă.
Procurorul P.C., prin ordonanţa nr. 97/P/2010 din 25 februarie 2010, în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.I. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, reţinând că plăţile şi compensările despre care susţinea petentul, s-au efectuat pe baza relaţiilor comerciale, vânzările de active au avut la bază licitaţii aprobate de conducerea creditorilor şi de judecătorul sindic.
Şi în această ordonanţă a existat dispoziţia disjungerii pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu în ce-i priveşte pe B.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. şi faţă de B.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Procurorul T.S., în Dosarul nr. 1177/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin rezoluţia din 01 martie 2010, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. b) acelaşi cod.
Procurorul ierarhic, prin rezoluţia din 31 martie 2010 a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului.
Rezoluţia din 20 mai 2010 a reţinut că petentul nu a dat indicii că în cauzele soluţionate de magistraţii procurori, aceştia ar fi săvârşit abuzuri în contra intereselor sale, presupunerile nu au avut suport probator sau nu au indicat vreo situaţie probată, actele premergătoare neevidenţiind elemente de fapt care să confirme, în sarcina procurorilor neexistând faptele sesizate.
Prin rezoluţia din 13 iulie 2010 în Dosarul nr. 5879/2725/II-2/2010, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 499/P/2010.
Petentul, la data de 12 august 2010, a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (fila 8 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - plic poştal).
Plângerea de faţă este tardivă pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Este de amintit că în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Pe de altă parte, art. 278 alin. (3) din acelaşi cod, prevede că în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 275 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Alin. (2) al textului prevede că în cazul în care procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a soluţionat plângerea în termenul precizat în art. 277, termenul prevăzut curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Raportând cauzei aceste texte de procedură penală, din verificarea lucrărilor dosarului se constată că rezoluţia din 20 mai 2010 emisă în Dosarul nr. 499/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, i-a fost comunicată petentului la 02 iunie 2010, la domiciliul său, respectiv Târgu-Jiu, Aleea Amaradia, judeţul Gorj (fila 7 dosar parchet).
Plângerea lui T.I. formulată la procurorul şef de secţie a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia din 13 iulie 2010, comunicată petentului la 26 iulie 2010 (fila 11 acelaşi dosar).
Petentul a formulat plângere la instanţa supremă, la 12 august 2010 (fila 8 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plic), astfel aceasta fiind tardivă, ultima zi în care putea fi formulată fiind 13 iulie 2010.
În cauză, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1), (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale, se porneşte de la ziua menţionată în actul care a provocat curgerea termenului, nesocotindu-se ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.
Prin natura sa, termenul este peremptoriu, adică înăuntrul său un anumit act trebuie îndeplinit imperativ, depăşirea lui atrăgând nulitatea actului, sens în care, prin art. 185 alin. (1) C. proc. pen. s-a reglementat că nerespectarea termenului pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din exerciţiul dreptului.
Astfel, termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) şi în art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., pentru exercitarea căii de atac a plângerii contra rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la calea de atac şi respingerea ei ca tardivă.
Rezolvarea problemei de drept expusă mai sus a fost dată şi de Decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, publicată în M. Of., Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009 într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 4142 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului va fi respinsă ca tardivă.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluţiei din 20 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 499/P/2010.
Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1267/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1271/2010. Penal → |
|---|
