ICCJ. Decizia nr. 1455/2010. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 246 din data de 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba Iulia, secția penală, s-au dispus următoarele:

1. H.T.A., fiul lui T. și A., la:

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din legea 678/2001 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 33,art. 34,art. 35 C. pen. dispune contopirea pedepselor în cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa inculpatul.

Privează inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

2. U.T.D., fiul lui V. și T., la:

- 6 ani închisoare prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea 678/2001 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 7 ani închisoare prev. de art. 13 alin. (1) - (3) din Legea 678/2001 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de~art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 6 ani închisoare prev. de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 33,art. 34,art. 35 C. pen. dispune contopirea pedepselor în cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa inculpatul.

Privează pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

3. D.E., fiica lui I. și E., la:

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) - (3) din Legea 678/2001 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003 raportai la art. 323 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 33,art. 34,art. 35 C. pen. dispune contopirea pedepselor în cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa inculpata.

Privează inculpata de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. obligă inculpații U.T.D., H.T.A. în solidar la plata în favoarea părții civile D.G.E., a sumei de 10000 euro, daune morale.

în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. obligă inculpații U.T.D., D.E., în solidar la plata în favoarea pârtii civile L.L.C., a sumei de 10.000 euro, daune morale.

Dispune confiscarea de la inculpații U.T., H.A. a sumei de 5.000 euro.

în baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpații la plata în favoarea statului a următoarelor cheltuieli judiciare:

- H.A.T. - 220 lei

- D.E. - 220 lei

- U.T.D. - 320 lei.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că:

Fapta inculpatului H.T.A. care în cursul lunii martie 2006, împreună cu inculpatul U.T.D., a recrutat-o prin înșelăciune pe victima D.G.E., căreia i-a promis un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, constituie infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiași inculpat care în cursul anului 2006 a constituit un grup infracțional cu inculpații U.T.D. și D.E., în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Fapta inculpatului U.T.D. care în prima jumătate a anului 2006 a recrutat, prin înșelăciune, pe martora - victimă D.G.E. (împreună cu inculpatul H.T.A.) și partea vătămată minoră L.L.C. (împreună cu inculpata D.E.), cărora le-a promis un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției constituie infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori prev. și ped. de art. 12 alin. (2) și lit. a) și art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care în prima jumătate a anului 2006 a constituit un grup infracțional cu inculpații H.T.A. și D.E., în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/minori, constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Fapta inculpatei D.E. care în prima jumătate a anului 2006 a recrutat și transportat, prin înșelăciune, pe victima minoră L.L.C., căreia i-a promis un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției constituie infracțiunea de trafic de minori prev. și ped. de art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceleiași inculpate care în prima jumătate a anului 2006 a constituit un grup infracțional cu inculpații H.T.A. și U.T.D., în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional prev. și ped. de art. 8 din legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpații H.T.A., U.T.D. și D.E.

în motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Parchetul arată următoarele motive prin care critică soluția instanței de fond:

La primul motiv de apel, instanța a dispus ca măsură de siguranță, confiscarea sumei de 5000 euro, fără a preciza cât anume se confiscă de la fiecare inculpat și nu s-a stabilit clar dacă fiecare dintre ei datorează câte 2500 euro. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, raportat la pedeapsa accesorie aplicată conform art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), arată că, într-adevăr, Legea nr. 278/2006 este o lege mai favorabilă prin modalitatea de expunere a textului inițial și față de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. instanța nu se pronunță cu privire la fiecare drept interzis, aplicarea nefăcându-se automat. Astfel, mai susține că raportat la art. 71 alin. (3) C. pen., hotărârea instanței asupra aplicabilității pedepsei se pronunță față de natura și gravitatea faptei, atitudinea și persoana infractorilor, reținându-se în mod suplimentar pentru inculpatul Ungureanu un supliment al pedepsei prevăzut de lit. a) a aceluiași articol, reținut în consecință. în concluzie, față de motivele așa cum au fost formulate în scris, solicită instanței admiterea apelului, schimbarea parțială a sentinței atacate raportat la chestiunile învederate privind încadrarea juridică a faptelor, confiscarea dispusă conform art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. a) C. pen., respectiv câte 2500 euro pentru fiecare inculpat, iar pentru inculpatul U. dispozițiile privitoare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

Pentru inculpații H.T.A. și U.T.D. se solicită:

Avocat A.M., apărător al inculpaților apelanți, solicită instanței admiterea apelului acestora și modificarea sentinței instanței de fond în sensul achitării inculpaților raportat la prevederile art. 19 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 C. pen., întrucât nu rezultă vinovăția acestora pentru faptele reținute în sarcină. Menționează, cu privire la art. 11 și modalitatea de săvârșire a faptei, că din toate probele, în speță declarațiile martorilor și părților vătămate, nu rezultă că inculpații s-ar face vinovați de niciuna din infracțiunile puse în sarcina lor, părțile așa - zis vătămate nefiind forțate de către aceștia să practice prostituția, cu atât mai mult cu cât inculpații erau la o distanță de 350 km și ulterior au plecat în Germania. Se mai susține că o altă neconcordanță rezultă din declarațiile ulterioare ale părții vătămate, care demonstrează că ar fi fost nevoită să-și mintă mama că s-ar afla în țară, ca o dovadă că a ascuns și faptul că a născut. Concluzionând, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 39/2003, consideră că fapta care li se impută inculpaților nu există, iar prevederile cu privire la confiscarea sumelor în euro sunt dispoziții nelegale, rezultând din declarațiile aceleiași părți vătămate că s-a constituit parte civilă la data de 16 iunie 2008.

Pentru inculpata D.E. se solicită achitarea inculpatei, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, întrucât există neconcordanță cu privire la faptul că instanța, pe parcursul procesului, nu poate schimba calitatea părților, sens în care inculpații nu au avut cunoștință de rolul persoanelor audiate. Mai mult, consideră că pedeapsa aplicată este imensă raportat la faptul că singura vină a inculpatei ar fi fost aceea că ar fi acceptat să o însoțească pe victimă în Italia și i-ar fi facilitat să plece acolo, pentru acest fapt neputându-se acorda 6 ani de pedeapsă cu executare efectivă, întrucât din probele de la dosar rezultă cu certitudine că așa - zisele victime au avut această înclinație spre prostituție și instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatei, de lipsa antecedentelor penale ci doar de interesele, nejustificate la un moment dat, ale acestor părți vătămate. Cu privire la latura civilă, faptul că s-a acceptat de către instanța constituirea victimelor ca părți civile mult după termenul procedural prevăzut de lege, consideră că și acest lucru dovedește, împreună cu probele, faptul că nu există dovezi clare care să formeze opinia instanței în sensul că ar fi vorba de racolare de persoane în vederea practicării prostituției. Pentru aceste considerente, solicită instanței admiterea apelurilor, în subsidiar pronunțarea unei sentințe cu suspendarea executării pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 19/ A din data de 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații H.T.A., U.T.D. și D.E. împotriva sentinței penale nr. 246 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:

Desființează hotărârea atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracțiunea de "constituire a unui grup infracțional", a încadrării juridice a faptei de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului U.T.D., a individualizării pedepselor aplicate inculpaților, a nereținerii dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la aplicarea pedepselor accesorii inculpaților H.T.A. și D.E. și a dispoziției privind confiscarea specială și procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite,

1. în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a ) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpații H.T.A., U.T.D. și D.E. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional" prev. de art. 8 din Legea nr. 39 /2003 rap. la art. 323 C. pen.

2.Schimbă încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului U.T.D. din art. 12 alin. (1) și (2) lit. c ) din Legea nr. 678/2001 în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

3. Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului H.T.A. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 74 și art. 76 C. pen. la 1 an și 6 luni ani închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (1) C. pen., cu aplicarea disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în baza disp. art. 81 și art. 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni ani, format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendări condiționate a executării pedepsei.

în baza disp. art. 71 alin. final C. pen. dispune ca pe durata suspendări condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

4. Stabilește pedeapsa aplicată inculpatei D.E. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 74 și art. 76 C. pen. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (1) C. pen., cu aplicarea disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în baza disp. art. 81 și art. 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendări condiționate a executării pedepsei.

4. Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului U.T.D. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 74 și art. 76 C. pen. și 6 luni închisoare.

Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului U.T.D. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 74 și art. 76 C. pen. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

în baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (1) C. pen., cu aplicarea disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în baza disp. art. 81 și art. 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendări condiționate a executării pedepsei.

în baza disp. art. 71 alin. final C. pen. dispune ca pe durata suspendări condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

5. înlătură dispoziția privind confiscarea de la inculpații H.T.A. și U.T.D. a sumei de 5.000 euro.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

în baza disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul U.T.D. în sumă de 400 lei se va avansa din fondurile M.J.L.C.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de persoane și, respectiv, trafic de minori fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.

Tot astfel, curtea reține că inculpații nu au calitatea de părinți.

Prin Decizia nr. 74 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

în lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art. 414²alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii inculpaților H.T.A. și D.E. sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen. nu se justifică în afara oricărei conexiuni cu fapta imputată inculpaților și în lipsa calității de părinți.

Tot astfel, Curtea apreciază că nu se justifică să se aplice celor trei inculpați alături de pedeapsa principală a pedepsei închisorii și pedepsele accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a C. pen. interdicția dreptului de a alege, având în vedere circumstanțele specifice cauzei dedusă judecății.

1. Apelurile declarate de inculpații H.T.A., U.T.D. și D.E. vizează și modul de soluționare a laturii civile a cauzei, susținându-se că în mod greșit prima instanța a obligat pe inculpați la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale către părțile civile D.G.E. și L.L.C., în contextul în care D.G.E. s-a constituit parte civilă în cauză după citirea actului de sesizare al instanței iar cererea de despăgubiri morale solicitată de L.L.C. nu se justifică, ea nefiind traficată de către inculpați.

Analizând hotărârea atacată prin prisma actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că judecătorul de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică sub aspectul criticat.

Cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și art. 999 C. civ. comb. cu art. 14 alin. (3) C. proc. pen.

în speță, s-a dovedit că victima D.G.E. a fost recrutată de către inculpații H.T.A. și U.T.D., profitând de relația de prietenie care a existat între primul inculpat și victimă și prin inducerea în eroare a adevăratului scop al transportării în Italia, determinând-o apoi prin înșelăciune dar și prin constrângere psihică să se prostitueze pe străzile din Italia, inculpatul H.T.A. exploatând-o astfel și obținând sume de bani pentru folosul lui exclusiv.

Tot astfel, s-a dovedit cauzei că victima L.L.C. (în vârstă de 15 ani) a fost recrutată de către inculpații D.E. și U.T.D., prin inducerea în eroare a părinților victimei asupra adevăratului scop al transportării în Italia, determinând-o apoi prin înșelăciune dar și prin constrângere psihică și fizică să se prostitueze pe străzile din Italia, inculpatul U.T.D. exploatând-o astfel și obținând sume de bani pentru folosul lui exclusiv.

Este de necontestat că, prin fapta penală comisă, inculpații au cauzat victimelor traume emoționale și fizice la care au fost supuse, aducându-le atingere nu numai integrității fizice și psihice a fiecărei victimei, dar și vieții de familie a acestora, au modificat echilibrul vieții acestora.

Prin traficare părților civile în modalitatea relevată anterior, condițiile morale și sociale de viată ale victimelor au fost adânc schimbate.

în acest context, în mod legal judecătorul de fond a dispus obligarea în solidar a inculpaților H.T.A. și U.T.D. la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de 10.000 euro, către partea civilă D.G.E., iar pe inculpații D.E. și U.T.D. în solidar la plata sumei de 10.000 euro, cu același titlu către partea civilă L.L.C., despăgubirile civile fiind acordate cu scopul de a ușura situația părților civile și de a compensa și repara prejudiciile morale suferite de acestea urmare a comiterii faptei penale de către inculpați.

Curtea nu poate împărtăși opinia apelanților inculpați referitoare la tardivitatea constituirii de parte civilă a părți vătămate D.G.E., în contextul în care prin actul de inculpare s-a dispus citarea acesteia în calitate de martor, calitate în care a și fost citată în fața instanței de fond, iar cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești aceasta a declarat că a suferit un prejudiciu de pe urma comiterii faptei de către inculpați și că se constituie parte civilă în cauză.

Este adevărat că, din economia dispozițiilor art. 15 și art. 322 C. proc. pen. rezultă că momentul până la care partea vătămată se poate constitui parte civilă în cauză este cel al citirii actului de sesizare al instanței și că într-o primă fază procesuală martora a declarat că renunță la calitatea de parte vătămată, însă organelor judiciare le revine obligația de a chema persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune și de a-i pune în vedere posibilitate de a participa în procesul penal în calitate de parte vătămată și a formula pretenții civile în cauză, astfel cum corect a procedat judecătorul de fond.

2. Referitor la criticile inculpaților H.T.A. și U.T.D. privind aplicarea măsurii confiscării speciale a sumei de 5.000 de euro de la inculpați, Curte de Apel constată că instanța de fond a procedat nelegal hotărând astfel.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute în art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel articol.

Din cuprinsul dispoziției legale citate rezultă că regimul măsurii de siguranță a confiscării speciale reglementat în art. 19 din Legea nr. 678/2001 este cel prevăzut în art. 118 C. pen.

în cauză, instanța de fond a stabilit că inculpații au dobândit în mod vădit din exploatarea sexuală a celor două victime suma de 5.000 de euro și a hotărât că fiecare parte vătămată are dreptul la o dezdăunare egală cu 10.000 de euro.

în acest context, în mod corect instanța de fond trebuia să constate că se află în situația prevăzută în art. 118 lit. d) C. pen., potrivit căruia sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

întrucât întreaga sumă de 5.000 de euro a servit la despăgubirea părtilor vătămate, instanța greșit a dispus confiscarea sumei, deoarece, potrivit legii, numai în măsura în care bunurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii nu servesc la despăgubirea părților vătămate, acestea se confiscă.

în ce privește apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba în primă critică formulată de parchet se referă la modalitatea în care instanța de fond a dispus confiscarea specială a sumei de 5.000 de euro de la inculpații H.T.A. și U.T.D.

Curtea constată că această critică este nefondată și se va respinge pentru considerentele expuse cu ocazia analizării apelurilor inculpaților.

2. Apelul parchetului se privește ca fondat sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) inculpaților H.T.A. și D.E., pentru motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării apelurilor inculpaților.

Sub acest aspect, Curtea mai precizează că, în adevăr, judecătorul de fond trebuia să menționeze în aplicarea pedepselor accesorii incidența dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât la data săvârșiri faptelor - în prima jumătate a anului 2006, prevederile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. impuneau interzicerea tuturor drepturilor prev de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Ulterior, prin Legea nr. 278/2006, intrată în vigoare la data de 12 august 2006 s-a modificat conținutul pedepsei accesorii, în sensul interzicerii de drept doar a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel va admite apelurile inculpaților H.T.A., U.T.D. și D.E. și va desființa hotărârea atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei privind infracțiunea de "constituire a unui grup infracțional", a încadrării juridice a faptei de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului U.T.D., a individualizării pedepselor aplicate inculpaților, a nereținerii dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la aplicarea pedepselor accesorii inculpaților H.T.A. și D.E. și a dispoziției privind confiscarea specială în sensul arătat anterior în considerente.

împotriva soluției instanței de apel, au formulat recurs, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, inculpații D.E. și H.T.A.

Parchetul critică soluția instanței de apel, ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

1. Interpretând eronat materialul probator administrat în cauză,instanța de control judiciar a comis o eroare gravă de fapt,având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 - motiv de casare prevăzut în art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 8 Legea nr. 39/2003,inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup,în vederea săvârșirii de infracțiuni,care nu este, potrivit prezentei legi,un grup infracțional organizat,se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 2 lit. a) teza a II-a, nu constituie grup infracțional organizat,grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Examinând cauza,prin prisma textelor de lege invocate, dar și a situației de fapt probate, se constată că activitatea infracțională desfășurată de inculpațiii H.T.A., U.T.D. și D.E. se circumscrie perfect cerințelor legale în ce privește grupul format ocazional, care nu a avut continuitate, nu a avut o structură determinată, iar membrii săi nu au avut roluri prestabilite, însă a avut ca scop comiterea imediată a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.

Aceasta rezultă nu numai din împrejurarea că inculpații se cunoșteau, toți fiind din localitatea Cugir, ci mai ales din modul în care s-a derulat întreaga activitate infracțională, respectiv același mod de convingere a victimelor și a aparținătorilor acestora, cărora le-au câștigat încrederea, modalitate din care a reieșit înțelegerea acestora în privința recrutării, a transportului, a cazării în Italia și a exploatării sexuale a victimelor.

Faptul că, inculpatul H.T.A. nu a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de trafic de minori, iar, inculpata D.E., și pentru cea de trafic de persoane, nu constituie un argument pertinent în sprijinul achitării, deoarece, pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 8 din Legea nr. 39/2003, nu se cere condiția unor acțiuni coordonate la care să participe toți făptuitorii și în același timp, o structură determinată sau roluri prestabilite pentru membrii grupului, care, în vederea comiterii imediate a unor infracțiuni, nu fac altceva decât să se constituie ocazional, profitând, eventual de împrejurări favorabile, de "ocazii" propice.

Instanța de fond, a reținut corect situația de fapt pe baza declarațiilor victimelor, D.G.E. (filele 256, 257 și 48-50, dosar urmărire penală), L.L.C., minoră (filele 214, 230, 287-289 și 20-31 dosar urmărire penală), a martorilor audiați în legătură cu existența faptelor și a vinovăției inculpaților, respectiv, D.M. (filele 259 și 52-57 dosar urmărire penală), J.O. (filele 260 și 58-62 dosar urmărire penală), U.C. (filele 63-67 dosar urmărire penală), I.A.I. (filele 290 și 68-70 dosar urmărire penală), a interceptărilor convorbirilor telefonice (procese verbale, filele 142-156 dosar urmărire penală) și a dispus condamnarea inculpaților, inclusiv pentru infracțiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Pe cale de consecință, și în raport de toate probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, dacă instanța de control judiciar ar fi dat o interpretare corectă și justă probatoriului ar fi avut suficiente temeiuri să constate că, infracțiunea prevăzută în art. 8 din Legea nr. 39/2003, există și că a fost comisă cu vinovăție de către cei trei inculpați și să mențină soluția de condamnare.

2. Admițând apelurile inculpaților, curtea a aplicat pedepse în alte limite decât cele legale, pentru infracțiunea de trafic de minori și a redus, în mod nejustificat, pedepsele pentru infracțiunea de trafic de persoane - motiv de casare prevăzut în art. 385⁹alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Inculpații-recurenți D.E. și H.T.A., critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385⁹alin. (1) pct. 18 (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare).

în susținerea acestui caz de casare se arată că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, deoarece părțile-vătămate nu au fost forțate de inculpații-recurenți să practice prostituția.

Referitor la fapta penală prevăzută de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 se arată că această faptă nu există, solicitându-se achitarea.

Se solicită respingerea recursului formulat de parchet.

Inculpatul-intimat U.T.D. prin apărător solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea soluției instanței de apel care în mod corect a reținut contribuția minimă a sa aplicându-i o pedeapsă neprivativă de libertate.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel din punct de vedere al motivelor de recurs, înalta Curte constată critica formulată de parchet ca fiind fondată în parte, iar criticile formulate de recurenții-inculpați D.E. și H.T.A., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Tot astfel, potrivit art. 13 alin. (3), dacă faptele prevăzute Ia alin. (l) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

Cum, inculpații U.T.D. și D.E. au fost trimiși în judecată și condamnați pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1) - (3), întrucât, împreună și prin înșelăciune, au recrutat-o și au transportat-o pe victima minoră, L.L.C., în Italia unde au obligat-o să se prostitueze, curtea a aplicat pedepse nelegale, în cuantum de câte 2 ani fiecăruia, în condițiile în care, conform prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

Pe de altă parte, contrar aprecierilor instanței de control judiciar, circumstanțele atenuante personale reținute în favoarea inculpaților nu sunt de natură să justifice reducerea pedepselor, sub limita prevăzută de textul incriminator al infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Din această perspectivă, se constată că inculpații s-au sustras cercetărilor efectuate în cursul urmăririi penale, iar cu prilejul cercetării judecătorești s-au prezentat numai doi dintre aceștia, respectiv H.T.A. și D.E., care, audiați fiind, au contestat săvârșirea faptelor (filele 216-217 și 253-254).

Inculpatul U.T.D. nu a fost niciodată prezent pe tot parcursul procesului penal (urmărire penală, judecată) și nici cu prilejul soluționării apelului.

Referitor la gravitatea faptelor și la urmările pe care acestea le-au produs părților vătămate, instanța de control judiciar a reținut, corect, că victima D.G.E. a fost recrutată de inculpații H. și U., primul, profitând de relația de prietenie cu aceasta, pe care au indus-o în eroare cu privire la scopul deplasării sale în Italia, determinând-o,ulterior, prin înșelăciune și constrângere, să se prostitueze în folosul lor.

Tot astfel, în ce o privește pe minora L.L.C., care a fost recrutată de inculpații D. și U., curtea a reținut, de asemenea corect, împrejurarea că și aceasta a fost indusă în eroare, transportată în Italia și, prin constrângere fizică și psihică, determinată să se prostitueze în folosul inculpaților.

In același sens, curtea a mai reținut că, prin faptele comise, inculpații au cauzat traume emoționale și fizice, aducând atingere, nu numai integrității fizice și psihice a victimelor, ci și vieții de familie a acestora prin modificarea echilibrului vieții lor.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așadar, condamnarea inculpaților la câte 1 an și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane și la câte 2 ani, pentru trafic de minori, nu se justifică, deoarece, din împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, modalitățile folosite de inculpați și, în legătură cu acest aspect, se poate reține caracterul josnic al inculpatului H.T.A., care s-a folosit de relația sa de prietenie cu victima D.G.E. pe care a indus-o în eroare cu privire la adevăratele sale intenții și pe care, ulterior, a exploatat-o sexual în beneficiul său material (declarația inculpatului, fila 216, dosar fond), amenințarea și violența pe care inculpații le-au exercitat asupra victimelor (declarațiile acestora, D.G.E. - fila 256, L.L.C. - fila 287, dosar fond), rezultă pericolul social deosebit de grav al faptelor, la care se adaugă și nerecunoașterea infracțiunilor săvârșite.

în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, înalta Curte urmează că constate că scopul pedepsei în această speță, nu poate fi atins, pentru toți recurenții, decât prin executarea în penitenciar, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 71,art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și înlăturarea dispozițiilor art. 81,art. 82 și art. 83 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

în ce privește recursurile inculpaților-recurenți D.E. și H.T.A., înalta Curte urmează a le respinge ca nefondate, pentru următoarele motive:

Din tot ansamblul probator al dosarului rezultă în mod clar și indubitabil că recurenții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați de instanțele inferioare.

Inculpații H.T.A. și D.E. au contestat învinuirile aduse prin rechizitoriu și s-au apărat invocând împrejurarea că victimele au practicat prostituția de bună voie în Italia în folosul propriu, fără ca ei să beneficieze de veniturile obținute prin această cale ilicită.

Apărarea inculpaților nu a vizat și aspecte care țin de recrutarea, transportarea și cazarea victimei.

Este de necontestat modalitatea dolosivă, înșelăciunea prin care s-au recrutat victimele.

Deci, sub acest aspect este de necontestat întrunirea condițiilor traficului de persoane sub modalitățile enumerate, recrutare, transport, cazare.

Apoi luarea actelor (aspect confirmat de împrejurarea că au fost găsite de carabinieri fără acte), izolarea de mediul din care provin, promisiunea de a avea un viitor mai bun profitând de starea materială și financiară precară sunt elemente care au determinat o dependență a victimelor de inculpați, fără a fi nevoie de o supraveghere directă a lor.

Apărarea inculpatului H.T.A. care susține că victima D. a formulat plângere împotriva sa întrucât inculpatul a refuzat să recunoască paternitatea copilului născut de victima D.G. nu este în măsură să înlăture mijloacele de probă mai sus expuse precum: interceptările telefonice, declarațiile victimelor, declarația mamei victimei.

Apărarea inculpatei D.E. care a susținut nevinovăția indicându-și singura culpă constând în faptul că a însoțit-o pe minora L.L. în Italia la stăruința inculpatului U. nu poate fi primită.

Inculpata s-a prezentat sub numele de S. și a determinat-o pe mama minorei să accepte să-și dea consimțământul la plecarea acesteia în străinătate, toate acestea fiind manopere dolosive.

Victima fiind minoră la data săvârșirii faptei nici nu mai este necesar a se dovedi manopera dolosivă asupra ei.

Inculpatul U.T.D. s-a sustras atât urmăririi penale cât și judecății.

Avocatul din oficiu al inculpatului a susținut că nu există probe care să dovedească săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane, că inculpatul nu putea supraveghea activitatea victimelor fiind la distanță de 300 km. de victime și a invocat și împrejurarea că victima D. care a lipsit 3 zile fiind plecată cu un client a sunat și a rugat să fie primită înapoi.

Acest ultim aspect dovedește dependența victimei de inculpați și nu exclude vinovăția inculpaților de la modalitățile mai sus expuse: recrutare, transport, cazare.

Nici nu era nevoie de o supraveghere atentă în situația în care victimelor li se crea convingerea ca sunt supravegheate.

S-a contestat de către inculpați prin apărători întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de grup organizat prev. de art. 8 din Legea 39/2003 susținându-se că nu s-a dovedit că există un "cap", un șef și locotenenți, că există un program al acestui grup.

Modalitatea similară de acționare în cazul celor două victime dovedește fară tăgadă implicarea celor trei inculpați în activități menite să îmbrace conținutul infracțiunii menționate chiar dacă nu s-a dovedit care din inculpați era "șeful"; "Programul" a fost bine stabilit:

- prin seducție erau atrase victimele; prin înșelăciune își dădea consimțământul familia victimelor; inculpații suportau cheltuielile de transport și solicitau pentru cazare chirie și rețineau actele de identitate ale victimelor.

Față de toate aceste considerente, înalta Curte în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul Parchetului, va casa în parte decizia penală atacată, numai cu privire la cuantumul inculpaților D.E., H.T.A. și U.T.D., majorând pedepsele aplicate în mod nelegal și înlăturând suspendarea condiționată a executării acestora, modalitatea de executare urmând a fi în penitenciar.

Totodată în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpații D.E. și H.T.A., ca nefondate, pentru considerentele arătate mai sus.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe recurenții-inculpați la plata cheltuielilor de judecată către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 74/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 781/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 134/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1699/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1864/2010. Penal