ICCJ. Decizia nr. 1918/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1918/2011

Dosar nr. 47895/3/200.

Şedinţa publică din 11 mai 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 405 din 17 mai 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.G.S.

S-au admis, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii V.A.A. şi P.E.C.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor după cum urmează:

- pentru inculpatul V.A.A. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41, alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen. (cultivarea de cannabis în scopul comercializării) şi infracţiunea prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (deţinerea a 0,34 grame cannabis pentru consum propriu).

- pentru inculpatul V.G.S. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41.alin. (2) C. pen, art. 75, lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul P.E.C. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (cultivarea de cannabis în scopul comercializării) şi infracţiunea prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deţinerea a 85,93 grame cannabis pentru consum propriu).

I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A.A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 798 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1654/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale rezultante de 4 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A.A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 798 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1654/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi contopeşte acest rest cu pedeapsa de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 798 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză de 4 ani închisoare şi de 798 zile închisoare, urmând ca inculpatul V.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului V.A.A. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare perioada de detenţie de la data de 09 octombrie 2009 la data de 27 ianuarie 2010.

II. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.G.S. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului V.G.S. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) ) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a nu schimba domiciliul sau reşedinţa avută decât cu încuviinţarea instanţei.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 11 martie 2010.

III. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză de 3 ani închisoare şi de 1 an şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.E.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.E.C. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare inculpatul fiind obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a nu schimba domiciliul sau reşedinţa avută decât cu încuviinţarea instanţei.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art.86⁴ C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul fost reţinut şi arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 10 noiembrie 2009.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, de la inculpaţi a cantităţii de 882,45 grame cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator, cantitate depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovezile seria H nr. 0001842 din 23 octombrie 2009 şi seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a tuturor bunurilor folosite la cultivarea plantelor de cannabis consemnate la I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovezile seria H nr. 0002965 din 26 octombrie 2009 şi seria H nr. 0002967 din 09 noiembrie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.E.C. a pipei artizanale, a dispozitivului metalic de mărunţit şi a cântarului electronic ASHIBA consemnate la I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovada seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii V.A.A., V.G.S. şi P.E.C. la plata a câte 3600 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală şi la instanţa de fond, s-a reţinut că în urma informaţiilor operative, la data de 10 aprilie 2009, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană cunoscută cu porecla „N.", care locuieşte în sector 1, se ocupă cu comercializarea unor cantităţi importante de cocaină şi cannabis.

Ulterior, în urma verificărilor şi investigaţiilor efectuate de lucrători din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. – Direcţia Antidrog persoana suspectă a fost identificată în persoana inculpatului V.A.A.

În temeiul autorizaţiei nr. 410/AI din 16 aprilie 2009, dată în baza încheierii din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de inculpatul V.A.A., condiţii în care au rezultat indicii temeinice că acesta împreună cu o persoană cunoscută cu numele „E." intenţionează să închirieze un apartament unde să înfiinţeze o plantaţie de cannabis în vederea comercializării (filele 19-22 d.u.p.).

Ca urmare a acestor informaţii, s-a trecut la culegerea de informaţii şi la supraveghere operativă, ocazie cu care locaţia unde s-a înfiinţat cultura de cannabis a fost identificată în imobilul din Bucureşti, sector 1.

Totodată au fost identificate alte două persoane implicate în această operaţiune de cultivare de cannabis în persoana inculpaţilor P.E.C. şi V.G.S.

La data de 08 octombrie 2009 a fost efectuată o percheziţie domiciliară la apartamentul nr. 149, situat la parterul scării B a blocului din sector 1, aparţinând tatălui inculpatului V.G.S., unde au fost găsite 40 de ghivece conţinând fiecare câte o plantă de cannabis; 3 saci cu pământ folosit ca răsadniţe şi conţinând plante puiet; un bidon cu stropitoare; un caiet conţinând însemnări cu privire la tratamentele zilnice ce urmau să fie aplicate plantelor; o rolă de bandă adezivă.

S-a constatat că apartamentul era prevăzută cu sistem de ventilaţie prin tubulatură şi un număr de 4 ventilatoare electrice de cameră şi un ventilator de tubulatură, un termometru, un instrument de măsurare a umidităţii, două prize programabile digital, două transformatoare, 4 lămpi artizanale cu becuri de mare putere şi lumină albă. De asemenea, camera era tapetată în întregime cu folie de plastic şi folie de aluminiu.

În holul apartamentului şi în baie au fost găsite mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv, iar în bucătărie au fost găsite un număr de trei bonuri fiscale emise de „BRICOSTORE" la datele de 26 septembrie 2009, 21 septembrie 2009 şi 27 septembrie 2009 pentru materiale folosite la sistemul electric şi de ventilaţie, precum şi o pungă de îngrăşământ pentru plante.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare la imobilul de mai sus au fost prelevate şi ridicate un număr de 16 urme papilare de pe suprafeţele camerei, de asemenea fiind sigilate şi ridicate în vederea prelevării de urme papilare mai multe înscrisuri, bonuri, un bidon de plastic şi rola de bandă adezivă.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524450 din 16 octombrie 2009, probele analizate au constat în 40 de plante cannabis (760,2 grame), 5 frunze ale plantei cannabis, 3 frunze ale plantei cannabis, 151,09 grame fragmente de plante cannabis, în toate evidenţiindu-se Tetrahidrocannabinol (THC) - substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Cantitatea de 751,1 grame şi 74,3 grame fragmente de plante cannabis rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0001842 din 23 octombrie 2009.

În urma percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului V.A.A. au fost găsite şi ridicate fragmente vegetale cu o greutate de 0,34 grame, care au fost supuse analizelor de laborator. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524449 din 14 octombrie 2009 s-a stabilit că proba, consumată în cursul analizelor de laborator, cuprinde cannabis.

Şi la locuinţa inculpatului P.E.C. s-a efectuat o percheziţie domiciliară, unde au fost găsite şi ridicate mai multe fragmente vegetale cu o masă netă de 85,93 grame, ţigări, o pipă artizanală, un dispozitiv de mărunţit şi un cântar electronic ASHIBA.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524448 din 19 octombrie 2009 rezultă că fragmentele vegetale cu o greutate de 85,93 grame cannabis şi o ţigară ruptă conţin cannabis.

Cantitatea de 57,05 grame de cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, pipa şi dispozitivul de mărunţit au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009.

Din procesele verbale de consemnare a înregistrărilor telefonice coroborate cu declaraţiile celor 3 inculpaţi date în cursul judecăţii, pe care prima instanţă le-a apreciat mult mai sincere decât cele din cursul urmăririi penale, rezultă că în urma discuţiilor purtate începând cu luna mai 2009 între cei trei inculpaţi, aceştia au hotărât să înfiinţeze o cultură de cannabis în vederea comercializării pe piaţa ilicită a drogurilor.

Pentru aceasta inculpatul V.G.S. s-a oferit să pună la dispoziţie apartamentul nr. 149, situat la parterul scării B a blocului „L." din sector 1, aparţinând tatălui său.

Ulterior înţelegerii dintre ei, cei trei inculpaţi au cumpărat materialele necesare cu care au înfiinţat cultura de cannabis descoperită de organele de anchetă cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Fiecare inculpat s-a implicat activ în această activitate fie prin oferirea locaţiei (inculpatul V.), folosirea autoturismului (inculpatul V.), culegerea de informaţii pentru îngrijirea plantelor (inculpatul P.), împărţirea între toţi inculpaţii a cheltuielilor de întreţinere a culturii de cannabis, efectuarea de activităţi specifice de îngrijire a plantelor, interceptările telefonice, declaraţiile date în instanţă de inculpaţi şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 355837 din 28 octombrie 2009 fiind edificatoare sub acest aspect.

Prima instanţă a considerat vădit neîntemeiată apărarea inculpaţilor potrivit căreia cultura de cannabis s-a înfiinţat pentru consumul propriu, iar nu în scopul comercializării, probele de la dosar fiind categorice în sensul reţinut de instanţă. Din transcrierile înregistrărilor telefonice a rezultat foarte clar că înfiinţarea culturii de canabis s-a făcut în principal pentru comercializarea pe piaţa neagră a drogurilor.

Astfel, într-o discuţie purtată cu mama sa la data de 19 iunie 2009 (aşa cum inculpatul P. a declarat în faţa tribunalului), inculpatul P. a afirmat textual că „a deschis o afacere cu S. (inculpatul V.S.) şi că în două – trei luni urmează să scoată bani de la ea…. Si cum am mai spus o să face pe o perioadă scurtă de timp. Să economisim, să luăm 30.000 Euro fiecare şi după care să facem ceva" (filele 67 -69 d.u.p.).

Într-o altă discuţie inculpatul a spus aceleaşi persoane: „Am spus că fac chestia asta cu roşii, castraveţi, cu astea. Da? Mai am cam două luni până se termină. Ok? Până cresc toate şi asta am 2 luni de zile şi pe urmă o să fac bani mulţi. Adică o să fac bani mari.".

Prima instanţă a apreciat că scopul avut în vedere de inculpaţi, de vânzare a canabisului, rezultă cu evidenţă şi din faptul că inculpatul V. a arătat că a consumat de vreo 7-8 ori cannabis, ultima oară în luna iulie 2009. Cum reţinerea inculpatului a avut loc la data de 09 octombrie 2009, prima instanţă a considerat vădit neîntemeiată susţinerea că inculpatul Voicu a participat la înfiinţarea culturii în scopul asigurării consumului propriu, fiind evident că inculpatul era cel mult un consumator ocazional de cannabis, iar cultura descoperită de organele de anchetă a fost făcută în scopul comercializării, aşa cum a rezultat din înregistrările telefonice ale convorbirilor purtate de inculpatul P.

Faptul că înfiinţarea culturii de cannabis s-a făcut în vederea vânzării reiese şi din declaraţia inculpatului P. dată în faţa instanţei, în care a arătat cu partea sa din cannabis îi ajungea aproape un an, în condiţiile în care obişnuia să consume cannabis de câteva ori pe săptămână (fila 47 dosarul tribunalului).

Tribunalul nu a luat în considerare apărarea inculpatului P. că au fost glume sau exagerări afirmaţiile sale făcute în discuţiile purtate cu mama sa privind obţinerea de bani ca urmare a comercializării de „roşii, castraveţi sau legume" – cannabis în limbaj criptat. Că aşa stau lucrurile rezultă cu evidenţă din discuţiile purtate nu doar cu mama sa, ci şi cu o altă persoană de sex masculin, în care inculpatul P. învederează că avea în vedere extinderea culturii de „roşii, floare de roşii" - cannabis - la o suprafaţă mult mai mare, ciclul fiecărei culturi fiind de circa 1,5 – 2 luni (filele 67-69, 78, 119, 120 d.u.p.). Cum plantarea roşiilor este o activitate neprofitabilă în România şi cu un ciclu complet imposibil de realizat în 1,5 – 2 luni, este evident că inculpatul P. avea în vedere o altă cultură, respectiv cea de cannabis, singura în măsură să îi aducă lui şi coinculpaţilor câştiguri substanţiale într-un timp foarte scurt.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V., prima instanţă a considerat că şi acesta a urmărit acelaşi scop, pe lângă considerentele mai sus expuse, instanţa având în vedere implicarea acestui inculpat în domeniul comerţului ilicit de droguri ce transpare cu evidenţă din înregistrările telefonice făcute de organele de anchetă (filele 32 – 34 d.u.p.).

Cum activitatea în care acesta s-a implicat avea o dimensiune foarte mare, fiind avută în vedere chiar o extindere a culturii de cannabis, prima instanţă a considerat că scopul avut în vedere şi de inculpatul V. a fost acela de vânzare a cannabisului, chiar dacă inculpatul a avut în vedere şi asigurarea propriului consum.

Cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor comise de inculpaţi prima instanţă a reţinut că pentru inculpatul V.A.A. se regăsesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru această din urmă infracţiune având în vedere deţinerea pentru consumul propriu a cantităţii de 0,34 gr. cannabis, descoperită cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la 08 octombrie 2009 la locuinţa sa, întrucât în raport de declaraţia inculpatului V. coroborate cu declaraţiile celorlalţi doi coinculpaţi, din care rezultă că inculpatul V. obişnuia să consume cannabis, faţă de faptul că nu există nici un indiciu că deţinerea celor 0,34 grame cannabis era în scopul comercializării, prima instanţă a apreciat că această faptă nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci în cele ale art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege.

Cu privire la acest inculpat sunt incidente şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., întrucât faptele deduse judecăţii sunt săvârşite în timpul liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1654/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, (fila 210 dosarul instanţei, fila 307 d.u.p.).

Pentru inculpatul V.G.S. s-a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., după cum s-a apreciat că nu sunt incidente cu privire la acest inculpat dispoziţiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul Voicu, în calitate de subinspector în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu avea printre atribuţiile de serviciu sarcini pe linia combaterii traficului ilicit de droguri, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele 199, 200 dosarul tribunalului).

Relativ la acelaşi aspect, prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000 au în vedere sarcini anume prevăzute printre atribuţiile de serviciu, iar nu sarcini generale ce revin poliţiştilor, cum este aceea de a contribui la combaterea infracţionalităţii, dispoziţiile respective fiind de strictă interpretare, nefiind permisă o interpretare extensivă.

Pentru inculpatul P.E.C. s-a stabilit, de asemenea, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., dar şi ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, motivat de deţinerea pentru consum propriu a cantităţii de 85,93 gr. cannabis descoperită cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la 08 octombrie 2009 la locuinţa sa, rezultând din declaraţia inculpatului P. coroborate cu declaraţiile celorlalţi doi coinculpaţi, că acesta obişnuia să consume cannabis, faţă de faptul că nu există nici un indiciu că deţinerea celor 85,93 grame cannabis era în scopul comercializării, ţinând seama că la locuinţa acestui inculpat s-a găsit şi o pipă în care s-a evidenţiat cannabis, precum şi un dispozitiv de mărunţit cannabis, prima instanţă a apreciat că această faptă nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci în cele ale art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege.

Relativ la încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor, prima instanţă a mai reţinut că fapta de cultivare a plantelor de canabis reprezintă un proces de durată care se integrează într-o infracţiune naturală unică, fiind cu desăvârşire exclusă ideea unei infracţiuni continuate compusă din mai multe acţiuni care realizează fiecare în parte conţinutul aceleaşi infracţiuni.

Prima instanţă a considerat întemeiate, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii V.A.A. şi P.E.C., întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, doar fapta fiecărui inculpat de a deţine 0,34, respectiv 85,93 grame cannabis pentru consum propriu, se încadrează în dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta de cultivare a cannabisului realizând elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanţă a reţinut că faţă de considerentele privind înţelesul noţiunii de cultivare de cannabis şi cele privind scopul comercializării avut în vedere de inculpaţi, este neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.G.S., fiind întemeiată doar schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie din oficiu de instanţă, respectiv de înlăturare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi ale art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor, prima instanţă a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei şi persoana făptuitorilor.

La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, prima instanţă a ţinut seama de numărul mare de plante de canabis cultivate, de cantitatea deţinută de inculpatul P., de urmările grave care se pot produce prin punerea în circulaţie sau deţinerea de droguri, de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaţilor V. şi P., de starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului V., de prezenţa inculpaţilor în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, de recunoaşterea faptelor, chiar în contextul încercării de a încadra faptele în dispoziţii penale mai puţin severe, de atitudinea de regret al faptelor. Totodată, prima instanţă a avut în vedere vârsta tânără a inculpaţilor, pregătirea profesională, situaţia familială şi posibilităţile reale de reintegrare ale fiecăruia, aspecte deduse din înscrisurile în circumstanţiere depuse de inculpaţi la dosarul instanţei.

Faţă de condamnările anterioare ale inculpatului V., de poziţia parţial sinceră a inculpaţilor, în ceea ce priveşte scopul cultivării cannabisului, în raport de cantitatea relativ ridicată a plantelor de cannabis cultivate, de cantitatea mare de cannabis deţinută de inculpatul P., de calitatea inculpatului V. de subinspector de poliţie, care îi impunea o conduită în acord cu normele penale şi mai ales cu aşteptările societăţii în slujba căreia era, prima instanţă a apreciat că nu se impun a se reţine circumstanţele atenuante faţă de niciunul dintre inculpaţi.

În raport de considerentele reţinute la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor V.G.S. şi P.E.C., prima instanţă a apreciat că există suficiente elemente care impun concluzia că scopul preventiv-educativ şi sancţionator prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepselor aplicate, ameninţarea executării în întregime a pedepsei aplicate fiind de natură să inhibe tendinţele criminogene ale inculpaţilor şi să schimbe atitudinea acestora cu privire la relaţiile sociale proteguite de lege.

Fiind posibilă şi binevenită reinserţia socială a inculpaţilor fără privarea lor de libertate, însă sub un control strict al societăţii, în baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

S-a constatat că inculpatul V. fost reţinută şi arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 11 martie 2010, iar inculpatul P. a fost reţinut şi arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 10 noiembrie 2009.

B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul V.A.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de apel depuse în scris de către parchet s-a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.E.C. şi V.G.S., atât în privinţa cuantumului pedepselor cât şi al modalităţii de executare prin suspendarea sub supraveghere; greşita înlăturare a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor; nelegala schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor P.E.C. şi V.A.A. (prin reţinerea şi a infracţiunii de cultivare, extragere, fabricare şi deţinerea drogurilor de risc în vederea consumului propriu) fără a fi pusă în discuţia părţilor.

În susţinerea orală a apelului, procurorul de şedinţă a susţinut doar două critici aduse sentinţei, respectiv greşita schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului P.E.C. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.E.C. şi V.G.S.

Cu privire la prima critică, s-a susţinut că inculpatul P.E.C. a comis două acte materiale de trafic de droguri de risc, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi neregăsindu-se infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Aceasta, întrucât deţinerea cantităţii de 85,93 gr. cannabis constatată la 08 octombrie 2009 cu ocazia percheziţiei domiciliare, întruneşte tot elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, deţinerea fiind în scopul comercializării, iar nu al consumului propriu, aşa cum rezultă din SMS-ul primit la 29 septembrie 2009, din declaraţia inculpatului V.A.A., dar şi din alte dovezi găsite la locuinţa inculpatului (dispozitiv de mărunţit, cântar electronic).

Cu privire la a doua critică, respectiv greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.E.C. şi V.G.S. s-a arătat că, atât cuantumul pedepselor, cât şi modalitatea de executare nu sunt de natură să răspundă criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere cantitatea mare de droguri descoperită, statutul de poliţist al inculpatului V.G.S., scopul urmărit de inculpatul P.E.C., respectiv obţinerea de mijloace materiale pe căi ilicite, amploarea acestui fenomen infracţional.

S-a solicitat majorarea cuantumului pedepselor şi executarea lor în regim de detenţie.

În apelul inculpatului V.A.A., s-a criticat sentinţa pentru greşita încadrare juridică a infracţiunii de trafic de droguri de risc reţinute, arătând că pot fi regăsite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., iar nu ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. Aceasta, întrucât din probele administrate nu rezultă elemente ale traficului de droguri, s-a dat o amploare exagerată activităţii inculpatului, inculpaţii erau consumatori de droguri şi au cultivat plante pentru obţinerea de droguri pentru consum propriu.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpaţi rezultă că ar fi vorba şi de o plantaţie de roşii, după cum nu reiese că plantaţia de cannabis ajunsă la maturitate ar fi destinată vânzării.

S-a solicitat achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenţia inculpatului în comiterea infracţiunilor.

La momentul descoperirii plantelor, având în vedere stadiul de dezvoltare, acestea nu erau apte pentru consum, cu atât mai puţin pentru comercializare. De asemenea, a arătat că cantitatea de 0,34 cannabis găsită la locuinţa sa era pentru consumul propriu.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea prin constatarea incidenţei art. 18¹ C. pen., fiind regăsite toate criteriile art. 18¹ alin. (3) C. pen. şi să se aplice inculpatului o amendă administrativă, potrivit art. 91 lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 276/A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 405 din data de 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 47.895/3/2009, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 405 din data de 17 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând în fond.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicate inculpatului P.E.C., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina sa, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracţiune prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul P.E.C. a fost arestat preventiv în perioada 9 octombrie 2009 – 10 noiembrie 2009 ce a fost dedusă din pedeapsă.

A înlăturat aplicarea disp. art. 86/1 – 86/4 C. pen. şi a art. 71 alin. (5) C. pen. în ce priveşte pe inculpatul V.G.S., făcând în privinţa acestui inculpat aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 9 octombrie 2009 – 11 martie 2010.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.A.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect activitatea infracţională desfăşurată de fiecare inculpat, participaţia fiecăruia, precum şi vinovăţia acestora.

De altfel, nici la instanţa de fond şi nici în apel inculpaţii nu au negat comiterea faptelor, prin poziţia lor procesuală au nuanţat activităţile desfăşurate şi contribuţia fiecăruia (ceea ce se circumscrie exercitării dreptului la apărare), dar au susţinut că plantele de cannabis cultivate erau pentru consumul propriu şi nu pentru comercializare. Acest aspect a fost examinat temeinic de prima instanţă, stabilind judicios şi pe baza dovezilor că plantele de cannabis au fost cultivate pentru comercializare.

Instanţa de fond a stabilit însă o situaţie juridică criticabilă cu privire la deţinerea de către inculpatul P.E.C. a cantităţii de 85,93 grame cannabis constatată la percheziţia domiciliară efectuată la data de 08 octombrie 2009 la locuinţa sa, considerând că deţinerea a fost pentru consum propriu, iar nu pentru comercializare, stabilindu-se şi existenţa infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Sub acest aspect, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a avut în vedere preponderent declaraţiile inculpaţilor care au susţinut că erau consumatori de droguri, inclusiv inculpatul P.E.C., ignorând găsirea cu ocazia percheziţiei domiciliare a unui instrument de mărunţit cannabis, un cântar electronic ASHIBA, dispozitive folosite în mod obişnuit în operaţiunile de comercializare a drogurilor.

Un alt element probator este şi SMS-ul primit de inculpatul P. la data de 29 septembrie 2009, de la telefon nr. din care reiese că inculpatul este întrebat (în limba engleză) de o altă persoană dacă are „ceva bun" şi dacă acea persoană poate trece pe la el („pot să trec pe la tine?" – fila 124 d.u.p.). ceea ce relevă că inculpatul era cunoscut ca deţinător de droguri pentru comercializare, iar faptul că ar fi consumat şi el (la percheziţie găsindu-se şi o pipă în care s-a evidenţiat cannabis) nu poate conduce la concluzia lipsei elementelor circumscrise comercializării de cannabis.

Inculpatul P.E. a declarat la urmărirea penală (fila 298) cu privire la cannabis-ul găsit la locuinţa sa că l-a procurat de la „un individ pe care nu îl cunosc şi îl deţineam pentru consum propriu", pentru ca inculpatul V.A., tot la urmărirea penală (fila 356 verso) să declare că „tot E. mi-a propus să-mi dea „iarbă" pentru consum, de la el".

Toate acestea sunt elemente probatorii ce nu pot fi ignorate şi care conduc la constarea că inculpatul a deţinut cantitatea de 85,93 gr. cannabis pentru comercializare, astfel încât schimbarea încadrării juridice a infracţiunii efectuate de prima instanţă prin reţinerea şi a infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu are nici un suport faptic şi probator.

Aşa fiind, în sarcina acestui inculpat a fost reţinută o singură infracţiune de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, comisă în formă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în baza acelaşi rezoluţii infracţionale, dar şi cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reţinut de prima instanţă, motivat de participaţia împreună cu alte două persoane, iar pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanţă a fost considerată nu doar în concordanţă cu criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi cu ansamblul circumstanţelor cauzei, natura şi gravitatea faptei, participaţia inculpatului, poziţia sa procesuală dar şi cu persoana acestuia.

În ce priveşte critica din apelul parchetului privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.E.C. şi V.G.S., instanţa de apel a constatat că aceasta este întemeiată numai sub aspectul stabilirii unei modalităţi de executare în regimul suspendării sub supraveghere pentru ambii inculpaţi, pedepsele aplicate sub aspectul cuantumului fiind proporţionale cu gravitatea faptelor, împrejurările comiterii şi persoana fiecărui inculpat.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, a constatat că prima instanţă s-a orientat, în mod nejustificat, spre o modalitate neprivativă de libertate care, chiar în condiţiile în care s-au stabilit reguli de supraveghere, nu poate realiza cerinţa prevenţiei şi scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen., întrucât infracţiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin natura şi consecinţele sale o faptă de o gravitate ridicată, dovadă şi regimul sancţionator sever prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (de la 3 la 15 ani închisoare).

Instanţa de apel a mai reţinut că în cauză s-a constatat că inculpaţii au organizat în mod temeinic activitatea infracţională, unul a pus la dispoziţie apartamentul în care au plantat cannabis (V.G.S.), altul procura instalaţiile necesare şi se ocupa preponderent de îngrijirea plantelor (P.E.C.), altul finanţa cultura şi a pus la dispoziţie autoturismul pentru transport (V.A.), pentru ca pe parcursul derulării activităţii toţi inculpaţi să ajungă să se îngrijească de buna dezvoltare a plantelor până la maturitate. Totodată, numărul de plante de cannabis găsite (40 plante) arată că nu era vorba de o cultură sporadică şi de mică amploare, mai ales că apartamentul fusese dotat cu instalaţii de căldură şi umiditate necesare unor astfel de culturi.

În condiţiile în care inculpaţilor li s-au aplicat pedepse la nivelul minimului special prevăzut de lege, stabilirea unei sancţiuni penale proporţionale cu ansamblul circumstanţelor cauzei trebuie să aibă în vedere atât criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Ca atare, instanţa de apel a constatat că doar prin executarea pedepselor în regim de detenţie poate fi asigurat scopul pedepsei, prevenirea comiterii de noi fapte.

Circumstanţele personale ale inculpaţilor (vârsta, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, socială şi medicală a fiecăruia) au fost avute în vedere când s-a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, nefiind justificată, pentru aceleaşi circumstanţe, stabilirea şi a executării pedepsei în regim fără privare de libertate.

În ce priveşte apelul inculpatului V.A.A., s-a constatat că prima instanţă a stabilit temeinic împrejurările faptice ale cauzei, participaţia sa infracţională, dovezile produse fiind apreciate potrivit art. 63 C. proc. pen. Astfel, nu se poate reţine că activitatea inculpatului este circumscrisă unei singure infracţiuni de deţinere ilicită de droguri de risc pentru consum propriu, întrucât, atât din declaraţiile sale, ale celorlalţi inculpaţi, dar şi din celelalte mijloace de probă administrate rezultă că inculpatul, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, au cultivat cannabis într-un apartament din Bucureşti, în vederea comercializării, iar nu pentru consum propriu.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii V.G.S., V.A.A. şi P.E.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul – inculpat V.G.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând menţinerea cuantumului pedepsei aplicate, însă cu schimbarea modalităţii de executare, în sensul aplicării disp. art. 86¹ C. pen., apreciind că această modalitate este oportună în raport de datele cauzei, de condiţiile concrete în care s-a implicat în activitatea infracţională şi, nu în ultimul rând, de datele personale ale acestuia.

Recurentul - inculpat P.E.C. a invocat acelaşi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei penale atacate şi, pe fond, aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen., scopul pedepsei putând fi atins şi în această modalitate. A arătat că a devenit cetăţean american, însă a rămas în ţară pentru bunica sa, care are nevoie de supraveghere medicală, că are un copil împreună cu concubina sa, care este alături de el şi că desfăşoară o activitate din care îşi întreţine familia.

Recurentul - inculpat V.A.A. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri, faţă de lipsa intenţiei, iar pentru cea de consum de droguri, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., fiind vorba despre o cantitate mică de droguri şi o activitate ocazională, invocând în acest sens cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei. A arătat că se impune a fi reţinute circumstanţe atenuante, având în vedere vârsta, dar şi conduita inculpatului.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17², 18 şi 14 C. proc. pen., CURTEA constată următoarele:

I.1. Recursul inculpatului V.A.A. vizând achitarea în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri, faţă de lipsa intenţiei, este neîntemeiat şi urmează a fi respins.

Instanţa de fond şi cea de apel au făcut o corectă evaluare a materialului probator aflat la dosarul cauzei, respectiv declaraţiile recurentului, ale celorlalţi coinculpaţi, alte mijloace de probă, din care rezultă că inculpatul V.A.A. împreună cu ceilalţi doi inculpaţi au cultivat cannabis într-un apartament din Bucureşti, în vederea comercializării, iar nu pentru consum propriu.

Suplinind motivarea instanţei de apel care l-a confundat pe inculpatul V.A.A. cu coinculpatul V.G.S. (arătând la filele 14 şi 15 din decizie că este cel care a pus la dispoziţie apartamentul în care era plantat cannabis, precum şi că a avut reprezentarea activităţii ilicite ce urma să o desfăşoare, mai ales că a avut şi calitatea de poliţist), Înalta Curte reţine că din probele administrate în cauză reiese fără dubiu participaţia recurentului - inculpat V.A.A. la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în sensul că acesta a finanţat cultura şi a pus la dispoziţie autoturismul pentru transport, alături de coinculpatul V.G.S. - care a pus la dispoziţie apartamentul în care au plantat cannabis şi de coinculpatul P.E.C. - care a procurat instalaţiile necesare şi s-a ocupat preponderent de îngrijirea plantelor, toţi inculpaţii îngrijindu-se, totodată, de buna dezvoltare a plantelor până la maturitate. De asemenea, probele administrate în cauză relevă că intenţia inculpatului, la fel ca şi a coinculpaţilor, a fost aceea de a înfiinţa o cultură de cananabis şi a obţine plante mature în vederea comercializării iar nu a consumului propriu, argumente în acest sens constituindu-l atât numărul de plante de cannabis găsite (40 plante) – ce demonstrează că nu era vorba de o cultură sporadică şi de mică amploare -, investiţia considerabilă făcută în echiparea apartamentului - care a fost dotat cu instalaţii de căldură şi umiditate necesare unor astfel de culturi -, precum şi discuţiile telefonice purtate de inculpat, interceptate legal, din care reiese că acesta comercializa droguri.

Ca atare, solicitarea inculpatului de a se constata că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc - lipsind intenţia de a comercializa cannabis, pe care l-a cultivat doar pentru consumul propriu -, este neîntemeiată.

2. În ceea ce priveşte solicitarea de a se aplica o sancţiune cu caracter administrativ pentru infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, întrucât fapta în conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă, Înalta Curte constată că, într-adevăr, cantitatea care s-a găsit la inculpat este relativ mică, de 0,34 gr. cannabis, dar aceasta vine tocmai în sprijinul ideii că era deţinută pentru consumul propriu, fiind de notorietate că niciun consumator nu-şi procură o cantitate mare de droguri, ci doze relativ mici, în caz contrar fiind indicii de trafic. Aşadar, cantitatea mică de drog de risc găsită asupra inculpatului nu poate duce implicit la concluzia lipsei de pericol social al faptei sau a lipsei vădite de importanţă.

Totodată, analizând solicitarea inculpatului, Înalta Curte constată că printre criteriile recomandate la evaluarea în concret a gradului de pericol social, legiuitorul a inclus şi pe cele referitoare la persoana făptuitorului; or, nu se poate face abstracţie că recurentul inculpat V.A.A. are un cazier judiciar ce reflectă o aplecare spre activităţi infracţionale şi, chiar dacă nu există o specializare a inculpatului, fiind pentru prima oară acuzat pentru infracţiuni legate de traficul şi consumul de droguri, nu se poate susţine pertinent că activitatea infracţională a acestuia este izolată şi nu prezintă pericol social.

Ca atare, nici acest motiv de critică, privind greşita aplicare a legii, nu poate fi primit, el fiind soluţionat în mod similar de către instanţa de apel.

3. Sub un ultim aspect, al individualizării pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, motivele invocate de recurent, respectiv vârsta şi conduita sa, nefiind suficiente pentru a justifica aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) sau c) C. pen.

De altfel, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, acesta este orientat doar cu puţin peste minimul prevăzut de lege, deşi este incidentă şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., precum şi starea de agravare a pedepsei dată de comiterea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie, iar restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară este destul de mare, de 798 zile, ceea ce denotă că inculpatul, deşi a beneficiat de beneficiul liberării condiţionate, a dat în continuare dovadă de perseverenţă infracţională, care nu justifică clemenţa solicitată instanţei în sensul reducerii cuantumului pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, cuantumul stabilit al pedepsei rezultante – de 4 ani închisoare şi aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., nu permit şi nu justifică aplicarea altei modalităţi de executare decât cea privativă de libertate.

Ca atare, Înalta Curte constată că priveşte pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, potrivit criteriilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei, precum şi persoana inculpatului.

II. În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii V.G.S. şi P.E.C., vizând stabilirea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate, Înalta Curte apreciază că individualizarea judiciară făcută de instanţa de apel nu corespunde criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen. Dimpotrivă, prima instanţă a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând că în raport de natura faptelor comise, pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost săvârşite şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaţilor (lipsa antecedentelor penale, prezenţa inculpaţilor în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, poziţia de recunoaştere a faptelor, chiar nuanţată şi atitudinea de regret a acestora, vârsta tânără a inculpaţilor, pregătirea profesională, situaţia familială şi posibilităţile reale de reintegrare ale fiecăruia), sunt suficiente temeiuri pentru a aprecia că scopul pedepselor poate fi atins şi fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanţa de fond este justă sub aspectul modalităţii de executare, Înalta Curte va menţine în totalitate soluţia fondului în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.G.S., iar în ceea ce priveşte pe inculpatul P.E.C., va dispune ca pedeapsa stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., să fie executată în aceeaşi modalitate de executare, cea prev. de art. 86/1 C. pen., cu obligaţiile aferente, constatând că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţi V.G.S. şi P.E.C. sub aspectul individualizării pedepsei, modificând Decizia atacată în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, în sensul că executarea va fi suspendată sub supraveghere, apreciind că în acest mod se va realiza scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare a inculpaţilor, dar şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat pentru soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii V.G.S. şi P.E.C. rămân în sarcina acestuia.

Totodată, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.A.A., constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat V.A.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite recursurile declarate de inculpaţii V.G.S. şi P.E.C. împotriva deciziei penale nr. 276/A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, Decizia penală atacată, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii V.G.S. şi P.E.C. şi, în rejudecare:

a) În baza art. 86¹ C. proc. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.E.C. prin Decizia atacată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului P.E.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul este obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, suspendă executarea pedepsei accesorii.

b) Înlătură din dispozitivul deciziei atacate disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.G.S.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate şi ale sentinţei penale nr. 405 din 17 mai 2010 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat V.A.A. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi V.G.S. şi P.E.C. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1900/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1947/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1892/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1895/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 1896/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1900/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1947/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 198/2011. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs