ICCJ. Decizia nr. 1666/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1666/2010
Dosar nr. 5022/1/2010
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la data de 21 iulie 2009, persoana vătămată SC G.B.I. SRL prin reprezentant legal B.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a deputatului V.D.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 206 C. pen. art. 250 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 292 C. pen.
Din conţinutul plângerii rezultă că la data de 23 iunie 2009 deputatul V.D.O. a formulat interpelarea din 29 iunie 2009 adresată Ministerului Transportului şi Infrastructurii.
Obiectul interpelării l-a constituit „clarificarea modului în care parcarea de peste 2000 metri pătraţi situată în apropierea Gării din Iaşi a fost închiriată cu o sumă derizorie”.
Susţine petiţionara că în cadrul interpelării, deputatul a adus la cunoştinţa Ministerului Transportului şi Infrastructurii informaţii false în condiţiile în care SC G.B.I. SRL a dat comunicat în cotidianul local „Bună ziua Iaşi” atât în ediţiile tipărite cât şi în ediţiile online.
Până la şedinţa de licitaţie prin care petiţionara a adjudecat parcarea, aceasta a mai fost scoasă la licitaţie de cel puţin 4 ori, la aceeaşi instanţă şi prin aceeaşi procedură.
Se arată, de asemenea că, toate înscrisurile dovedesc că adjudecarea s-a făcut în condiţiile legii astfel că, afirmaţiile deputatului V.D.O. sunt nefondate, şi faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor la care s-a făcut referire.
Urmare actelor efectuate în cauză, prin rezoluţia nr. 949/P/2009 din 7 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 C. proc. pen. Raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 209 alin. (3) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de deputatul O.D.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie prevăzute de art. 206 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. şi fals în declaraţii prevăzut de art. 292 C. pen.
În esenţă procurorul reţine că în opiniile pe care şi le exprimă în exercitarea mandatului de deputat, acesta este apărat de o imunitate consacrat constituţional şi statuată prin art. 22 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor. Dispoziţiile evocate au ca scop asigurarea independenţei parlamentarului în exercitarea mandatului său şi punerea sa sub protecţie faţă de acte sau fapte abuzive ale autorităţilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice sau juridice.
În atare condiţii manifestarea deputatului nu excede conţinutului specific al mandatului său astfel că faptele reclamate nu există.
Prin rezoluţia nr. 4007/1899/II/2/2010 din 5 mai 2009 dată de procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de SC G.B.I. SRL împotriva rezoluţiei nr. 949/P/2009 din 7 aprilie 2010.
Împotriva soluţiei adoptate de procuror petiţionara a formulat, conform art. 2781 C. proc. pen. plângere la instanţa competentă solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând plângerea în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză că obiectul interpelării deputatului V.D.O. l-a constituit clarificarea modului în care parcarea de peste 2.000 metri pătraţi situată în apropierea Gării din municipiul Iaşi a fost încheiată, după părerea sa cu o sumă derizorie în condiţiile în care preţul de pornire la licitaţie a fost micşorat de patru ori în mai puţin de un an, fără nicio justificare.
SC G.B.I. SRL a adjudecat licitaţia publică pentru suma de 7.500 lei/lună plus TVA în condiţiile în care CFR a cerut locatarilor din zonă câte 200 lei/lună pentru un loc de parcare.
S-a considerat că preţul de pornire la licitaţie a fost, după părerea deputatului O.D.V. foarte mic.
Pe de altă parte licitaţia la care deputatul a făcut referiri în interpelarea sa adresată Ministerului Transportului şi Infrastructurii a constituit obiectul unei campanii de presă, mai multe instituţii media apreciind că preţul la care a fost adjudecată parcarea este mai mic decât cel real.
În atare condiţii, cum deputatul V.D.O. a formulat interpelarea adresată Ministerului Transportului şi Infrastructurii în calitatea pe care o deţinea solicitând date legate de procedura licitaţiei - acestea constituind de altfel, astfel cum rezultă din lucrările dosarului şi al unei campanii de presă nu pot fi reţinute în opinia sa săvârşirea vreunei fapte penale.
Solicitarea sa de a verifica existenţa unei nereguli de către organele abilitate nu putea fi circumscrisă unei exercitări abuzive a funcţiei şi cu atât mai puţin o purtare abuzivă din partea sa.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC G.B.I. SRL împotriva rezoluţiei nr. 949/P/2009 din 7 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Se va menţine rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC G.B.I. SRL împotriva rezoluţiei nr. 949/P/2009 din 07 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2194/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
