ICCJ. Decizia nr. 1713/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1713/2010
Dosar nr. 7078/1/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31 august 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionara S.G.G. împotriva rezoluţiei procurorului dată în Dosarul nr. 407/P/2010 şi rezoluţia procurorului ierarhic superior nr. 6643/3097/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din analiza actelor şi înscrisurilor existente la dosar rezultă că Dosarul de urmărire penală nr. 407/P/2010 are ca obiect sesizările formulate de S.G.G. împotriva judecătorilor C.Ş., V.G. şi G.N. din cadrul Curţii de Apel Ploieşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 271 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.; A.S. şi D.Ş. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, M.P. din cadrul Judecătoriei Găeşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
Prin rezoluţia din 23 iunie 2010 dată în dosarul de urmărire penală mai sus menţionat, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.Ş., V.G. şi G.N. din cadrul Curţii de Apel Ploieşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 264, art. 271, art. 289 C. pen.; A.S. şi D.Ş. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, M.P. din cadrul Judecătoriei Găeşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
S-a reţinut că petiţionara S.G. a fost parte într-o cauză civilă - Dosarul de fond nr. 2699/1990 al Judecătoriei Găeşti - care s-a format pe baza unei cereri de chemare în judecată a cărei titulară este, dar care nu a fost semnată. Procesul civil, astfel declanşat, s-a încheiat în anul 1996, S.G. fiind prezentă, ca reclamantă, pe întreg parcursul, atât la instanţa de fond, cât şi în căile de atac, ordinare şi extraordinare, pe care le-a exercitat, în mare parte având angajat şi apărător.
La data de 13 octombrie 2005, S.G. a promovat o acţiune în instanţă prin care a solicitat anularea primului act de procedură din procesul civil iniţiat în anul 1990 şi finalizat în anul 1996, reprezentat de cererea de chemare în judecată la care s-a făcut referire, precum şi a celorlalte acte de procedură ulterioare, motivat prin lipsa semnăturii.
Acţiunea astfel formulată a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 1139 din 21 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Găeşti, soluţie întemeiată pe incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 133 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 108 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Apelul formulat în cauză de S.G. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 163 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa, la fel ca şi recursul prin decizia nr. 861 din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
În contextul astfel conturat, S.G., prin plângerea împotriva judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti, susţine că aceştia nu aveau nici o competenţă să se pronunţe asupra modului în care s-a soluţionat şi s-a desfăşurat judecarea fondului cauzei în Dosarul nr. 2699/1990 al Judecătoriei Găeşti şi că prin modul în care au soluţionat Dosarul nr. 4616/42/2006 au lipsit-o de un recurs echitabil.
În ceea ce priveşte pe judecătorii de la Judecătoria Găeşti şi Tribunalul Dâmboviţa, care au soluţionat la fond şi în apel dosarul având ca obiect acţiunea, formulată în anul 2005, pentru anularea cererii de chemare în judecată din anul 1990, aceştia sunt acuzaţi că au apreciat arbitrar că respectiva cerere „nesemnată de nimeni” nu este nulă.
În motivarea rezoluţiei procurorului s-a arătat că aspectele care fac obiectul plângerilor formulate de petiţionară împotriva judecătorilor mai sus menţionaţi, nu au acoperire decât în refuzul lui S.G. de a accepta o hotărâre definitivă ce conţine soluţia adoptată în deplină concordanţă cu instanţele sesizate succesiv în respectiva cauză.
Întrucât din cele prezentate nu a rezultat existenţa unor fapte penale săvârşite de judecătorii vizaţi prin plângerile formulate de S.G., în legătură cu soluţionarea acţiunii în anulare care a făcut obiectul Dosarelor nr. 1846/2005 al Judecătoriei Găeşti, nr. 1014/2006 al Tribunalului Dâmboviţa şi nr. 4616/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
Plângerea formulată de petiţionară la procurorul ierarhic superior a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia din 27 iulie 2010 dată în Dosarul nr. 6643/3097/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, confirmând astfel soluţia de neînceperea urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 407/P/2010 al aceleiaşi unităţi de parchet.
Împotriva rezoluţiilor mai sus menţionate, în termen legal, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petiţionara criticând soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimaţii judecători, reiterând motivele formulate în plângerea penală iniţială.
Analizând plângerea formulată de petiţionara S.G.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia adoptată prin rezoluţia nr. 407/P/2010 din 23 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi menţinută prin rezoluţia nr. 6643/3097/II/2/2010 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate.
Intimaţii judecători Ş.C., G.V., N.G., S.A., Ş.D. şi P.M. şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu iar soluţiile adoptate corespund probelor administrate în cauză.
De altfel, se constată că într-adevăr aspectele care fac obiectul plângerilor formulate de petiţionară împotriva intimaţilor judecători nu au acoperire decât în refuzul acesteia de a accepta o hotărâre definitivă ce conţine o soluţie adoptată în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale, pronunţată de instanţele sesizate succesiv cu respectiva cauză.
Faptul că petiţionara este nemulţumită de soluţiile adoptate de intimaţi nu justifică tragerea la răspundere penală a acestora aşa cum solicită petiţionara, ea având posibilitatea să uzeze de căile de atac prevăzute de lege.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului nu se desprind elemente de natură penală, iar faptul că petiţionara este nemulţumită de soluţiile pronunţate de intimaţi nu poate fi asimilat cu elementul material al laturii obiective al vreunei infracţiuni.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 2781 al. 8 lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea formulată de petiţionară, ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara S.G.G. împotriva rezoluţiei nr. 407/P/2010 din 23 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3351/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2541/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
