ICCJ. Decizia nr. 1889/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1889/2011
Dosar nr. 8762/95/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 258 din 07 decembrie 2010 de Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul B.C. a fost trimis în judecată, din infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi art. 174 raportat la art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 174 raportat la art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.
În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul B.C., la 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 7 ani ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav împotriva părţii vătămate B.V.
În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicare art. 40 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare şi a fost aplicată, în baza art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 7 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2553 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Tg-Jiu şi s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat de 1059 zile cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză de 22 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 7 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 06 iunie 2010 la zi.
S-a luat act că părinţii victimei B.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond reţinut că inculpatul B.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la viol, omor deosebit de grav prevăzute şi pedepsite de raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi de art. 174 raportat la art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen. reţinându-se, în esenţă, în actul de sesizare al instanţei că, în data de 05 iunie 2010 inculpatul a condus victima B.V. în vârstă de 5 ani, împotriva voinţei sale, într-o zonă izolată, încercând să întreţină raporturi sexuale anale, iar în urma refuzului acesteia, a lovit victima în mod repetat cu pumnul, cu piciorul şi cu o piatră în zona capului, lovituri ce au condus la decesul victimei.
În data de 05 iunie 2010, în jurul orelor 19:00, în timp ce se afla la barul SC M.S.C. SRL (P.D.) din oraşul Rovinari, unde practica jocuri electronice de noroc, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (inculpatul consumând anterior circa 500 ml coniac şi bere), între inculpat şi victima B.V., în vârstă de 5 ani, a avut loc un conflict generat de faptul că partea vătămată a împiedicat inculpatul să continue jocul, apăsând pe o clapă, împrejurare în care inculpatul a pierdut banii investiţi.
Inculpatul, în aceste împrejurări, a lovit victima cu palma în zona feţei şi, profitând de faptul că nimeni nu a intervenit, a tras victima în afara localului, ţinând-o strâns de mână, împotriva voinţei acesteia, la circa 500 m, în apropierea rambleului căii ferate, într-o zonă cu vegetaţie abundentă, pentru a nu putea fi observat de alte persoane.
Această împrejurare a fost observată de martorul F.V.A., care se afla în apropierea barului, având o spălătorie auto vis-a-vis de acesta. Martorul nu a intervenit, întrucât victima era o persoană cunoscută în zonă, obişnuind să cerşească şi era cunoscută de inculpat. Ajuns la circa 15 m de calea ferată, inculpatul a încercat să întreţină raporturi sexuale anale cu victima, încercând să o dezbrace. întrucât minorul s-a opus, inculpatul s-a enervat, fiind şi în stare avansată de ebrietate, 1-a lovit cu pumnul în zona feţei, până la doborât la pământ, după care 1-a presat cu piciorul în zona gâtului. Observând că victima nu a decedat, s-a deplasat pe terasamentul căii ferate din apropiere, de unde a luat două pietre, cu muchii ascuţite, cu care 1-a lovit de circa 12 ori în zona capului, lovituri ce au provocat decesul acestuia, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală.
Între aceste leziuni şi cauzele decesului există legătură directă de cauzalitate, iar moartea minorului B.V. a fost violentă, s-a datorat şocului hemoragie şi traumatic, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral, prin agresiune fizică, leziunile de violenţă de la nivelul feţei în număr de 12, au fost produse prin lovirea cu un corp dur, respectiv piatră concasată.
Realizând gravitatea faptelor, inculpatul a transportat cadavrul circa 10 m într-un loc mai retras cu vegetaţie mai mare şi 1-a abandonat. Imediat după săvârşirea acestor fapte, inculpatul a aruncat tricoul cu care era îmbrăcat, pe care se aflau urme de sânge ale victimei în vagonul unui tren de marfă, ce trecea pe calea ferată din apropierea locului faptei şi a abandonat şi geaca de culoare neagră cu care a fost îmbrăcat. Inculpatul s-a dus acasă, unde s-a schimbat de haine şi încălţăminte, ieşind în oraş pentru a discuta cu mai multe persoane.
A doua zi, acesta a mers la Cariera Rovinari pentru a sustrage fier vechi, iar când a văzut organele de ordine a fugit întrucât a crezut că este căutat pentru faptele săvârşite.
Inculpatul a fost prins după circa 4 km de către organele de poliţie.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor reţinute în actul de sesizare, instanţa de fond a reţinut că aceasta este incompletă, întrucât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 alin. (1) C. pen. dat fiind că, prin sentinţa penală nr. 2553 din 07 iunie 2006, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt în formă continuată, reţinându-se starea de minoritate a acestuia prevăzută de art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) Ulterior, acesta fost liberat prin sentinţa penală nr. 201/2008 a Judecătoriei Craiova pronunţată în dosarul nr. 1964/215/2008, rămânând un rest neexecutat de 1059 zile şi, cum în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., având în vedere dispoziţiile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), reţinute în favoarea inculpatului prin sentinţa menţionată, tribunalul în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, în sensul că, a reţinut în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 40 alin. (1) C. pen. pentru fiecare faptă.
În drept, a apreciat că faptele inculpatului B.C. de a ucide prin cruzimi victima B.V. în vârstă de 5 ani, pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de tentativă de viol prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul B.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a criticat sentinţa atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor calificat în sensul că nu s-au reţinut prevederile art. 175 lit. d) C. pen., întrucât victima avea o vârstă foarte fragedă, de numai 5 ani, neputând opune inculpatului o apărare eficientă şi pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată, cu ignorarea pericolului social deosebit al faptelor comise de inculpat, în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, vârsta foarte fragedă a victimei, actele materiale comise pentru suprimarea vieţii, persoana inculpatului care are mai multe condamnări anterioare. S-a arătat că pedeapsa de 22 de ani aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav este prea mică şi în mod nejustificat instanţa de fond nu a dat eficienţă prevederilor art. 34 lit. b) C. pen. în sensul aplicării maximului special prevăzut de lege, de 25 de ani, ce putea fi sporit până la 30 de ani. De asemenea, faptul că instanţa trebuia să dispună prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare şi că în mod greşit s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. în şedinţă publică, procurorul a invocat un motiv de apel suplimentar, solicitând ca inculpatului să i se interzică, cu titlu de pedeapsă accesorie şi complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.
Inculpatul B.C. a criticat hotărârea primei instanţe pe motiv de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen., infracţiune pentru care nu există nicio probă la dosar, iar pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat este prea aspră, impunându-se reducerea acesteia având în vedere că infracţiunea de omor calificat a fost comisă în stare de ebrietate şi sub imperiul unei puternice tulburări. în subsidiar a solicitat înlăturarea sporului de 1 an închisoare.
Prin Decizia penală nr. 26 din 10 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinţei penale nr. 258 din 07 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, şi a respins apelul inculpatului B.C., ca nefondat.
A desfiinţat în parte sentinţa, sub aspectul laturii penale, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) şi h), art. 176 lit. a) C. pen.
În baza art. 174, art. 175 lit. d) şi h), art. 176 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 40 C. pen. coroborat cu art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 1059 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2553 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Tg. Jiu şi a contopit restul cu pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, urmând ca inculpatul B.C., să execute pedeapsa totală de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
A aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b), d), e)C. pen. şi în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D. G.J.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei privitor la soluţionarea laturii civile a cauzei, a dedus în continuare prevenţia, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi 1-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de prim grad a analizat coroborat probatoriul administrat în cauză, atât în faza urmăriri penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti şi a reţinut o situaţie de fapt corectă. De altfel, cu privire la infracţiunea de omor, instanţa de apel a constatat că inculpatul nu a contestat că ar fi autorul acesteia, probele care-1 incriminează înlăturând fără dubiu prezumţia de nevinovăţie, respectiv declaraţiile inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor F.V.A., B.R., B.C., procesul-verbal de reconstituire, planşe fotografice, raportul de constatare medico-legală.
În ceea ce priveşte comiterea tentativei la infracţiune de viol instanţa de apel a constat, la fel ca instanţa de fond, că apărarea inculpatului nu poate fi primită, având în vedere declaraţiile date iniţial şi înregistrate pe suport audio - video, în sensul că inculpatul a intenţionat să întreţină raporturi sexuale anale cu victima şi în acest scop a încercat să îl dezbrace, iar intenţia comiterii omorului a fost adoptată ulterior, ca urmare a atitudinii acesteia care s-a împotrivit, astfel a constatat nefondată solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru tentativa la infracţiunea de viol.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că motivul de apel formulat de parchet referitor la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat, este fondat, fiind incidente şi prevederile art. 175 lit. d) C. pen., deoarece inculpatul a comis omorul profitând de faptul că victima era un copil, care, datorită vârstei fragede (5 ani), nu se putea apăra.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor principale a constat ca apelul inculpatului este nefondat fiind însă întemeiate criticile formulate de parchet, având în vedere pericolul social concret deosebit de ridicat, reliefat de vârsta victimei şi de modalitatea de comitere a infracţiunii, a apreciat că se impune majorarea pedepsei în cuantumul maximului special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul şi solicitat admiterea recursului, in temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei având in vedere ca pedeapsa aplicata de 25 de ani închisoare este prea mare, arătând ca a săvârşit infracţiunea sub o puternica stare de beţie.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) cod de procedură penală, combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.C. este nefondat pentru următoarele considerente.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor F.V.A. filele 29-30, 62, F.V., filele 137-142, B.R. fila 52, B.C. fila 63, procesul-verbal de reconstituire, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, coroborate cu declaraţiile inculpatului filele 17-18, 57, 149, 165, 7, 37, 51, 63, 99 şi fişa de cazier judiciar a acestuia, Înalta Curte constată că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Pedeapsa dispusă de instanţa de apel, a fost aplicată ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei şi nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului care, a săvârşit infracţiunea de omor calificat - profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra şi pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea unei infracţiuni şi infracţiunea omor deosebit de grav - prin cruzimi, asupra unui copil în vârstă de 5 ani, care se afla în neputinţă de a se apăra, nici măcar prin fugă, avându-se în vedere şi condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta. Inculpatul, pe fondul consumului de alcool şi al unui intelect limitat, a condus victima într-un loc izolat, şi a lovit victima, iniţial, cu pumnul şi piciorul, presându-i gâtul cu piciorul, în final aplicându-i 12 lovituri cu două pietre, în zona feţei, conducând la mutilarea victimei şi producându-i suferinţe mari, prelungite în timp, care au depăşit cu mult suferinţele inerente ale acţiunii de ucidere.
Chiar inculpatul în declaraţia aflată la fila 37 dosar de fond arată modul în care a săvârşit fapta „După ce victima a căzut la pământ i-am pus piciorul pe gât întrucât mai mişca. După aceea am mai lovit victima de circa 3-4 ori cu o piatră luată de pe calea ferată. Precizez că piatra cu care am lovit victima era mare şi m-am folosit de ambele mâini. Am lovit victima în mod repetat întrucât vroiam să mă asigur că a decedat."
De asemenea, relevantă în cauză este şi conduita ulterioară a inculpatului, care, imediat după săvârşirea faptei a transportat cadavrul victimei într-un loc mai retras şi 1-a abandonat, s-a dus acasă, unde s-a schimbat de haine şi încălţăminte şi a ieşit în oraş; iar a doua zi, când a văzut organele de poliţie în acea zonă a fugit, întrucât a crezut că este căutat pentru faptele săvârşite.
Totodată, s-a avut în vedere şi atitudinea procesuală a inculpatului, care şi-a schimbat declaraţiile iniţiale precum şi faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru mai multe infracţiuni, fapte săvârşite în timpul minoratului, aşa cum rezultă din fişa de cazier a inculpatului aflată la fila 14 dosar de urmărire penală.
Cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, şi faţă de gravitate faptei săvârşite - omor calificat şi deosebit de grav, prin cruzimi, asupra unui copil în vârstă de numai 5 ani, care a fost în imposibilitate de a se apăra, Înalta Curte, constată, că pedeapsa de 25 de ani închisoare, astfel cum a fost individualizată, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.C., potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 iunie 2010 la 10 mai 2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 26 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 iunie 2010 la 10 mai 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţata, în şedinţă publică, azi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1856/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1893/2011. Penal → |
|---|
