ICCJ. Decizia nr. 134/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

Prin sentința penală nr. 53/S din data de 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov s-au dispus următoarele:

în baza art. 332 C. proc. pen. respinge cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii și a completării urmăririi penale, formulată de apărătorul inculpaților Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D., Ș.M.L. și Ș.M.

în baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile de trafic de minori și .respectiv, de complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001, și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, raportate la art. 14 din aceeași lege, în infracțiunile de trafic de minori și de complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și respectiv, de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 alin. (1) și (3) teza I din același act normativ, cu modificările ulterioare;

în baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) condamnă pe inculpatul Ș.Ș.M., fiul lui Ș. și M., la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare,pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001,condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de organizare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 4 C. pen., condamnă pe inculpatul Ș.Ș.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (9 acte materiale);

în baza art. 293 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la art. 4 C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 4 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals privind identitatea.

în baza art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la art. 4 C. pen. condamnă pe inculpatul Ș.Ș.M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept.

în baza art. 261 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe același inculpat la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasa.

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiate pedepsele de 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, aplicate în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, instigare la fals privind identitatea, de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept, și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (2) C. pen., și de art. 261 alin. (1) C. pen.

Pune în vedere inculpatului Ș.Ș.M. dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

în baza art. 33 lit. a) C. pen., a art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 5 ani închisoare aplicate inculpatului Ș.Ș.M. în baza prezentei sentințe urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului Ș.Ș.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 350 C. proc. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, începând cu data de 09 februarie 2003 și până în data de 02 martie 2005 inclusiv.

în baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) condamnă pe inculpatul F.C.N., fiul lui K. și A.M., la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de organizare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. 1 lit. a), e), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 4 C. pen., condamnă pe inculpatul F.C.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (8 acte materiale);

în baza art. 293 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la art. 4 C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

în baza art. 261 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă.

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiate pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare aplicate în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, instigare la fals privind identitatea, și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., și de art. 261 alin. (1) C. pen.

Pune în vedere inculpatului F.C.N. dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

în baza art. 33 lit. a) C. pen., a art. 34 lit. b) C. pen. dispune contopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 5 ani închisoare aplicate inculpatului F.C.N. în baza prezentei sentințe urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului F.C.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 350 C. proc. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive a acestuia. începând cu data de 09 februarie 2003 și până în data de 02 martie 2005 inclusiv.

în baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) condamnă pe inculpata F.M.D., fiica lui Ș. și M., la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, condamnă pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de organizare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 4 C. pen., condamnă pe inculpata F.M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (8 acte materiale);

în baza art. 293 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la art. 4 C. pen. condamnă pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicate în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

Pune în vedere inculpatei F.M.D. dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

în baza art. 33 lit. a) C. pen. a art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 4 ani închisoare aplicate inculpatei F.M.D. în baza prezentei sentințe urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei F.M.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 350 C. proc. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reținerii și arestării preventive a acesteia, începând cu data de 09 februarie 2003 și până în data de 02 martie 2005 inclusiv.

în baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) condamnă pe inculpata Ș.M.L. (fostă B.), fiica lui A. și V., la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, condamnă pe aceeași inculpată la o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru complicitate la organizarea săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 4 C. pen., condamnă pe inculpata Ș.M.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (5 acte materiale);

Pune în vedere inculpatei Ș.M.L. dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

în baza art. 33 lit. a) C. pen., a art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 4 ani închisoare aplicate inculpatei Ș.M.L. în baza prezentei sentințe urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei Ș.M.L. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 350 C. proc. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reținerii și arestării preventive a acesteia începând cu data de 09 februarie 2003 și până în data de 02 martie 2005 inclusiv.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) condamnă pe inculpata Ș.M., fiica lui V. și M., la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 293 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpata Ș.M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept.

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept, susmenționată;

în baza art. 33 lit. a) C. pen., a art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, aplicate inculpatei Ș.M. în baza prezentei sentințe urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

în baza art. 7I C. pen., interzice inculpatei Ș.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 350 C. proc. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reținerii și arestării preventive a acesteia începând cu data de 09 februarie 2003 și până în data de 02 martie 2005 inclusiv.

în baza art. 350 C. proc. pen. menține măsura preventivă a obligării inculpaților Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D., Ș.M.L., Ș.M. de a nu părăsi țara.

în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea specială a următoarelor bunuri aparținând inculpaților și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 09 februarie 2003 - cu excepția bunului indicat la poziția nr. 64 din prezenta hotărâre, cu privire la care se dispune confiscarea contravalorii - după cum urmează:

1. un laptop ambalat marca A.;

2. un rotopercutor S.;

3.o trusă auto incompletă;

4. un șlefuitor H.;

5. o plită electrică S.;

6. un CD player P.;

7. o trusă scule auto F.;

8. două truse corp iluminat T.;

9. două seturi cd;

10. două seturi corp iluminat S.;

11. două interfoane E.;

12. un aparat proiector P.;

13. un șah cu piese metalice;

14. o statuie femeie șezând;

15. un ceas S.;

16. un casetofon auto C.;

17. un casetofon K.;

18. o trusă fier călcat U.A.;

19. două seturi chei fixe F.;

20. o cască motociclist;

21. o plită electrică E.;

22. două oglinzi;

23. un volan M.;

24. un set pedale auto M.;

25. treizeci și trei discuri abrazive;

26. un aparat foto C.;

27. un aparat foto M.;

28. un aparat foto M.;

29. un aparat foto N.;

30. o instalație pentru pom de iarnă;

31. două curele transmisie F.;

32. un disc ambreiaj;

33. un ferodou;

34. douăzeci și unu casete video;

35. șapte casete DVD;

36. douăzeci cd-uri;

37. o pereche pantofi A.;

38. o pereche pantofi N.;

39. o pereche bocanci N.;

40.un chit de fixare M.;

41. două truse chei yală;

42. o pereche pantofi bărbătești G.;

43. două telescoape auto B.;

44. un cuptor electric de gătit S.;

45. două ceasuri R. în bibelou de sticlă;

46. 1 sticlă vin J.G.;

47. o sticlă vin L.;

48.1 un radio casetofon cu cd player;

49. 2 un robot de bucătărie;

50. o pereche ghete marca S.;

51. o trusă auto N.;

52. o trusă auto F.;

53. optsprezece cd-uri;

54. o hotă marca S.;

55. o oală inox de cca 61;

56. o lampă electrică P.L.;

57. un ceas de culoare maro;

58. o mașină cusut S. împachetată;

59. o vază flori culoare verde;

60. o stație de amplificat marca M.;

61. un DVD player marca P.;

62. trei casete DVD;

63. un aparat cilindric amplificator D.;

64. un binoclu marca B.&L. - contravaloarea acestuia;

65. patru bucăți midinete pentru pescuit;

66. patru tuburi silicon auto pentru bord;

67. un rotroproiector și piese aferente;

68. o narghilea pentru fumat;

69. un casetofon auto marca C. ;

70. o statuie ce reprezintă o femeie, bust;

71. un set cratițe teflon, patru bucăți;

72. un set siguranțe electrice automate;

73. treizeci și șase discuri abrazive;

74. o cutie tablă șah cu piese metalice;

75. un set tacâmuri de bucătărie;

76. o sticlă de vin ambalată în cutie de lemn;

77. două perechi pantofi mărcile N. și P.;

78. patru seturi mingi de golf;

79. o sticlă whisky - fără conținut;

80. o sticlă șampanie P. de 3 l;

81. două cutii plăcuțe frână P.;

82. un transformator marca D.;

83. o instalație electrică pentru brad marca D.;

84. o geantă de voiaj aparținând lui F.D. în buzunarul căreia se află un carnețel;

85. o trusă de chei diferite marca N.;

86. patru legături diverse conținând în total 37 de chei de diferite tipuri și mărimi;

87. o mini - stație emisie-recepție marca C.;

88. un carnețel cu coperte albastre;

89. mai multe bucăți de hârtie cu diverse însemnări;

90. un spray paralizant G.L.;

91. un robinet din metal alb cromat.

Dispune restituirea către inculpați a următoarelor bunuri: 3 bucăți sticle de vin L. (șampanie), 11 bucăți cuțite de diferite mărimi, 2 bucăți casete video, 12 bucăți bibelouri din plastic transparent, (11 bucăți tip cuburi și 1 bucată reprezentând turnul E.).

Constată că părțile vătămate M.A.N., P.F.A., B.E.L. și F.A.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 500 de lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpații Ș.Ș.M., Ș.M.L., și de la comunicare cu inculpații F.C.N., F.M.D., Ș.M. și cu părțile vătămate M.A.N., P.F.A., B.E.L. și F.A.M.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

începând din anul 1995, inculpatul Ș.Ș.M. s-a deplasat în Franța unde s-a ocupat cu comiterea de infracțiuni de furt din magazine, în diverse localități, fiind cunoscut în evidențele poliției franceze ca autor al mai multor sustrageri de bunuri (unele prin degradarea dispozitivelor de alarmă aplicate pe mărfuri). Același inculpat a inițiat - în întreaga perioadă anterioară datei intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001 - organizarea unei rețele de persoane care se ocupa exclusiv cu săvârșirea de infracțiuni de furt diferite produse din magazine din diverse localități din Franța.

începând cu anul 1999 această activitate de organizare și conducere a acestei grupări a fost susținută și de inculpatul F.C.N. (devenit ulterior cumnatul inculpatului Ș., prin căsătoria cu sora acestuia, inculpata F.M.D.).

Astfel, inculpații foloseau cetățeni români cu o situație financiară precară, pe care fie îi racolau în Franța dintre persoanele lipsite de mijloace materiale, fie îi contactau în țară la Baia Mare, în perioadele în care se aflau în România si pe care îi instruiau cum să sustragă bunurile din magazine (după ce în prealabil inculpatul Ș.Ș.M. decupla alarma acestor bunuri). Apoi bunurile sustrase erau ascunse sub haine, iar ulterior cei ce le sustrăgeau se întâlneau cu inculpatul Ș. într-un loc stabilit în prealabil. O parte erau valorificate de către inculpat unor clienți în Franța, iar o altă parte erau trimise în România mamei sale, inculpata Ș.M., care avea cunoștință despre specificul activităților familiei sale în Franța.

Inculpatul instruia aceste persoane cum să procedeze în situația în care urmau să fie prinse în flagrant de către poliția franceză, indicându-li-se să se prezinte cu date de identitate false.

Din rețeaua organizată și condusă de inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. mai făceau parte și inculpatele F.M.D. și Ș.M. (sora, respectiv mama inculpatului Ș.Ș.M.). Inculpata F.M.D. s-a ocupat în cursul anului 1999, cu comiterea de furturi din magazine, alături de numita S.M.A. (alias I.Z.K.), ele sustrăgând în principal CD-uri cu muzică.

Profitându-se de situația grea din punct de vedere financiar în care se aflau cetățenii romani T.M.D., T.I., R.C., T.I.V. la acel moment, dintr-un motiv sau altul, aceștia au fost determinați astfel să fure pentru inculpați bunuri, promițându-li-se diferite sume de bani rezultate din vânzările ulterioare. Sus-numiții au fost găzduiți toată perioada de către inculpați, la reședințele acestora, de regulă în hoteluri situate în zona de periferie a Parisului, produsele furate fiind de regulă, electronice (combine muzicale, aparate video, aparate foto, telefoane mobile) dar și sticle cu diverse sortimente de vin, precum și obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. O parte au fost valorificate unor cetățeni francezi de către inculpați, cu împărțirea banilor rezultați din comercializare, conform unei înțelegeri anterioare cu cei care le sustrăgeau, iar o altă parte au fost trimise în țară inculpatei Ș.M.

Aceste bunuri erau furate nu doar din magazinele pariziene, ci și din alte localități, iar pașapoartele martorilor erau reținute de inculpați asupra lor pe toată durata în care sus-numiții "lucrau" pentru ei.

Inculpații le-au dat persoanelor racolate susmenționate câte un buletin de identitate aparținând unor minori din România, pe care era apoi aplicată de către inculpatul Ș.Ș.M. fotografia susnumiților, ei fiind instruiți să se prevaleze de aceste acte de identitate false atunci când vor fi surprinși în flagrant de către poliția franceză.

Aceste buletine de identitate erau procurate de către inculpați prin intermediul inculpatei Ș.M., domiciliată în mun. Baia Mare. Inculpata menționată l-a contactat pe numitul N.L., care în prealabil primise o solicitare telefonică de la inculpatul Ș.Ș.M. - aflat în Franța - cerându-i să facă rost de mai multe buletine de identitate aparținând unor minori, în schimbul a câte 250.000 lei ROL pentru fiecare act procurat. Din această sumă, 100.000 (sau mai puțin - 60.000 sau 50.000 de lei, după caz) erau plătiți de martor persoanelor minore care acceptau să-și vândă buletinele (potrivit declarațiilor inculpaților Ș.Ș.M.și Ș.M.) iar diferența era însușită de martorul N., susmenționat.

în acest mod, inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. au procurat buletinul numitului D.G.D. (actul acestuia fiind dat spre folosință apoi în Franța martorului T.M.D.), precum și buletinul numitului K.R. (minor), care a fost plasat martorului R.C.

Au mai fost procurate și buletinele mai multor minori cu identitate necunoscută intermediarului N.L., însă inculpații nu au reușit să intre în posesia actelor de identitate ale numiților O.C.G. și S.E.S., care nu au fost de acord sa le vândă aceluiași martor. în schimb, inculpații au intrat în posesia buletinului de identitate al surorii numitului O.C.G. (O.M.) pe care l-au cumpărat cu suma de 50.000 de lei ROL.

în aceeași perioada, toate persoanele care au fost determinate să sustragă pentru inculpați bunuri din magazine au fost arestate de mai multe ori de către poliția franceză, și au executat chiar pedepse privative de libertate. Potrivit instrucțiunilor primite din partea inculpaților, în situația în care martorii erau aduși în fața autorităților franceze, nu aveau voie să-i denunțe pe inculpați, aceștia sugerându-le că în caz contrar fie nu le vor mai asigura cazarea, fie susnumiții nu vor avea mijloace pentru a se întoarce în România. Motivul pentru care martorii erau instruiți să folosească identități ale unor persoane minore era acela că în Franța, pentru infracțiuni de tipul celor comise de susnumiți, persoanele cu vârsta sub 18 ani sunt predate inițial unor centre de minori (foier), ulterior - în situația comiterii repetate de infracțiuni - fiind arestate și judecate. Din centrul de minori martorii au fost învățați de către inculpați să fugă în primele 24 de ore.

Acest mod de operare a continuat să fie folosit de inculpați și după intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în anul 2002 activitatea lor infracțională desfășurându-se în următoarele împrejurări:

în perioada cuprinsă între finele lunii mai și primele zile ale lunii iunie 2002, numita R.A. i-a cunoscut - prin intermediul unui amic - pe inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N., în zona localului P.H. din mun. Baia Mare. Aceștia i-au propus martorei să se deplaseze cu ei în Franța "la furat de produse electronice sau de alt fel din magazine", promițându-i că din banii obținuți în urma vânzării acestora, martora va primi aproximativ 100 euro pe zi.

R.A.P. a povestit ulterior și colegelor sale, părțile vătămate P.F.A. (minoră în vârstă de 17 ani), B.E.L. (minoră - 17 ani) și martorei B.A.V., despre propunerea făcută de cei doi inculpați. Cele două părți vătămate susmenționate și martora au fost contactate de către inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. peste câteva zile, în incinta localului de tip fast-food din Complexul C. din același municipiu. Cei doi inculpați le-au făcut părtilor vătămate P. și B. aceeași propunere, în cadrul discuțiilor avute pe această temă punându-se și problema eliberării pașapoartelor pentru martora R., cât și pentru părțile vătămate susmenționate care erau minore la acea dată.

Partea vătămată B.E.L. a fost de acord cu propunerea făcuta de inculpați, atrăgându-le însă atenția că era minoră și pașaportul său se afla la fostul domiciliu, situat în com. Săliștea de Sus, la fosta sa familie de plasament (I.). Inculpații au asigurat-o că vor rezolva neîntârziat ceastă problemă.

Cu privire la minora P.F.A., este de reținut că inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. s-au deplasat personal la domiciliul acesteia din localitatea Bozânta Mică, com. Recea împreună cu prietenul lor. cetățeanul francez L.C.V.J.P. Aici au discutat cu mama susnumitei, martora P.F. făcându-i cunoscut acesteia scopul vizitei. Datorită unei situații familiale și financiare dificile, numita P.F. nu s-a opus transportării fiicei ei, de către inculpați, în Franța în vederea sustragerii de bunuri din magazine, mai ales că inculpații i-au dat asigurări ferme în sensul că vor avea grijă de minoră. Cu aceeași ocazie s-a convenit de către inculpați de a rezolva și acestei minore pașaportul în condiții de urgență, precum și întocmirea unui înscris autentificat la notariat conform căruia urma ca mama minorei P.F.A. să-și dea acordul în privința plecării fiicei sale în străinătate.

Referitor la minora M.A.N., contactarea acesteia de către inculpați s-a făcut în cursul lunii mai 2002, prin intermediul martorului H.T., de profesie taximetrist, de la care partea vătămată împrumutase o sumă de bani (100 DOLARI SUA) nerestituită. întrebat fiind de către inculpați dacă nu cunoaște tinere dispuse "să meargă în străinătate la lucru" martorul i-a pus pe aceștia în legătură cu partea vătămată, la domiciliul căreia; inculpații s-au deplasat împreuna cu coinculpatele F.M.D. și S.M.L., și împreună cu martora D.D. Deplasarea s-a făcut cu autoturismele proprietate personală, unul marca R.L., de culoare roșie, și altul V.G., de culoare portocaliu metalizat.

Partea vătămată M.A.N. a discutat cu cei patru inculpați în stradă, unde fusese chemată de martorul H.M.T. Toți inculpații prezenți i-au propus să se deplaseze cu ei în Franța la furat, promițându-i un câștig de 50 euro pe zi, explicându-i că urmează să fure produse electronice. Minora le-a făcut cunoscut că nu a împlinit vârsta de 18 ani (la acea dată având doar 16 ani) și că nu deține pașaport, însă inculpații au promis că vor rezolva ei această problemă.

Același mod de racolare l-au folosit inculpații și în ceea o privește pe numita P.E. Aceasta i-a cunoscut pe inculpați prin intermediul numitelor R.A.P. și B.A.V., care erau colege cu susnumita. Inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. s-au deplasat la domiciliul susnumitei în Baia Sprie, pe la sfârșitul luni mai 2002 sau începutul lunii iunie (data exactă nefiind ținută minte de către P.E.), și i-au propus să se deplaseze împreună cu ei în Franța la furat, făcând aceleași promisiuni în sensul obținerii unui venit de circa 50 euro pe zi. Susnumita a fost de acord, fără ca părinții ei să cunoască aceste aspecte.

Pentru a se putea deplasa în Franța cu persoanele vătămate P.F.A., B.E.L. și cu martorele R.A.P. și B.A. inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. le-au condus pe acestea la unul din angajații Serviciului Pașapoarte, agentul principal C.C., cu care s-a rezolvat obținerea pașapoartelor pentru persoanele de mai sus. Anterior, inculpații au sfătuit-o pe minora B.E.L. să își declare pierdut pașaportul printr-un anunț dat la M. Of., explicându-i totodată că are nevoie de acordul autentificat la notariat din partea părinților săi sau a tutorelui pentru a putea ieși din România. Deoarece acest acord nu a putut fi obținut, cu ajutorul angajatului susmenționat al Serviciului Pașapoarte și prin demersurile făcute de către coinculpata Ș.M., actele au fost rezolvate.

Cu aceeași ocazie, inculpata susmenționată a inițiat-o pe partea vătămata B.E.L. în privința modului în care urma să sustragă bunuri din magazine în Franța, explicându-i în concret, cum anume trebuie să procedeze (prin luarea unui produs de pe un raft și înlocuirea lui - în față - cu un produs pentru a nu se observa).

în cele din urmă numitele R.A.P. și B.A., V. au refuzat să mai plece în Franța cu inculpații, iar privitor la minora M.A.N., inculpații nu au mai încercat să intre în posesia vreunui act autentificat de notar referitor la acordul părinților ei.

Modul în care inculpații s-au deplasat în Franța cu persoanele racolate s-a făcut în felul următor:

într-o primă etapă, în seara zilei de 23 mai 2002, inculpații Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D., Ș.M.L. însoțiți de învinuita D.D. și numitele P.E. și M.A.N., au plecat din Baia Mare cu un autovehicul marca C.E. (microbuz aparținând inculpaților) cu destinația Paris. în seara plecării, inculpații au trecut pe la domiciliul inculpatei Ș.M., ocazie cu care aceasta le-a cunoscut și pe fetele racolate. Ș.Ș.M. i-a adus la cunoștință mamei numitei P.E. faptul ca "și acestea merg în Franța la furat".

Pe parcursul călătoriei, inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. le-au explicat numitelor P.E. și M.A.N. modul în care vor trebui să fure în Franța, fiind susținuți în aceste discuții de inițiere și de către inculpatele F.M.D. și Ș.M.L., care le-au încurajat pe fete, spunându-li-se că vor fi eliberate, chiar dacă vor fi reținute.

Susnumitele au fost găzduite în Franța într-un imobil închiriat de inculpați, situat în localitatea Elbeuf, aflată la mai mulți kilometri față de Paris. P.E. și M.A.N. au locuit în acest imobil împreună cu inculpații.

Modul de operare a presupus transportarea susnumitelor, de către inculpați, cu autoturismele acestora, la magazinele vizate (situate nu doar în Paris, ci și în alte localități), unde inculpații indicau mărfurile care doreau să fie sustrase.

întrucât produsele aveau montat un sistem de alarmă, persoanele traficate au fost în prealabil învățate cum să procedeze la decuplarea alarmelor după care, una dintre ele sustrăgea efectiv produsul ascunzându-l fie sub haină, fie într-o geantă de umăr, în timp ce cealaltă distrăgea atenția supraveghetorilor, afirmând că ar fi atins din greșeală alarma produsului alăturat. Până la sesizarea efectivă a dispariției bunului, susnumitele ieșeau din magazin și se întâlneau cu inculpații care le așteptau în mașini, deplasându-se apoi cu obiectele furate la reședința din Elbeuf unde erau evaluate și triate de către toți inculpații. Bunurile erau apoi valorificate unor persoane cunoscute de inculpați, din sumele obținute susnumitele neprimind decât un minim strict necesar. O altă parte din bunuri erau aduse în România, fiind valorificate prin intermediul inculpatei Ș.M. Cu aceasta din urmă coinculpatii F.C.N. și Ș.Ș.M. țineau legătura telefonic, în timp ce se aflau în autoturisme deplasându-se pentru a sustrage produse, și îi relatau detalii despre acțiunile executate, rugând-o să verifice stadiul lucrărilor în apartamentul de pe B-dul U. și cerându-i să mai facă demersuri și să găsească "și alte fete dispuse să vină în Franța la furat pentru ei".

Activitatea celor trei s-a desfășurat aproape zilnic, timp de aproape 3 săptămâni, sustrăgându-se laptop-uri, aparate video, proiectoare, aparate foto, subansamble de calculator, obiecte de îmbrăcăminte, sticle cu sortimente de vinuri franțuzești, precum și bunuri necesare dotării apartamentului aparținând inculpatului Ș.Ș.M., situat în Baia Mare, B-dul U. (instalație pentru duș, lămpi, robinete, vopsea pentru zugrăvit). Fetele nu au intrat în posesia propriilor lor pașapoarte, deoarece în această perioadă actele susnumitelor au fost reținute de inculpați.

Partea vătămată M.A.N. și numitele P.E. și D.D. au fost prinse de poliția franceză de mai multe ori, fiind duse în Centrul de minori, iar în fața organelor de poliție, fetele și-au dat identități false, așa cum fuseseră învățate de către inculpați: M. a declarat că se numește M.D., P.E. și-a declarat identitatea de P.E., iar D.D. a declarat că este F.R. Din centrul de minori susnumitele au fugit, însă la data de 15 iunie 2002 în România s-a întors doar P.E. împreună cu inculpații F.C.N., Ș.Ș.M. și învinuita D.D., minora M.A.N. fiind închisă la acea dată într-un centru de minori. După eliberare ea a rămas cu inculpatele F.M.D. și Ș.M.L. la reședința acestora din Franța, întorcându-se în România ulterior, singură.

într-o a doua etapă, la data de 25 iunie 2002 inculpații F.C.N. și Ș.Ș.M. s-au deplasat din nou în Franța cu același microbus C.E. transportându-le de această dată pe minorele P.F.A. și F.A.M. (sora inculpatului F.C.N. - având 16 ani la data de mai sus). Scopul pentru care susnumitele erau duse în Franța îl constituia exploatarea lor în sensul celor expuse anterior - respectiv furturi din magazine.

Minora P.F.A. a fost pusă să fure din magazinele din Franța telefoane mobile, cartele, laptop-uri. Din valoarea bunurilor vândute, inculpații nu i-au remis părții vătămate nici o sumă de bani motivând că trebuie să-și plătească întreținerea. întrucât poliția franceză a prins-o pe partea vătămată furând împreună cu F.A.M., ambele și-au dat identități fictive. P.F.A. și F.A.M. au fost internate într-un centru de minori de unde au fugit în timpul nopții, însă după ce partea vătămată P. a revenit în grupul inculpaților, inculpatul F.C.N. i-a adresat injurii și a lovit-o, folosind-o în continuare la furat. După ce a fost prinsă din nou de autoritățile franceze și dusă într-un centru de minori, P.F.A. a refuzat să se mai întoarcă la inculpați, luând legătura cu translatoarea care a ajutat-o să rămână în Franța pentru a-și termina studiile.

La data de 28 iulie 2002 inculpații Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D. și Ș.M.L. au plecat din Baia Mare împreună cu minorele B.E.L. și F.A.M. spre Franța cu microbusul C.E. Pe întregul parcurs al călătoriei minora B.E.L. a fost instruită despre modul cum trebuia să fure, primind detalii în acest sens atât de la inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N., cât și de la inculpatele F.M.D. și Ș.M.L.

După ce a fost și ea găzduită de către inculpați la reședința lor din localitatea Elbeuf, în primele zile B.E.L. a fost dusă la furat împreună cu F.A.M. de către toți inculpații, care le arătau ce produse trebuie sustrase și din ce loc. Astfel, atât inculpații F.C.N. și Ș.Ș.M., cât și inculpatele F.M.D. și Ș.M.L. se deplasau cu minorele în magazine și le explicau modul în care trebuiau să procedeze ca să nu poată fi depistate de către vânzători.

Odată bunurile sustrase, ele erau aduse de către minore la autoturismele în care așteptau inculpații și inculpatele, după care erau ascunse de regulă sub banchete, pentru a fi mai greu sesizate de către organele de poliție la un eventual control.

Bunurile sustrase erau duse la reședința comună a inculpaților de unde apoi erau valorificate clienților acestora, activitate de care se ocupau deopotrivă atât inculpații F.C.N. și Ș.Ș.M., cât și inculpatele F.M.D. și Ș.M.L. O altă modalitate de valorificare a obiectelor furate o constituia ducerea acestora direct la domiciliile clienților cu care inculpații se aflau în legătură (cetățeni francezi, cunoscuți de-ai inculpaților).

De asemenea, o altă parte din produse (ordinatoare portabile, aparate foto, camere video, plite electrice, laptop-uri, oglinzi și faruri auto, casetofoane) era adusă în România la domiciliul inculpatei Ș.M., care se ocupa în țară cu vânzarea produselor furate din Franța.

Au mai fost însă sustrase de către partea vătămată B.E.L. și bunuri care erau necesare pentru dotarea apartamentului inculpatului Ș.Ș.M. din Baia Mare, B-dul U. (prize, lămpi, carpete, tacâmuri, vopsea pentru zugrăvit, întrerupătoare etc.). La o săptămână după transportarea părții vătămate susmenționate în Franța, inculpatele F.M.D. și Ș.M.L. au venit pentru o scurtă perioadă în România, ocazie cu care inculpata F.M.D. i-a remis martorului C.F. (prietenul părții vătămate B.E.L., care nu cunoștea motivul realei plecări a prietenei sale în Franța) suma de 100 euro, fără să-i spună ce reprezintă în realitate, aceștia fiind bani obținuți de susnumită de la inculpați.

Fiind la rândul ei prinsă de mai multe ori de către poliția franceză, atât la Paris cât și în alte localități (Saint Claude, Versailles, Qrleans, Douville), partea vătămată B.E.L. - împreuna cu F.A.M. și-a declarat identitatea de P.C. iar F. a declarat ca se numește L.A. Potrivit instrucțiunilor primite de la inculpați, minorele nu au vrut să semneze nici o declarație cu toate că le-au fost prelevate amprentele și au fost fotografiate.

Ultima oară partea vătămată minora B.E.L. a fost prinsă de poliția franceză lângă Versailles împreună cu minora F.A.M., în timp ce furau dintr-un magazin 4 camere video, la data de 23 august 2002, fiind condamnate de către o instanță franceză la o lună închisoare. întrucât cele două minore nu au mai putut fi folosite în rețea de către inculpați, aceștia din urmă i-au adus din România în Franța pe martorii A.L.R.C. și O.C.G., în scopul de a fura pentru ei.

După condamnare, atât partea vătămată B.E.L. cât și sora inculpatului (F.A.M.) au fost trimise în România de către inculpați în cursul lunii septembrie 2002, fiind aduse de către o cunoștință a acestora, intrând în țară prin Vama Borș. Odată ajunsă în Baia Mare, B.E.L. a căutat-o pe inculpata Ș.M. pentru a-i lăsa un geamantan trimis de inculpata Ș.M.L., ocazie cu care inculpata Ș.M. a remis suma de 550 euro atrăgându-i atenția că în cazul în care va fi căutată de poliție, să nu spună nimic.

în cursul lunii septembrie 2002 cetățeanul francez L.C.V.J.P., (prieten cu inculpații, și aflat în România, la Baia Mare) l-a contactat pe numitul S.I.D., vecin cu inculpata Ș.M. (și implicit cunoscut de-al inculpaților) propunându-i să se deplaseze cu el în Franța ca să fure din magazine pentru inculpați. Martorul a acceptat să vină la Paris, în urma unei discuții telefonice prealabile cu inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N., iar împreună cu el au venit și numiții A.L.R.C. și O.C.G. care fuseseră și ei de acord cu propunerea.

într-o primă etapă, martorii A.L. și O.C. au plecat în Franța împreună cu L.C., cu un microbus aparținând unei companii de transport din Satu Mare. într-o a doua etapă, martorul S.I.D. a fost contactat ulterior în Baia Mare de către inculpatele F.M.D. și Ș.M.L. ce l-au transportat pe martor cu autoturismul lor marca F. până la Paris, unde l-au cazat la reședința lor și unde martorul s-a întâlnit cu A. și O., precum și cu ceilalți inculpați.

în Franța, A.L. și O.C., le-au întâlnit pentru o foarte scurtă perioadă pe numitele B.E.L. și F.A.M., care tocmai fuseseră eliberate de către autorități în urma pedepsei pe care o executaseră. Minorele le-au relatat martorilor despre specificul activităților întreprinse de ele pentru inculpați, dându-le amănunte despre "ultima acțiune în care au fost surprinse în flagrant de către poliție, arătându-le susnumiților diverse "tehnici" de furt pe care ele le învățaseră în perioada în care s-au aflat în Franța.

Ca și în cazul celorlalte persoane traficate, si numiții A.L., O.C. și S.I.D. au fost cazați la reședința inculpatilor, li s-a promis de către aceștia un câștig de 50 de euro pe zi dacă vor fura din magazine, și au fost de asemenea instruiți cum să procedeze pentru a fura produse din magazine.

Numiții A.L. și O.C. au rămas în Franța până în luna octombrie 2002, furând în acest timp din magazine pentru inculpați obiecte de îmbrăcăminte, produse cosmetice, CD-uri, truse de chei, 60 de becuri, boxe, aparate de ras. Conform regulii, o parte din bunuri au fost valorificate de inculpați în Franța, iar o altă parte a fost trimisă în România.

Fiind prinși de mai multe ori de către organele de poliție, cei doi și-au declinat identități fictive (M.M. sau R.I. sau I., în cazul lui A.), iar O.C. s-a recomandat drept O.S.I.

Conform declarațiilor date în cauză în cursul urmăririi penale părțile vătămate și martorii au declarat că inculpații au fost foarte interesați în a-i determina ca după întoarcerea în țară să nu aducă la cunoștința nimănui amănunte despre activitățile la care i-au folosit în Franța. Mai ales după ce organele de poliție au inițiat verificări încă din anul 2000, la sesizarea numitei T.I. - mama numitului T.M.D. - și după începerea efectuării de cercetări odată cu 26 iulie 2002 (data audierii numitei P.E.) inculpații au adoptat diferite metode de a le convinge pe persoanele traficate să nu declare nimic organelor de anchetă în situația în care ar fi fost interogate. Astfel, numitei B.E.L. - considerată de întreaga rețea drept "un martor important", aspect pe care inculpata Ș.M. i l-a relevat susnumitei încă la întoarcerea ei în țară - i s-a atras atenția în repetate rânduri de către inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. atât în Franța, cât și după întoarcerea ei în România, ca "în cazul în care va fi chemată de către organe de poliție în legătură cu ei, să nu declare nimic și să ia legătura cu avocatul lor Partea vătămată a fost contactată ulterior și de către inculpatele F. și Ș. care i-au propus din nou să plece în Franța, atenționând-o din nou despre importanța ei ca martor în raport cu familia lor și "dacă este chemată la poliție să nu declare absolut nimic".

Ca urmare a acestor insistențe ale inculpaților partea vătămată B.E.L. a avut inițial o atitudine de refuz în a da poliției informații despre activitatea inculpaților de traficare de persoane, primind instrucțiuni din partea lor în sensul acceptării, de către ea, a da declarații poliției pentru a nu intra la bănuieli.

Amenințări i-au fost aduse de către inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N. și martorei R.A.P. care a declarat că a fost contactata telefonic de aceștia și au avertizat-o " să fie atentă că dacă i-a băgat și pe ei, o vor trage după ei și să aibă grijă ce declară de acum înainte " - f. 40 dosar urmărire penală.

în același sens a declarat și numita P.E., arătând că după întoarcerea ei în România, de mai multe ori a fost căutată telefonic de către F.C.N. și Ș.Ș.M., avertizând-o de fiecare dată să nu declare nimic poliției, iar după ce au aflat despre faptul că susnumita a fost audiată în iulie 2002, i-au telefonat amenințând-o că vin cu săbiile și o omoară și pe ea și pe prietenul ei (fila 49 dosar urmărire penală). De asemenea, amenințări au primit și martorii B.A.V. și O.C.G.

împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D., Ș.M.L., Ș.M. și partea vătămată M.A.M.

în motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Reprezentantul M.P. a susținut cele 5 motive de apel privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Primul motiv de nelegalitate se referă la omisiunea aplicării celor 5 inculpați a câte unei pedepse complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a pentru fiecare infracțiune de trafic de minori și în final aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (3) C. pen., referitor la aplicarea pedepsei celei mai grele.

Al doilea motiv de nelegalitate se referă la omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 543/2002 inculpatei Ș.M.

Motivele de critică privind netemeinicia hotărârii primei instanțe constau în omisiunea determinării momentului până la care se menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara; omisiunea reținerii în considerentele hotărârii a motivului înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. relativ la inculpatul F.C.N.; cuantumul redus al cheltuielilor judiciare raportat la complexitatea cauzei.

Rcprezenantul M.P. înțelege să suplimenteze motivele de netemeinicie în sensul că pedepsele aplicate inculpaților sunt mult pic. reduse în raport de gradul ridicat de pericol social al acestora și în concluzie, solicită majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților.

Avocat din oficiu C.R. pentru apelanta parte vătămată M.A.M. solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 53/S din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunalul specializat.

în conformitate cu dispozițiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen. solicită repunerea în termenul de declarare a apelului întrucât partea vătămata a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

în conformitate cu dispozițiile ari. 365 alin. (1) C. proc. pen. solicită admiterea apelului declarat peste termen, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Solicit a se reține calitatea părții vătămate, care nu a avut intenția de a se sustrage de la judecată, iar declarația acesteia ar fi fost utilă aflării adevărului.

Subliniază faptul că la instanța de fond procedura de citare cu această parte vătămată nu a fost îndeplinită, relevante fiind încheierile aflate la filele 34, încheierea din 16 noiembrie 2005 - fila 44 dosar fond.

Niciodată procedura de citare nu a fost îndeplinită cu această parte vătămată și nu a avut cunoștință de proces. Această parte vătămată s-a mutat de la Oradea, s-a căsătorit între timp și acum se numește M.A.M.

Dată fiind această situație întrucât aceasta nu a cunoscut despre acest proces, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a-i fi respectat dreptul la apărare.

Avocat ales R.A. pentru apelanții inculpați F.C.N. și Ș.M. solicită admiterea apelurilor declarate de aceștia, casarea hotărârii pronunțate de tribunalul specializat și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Solicită a se observa că la judecata în primă instanță lipsește cercetarea judecătorească. La instanța de fond nu s-a efectuat nici un act de cercetare judecătorească, decât citații și cereri de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Consideră că a fost încălcat principiul nemijlocit, instanța neluând contact cu inculpații. Acest dosar a fost strămutat și trebuia să se stabilească de către prima instanță în ce măsură se mențin actele efectuate de instanța de la care a fost strămutat dosarul. Apreciază că inculpaților le-a fost încălcat dreptul conferit de art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O. întrucât orice persoană are dreptul la un proces echitabil. Dacă dosarul a fost strămutat pe motive de imparțialitate, prima instanță trebuia să reia tot materialul probatoriu, în sensul de a lua contact direct cu cauza ce se strămuta.

Conform C.E.D.O. - Protocol 7 art. 2 orice persoană are dreptul și nu poate fi privată de două grade de jurisdicție, judecătorul trebuind să intre în contact cu probe directe pe baza cărora să stabilească vinovăția sau nevinovăția unei persoane.

Pentru acest motiv apreciază că se impune casarea cu trimitere pre rejudecare la instanța de fond, instanța urmând să administreze probe. în mod nemijlocit, pe baza cărora să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților din prezenta cauză.

Al doilea motiv de casare cu trimitere constituie următorul aspect: la ultimul termen de judecată de la instanța de fond - lipsa de procedură cu intimata parte vătămată M.A.M.N. - pe recipisa de recomandată apar mențiunile și Liege și Bruxelles - ceea ce constituie două entități distincte.

Consideră că citarea legală a acestei părți vătămate este necesară pentru respectarea dreptului la apărare al inculpaților.

în opinia sa, soluția ce se impune în această cauză este cea prevăzută de dispozițiile art. 379 pct. 2, lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să se constate că judecata în primă instanță s-a efectuat în lipsa unei părți nelegal citate.

Solicită a se observa că de la un termen de judecată din luna octombrie 2005 și până la termenul de judecată din martie 2006 a fost o lipsă totală de procedură cu intimata parte vătămată M.A.M. Au fost emise mandate de aducere, care nu au fost executate, apoi la filele 164-165 apare un proces-verbal că a fost găsită această persoană, căreia i se ia o declarație și menționează că este studentă și nu se mai poate prezenta în instanță. Apoi, la fila 258 - dosar fond, apare o adresă din care rezultă că s-a luat legătura cu mama acesteia care arată că nu are cum să o anunțe să se prezinte în instanță, fiind studentă anul I Ia Facultatea de Arhitectură din Cluj-Napoca.

La instanța de fond un ultim termen de judecată a fost la data de 23 mai 2007 și se menționează că se amână pronunțarea la data de 6 iunie 2007, iar apoi în ultima încheiere de amânare a pronunțării apare amânată pronunțarea la data de 20 iunie 2007 și la final dată și citită în ședință publică la data de 23 mai 2007. Solicită a se aprecia asupra acestui aspect, în opinia sa, lipsind încheierea de amânare a pronunțării.

Cu privire la inculpata F.M.D. solicită a se face aplicarea art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale și casarea cu trimitere la prima instanță pentru nelegala citare a acestei părți.

Subliniază faptul că astfel cum rezultă din actele depuse, soțul eii a arătat că a fost internată de urgență la spital și astfel a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță și i s-a încălcat dreptul de a avea ultimul cuvânt, sancțiunea ce se impune fiind casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță. Partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

în subsidiar, solicită a se face aplicarea art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admițând apelul și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât faptele nu există.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 condamnarea acestor inculpați pentru infracțiuni de recrutare, transportare și răpire de persoane minore, în opinia sa, raportat la modul de desfășurare a anchetei față de inculpați, elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt îndeplinite, și mai mult, ancheta s-a desfășurat în mod imparțial.

Inculpaților le-au fost interzise relațiile profesionale cu apărătorii. în opinia sa, nu există elemente la baza hotărârii de condamnare.

La instanța de fond nimeni nu a verificat dacă declarațiile părților vătămate sunt reale. Aceste părți vătămate au dispărut și nu au fost audiate.

Părțile vătămate minore fiind, declarațiile acestora se iau în anumite condiții legale, consimțământul lor trebuie să fie dat în fața ocrotitorului legal. Nefiind îndeplinite aceste condiții, declarațiile acestora sunt golite de conținut.

Pe fondul pricinii trebuie să fie îndeplinite condițiile obiective și subiective, altfel condamnarea nu poate exista.

Inculpații sunt persoane serioase, au fost sportivi de performanță, au obținut medalii și în acest moment au un loc de muncă și au familii organizate.

Apărătorul avocat A.R. subliniază faptul că o pedeapsa cu suspendare sub supraveghere în condițiile art. 86 C. pen. este de natură să atingă scopul preventiv al pedepsei si menționează că va depune concluzii scrise

Avocat ales D.A. pentru inculpații Ș.Ș.M., Ș.M.L. și F.M.D. susține că nu va repeta ceea ce a spus colegul său, dar menționează că achiesează întru-totul susținerilor sale, apreciind că se impune casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nerespectarea principiului nemijlocirii, inculpaților nu li s-a cerut să dea declarații. La ultimul cuvânt de asemenea, există neconcordanțe. Instanța de fond nu a avut un contact direct cu inculpații, părțile vătămate nu au fost legal citate, iar conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabili

Pentru toate aceste aspecte se impune casarea cu trimitere spre rejudecare primei instanțe.

Prin Decizia penală nr. 29/AP din data de 4 mai 2009 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 53/S din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov în dosarul aceleiași instanțe, pe care o desființează în ceea ce privește omisiunea menționării de către prima instanță în dispozitivul hotărârii a înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. reținută în sarcina inculpatului F.C.N. în actul de sesizare al instanței, modalitatea de stabilire a pedepselor complementare pentru toți inculpații, a omisiunii aplicării pedepselor complementare pentru fiecare dintre infracțiunile prev. de art. 13 alin. (1) și (3) reținute în sarcina tuturor inculpaților, a omisiunii contopirii pedepselor complementare și a stabilirii unei singure pedepse rezultante pentru fiecare dintre inculpați și a omisiunii atragerii atenției inculpatei Ș.M. asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002 în legătură cu infracțiunea constatată ca fiind grațiată.

Rejudecând în aceste limite:

înlătură dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. reținute în sarcina inculpatului F.C.N. prin actul de sesizare al instanței.

I. în baza art. 13 alin (1) și (3) din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), coroborat cu art. 65 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplică inculpatului Ș.Ș.M. 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele complementare aplicate mai sus cu cea de aceeași natură aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă principală de 8 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel^: încât în final inculpatul Ș.Ș.M. execută pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

II. în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și coroborat cu art. 65 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplică inculpatului F.C.N. 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele complementare aplicate mai sus cu cea de aceeași natură aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă principală de 8 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel încât în final inculpatul F.C.N. execută pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

III. în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și coroborat cu art. 65 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplică inculpatei F.M.D. 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele complementare aplicate mai sus cu cea de aceeași natură aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 15 alin. (2) din Legea 678/2001 și dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel încât în final inculpata F.M.D. execută pedeapsa principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

IV. în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și coroborat cu art. 65 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplică inculpatei Ș.M.L. 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele complementare aplicate mai sus cu cea de aceeași natură aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 45 alin. (2) din Legea 678/2001 și dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel încât în final inculpata Ș.M.L. execută pedeapsa principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

V. în baza art. 26 rap. la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și coroborat cu art. 65 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplică inculpatei Ș.M. 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele complementare aplicate mai sus dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe care o adaugă pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel încât în final inculpata Ș.M. execută pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Pune în vedere inculpatei Ș.M. dispozițiile art. 7 din Legea 543/2002, a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondate apelurile formulate împotriva aceleiași hotărâri de către partea vătămată M.A.M. (fostă F.) și inculpații Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D., Ș.M.L. și Ș.M.

în baza art. 189 C. proc. pen., se suportă din fondurile M.J.L.C. și se plătește Baroului Brașov suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în apel pentru părțile vătămate M.A.M. (fostă F.), P.F.A., M.A.M.N. și C.E.L.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă partea vătămată M.A.M. și pe fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Tribunalul pentru minori și familie Brașov, primind cauza strămutată de la Tribunalul Maramureș nu a readministrat probatoriul efectuat de către această din un instanță, însă această împrejurare nu conduce la concluzia că inculpații nu au fost judecați de către instanță independentă și imparțială, și nici la nulitatea hotărârii pronunțată de instanța specializată.

Este adevărat că inculpații au dreptul potrivit art. 6 din C.E.D.O. să fie judecați de către o instanță independentă și imparțială însă Tribunalul pentru minori și familie Brașov este o astfel de instanță și chiar dacă nu a readministrat întregul probatoriu efectuat de Tribunalul Maramureș a pronunțat o soluție pe baza convingerii formate în urma analizării întregului material probator administrat în cauză atât în faza urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești. înalta Curte de Casație și Justiție, avea posibilitatea ca atunci când a soluționat cererea de strămutare, în urma analizării dosarului să constate imparțialitatea judecătorilor care au administrat materialul probatoriu la Tribunalul Maramureș și să invalideze probele administrate dispunând refacerea de către Tribunalul pentru minori și familie Brașov a tuturor actelor procesuale efectuate la instanța de unde se strămuta cauza, situație în care refacerea lor de către Tribunalul pentru minori și familie Brașov era obligatorie; neprocedând în acest fel, rezultă că imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Maramureș nu s-a răsfrânt asupra modului de administrare a materialului probatoriu, iar probele au fost administrate de această instanță cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale recunoscute de lege părților, fiind apte să stea la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești.

în aceste condiții critica formulată de către inculpați, sub acest aspect apare nefondată iar hotărârea pronunțată nu este lovită de nulitate, cu atât mai mult cu cât în fața Tribunalului pentru minori și familie Brașov inculpații - asistați de avocați aleși - nu au arătat că ar avea suspiciuni asupra modului în care au fost administrate probele de către Tribunalul Maramureș și nu au solicitat readministrarea uneia sau a tuturor probelor și nici nu au propus probe suplimentare în apărare; instanța de fond, raportat și la încheierea nr. 2986 din 12 mai 2005 a I.C.C.J. avea dreptul, dacă aprecia necesar, să dispună readministrarea vreuneia dintre probe sau a tuturor, însă nu avea obligația să o facă, astfel încât sub acest aspect criticile formulate în cauză apar ca nefondate, ca de altfel și cele care au în vedere încălcarea principiului administrării nemijlocite de către instanță a probelor, probe care au fost administrate în mod direct, nemijlocit de către Tribunalul Maramureș cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale recunoscute de legea procesual penală.

Tot nefondate apar și criticile aduse de către inculpați modalității de desfășurare a cercetării judecătorești în fața Tribunalului pentru minori și familie Brașov raportat la lipsa de procedură cu părțile vătămate M.A.M. (fostă F.) și M.A.

Astfel, se reține pe de o parte, în ceea ce o privește pe partea vătămată M.A.M. (fostă F. - sora inculpatului F.C.N.) că a fost inițial citată de către Tribunalul Maramureș la adresa la care partea vătămată locuia la acea vreme, respectiv Oradea; la termenul de judecată din data de 20 mai 2003, partea vătămată prezentă personal a declarat instanței că nu se constituie parte civilă în procesul penal și nici nu dorește să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată solicitând și fiind de acord să fie audiată în calitate de martor. Cu toate acestea, instanța, văzând că această parte a fost minoră la data comiterii faptei și în consecință acțiunea penală se pornește în această situație din oficiu, iar la data de 20 mai 2003 avea vârsta de 17 ani a audiat-o la termenul din 17 iunie 2003 în calitate de parte vătămată (fila 188 dosar vol. 1 Tribunalul Maramureș); dată fiind vârsta părții vătămate la momentul audierii sale de către instanță, prezența părinților nu era obligatorie conform art. 481 alin. (1) rap. la art. 77 C. proc. pen., ea nefiind obligatorie nici dacă persoana vătămată ar fi fost audiată ca martor, conform art. 81 C. proc. pen.; primind termen în cunoștință, după audiere, partea vătămată M.A.M. nu a mai fost citată.

După strămutarea cauzei, Tribunalul pentru minori și familie Brașov a dispus citarea acestei părți vătămate la adresa care reieșea din actele dosarului, respectiv Oradea, citând-o chiar cu mandat de aducere (la fila 164 vol. 1 dosar al Tribunalului pentru minori și familie Brașov există un proces verbal întocmit de organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului de aducere, din care rezultă că această parte vătămată, locuia la aceeași adresa și cunoștea de proces însă nu dorea să se prezinte, afirmând că ar fi fost la un termen și nu își permite să piardă timp și bani de atâtea ori; procesul verbal este însoțit și de o declarație a părții vătămate în același sens fila 180 același dosar); Partea vătămată nu a adus la cunoștința instanței de fond în nici o modalitate posibilă, faptul că și-ar fi schimbat locuința și numele deși avea această obligație conform art. 177 alin. (9) raportat la art. 177 alin. (3) C. proc. pen. iar din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare - procedură îndeplinită în tot cursul procesului penal prin afișare - nu rezultă un asemenea aspect (filele 54, 174, 229, 275, 304, 332, 390, etc.); cu toate că se susține de către inculpați că din procesul verbal întocmit de organele de poliție dată fiind imposibilitatea de executare a unui alt mandat de aducere emis în cauză existent la fila 258 dosar pentru aceeași parte vătămată rezultă că mama părții vătămate a încunoștințat lucrătorii de poliție că M.A.M. este studentă la Cluj Napoca la facultatea de Arhitectură și că vine rar pe acasă, această împrejurare nu echivalează cu încunoștințarea instanței despre schimbarea domiciliului și nici nu rezultă din acest proces verbal că partea vătămată nu ar mai locui efectiv acolo (ci doar că vine mai rar), nici nu a indicat vreo altă adresă la care să locuiască efectiv, ori în acest context, partea vătămată M.A.M., fostă F. nu își poate invoca propria culpă în necitarea ei de către prima instanță la adresa pe care a indicat-o doar în fața instanței de apel (fila 130 dosar al Curții de Apel Brașov) respectiv Oradea, jud. Bihor unde locuiește efectiv din 9 octombrie 2006 conform copiei cărții de identitate existentă la fila 131 dosar al Curții de Apel Brașov.

Din perspectiva comunicării hotărârii pronunțate însă, apare evident că sentința penală nr. 53/S din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov în dosarul penal a fost comunicată părții vătămate M.A.M. la o adresă la care aceasta nu mai locuia efectiv; fără a fi vorba însă de o culpă a instanței sub acest aspect, instanța de apel constată că nu există nici o dovadă la dosar că partea vătămată M.A.M. ar fi luat cunoștință în vreun fel de conținutul sentinței, situație în care, văzând că o comunicare nelegal făcută echivalează cu lipsa comunicării hotărârii și are drept consecință neînceperea curgerii termenului de apel de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., instanța apreciază că apelul formulat de către a ceastă parte vătămată și depus doar în fața instanței de apel este un apel promovat în termenul legal, nefiind astfel incidente nici dispozițiile art. 364 și nici cele prevăzute de art. 365 C. proc. pen.

Pe fondul apelului promovat însă de această parte vătămată la data de 22 septembrie 2008 (fila 188 dosar), văzând că este criticată hotărârea primei instanțe doar sub aspectul modalității de citare a părții vătămate și a locului citării, în raport cu considerentele expuse anterior referitor la citare, apelul apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

De altfel nici partea vătămată M.A.M. (a cărei poziție convergentă cu a inculpaților este lesne de înțeles dat fiind că este sora inculpatului F.C.N.) și nici inculpații care au criticat sentința penală apelată prin prisma modalității de citare a aceleiași părți vătămate nu au indicat cum anume le-au fost vătămate drepturile procesuale, de către Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în condițiile în care această din urmă instanță nu a administrat probe sau alte acte procesuale prin care să cerceteze fondul și care să fie îndeplinite cu viciu de procedură, cu consecința nulității relative a acestora.

Vicierea procedurii de citare a părții vătămate M.A.M., invocată de către inculpați, nu poate de asemenea sta la baza unei soluții de desființare a sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; această parte vătămată a fost citată de către Tribunalul Maramureș iar mai apoi de către Tribunalul pentru minori și familie Brașov la adresa pe care a indicat-o în cursul urmăririi penale, respectiv în Baia Mare, jud. Maramureș. Pentru termenul de judecată din data de 24 mai 2006 partea vătămată, printr-o scrisoare adresată instanței a arătat că s-a căsătorit iar acum poartă numele de B. (fostă M.) A.N. și locuiește în Belgia, Liege, unde dorește să fie citată. După această dată partea vătămată menționată a fost citată la toate adresele cunoscute inclusiv la cea din Liege; este adevărat că o perioadă de timp, la solicitarea avocaților, instanța de fond a continuat să o citeze pe această parte vătămată și la o adresă la care este greu de crezut că ar fi putut fi îndeplinită procedura de citare (Bruxelles, Liege, Belgia), însă la fiecare termen a fost citată și la adresa indicată de parte din Liege, iar în situația în care procedura de citare la această din urmă adresă era neîndeplinită, cauza a fost amânată pentru acest considerent (filele 297, 306, 343, 394) pentru termenul la care au avut loc dezbaterile (23 mai 2007) procedura de citare cu partea vătămată M. (B.) A.N. a fost îndeplinită în mod corespunzător la adresa indicată de această parte vătămată, semnând la data de 16 aprilie 2007 pentru luarea la cunoștință a termenului de judecată (fila 394 dosar al Tribunalului pentru minori și familie Brașov); ori în aceste condiții, criticile aduse de către inculpați sentinței penale atacate, sub acest aspect sunt nefondate; chiar dacă la anumite termene procedura de citare cu această parte nu a fost îndeplinită corespunzător, la acele termene, instanța de fond nu a efectuat acte procesuale a căror valabilitate să fie pusă în discuție prin prisma afectării lor de nulitate relativă, ci a amânat de fiecare dată judecare cauzei.

Pe altă parte nu se poate vorbi din această perspectivă de încălcarea dreptului inculpat prevăzut art. 6 paragr. 3 lit. d) din C.E.D.O. întrucât toți inculpații au fost asistați în tot cursul procesului penal de apărători aleși, iar partea vătămată F. (actualmente M.) A.M. a fost audiată de către instanță în mod direct și nemijlocit la data de 17 iunie 2003 așa cum am arătat, declarația ei fiind atașată la fila 188 dosar vol. I Tribunalul Maramureș.

Chiar dacă partea vătămată M. (actualmente B.) A.N. nu a put fi audiată nemijlocit de către instanță dat fiind faptul că este plecată din țară de foarte mult timp, aceasta a fost audiată în cursul urmăririi penale, cu respectarea tuturor drepturilor recunoscute de lege, iar în etapa cercetării judecătorești inculpații, deși aveau dreptul să o facă nu au solicitat audierea acestei părți vătămate prin comisie rogatorie, inserând această critică doar în concluziile scrise depuse; pe altă parte, acest drept al inculpaților de a interoga martorii acuzării, de a obține convocarea și interogarea martorilor apărării în aceleași condiții ca și cei ai acuzării, nu a fost încălcat de către instanța de fond întrucât C.E.D.O. a precizat în jurisprudența sa că acest principiu trebuie raportat la procedură în ansamblul ei și nu la o simetrie numerică a probelor acuzării raportat la cele ale apărării, iar din altă perspectivă, declarația acestei părți vătămate nu este singura care stă la baza acuzării inculpaților, ci declarația dată de această parte vătămată în cursul urmăririi penale a fost coroborată cu declarațiile altor părți vătămate și martori care au fost ulterior administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată.

Nici lipsa inculpatei F.M.D. de la termenul de judecată din 24 mai 2007, dată la care au avut loc dezbaterile nu poate constitui un motiv pentru desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în primul rând pentru că această inculpată a fost prezentă la mai multe termene de judecată la Tribunalul pentru minori și familie Brașov, avea termen în cunoștință și deci cunoștea termenul de judecată, iar potrivit art. 291 alin. (2) C. proc. pen., neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei. Pe altă parte, deși această parte a dovedit cu acte medicale că s-a internat în spital cu o zi înainte de ședință și s-a externat cu o zi după ședință, nu este dovedită în cauză imposibilitatea de încunoștințare a instanței despre această împrejurare. Inculpata a fost internată într-un spital municipal, dotat cu mijloace de comunicație, iar afecțiunea diagnosticată nu a creat acesteia o stare de cvasiinconștiență care să o pună în imposibilitate de a încunoștința instanța; sarcina probei imposibilității încunoștințării instanței revenea inculpatei, iar în cauză nu a fost produsă o asemenea probă; astfel nimic nu o împiedica să încunoștințeze instanța prin fax sau telefon, prin intermediul soțului său, coinculpatul F.C.N. sau a avocatului ales despre imposibilitatea sa de a se prezenta în instanță cu solicitarea de a amâna cauza, sau solicitarea de a repune cauza pe rol.

în cauză nu sunt îndeplinite astfel cumulativ condițiile impuse de art. 379 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., situație în care dispozițiile invocate în apel de către inculpată nu sunt incidente în speță.

O altă critică adusă de inculpați sentinței penale atacate constă în aceea că în cauză ar lipsi una dintre încheierile de amânare a pronunțării însă aceasta este nefondată; astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, dezbaterile au avut loc la data de 23 mai 2007, dată la care instanța de fond a amânat pronunțarea pentru 6 iunie 2007; așa cum rezultă din încheierea existentă la fila 424 dosar, instanța, în aceeași compunere, în ședința publică din 6 iunie 2007 a dispus din nou amânarea pronunțării, la cererea apărătorului inculpaților, pentru a depune concluzii scrise, pentru data de 20 iunie 2007, dată la care a și fost pronunțată sentința penală nr. 53/S din 20 iunie 2007 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov; împrejurarea că în finalul încheierii de ședință din data 6 iunie 2007 prin care s-a amânat din nou pronunțarea pentru data de 20 iunie 2007, apare mențiunea că ar fi dată și citită în ședință publică la 23 mai 2007, reprezintă o evidentă eroare materială, întrucât o încheiere în care se consemnează cele dezbătute în ședința din 6 iunie 2007 nu are cum să fie pronunțată în urmă cu o săptămână; nu poate fi sub nici o formă agreată ideea lipsei încheierii de amânare a pronunțării din data de 6 iunie 2007, cu consecința nulității sentinței penale pronunțate de către Tribunalul pentru minori și familie Brașov, câtă vreme ea există în materialitatea ei, este pronunțată de către același complet în fața căruia au avut loc dezbaterile, este semnată de președintele completului și de grefierul de ședință.

Nici critica conform căreia la deliberare ar fi participat și procurorul și grefierul astfel încât hotărârea pronunțată ar fi lovită de nulitate absolută, urmare a nerespectării secretului deliberării nu poate fi primită, întrucât așa cum rezultă din încheierile de amânare a pronunțării și din partea introductivă a sentinței apelate, atât procurorul cât și grefierul au participat la ședințele de judecată, în urma căreia s-a stabilit de către judecător amânarea pronunțării, respectiv, la ședința de judecată în care a avut loc pronunțarea; din nici unul din actele dosarului nu reiese că procurorul sau grefierul ar fi participat la deliberare sau că nu ar fi fost respectat în cauză secretul deliberării; minuta sentinței penale nr. 53/S din 20 iunie 2007 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, act care consemnează rezultatul deliberării, a fost semnată, așa cum rezultă din actele dosarului doar de judecătorul care a compus completul de judecată, situație în care nu există absolut nici o suspiciune că la deliberarea care a avut loc în cauza dedusă judecății ar fi participat și altcineva decât judecătorul.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de către inculpatul F.C.N. prin apărător încă de la data de 20 octombrie 2005 (consemnată în încheierea care se găsește la fila 34 dosar), prima instanță a procedat la punerea ei în discuția părtilor conform art. 334 C. proc. pen. la data de 7 decembrie 2005 așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată (existentă la fila 91 dosar), ocazie cu care au fost formulate de către părți și procuror concluzii în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului F.C.N. prin actul de sesizare al instanței; este adevărat că în dispozitivul hotărârii apelate nu există o mențiune expresă a primei instanțe referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului F.C.N. în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie, însă în primul rând instanța de apel, are a observa că în speță nu este vorba despre o schimbare a încadrării juridice, întrucât starea de recidivă a inculpatului reprezintă fără îndoială o cauză de agravare a răspunderii penale, însă nu face parte din încadrarea juridică a faptei pe care prima instanță a stabilit-o în mod corect; de asemenea în al doilea rând, deși nu există o mențiune expresă în acest sens, prima instanță a înțeles fără îndoială să înlăture această stare de recidivă reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței, motiv pentru care nu a mai reținut-o în dispozitivul hotărârii și nu a avut-o în vedere la stabilirea răspunderii penale a acestui inculpat; este adevărat că nu se regăsește în considerentele sentinței penale atacate motivarea pentru care această stare de recidivă nu a mai fost reținută, însă nici această împrejurare și nici lipsa unei mențiuni exprese în sensul înlăturării stării de recidivă nu reprezintă elemente care să permită instanței de apel să desființeze sentința penală atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; aceste aspecte nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în care se poate dispune desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel încât văzând și caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel este în măsură să reformeze sentința apelată în sensul menționat în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. fără a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Analizând în fond sentința penală apelată, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel reține următoarele:

Prima instanță a stabilit pe baza probatoriului administrat și judicios interpretat o corectă stare de fapt și a dat faptelor comise de către inculpați o încadrare juridică corespunzătoare, la adăpost de orice critică.

în acest sens apar nefondate susținerile inculpaților din apel în sensul că în speță prima instanță ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre de achitare a lor pentru toate faptele în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., ca urmare a împrejurării că faptele reținute în sarcina lor nu există.

Instanța de fond, chiar dacă nu a readministrat probatoriul administrat în mod nemijlocit de către Tribunalul Maramureș, a analizat și coroborat toate probele existente la dosar, atât cele din faza de urmărire penală cât și cele din etapa cercetării judecătorești și a ajuns în mod corect la concluzia că toți inculpații se fac vinovați de comiterea tuturor faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței; starea de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, iar susținerile inculpaților în sensul că faptele reținute în sarcina lor nu au corespondent în realitate sunt nefondate; astfel activitatea inculpaților de recrutare, transportare și găzduire a minorelor M. (actualmente B.) A.M.N., C. (fostă B.) E.L., P.F.A. și M. (fostă F.) A.M. în scopul exploatării acestora precum și organizarea săvârșirii acestor infracțiuni rezultă din declarațiile părților vătămate C. (fostă B.) E.L. și M. (actualmente B.) A.M.N. date în fața autorităților judiciare din România se coroborează cu cele extrajudiciare date de partea vătămată P.F.A. și cu cele ale martorilor P.E. (filele 42-50 dosar urmărire penală și 189-190 vol. I Tribunalul Maramureș), R.A.P. (filele 35-40 dosar urmărire penală și 191 vol. I Tribunalul Maramureș), D.D. (fila 193 vol. I Tribunalul Maramureș) B.A.V. (filele 53-54 dosar urmărire penală), P.F. (filele 56-60 dosar urmărire penală, 296 vol. IV Tribunalul Maramureș), C.F. (filele 64-65 dosar urmărire penală, 71 vol. III Tribunalul Maramureș), A.L.R.C. (filele 67-69, 71-72 dosar urmărire penală, 197 vol. I Tribunalul Maramureș), O.C.G. (filele 74-78 dosar urmărire penală S.I.D. (filele 82-84, 86-87 dosar urmărire penală, 293-295, vol. IV Tribunalul Maramureș), I.M. (fila 90 dosar urmărire penală, 151 vol. V Tribunalul Maramureș), H.M.T. (filele 95 - 97 dosar urmărire penală), T.M.D. (filele 89-106 dosar urmărire penală, 68-69 vol. III Tribunalul Maramureș), T.I. (fila 106 -109 dosar urmărire penală, 70 vol. 111 Tribunalul Maramureș), R.C. (fila 114 -115 dosar urmărire penală, 196 vol. I Tribunalul Maramureș), S.M.A. (filele 117-118 dosar urmărire penală), T.I.V. (filele 120 -123 dosar urmărire penală, 60 vol. V Tribunalul Maramureș), T.M.L. (filele 124-125 dosar urmărire penală, 59 vol. V Tribunalul Maramureș), S.E.S. (filele 126-127 dosar urmărire penală), D.G.D. (filele 128-130 dosar urmărire penală, 194 vol. I Tribunalul Maramureș), N.L. (filele 135-138 dosar urmărire penală, 195 vol. I Tribunalul Maramureș), R.M.V. (filele 146-147 dosar urmărire penală), M.L. (fila 376 vol. VI Tribunalul Maramureș), P.M. (fila 377 vol. VI Tribunalul Maramureș).

Apare fără relevanță în speța împrejurarea invocată în susținerea tezei privind inexistența faptelor de trafic de minori și a celor incriminate de art. 15 din Legea 678/2001 în sensul că inculpații pentru realizarea scopului urmărit nu au folosit amenințări, violențe sau alte forme de constrângere și nici nu au oferit, dăruit, acceptat sau primit bani sau alte foloase (materiale sau morale) pentru obținerea consimțământului persoanei ce are autoritate asupra altei persoane, întrucât această conduită reprezintă o cerință esențială doar în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și respectiv art. 13 alin. (2) din Legea 678/2001, cerințe care nu se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) și art. 15 alin. (2) din aceeași lege, reținute însărcina inculpaților și oricum lipsa cerințelor esențiale din conținutul constitutiv al infracțiunii, ar ti condus la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, în nici un caz la inexistența faptelor.

împrejurarea invocată de inculpați în sensul că nu au "exploatat cele 4 victime minore, întrucât nu le-au obligat să îndeplinească servicii în mod forțat cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare și securitate" și deci în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor, nu prezintă relevanță în speță întrucât art. 2 din Legea 678/2001, prevede și alte situații care cad sub incidența noțiunii de "exploatare", iar activitatea inculpaților de a recruta părțile vătămate minore, în vederea transportării lor în Franța pentru a desfășura activități de furturi din magazine, transportarea lor în această țară în acest scop, găzduirea lor iar mai apoi reținerea pașapoartelor acestora și determinarea lor să fure în folosul inculpaților, reprezintă în fapt o activitate de exploatare a celor patru minore care se circumscrie dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. b) teza ultimă și lit. e) din Legea nr. 678/2001.

De altfel tocmai lipsa elementului de coerciție a fost determinant în reținerea comiterii de către inculpați doar a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și respectiv organizarea de asemenea infracțiuni prevăzute de art. 15 alin. (2) din aceeași lege și nu și a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea 678/2001, întrucât restul persoanelor recrutate, transportate și duse în Franța pentru a fura în folosul inculpaților (și care au depus în această cauză depoziții în calitate de martori) erau majore, iar o cerință esențială pentru întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunii în acest caz era exercitarea de amenințări, violențe sau alte forme de constrângere, prin răpire fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitarea de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, etc.

Activitatea infracțională a inculpaților Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D. și Ș.M.L. de a determina cu intenție mai multe persoane (menționate în expozitivul hotărârii atacate) să săvârșească infracțiuni de furt din magazine de pe teritoriul statului francez este dovedită atât cu înscrisurile existente la dosar, provenind de la autoritățile franceze cât și cu depozițiile martorilor D.D. (fila 193 vol. I Tribunalul Maramureș), B.A.V. (filele 53-54 dosar urmărire penală), P.F. (filele 56-60 dosar urmărire penală, 296 vol. IV Tribunalul Maramureș), A.L.R.C. (filele 67-69, 71 - 72 dosar urmărire penală, 197 vol. I Tribunalul Maramureș), O.C.G. (filele 74-78 dosar urmărire penală), S.I.D. (filele 82-84, 86-87 dosar urmărire penală, 293-295, vol. IV Tribunalul Maramureș), H.M.T. (filele 95- 97 dosar urmărire penală), T.M.D. (filele 89-106 dosar urmărire penală, 68-69 vol. III Tribunalul Maramureș), T.I. (fila 106-109 dosar urmărire penală, 70 vol. III Tribunalul Maramureș), R.C. (fila 114 - 115 dosar urmărire penală, 196 vol. I Tribunalul Maramureș), S.M.A. (filele 117-118 dosar urmărire penală), T.I.V. (filele 120 -123 dosar urmărire penală, 60 vol. V Tribunalul Maramureș), T.M.L. (filele 124-125 dosar urmărire penală, 59 vol. V Tribunalul Maramureș), S.E.S. (filele 126127 dosar urmărire penală), D.G.D. (filele 128-130 dosar urmărire penală, 194 vol. I Tribunalul Maramureș), N.L. (filele 135-138 dosar urmărire penală, 195 vol. I Tribunalul Maramureș), R.M.V. (filele 146-147 dosar urmărire penala), M.L. (fila 376 vol. VI Tribunalul Maramureș), P.M. (fila 377 vol. VI Tribunalul Maramureș). Toți inculpații au efectuat potrivit depozițiilor martorilor menționați și a părților vătămate M. (actualmente B.) A.M.N., C. (fostă B.) E.L., P.F.A. activități de inițiere a celor duși să fure a acestora în această activitate, dându-le explicați referitoare la modul în care trebuie să procedeze, la sistemele de alarmă și felul în care acestea se decuplează, la ce trebuie să spună în fața autorităților dacă vor fi prinși, etc., ba inculpații Ș.Ș.M., F.C.N., îi însoțeau deseori pe cei care desfășurau activitățile de furt și îi supravegheau, preluând marfa imediat după ce aceasta era sustrasă; tot ei erau și cei care le indicau celor care furau ce anume obiecte trebuie să fure, iar F.M.D. și Ș.M.L. desfășurau și activități de "evaluare" a bunurilor sustrase pentru a ști ce prețuri trebuie să solicite pentru valorificarea acestora.

Aceleași declarații, coroborate cu documentele provenite de la Ministerul de Interne Francez (filele 155-157 și 238-279 dosar urmărire penală) fac dovada comiterii celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților respectiv instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pentru inculpații Ș.Ș.M. și F.C.N.) și fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 42 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen. (reținut în sarcina inculpaților Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D. și Ș.M.L.) respectiv complicitate la încredințarea unui înscris spre a fi folosit fără drept la identificare prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 293 alin. (2) C. pen. în ceea ce o privește pe inculpata Ș.M.

Este adevărat că inculpații au negat în mod constant comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, arătând în esență că le-au cunoscut în mod cu totul întâmplător pe părțile vătămate și că au încercat să le ajute pe cât posibil, în nici un caz însă nu le-au traficat și nu le-au determinat să fure pentru ei; prima instanță a înlăturat însă în mod judicios declarațiile inculpaților ca nesincere, întrucât ele nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, menționat anterior și din examinarea cărora rezultă fără dubiu activitățile infracționale desfășurate de inculpați îi perioada 1998-2002.

De asemenea, în mod corect a procedat instanța de fond dând relevanță juridică declarațiilor dat de părțile vătămate B.E.L. (atât în cursul urmăririi penale cât și în etapa cercetări judecătorești) și respectiv M.A.M.N., întrucât aceste declarații nu sunt luate cu nerespectarea normelor procesual penale, astfel cum au susținut inculpații, deoarece partea vătămată B.E.L. avea împlinită vârsta de 18 ani la data audierii ei de către procuror, iar parte vătămată M.A.M. avea împlinită vârsta de 16 ani la momentul audierii ei de către procuror deci dispoziția procesuală care reclama prezența obligatorie a reprezentanților legali la audierea minorilor nu mai erau incidente.

în raport cu starea de fapt reținută, instanța de fond a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de inculpați și a reținut în mod judicios că în speță sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a acestora.

Sunt însă fondate criticile aduse de către Parchet sentinței penale atacate, în sensul că deși era obligatorie aplicarea câte unei pedepse complementare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și respectiv art. 15 alin. (2) din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, iar apoi contopirea lor potrivit art. 35 C. pen., prima instanța l-a condamnat pe inculpatul Ș.Ș. la 4 pedepse a câte 8 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1) și (3) C. pen. însă a aplicat o singură pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe care nici nu a contopit-o cu cea similară aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 15 alin. (2) din Legea 678/2001; în mod asemănător a procedat prima instanță în ceea ce-l privește pe inculpatul F.C.N., pe care l-a condamnat la câte 8 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata F.M.D. pe care a condamnat-o la câte 7 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata Ș.M.L. pe care a condamnat-o la câte 7 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata Ș.M. pe care a condamnat-o la câte 5 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Apare de asemenea fondată și critica adusă de către parchet aceleiași hotărâri în sensul că deși prima instanță a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatei Ș.M. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 293 C. pen. a omis să atragă atenția acestei inculpate asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002 a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

Sunt nefondate însă criticile aduse de către parchet aceleiași sentințe prin care se arată că prima instanță a omis să determine momentul până la care menține măsura preventivă a obligării de a părăsi țara, precum și cea care vizează cuantumul redus al cheltuielilor judiciare la care au fost obligat inculpații; astfel, instanța de apel reține că potrivit art. 350 C. proc. pen. instanța de fond are obligația să se pronunțe prin hotărâre asupra luării sau revocării măsurii preventive a obligări inculpaților de a nu părăsi localitatea sau țara; cu toate acestea, prima instanță raportându-se și la dispozițiile art. 357 C. proc. pen. care stabilește obligația ca hotărârea să cuprindă și cele dispuse de instanță cu privire la măsurile preventive, a făcut mențiunea expresă în cuprinsul dispozitivului hotărârii referitoare la menținerea față de toți inculpații a măsurii obligării de a nu părăsi țara; aceasta este una dintre măsurile preventive care, în etapa cercetării judecătorești nu se iau pe o dura determinată; nici un text de lege nu obligă instanța de fond să determine momentul până la care menține această măsură, ea putând fi doar revocată atunci când au dispărut temeiurile care au determinat luarea ei, iar dispozițiile art. 160^b C. proc. pen. impun obligația instanței de a verifica periodic doar măsura arestării preventive nu și celelalte măsuri preventive care pot fi luate în cursul procesului penal.

De asemenea, instanța de fond a stabilit corect cuantumul cheltuielilor judiciare la care i-a obligat pe inculpați, raportat la cheltuielile ocazionate de efectuarea urmăririi penale, cele efectuate în cursul cercetării judecătorești, culpa procesuală a inculpaților și conduita determinantă a acestora în efectuarea cheltuielilor, astfel încât și această critică adusă de către parchet sentinței penale atacate nu poate fi primită.

Inculpații Ș.M.L., F.M.D., Ș.Ș.M., F.C.N. și Ș.M., în termen legal au declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 29/AP din data de 4 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Inculpații critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, invocând următoarele motive:

în esență, a invocat dispozițiile art. 385⁹pct. 3, pct. 5 teza a II-a, pct. 6, pct. 14, pct. 15 teza a II-a, pct. 17¹, pct. 18 și pct. 21 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate pentru următoarele considerente:

Referitor la primul motiv de recurs a solicitat să se constate nulitatea hotărârilor recurate, urmare încălcării dispozițiilor art. 197 pct. 2 și 3 C. proc. pen., art. 292 alin. (2) C. proc. pen. și art. 344 C. proc. pen. referitoare la compunerea instanței de la Tribunalul Maramureș și reluarea judecății după dezbateri, fără motivare și de către un alt complet de judecată decât cel inițial învestit și condamnarea inculpaților pentru o faptă presupus săvârșită asupra numitei F.A.M., căreia nu i s-a stabilit calitatea de parte vătămată ori de martor în cauză. A mai arătat că, de fapt, toți inculpații trimiși în judecată în prezenta cauză sunt frați, mama acestora fiind inculpata Ș.M. A mai solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru efectuarea cercetării judecătorești.

A mai arătat că în cauză se impune a se dispune încetarea procesului penal pentru toți inculpații, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. nr. 678/2001, parte vătămată F.A.M., întrucât instanța nu a stabilit concret calitatea procesuală a acesteia în faza de cercetarea judecătorească, deși în dispozitivul hotărârilor apare ca parte vătămată, iar în cauză, aceasta nu a formulat niciodată plângere. De asemenea, a mai solicitat achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar pentru inculpata S.M. a solicitat, ca pe lângă reținerea incidenței art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., să se facă aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 și să se constate grațiată pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată.

în subsidiar, pentru toți recurenții inculpați a solicitat redozarea pedepselor, prin reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege și reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 C. pen., să se dispună și reducerea duratei pedepselor complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A mai solicitat schimbarea modalității de executare a pedepselor, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv art. 86¹C. pen., urmând a se ține cont de împrejurarea că nici unul dintre inculpați nu are antecedente penale.

De asemenea, a mai solicitat restituirea tuturor bunurilor supuse confiscării speciale cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la 9 februarie 2003.

La solicitarea înaltei Curți, apărătorul recurenților inculpați a precizat că referitor la motivele de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17¹, pct. 3 teza a II-a, pct. 5 teza a II-a și pct. 6, a arătat că la Tribunalul Maramureș nu s-a păstrat continuitatea completului de judecată, că în faza de urmărire penală dosarul a fost instrumentat în lipsa apărătorului inculpaților, deși asistența juridică a acestora era obligatorie în cauză.

A arătat că studiind cele șapte volume ale dosarului a constatat că în ședința din 2 martie 2004 completul de judecată din cadrul Tribunalului Maramureș nu a ținut cont de faptul că la data de 16 martie 2004 era fixat termen pentru soluționarea cererii de strămutare formulată în dosar și că dosarul s-a soluționat cu lipsă de procedură cu părțile vătămate ale căror adrese erau indicate și în străinătate, menționându-se, în mod constant, "că procedura de citare a fost legal îndeplinită".

A mai arătat că părțile vătămate minore nu au fost niciodată audiate în prezența reprezentanților legali, iar în încheierea din 15 aprilie 2003, numita F.A.M. apare menționată ca parte vătămată, deși nu a formulat plângere, fiind sora inculpatului F.Ș.M., iar ulterior a fost citată ca martor, încheierile de ședință subsecvente nemaiincluzând-o în citativ.

Totodată, a mai susținut că, pe parcursul cercetării judecătorești, instanțele nu au admis nici o probă solicitată în apărare de către inculpați și i s-a refuzat apărătorului ales posibilitatea de a avea acces la dosar și de a-și pregăti apărarea.

A mai susținut că s-au încălcat prevederile codului de procedură penală la momentul când s-au efectuat perchezițiile domiciliare și s-a dispus confiscarea specială, întrucât inculpații nu au fost prezenți la momentul efectuării respectivelor acte și nici nu au fost apărați, aceștia fiind deja în stare de arest preventiv.

A mai susținut că este nelegală modalitatea în care a procedat instanța când, după rămânerea în pronunțare a cauzei, s-a dispus trimiterea dosarului (în perioada de deliberări), la o altă instanță, pentru a se judeca recursul la cererea de recuzare, după cum, tot nelegală este și repunerea pe rol a cauzei, fără nicio justificare sau o motivare.

A mai susținut că prin încheierea nr. 2987 din 12 mai 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare, în baza unor informări trunchiate efectuate de către Tribunalul Maramureș, strămutând soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov și menținând, totodată, actele de procedură îndeplinite în fața Tribunalului Maramureș.

A mai menționat că în faza de urmărire penală procurorul a interzis inculpaților să ia legătura cu apărătorul ales, dosarul judecându-se cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, cu lipsă de procedură cu părțile vătămate.

Referitor la motivele de casare circumscrise dispozițiilor art. 385⁹pct. 5 și pct. 21 C. proc. pen., a arătat că la ultimul termen de judecată din fața Tribunalului Brașov cauza s-a soluționat cu lipsa de procedură față de inculpata F.M.D., care a depus la dosar înscrisuri medicale, prin care a dovedit că se afla internată în spital, cu iminență de avort, această inculpată pierzând patru sarcini pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești în acest dosar, fiind în prezent mama unui copil născut prematur.

A mai susținut că, deși cauza se află în recurs, totuși insistă să menționeze că în faza de urmărire penală perchezițiile imobiliare s-au efectuat cu încălcarea legii, inculpații fiind arestați și neaduși la domiciliile unde s-au efectuat perchezițiile, toate perchezițiile făcându-se în prezența unei minore de 9 ani și 2 luni, nepoată a inculpatei S.M. (astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite cu acele ocazii, pe formulare tipizate), situație pe care o relevă pentru ca instanța să-și facă o imagine completă cu privire la modul ilegal în care s-a desfășurat instrumentarea dosarului și apoi, cu privire la cercetarea judecătorească defectuoasă.

A mai arătat că și cu ocazia confiscării bunurilor s-a dispus confiscarea inclusiv a trofeelor sportive, pe care le-a deținut inculpata F.M., ca fost președinte al Federației Sportive Baia Mare, nefiind restituite până în prezent.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹pct. 15 teza a II-a C. proc. pen., a arătat că, prin acest motiv, a vizat situația juridică a inculpatei Ș.M., care, în mod obligatoriu, trebuia să beneficieze de grațiere, conform dispozițiilor Legii nr. 543/2002, pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, prin contopirea a trei pedepse, precizând că fiecare din cele trei pedepse intră sub incidența Legii nr. 543/2002.

în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. a arătat că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt atunci când au pronunțat hotărârea de condamnare a inculpaților, fără să dea eficiență prezumției de nevinovăție și fără să țină cont de principiul "in dubio pro reo", acordând valoare probatorie deosebit de importantă declarațiilor unor persoane, care nu au avut nici o calitate în cauză, respectiv declarațiilor date de martora P.F., mama părții vătămate P.F.A., care a ascuns instanței faptul că minora a mai fost plecată în Franța, "la furat", înainte de a-i cunoaște pe inculpați.

A mai susținut că în mod greșit s-a reținut că inculpații au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, întrucât aceștia sunt rude între ei, iar la dosar nu există nici o dovadă în sensul că pe teritoriul statului francez aceștia ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală, după cum nu există dovezi cu privire la eventualele pagube pe care le-ar fi produs inculpații prin săvârșirea unor fapte de natură penală.

A mai arătat că la dosar au fost depuse bonuri vamale și chitanțe pentru bunurile care au fost confiscate, producându-se, deci, dovezi că au fost achiziționate și introduse legal în țară, iar "beneficiile materiale importante" reținute de către instanță nu au fost cuantificate și nici nu au fost dovedite.

De asemenea, a mai menționat că presupusele părți vătămate sunt, în esență, coautoare la infracțiunea de furt, întrucât decizia infracțională le-a aparținut în exclusivitate.

A mai solicitat înaltei Curți să aibă în vedere că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și nici nu au solicitat daune morale, iar în recurs părțile vătămate, prin apărător, au lăsat la aprecierea instanței soluționarea laturii penale a cauzei.

A conchis arătând că în dosarul cauzei nu s-au relevat probe certe de vinovăție a inculpaților, impunându-se achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

în subsidiar, invocând dispozițiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea ambelor hotărâri și pe fond, în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate acestora sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante personale, dar și prin raportare la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, inculpații având o conduită corespunzătoare pe parcursul procesului penal, având familie organizată și copii minori în îngrijire. A mai solicitat să fie avut în vedere faptul că aceștia au executat deja câte 2 ani și 1 lună în regim de detenție, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin schimbarea modalității de executare a acestor pedepse, fie prin aplicarea art. 81 C. pen., fie prin aplicarea art. 86¹C. pen.

Referitor la primul motiv de recurs prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. invocat de inculpații-recurenți, anume că s-au încălcat dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la compunerea instanței de la Tribunalul Maramureș și reluarea judecății după dezbateri de către un alt complet de judecată, înalta Curte constată că această critică este nefondată deoarece hotărârea Tribunalului Brașov nu este lovită de nulitate absolută. în fața Tribunalului Brașov, inculpații-recurenți în prezența avocaților aleși nu au arătat că ar avea suspiciuni asupra probelor administrate de Tribunalul Maramureș. Mai mult chiar, dacă era necesar acest lucru, înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 2986 din 12 mai 2005 putea să dispună readministrarea unor probe.

De fapt această critică invocată de inculpați se bazează pe dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. (instanța nu a fost compusă potrivit legii, ori s-au încălcat prevederile disp. art. 292 alin. (2) C. proc. pen. care consacră obligativitatea unicității și continuității completului de judecată în tot cursul judecării unei cauze sau a existat un caz de incompatibilitate).

înalta Curte constată că din actele și probele dosarului nu rezultă lipsa continuității și unicității completului de judecată, deoarece această situație ar putea exista numai în situația în care hotărârea instanței de fond, respectiv a Tribunalului Maramureș, s-ar fi dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbateri. Schimbările intervenite în compunerea completului de judecată după repunerea cauzei pe rol și participarea altui judecător la dezbateri, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii.

Pornind de la conținutul disp. art. 292 alin. (2) C. proc. pen. care spune că "completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor".

Practica C.E.D.O. în această materie este foarte clară și ca titlu, de exemplu poate fi citat în acest sens cauza H. c. Danemarcei primind dreptul la un proces echitabil, instanța imparțială și criteriile de apreciere. Deși în această speță se pretinde că soluționarea cauzei nu s-a făcut de un "tribunal imparțial" se subliniază că reclamantul (Domnul H.) nu a pretins că judecătorii vizați ar fi dat dovadă de o atitudine părtinitoare, mai ales că imparțialitatea unui judecător este prezumată până la dovedirea contrariului.

Din punct de vedere obiectiv se apreciază comportamentul personal al judecătorului care îl pot suspecta de imparțialitate.

Deși justiția trebuie într-o societate democratică să inspire încredere justițiabililor, începând chiar cu domeniul penal, de la acuzați, deși cel care invocă imparțialitatea, trebuie să și dovedească acest lucru.

în cazul nostru, recurenții nu au dovedit nici o clipă lipsa de imparțialitate a judecătorilor, chiar dimpotrivă, prin atitudinea lor, au arătat că nu au suspiciuni asupra probelor administrate de Tribunalul Maramureș.

Față de toate aceste aspecte, urmează ca înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondată această critică formulată.

în ceea ce privește al doilea criteriu de recurs, invocat de apărare, cel prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 5 C. proc. pen. (judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie potrivit legii).

Din tot ansamblul probator al dosarului nu rezultă că judecata ar fi avut loc fără participarea procurorului, deși prezența sa era obligatorie, sau deși prezent, acesta nu ar fi pus concluzii.

în ceea ce privește lipsa inculpatei F.M.D. la termenul de judecată din data de 24 mai 2007, dată la care au avut loc dezbaterile, această critică nu se poate încadra în disp. art. 385⁹alin. (1) pct. 5 C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

Această inculpată a fost prezentă la mai multe termene de judecată, avea termen în cunoștință, cunoscând astfel termenul de judecată. Conform disp. art. 291 alin. (1) C. proc. pen., neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei. Nu s-a făcut dovada imposibilității de încunoștiințare a instanței, mai ales că internarea a avut loc cu o zi înainte de judecată, iar externarea a doua zi după judecată. Mai mult chiar, inculpata avea posibilitatea să încunoștiințeze instanța prin telefon sau fax, prin intermediul soțului său sau a avocatului ales.

Urmează, ca și această critică să fie respinsă ca nefondată, conform dispozițiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. b C. proc. pen.

Un alt motiv de recurs invocat de apărare este cel prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. (urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie).

în susținerea acestui caz de casare se invocă faptul că percheziția efectuată în cursul urmăririi penale la data de 9 februarie 2003 la trei imobile pentru inculpata Ș.M., a fost efectuată fără prezența inculpaților tocmai arestați și fără prezența avocatului acestora.

Dispozițiile art. 104 alin. (2) C. proc. pen., prevăd în mod foarte clar că, în lipsa persoanei unde se efectuează percheziția, se poate face totuși în prezența unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, având capacitate de exercițiu.

în speța de față, referitor la efectuarea percheziției, rezultă în mod clar că s-a respectat legea și prevederile în mod special ale dispozițiilor art. 104 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel din procesele-verbale de percheziție aflate în dosarul de urmărire penală la filele 220-228 rezultă că aceste percheziții s-au efectuat în prezența martorilor asistenți așa cum prevăd și dispozițiile art. 104 alin. (3) C. proc. pen.

Deci și această critică, urmează a fi respinsă ca nefondată în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau alte limite decât cele prevăzute de lege).

în susținerea acestui caz de casare se invocă de către apărare, redozarea pedepselor, prin reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege și reținându-se totodată circumstanțele atenuante prevăzute ale art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Totodată se solicită și schimbarea modalității de executare a pedepselor, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau a dispozițiilor art. 86¹C. pen. avându-se în vedere că toți inculpații sunt infractori primari.

Fiind un principiu fundamental al dreptului penal, individualizarea judicioasă a pedepsei trebuie să aibă în vedere, pe de o parte pericolul social al faptei și persoana infractorului, iar pe de altă parte, stabilirea pedepsei trebuie să fie rezultatul corelării tuturor dispozițiilor legale referitoare la sancțiunile de drept penal.

Desigur că incidența acestui motiv de casare privind greșita individualizare a pedepsei, poate interveni în următoarele ipoteze:

- sub aspectul modalității concrete de pregătire și executare a infracțiunii, a mijloacelor folosite;

- cuantumul pedepsei este prea mare sau prea mic chiar dacă este fixat în limitele legale, raportat la persoana inculpatului, la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (tentativa, minoritatea);

- scopul pedepsei poate fi atins prin executare sau prin suspendare condiționată ori sub supraveghere;

- sporul pedepsei este prea mare sau prea mic.

Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aplicând pedepse just individualizate. Pedepsele aplicate sunt în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților și reintegrarea lor socială. Astfel pedepsele au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege iar reținerea în sarcina inculpaților a circumstanțelor atenuante nu se justifică, având în vedere că aceste aspecte au fost luate în considerare, mai ales că pe tot parcursul procesului penal, inculpații au avut o poziție de nerecunoaștere a faptelor săvârșite.

Mai mult chiar s-a avut în vedere numărul infracțiunilor, gravitatea lor, modalitatea de săvârșire a faptelor și conlucrarea inculpaților în activitatea infracțională.

Față de aceste considerente, înalta Curte urmează a respinge ca nefondat și acest motiv de recurs, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

în ceea ce privește motivul de recurs invocat de apărare, prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. (_) există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost grațiată ori a intervenit decesul inculpatului).

Se solicită încetarea procesului penal pentru toți inculpații în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, deoarece nu s-a stabilit exact calitatea părții vătămate F.A.M., apărând ca parte-vătămată dar aceasta nu a formulat niciodată plângere penală.

S-a mai solicitat și achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Tot în temeiul acestui motiv de casare, se invocă și incidența art. 1 din Legea nr. 543/2002 pentru inculpata Ș.M., să se constate grațiată pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată.

Referitor la critica privind pe partea-vătămată F.A.M. actualmente M.A.M., înalta Curte constată că aceasta a fost minoră la data comiterii faptei având vârsta de 17 ani, iar în această situație acțiunea penală se pornește din oficiu, nefiind nevoie de plângere prealabilă din partea părții vătămate. A fost audiată ca parte-vătămată la termenul din data de 17 iunie 2003 (fila 188 dosar Tribunalul Maramureș, vol. I) iar prezența părinților nu era necesară, deoarece avea vârsta de 17 ani și a rămas cu termen în cunoștință, fiind totuși citată.

în ceea ce privește achitarea pe lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, din tot ansamblul probator al dosarului rezultă în mod clar și indubitabil vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor penale.

Astfel, instanța de fond, chiar dacă nu a readministrat probatoriul administrat în mod nemijlocit de către Tribunalul Maramureș, a analizat și coroborat toate probele existente la dosar, atât cele din faza de urmărire penală cât și cele din etapa cercetării judecătorești și a ajuns în mod corect la concluzia că toți inculpații se fac vinovați de comiterea tuturor faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței; starea de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, iar susținerile inculpaților în sensul că faptele reținute în sarcina lor nu au corespondent în realitate sunt nefondate; astfel activitatea inculpaților de recrutare, transportare și găzduire a minorelor M. (actualmente B.) A.M.N., C. (fostă B.) E.L., P.F.A. și M. (fostă F.) A.M. în scopul exploatării acestora precum și organizarea săvârșirii acestor infracțiuni rezultă din declarațiile părților vătămate C. (fostă B.) E.L. și M. (actualmente B.) A.M.N. date în fața autorităților judiciare din România se coroborează cu cele extrajudiciare date de partea vătămată P.F.A. și cu cele ale martorilor P.E. (filele 42-50 dosar urmărire penală și 189-190 vol. I Tribunalul Maramureș), R.A.P. ( filele 35-40 dosar urmărire penală și 191 vol. I Tribunalul Maramureș), D.D. (fila 193 vol. I Tribunalul Maramureș), B.A.V. (filele 53-54 dosar urmărire penală), P.F. (filele 56-60 dosar urmărire penală, 296 vol. IV Tribunalul Maramureș), C.F. (filele 64-65 dosar urmărire penală, 71 vol. III Tribunalul Maramureș), A.L.R.C. (filele 67-69, 71-72 dosar urmărire penală, 197 vol. I Tribunalul Maramureș), O.C.G. (filele 74-78 dosar urmărire penală), S.I.D. (filele 82-84, 86-87 dosar urmărire penală, 293-295, vol. IV Tribunalul Maramureș), I.M. (fila 90 dosar urmărire penală, 151 vol. V Tribunalul Maramureș), H.M.T. (filele 95 - 97 dosar urmărire penală), T.M.D. (filele 89-106 dosar urmărire penală, 68-69 vol. III Tribunalul Maramureș), T.I. (fila 106 -109 dosar urmărire penală, 70 vol. III Tribunalul Maramureș), R.C. (fila 114 -115 dosar urmărire penală, 196 vol. I Tribunalul Maramureș), S.M.A. (filele 117-118 dosar urmărire penală), T.I.V. (filele 120 -123 dosar urmărire penală, 60 vol. V Tribunalul Maramureș), T.M.L. (filele 124-125 dosar urmărire penală, 59 vol. V Tribunalul Maramureș), S.E.S. (filele 126-127 dosar urmărire penală), D.G.D. (filele 128-130 dosar urmărire penală, 194 vol. I Tribunalul Maramureș), N.L. (filele 135-138 dosar urmărire penală, 195 vol. I Tribunalul Maramureș), R.M.V. (filele 146-147 dosar urmărire penală), M.L. (fila 376 vol. VI Tribunalul Maramureș), P.M. (fila 377 vol. VI Tribunalul Maramureș).

Apare fără relevanță în speța împrejurarea invocată în susținerea tezei privind inexistența faptelor de trafic de minori și a celor incriminate de art. 15 din Legea nr. 678/2001 în sensul că inculpații pentru realizarea scopului urmărit nu au folosit amenințări, violențe sau alte forme de constrângere și nici nu au oferit, dăruit, acceptat sau primit bani sau alte foloase (materiale sau morale) pentru obținerea consimțământului persoanei ce are autoritate asupra altei persoane, întrucât această conduită reprezintă o cerință esențială doar în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și respectiv art. 13 alin. (2) din Legea 678/2001, cerințe care nu se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) și art. 15 alin. (2) din aceeași lege, reținute însărcina inculpaților și oricum lipsa cerințelor esențiale din conținutul constitutiv al infracțiunii, ar ti condus la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, în nici un caz la inexistența faptelor.

De altfel tocmai lipsa elementului de coerciție a fost determinant în reținerea comiterii de către inculpați doar a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și respectiv organizarea de asemenea infracțiuni prevăzute de art. 15 alin. (2) din aceeași lege și nu și a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, întrucât restul persoanelor recrutate, transportate și duse în Franța pentru a fura în folosul inculpaților (și care au depus în această cauză depoziții în calitate de martori) erau majore, iar o cerință esențială pentru întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunii în acest caz era exercitarea de amenințări, violențe sau alte forme de constrângere, prin răpire fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitarea de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, etc.

Activitatea infracțională a inculpaților Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D. și Ș.M.L. de a determina cu intenție mai multe persoane (menționate în expozitivul hotărârii atacate) să săvârșească infracțiuni de furt din magazine de pe teritoriul statului francez este dovedită atât cu înscrisurile existente la dosar, provenind de la autoritățile franceze cât și cu depozițiile martorilor D.D. (fila 193 vol. 1 Tribunalul Maramureș), B.A.V. (filele 53-54 dosar urmărire penală), P.F. (filele 56-60 dosar urmărire penală, 296 vol. IV Tribunalul Maramureș), A.L.R.C. (filele 67-69, 71 -72 dosar urmărire penală, 197 vol. I Tribunalul Maramureș), O.C.G. (filele 74-78 dosar urmărire penală), S.I.D. (filele 82-84, 86-87 dosar urmărire penală, 293-295, vol. IV Tribunalul Maramureș), H.M.T. (filele 95- 97 dosar urmărire penală), T.M.D. (filele 89-106 dosar urmărire penală, 68-69 vol. III Tribunalul Maramureș), T.I. (fila 106 -109 dosar urmărire penală, 70 vol. III Tribunalul Maramureș), R.C. (fila 114 - 115 dosar urmărire penală, 196 vol. I Tribunalul Maramureș), S.M.A. (filele 117-118 dosar urmărire penală), T.I.V. (filele 120-123 dosar urmărire penală, 60 vol. V Tribunalul Maramureș), T.M.L. (filele 124-125 dosar urmărire penală, 59 vol. V Tribunalul Maramureș), S.E.S. (filele 126-127 dosar urmărire penală), D.G.D. (filele 128-130 dosar urmărire penală, 194 vol. I Tribunalul Maramureș), N.L. (filele 135-138 dosar urmărire penală, 195 vol. I Tribunalul Maramureș), R.M.V. (filele 146-147 dosar urmărire penala), M.L. (fila 376 vol. VI Tribunalul Maramureș), P.M. (fila 377 vol. VI Tribunalul Maramureș). Toți inculpații au efectuat potrivit depozițiilor martorilor menționați și a părților vătămate M. (actualmente B.) A.M.N., C. (fostă B.) E.L., P.F.A. activități de inițiere a celor duși să fure a acestora în această activitate, dându-le explicați referitoare la modul în care trebuie să procedeze, la sistemele de alarmă și felul în care acestea se decuplează, la ce trebuie să spună în fața autorităților dacă vor fi prinși, etc., ba inculpații Ș.Ș.M., F.C.N., îi însoțeau deseori pe cei care desfășurau activitățile de furt și îi supravegheau, preluând marfa imediat după ce aceasta era sustrasă; tot ei erau și cei care le indicau celor care furau ce anume obiecte trebuie să fure, iar F.M.D. și Ș.M.L. desfășurau și activități de "evaluare" a bunurilor sustrase pentru a ști ce prețuri trebuie să solicite pentru valorificarea acestora.

în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare) se precizează de apărare că s-a pronunțat o hotărâre de condamnare de ambele instanțe fără să se țină cont de principiul "in dubio pro reo" acordându-se o valoare probantă foarte mare declarațiilor martorilor P.F., P.F.A., care au ascuns că minora a mai fost plecată în Franța "la furat", înainte de a-i cunoaște pe inculpați.

înalta Curte va respinge ca nefondată și această critică, deoarece principiul invocat "in dubio pro reo" (orice dubiu este în favoarea inculpatului) este valabil în situația în care într-o cauză penală nu sunt probe. în această cauză penală așa cum am mai subliniat sunt probe clare și indubitabile de vinovăție și se găsesc foarte clar expuse în combaterea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. privind achitarea solicitată.

în ceea ce privește cazul de casare invocat de recurenții-inculpați prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege), înalta Curte constată următoarele:

în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților-recurenți s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) precum și scopul aplicării pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen., aplicând pedepse just individualizate.

în speță nu se impune nici majorarea acestora astfel cum a solicitat parchetul și nici reducerea acestora astfel cum au solicitat inculpații; pedepsele au fost orientate de prima instanță spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, iar reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante judiciare nu se justifică; elementele de circumstanțiere invocate de către inculpați în susținerea cererilor de reducere a cuantumului pedepselor și a schimbării modalității de executare a pedepselor rezultante stabilite de către prima instanță, au fost deja avute în vedere de către instanța de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepselor și tocmai acestea au condus la orientarea pedepselor spre limita minimă specială prevăzută de lege; ele nu au valențele unor circumstanțe atenuante judiciare, consecințele prevăzute de art. 76 C. pen. ci în mod corect au fost avute în vedere de către prima instanță ca și circumstanțe personale care au condus la orientarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege; având în vedere numărul infracțiunilor și gravitatea lor, numărul inculpaților și modalitate în care aceștia au conlucrat în activitatea infracțională desfășurată, contribuția avută de fiecare dintre aceștia precum și poziția lor procesuală, pedepsele principale aplicate de către prima instanță inculpaților apar perfect adaptate condițiilor concrete de comitere a infracțiunilor și circumstanțelor personale ale inculpaților și sunt în măsură să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de toate aceste considerente, urmează ca înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile formulate de inculpați ca nefondate.

în ceea ce privește recursurile formulate de inculpații Ș.Ș.M. și Ș.M. privind încetarea procesului penal privind infracțiunea de fals în ceea ce privește identitatea privind pe inculpatul-recurent Ș.M.Ș. și cea de complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea în ceea ce privește pe inculpata Ș.M., intervemnind prescripția specială, înalta Curte constată că această critică este fondată pentru următoarele considerente:

Inculpatul-recurent Ș.Ș.M. a săvârșit infracțiunea de fals privind identitatea, în formă continuată prin modalitatea încredințării unui înscris care servește pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 4 C. pen. - faptă săvârșită în lunile septembrie și octombrie 1999. Rezultă că în această situație a intervenit prescripția răspunderii penale.

Astfel se va casa în parte Decizia penală nr. 29/AP din 4 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, cât și sentința penală nr. 53/S din 20 iunie 2007 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și numai cu privire la inculpații Ș.Ș.M. și Ș.M. care și ea a săvârșit infracțiunea de complicitate la fals privind identitatea - sub forma încredințării unui înscris care servește pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit pe nedrept - faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (2) C. pen. (în luna septembrie 1999) fiind prescrisă.

Astfel pentru Ș.Ș.M. se va descontopi pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor și în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g), teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 122 lit. d), C. pen. și art. 124 C. pen., va înceta procesul penal față de acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. se va dispune contopirea celorlalte pedepse, urmând să execute pedeapsa cea mai grea în final, de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Se va înlătura dispoziția privind aplicarea Legii nr. 543/2002 referitoare la grațierea unor pedepse, pentru acest inculpat-recurent doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 4 C. pen.

în ceea ce privește pe inculpata Ș.M. se va descontopi pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pe care le repune în individualitatea lor și conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. g), teza a II-a C. pen., va înceta procesul penal față de inculpata-recurentă Ș.M., privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (2) C. pen., intervenind prescripția răspunderii penale.

Va executa pedeapsa cea mai grea după contopire, respectiv cea de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Se vor înlătura din sentința recurată dispozițiile Legii nr. 543/2002 referitoare la grațierea unor pedepse.

înalta Curte va constata intervenită prescripția răspunderi penale pentru cei doi inculpați-recurenți având în vedere următoarele aspecte:

Conform dispozițiilor art. 122 alin. (2) C. pen. termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Prin prescripție se stinge răspunderea penală, adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsa cât și obligația făptuitorului de a suporta consecințele săvârșirii infracțiunii.

Fără a mai intra în amănunte, înalta Curte constată că pentru infracțiunile comise de cei doi inculpați a intervenit prescripția conform dispozițiilor art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP)

Față de toate aceste considerente, înalta Curte urmează sub acest aspect să admită recursurile declarate de inculpații Ș.Ș.M. și Ș.M., conform dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Au fost obligați recurenții-inculpați la plata cheltuielilor de judecată către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 715/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 74/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 134/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 134/2010. Penal