ICCJ. Decizia nr. 1895/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1895/2011
Dosar nr.2008/99/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
I. Tribunalul Iaşi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 282 din 20 mai 2010 în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a soluţionat în fond cauza penală dedusă judecăţii pronunţând condamnarea inculpatului T.I., la următoarele pedepse:
- 14 (paisprezece ) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), lit. d) şi e) C. pen. pentru o perioada de 3 (trei) ani calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) , alin. (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. b) C. pen.;
- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. b) C. pen., urmând ca în final prin contopire în temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul T.I. să execute pedeapsa rezultantă de 14 (paisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), lit. d) şi e) C. pen. pentru o perioada de 3 (trei) ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului T.I. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) , lit. d) şi e) C. pen.
În baza disp. art. 17 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul T.I. să plătească părţii civile T.F.A., în prezent în plasament de urgenţă la Centrul de Plasament „Mihail Sadoveanu" Paşcani , cu sediul în localitatea Paşcani, judeţul Iaşi, suma de 50. 000 (cincizeci de mii) lei RON, cu titlul de daune morale (fiind respinse ca nefondate celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă T.F.A.).
În temeiul dispoziţiilor art. 353 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 163 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. pen., a fost instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului T.I., până la concurenţa sumei de 50. 000 de lei.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul T.I. are vârsta de 37 de ani, nu are ocupaţie, nu are un loc de muncă şi nu este cunoscut cu antecedente penale. În anul 1994, inculpatul T.I. s-a căsătorit cu numita G.M. stabilindu-şi domiciliul într-un imobil proprietate personală. Din căsătorie s-au născut 5 copii: T.F.A. (13 ani, la data faptelor), T.L. (11 ani), T.E. (10 ani), T.M. şi M.T. (4 ani). În anul 2005, mama copiilor a fost nevoită să plece în Italia, la muncă. Înainte de plecare, aceasta a lăsat fetiţele mai mici E. şi M., în grija bunicii materne , martora O.M. care locuieşte în satul B., judeţul Iaşi. Ceilalţi copii au rămas în grija inculpatului în comuna R., judeţul Iaşi.
Inculpatul a fost cunoscut în localitate ca fiind o persoană violentă, consumator cronic de alcool, soţia şi copiii fiind supuşi în mod repetat acceselor de furie ale inculpatului care, pe fondul consumului de alcool, îi agresa fizic şi îi alunga frecvent din locuinţa comună (declaraţii minore T.F.A. şi T.L.N.). După plecarea mamei în străinătate, în fiecare zi, inculpatul T.I. le aplica fetiţelor lovituri cu băţul şi cureaua, le ameninţa că le va da la Casa de copii, le insulta spunându-le că sunt proaste şi curve ca mama lor, reproşându-le că moare de foame din cauza lor şi ameninţându-le cu violul (declaraţii minore T.F.A. şi T.L.N. ).
La trei săptămâni după plecarea mamei, într-o noapte, inculpatul T.I. a trezit-o din somn pe T.F.A., care avea atunci doar 10 ani şi i-a cerut să doarmă împreună cu el. În acea noapte, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a violat-o. Minora a descris acest episod astfel: „După ce mi-a spus să mă bag în pat cu el, tatăl meu s-a dezbrăcat şi în timp ce rostea cuvinte pe care nu le înţelegeam, acesta s-a urcat peste mine şi după un timp am simţit durere în zona organului genital". Minora a înţeles aproximativ ce s-a întâmplat, percepând abuzul ca nepermis şi înţelegând că durerea pe care a suferit-o a fost cauzată de faptul că „ea era fetiţă şi el era băiat". Victima nu a povestit episodul violului incestuos. Din punct de vedere fiziologic, minora a reacţionat la abuzul sexual conform vârstei sale fragede. Iniţial, a avut dureri puternice, care s-au estompat în timp, iar din punct de vedere psihologic a dezvoltat o stare de teamă paroxistică faţă de inculpat.
Raporturile sexuale s-au repetat în perioada care a urmat, mai ales atunci când inculpatul consuma băuturi alcoolice. Acesta o lovea pe minoră, pentru a-i înfrânge rezistenţa, o jignea şi „o avertiza" că în cazul în care nu va accepta să aibă cu el în continuare, relaţii sexuale, „îi va aduce altă mamă". De multe ori, T.I. îi spunea că o va omorî dacă va povesti cuiva despre abuzurile sexuale la care o supunea şi pentru a o determina să nu caute sprijin în vreun alt membru al familiei, i-a interzis să o mai viziteze pe bunica maternă. De asemenea, inculpatul T.I. îi spunea fetiţei că, dacă va povesti cuiva, urma să ajungă la orfelinat, iar el la închisoare. În acelaşi scop, în toamna anului 2005, inculpatul a luat de la soacra sa pe cele două fete şi cu toţi copii s-a mutat la mama lui, T.M., în satul Colţu-Cornii, comuna Grozeşti. În locuinţa mamei sale , inculpatul dormea în aceeaşi cameră cu copiii şi cu M.T., într-o aripă nouă a casei. Acest fapt nu l-a oprit din actele sale agresive, incestuoase, inculpatul profitând de prilejurile în care mama sa nu era prin preajmă, pentru a întreţine raporturi sexuale cu fiica sa, pe care o ducea în aripa veche a casei. Raporturile sexuale prin constrângere întreţinute de inculpatul T.I. cu victima T.F.A. s-au desfăşurat cu regularitate în perioada 2005 – 2008 .
Întrucât inculpatul T.I. avea un comportament nefiresc faţă de propriul copil, M.T. a întrebat-o pe minoră despre natura relaţiei cu tatăl său şi minora i-a confirmat bănuielile, spunându-i că tatăl său abuzează sexual de ea. Fiind blamată şi insultată de bunica sa paternă, care nu a crezut-o, mai ales începând cu anul 2008 minora a fugit de mai multe ori din locuinţa acesteia, deplasându-se la diverse persoane care au găzduit-o sau la casa din Răducăneni unde a locuit înainte de plecarea mamei. De fiecare dată era adusă înapoi de la tatăl său care uneori o aştepta la şcoală.
În luna iunie 2008, după abuzuri repetate şi simţindu-se neputincioasă în faţa agresivităţii tatălui, dar şi abandonată de mama care a lipsit o perioadă lungă de timp, partea vătămată T.F.A. a fugit de-acasă, căutând adăpost mai întâi la locuinţa numitei A.E., iar apoi la locuinţa verişoarei D.A.M. căreia i-a povestit că tatăl său o abuzează sexual şi a rugat-o să-i bunicii materne un bilet prin care relata într-o propoziţie acelaşi lucru.
Primind scrisoarea (aflată la fila 15 dosar), martora O.M. a căutat-o pe minoră (aflând că plecase de acasă) şi a găsit-o într-o livadă din satul Bâzga.
Aflând ce se întâmplase cu minora în ultimii 3 ani, martora O.M. a depus plângere la Poliţia Răducăneni şi a dus copilul la I.M.L. Iaşi unde în urma unei constatări medico-legale s-au evidenţiat semne vechi de viaţă sexuală.
Începând cu data de 17 iulie 2008 partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola unde a fost ţinută sub observaţie până la sfârşitul lunii din cauza stării în care aceasta se afla (depresie accentuată) şi nevoii de administrare a unui tratament medicamentos (antidepresive).
Situaţia de fapt amintită a fost stabilită de instanţă pe baza declaraţiilor părţii vătămate T.F.A. în coroborare cu cele ale martorei T.M., constatările din fişele de evaluare psihologică a victimei nr. 30159 din 10 iulie 2008 (fila 36 dosar) şi 214 din 18 iunie 2009 de Serviciul Situaţii de Urgenţă din cadrul D.G.A.S.P.C. Iaşi (fila 75) şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (nr. 18876 din 08 octombrie 2009 emis de Institutul Medico-legal Iaşi (fila 146 – dosar), toate coroborate şi cu declaraţiile martorilor audiaţi C.A.G., D.A.M., O.M.
Declaraţia părţii vătămate T.F.A., analizată în lumina dispoziţiilor art. 75 C. proc. pen. – a argumentat instanţa - serveşte integral la aflarea adevărului întrucât se coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză. Deşi apărarea a insistat asupra faptului că minora a plecat uneori de acasă nesupravegheată sau că ar putea fi influenţat, instanţa a reţinut pe baza probelor ştiinţifice administrate - raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 14504 din 31 iulie 2008 emis de Institutul Medico-Legal Iaşi - că minora face distincţie între un act sexual consimţit şi un viol, că are discernământ şi reprezentarea corectă, adecvată asupra realităţii. Din declaraţiile succesive ale părţii vătămate T.F.A. rezultă că în perioada 2005-2008, în multe împrejurări , profitând de lipsa altor persoane prin preajmă şi de faptul că T.F.A. se afla în grija sa exclusivă, inculpatul a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale normale cu partea vătămată căreia i-a învins rezistenţa prin ameninţări cu acte de violenţă – cu bătăi şi cu moartea, prin loviri repetate cu băţul şi cu cureaua. Partea vătămată a descris abuzurile sexuale cu limbajul unui copil care nu are noţiuni de viaţă sexuală, a descris durerile provocate de acestea şi manifestările clinice fiziologice inerente. Modul în care faptele au fost descrise, amănuntele furnizate, coroborate cu aspectele consemnate în documentele enunţate anterior justifică pe deplin concluzia că faptele descrise de partea vătămată corespund realităţii, fabulaţia fiind exclusă. Dezvăluirea publică a faptelor a determinat-o iniţial pe T.M., mama inculpatului, să declare adevărul în faţa organelor judiciare, adevăr pe care l-a retractat apoi, fără o explicaţie plauzibilă. În acest context procedural instanţa a apreciat că declaraţiile date de martora T.M. în cursul urmăririi penale corespund adevărului celor întâmplate. Martora nu a putut furniza nici o explicaţie plauzibilă pentru schimbarea ulterioară a declaraţiilor amintite, care sunt susţinute de celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal; astfel , la data de 17 iulie 2008, martora M.T. a confirmat cele declarate de partea vătămată cu privire la faptul că bunica sa ştia despre abuzurile sexuale ale tatălui, despre care aflase întrebând-o pe minoră. Chiar dacă au arătat că nu aveau cunoştinţă în mod nemijlocit despre abuzurile sexuale comise de T.I. asupra propriului său copil, martora T.M. a declarat că „ceea ce bănuia ea, anume faptul că fiul său întreţine raporturi sexuale cu fiica sa A.F., i-a fost confirmat de faptul că la locuinţa sa au venit organele de poliţie, cât şi din examinările medico-legale efectuate de nepoata sa , dar mai ales de faptul că fiul său imediat a fugit de la domiciliu şi nu s-a mai întors" . Partea vătămată T.F.A. a declarat în faţa organelor judiciare şi în faţa medicilor psihiatri că înainte de sesizarea organelor de poliţie abuzurile sexuale erau cunoscute de T.M., bunica acesteia şi surorile tatălui său , aspect confirmat de martoră care a declarat că în cursul lunii mai (n.n. 2008) a fost sunată de fiica sa, A.A., care a întrebat-o dacă este adevărat că Ion, fratele său întreţine raporturi sexuale cu fiica sa, F., spunându-i că este femeie bătrână şi să ia măsuri să-l trimită pe I. de acasă. Or, sesizarea organelor de poliţie s-a făcut de către O.M. la data de 3 iulie 2008. ( fila 29 – dosar de u.p..
În faţa instanţei de judecată , după ce , iniţial nu a dorit să dea declaraţii, T.M. a solicitat să depună ca martor, infirmând toate susţinerile anterioare. Instanţa a înlăturat aceste din urmă declaraţii ca fiind nesincere şi făcute procausa cu atât mai mult cu cât explicaţia acestei conduite procesuale furnizată de martoră a fost aceea că „este bolnavă şi cu capul şi cu spatele şi o apasă şi singurătatea".
Martorele C.A.G. şi D.A.M. au confirmat şi ele părăsirea repetată de către minoră a locuinţei familiei şi refugierea ei la cunoscuţi ori la casa din Răducăneni. C.A.G., prietenă cu partea vătămată a declarat că a constatat personal în luna mai 2008 că victima prezenta urme de violenţă pe corp şi că aceasta, într-o zi, în timp ce se aflau la joacă i-a scris pe telefonul mobil că tatăl său a violat-o. Martora D.A.M. a declarat că la data de 22 iunie 2008, victima a venit la locuinţa sa, i-a cerut să o adăpostească peste noapte, i-a mărturisit că a fost violată de tatăl său, T.I. şi a scris un bilet pe care a rugat-o să-l înmâneze bunicii materne , O.M.
Instanţa a reţinut cu relevanţă probatorie în cauză şi împrejurarea că ori de câte ori a fost în situaţia de relata abuzul sexual la care a fost supusă victima a avut manifestări emoţionale puternice, astfel după cum rezultă din declaraţiile date în cursul urmării penale şi al cercetării judecătoreşti de D.A.M., de C.A.G., de T.M., de O.M., din constatările consemnate în încheierea de şedinţă din 28 mai 2009 , din menţiunile cuprinse în fişele de evaluare psihologică şi raportul de expertiză medico-legală întocmit cu privire la starea psihică a acesteia. În faţa psihologului clinician din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Iaşi „copilul a avut un moment de colaps fizic pe fondul nealimentării la micul dejun şi al unei somatizări puternice la rememorarea episoadelor traumatice". ( fila de 36 – dosar de u.p).
Realitatea declaraţiilor părţii vătămate este confirmată de toate persoanele audiate care nu au cunoştinţă ca minora să fi avut vreun prieten apropiat , să fi avut relaţii amoroase sau sexuale cu alte persoane , astfel cum a încercat să se sugereze de către apărare care a arătat că în perioadele în care minora fugea de acasă „ se putea întâmpla orice". Minora nu avea prieteni şi nici preocupări în ceea ce priveşte o eventuală relaţie intimă cu o persoană de sex opus, însă prezintă vechi semne de viaţă sexuală, stabilite prin raportul de constatare medico-legală nr. 7965 din 14 iulie 2008 emis de către I.M.L. Iaşi. Relevante în acest sens sunt şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 14504 din 31 iulie 2008 emis de aceeaşi instituţie prin care se consemnează medicii specialişti au constatat prezente semnele sindromului posttraumatic dezvoltat după abuz sexual incestuos îndelungat. Minora a dovedit că s-a maturizat prematur urmare a abuzului sexual dar şi a faptului că i s-a impus de către tată să preia sarcinile mamei, resimţind lipsa sentimentului de securitate în raport cu membrii familiei şi un profund sentiment de umilire, întinare fizică şi sufletească, disperare, neputinţă, culpabilitate, ruşine. Astfel se concluzionează că: „T.F.A. prezintă sindrom de stres posttraumatic (post abuz sexual incestuos şi emoţional, neglijare afectivă şi exploatare) cu risc de afectare a structurii de personalitate. Modificări de traseu EFG. Fetiţa prezintă dezvoltare somatică, intelectuală şi morală în limitele normale, deşi abuzul sexual şi emoţional a fost îndelungat. Fetiţa a avut reprezentarea faptei comise de tatăl său, dovadă divulgarea faptei unor membri ai familiei şi afecţiunea diagnosticată în Spitalul 7 ce are legătură cauzală directă cu abuzul. Afecţiunea diagnosticată nu îi afectează discernământul şi dovedeşte că a înţeles de la început caracterul agresiv, imoral, ruşinos şi neobişnuit al comportamentului tatălui său". Din Fişa de examinare Psihologică nr. 30159 din 10 iulie 2008 rezultă că T.F.A. traversează o perioadă de depresie şi necesită consiliere psihologică în vederea stabilizării afective şi surmontării situaţiei traumatizante, iar în prezentarea tabloului clinic regăsim tabloului simptome traumatice ca tulburări de somn şi coşmaruri, teama că ar putea fi ucisă, nelinişte, tristeţe, singurătate, teamă de întuneric, repulsie faţă de propriul corp şi gânduri autopunitive. A declarat la evaluare sentiment de ură faţă de tată şi a manifestat dorinţa de a nu-l mai vedea niciodată.
Edificator este şi conţinutul biletului pe care victima l-a trimis bunicii materne, care, împreună cu declaraţia martorei D.A.M. exclude sesizarea poliţiei la iniţiativa mamei minorei care ar fi complotat împotriva inculpatului : „ştii ce am vrut să-i spun lui A.? Să-mi dea un pix şi o foaie ca să scriu ce voi spune acum. Dacă el a spus că vine cu poliţia la voi şi nu ştiu ce să facă sau ce să spună, las că e mai bine să vină să le spun eu poliţiştilor ce puŞIama e el, (numai dacă sunt prin preajmă) şi să le spun eu că m-a violat. Eu de asta trăgeam mai mult la voi. Mi-era ruşine să mă duc singură la poliţie. Când i-am spus lui mamaia, în loc să mă ajute şi să meargă la poliţie cu mine, mai mult mă făcea curvă şi în tot felul. Eu acum nu am unde să dorm".
Inculpatul T.I. a refuzat să-şi asume responsabilitatea faptelor sale , sustrăgându-se de la efectuarea cercetării judecătoreşti . El nu a recunoscut comiterea faptelor, dar nici nu a negat-o, admiţând posibilitatea să le fi comis pe fondul stării de ebrietate şi a pierderii discernământului ca urmare a unei agresiuni. Apărările inculpatului au fost înlăturate ca neîntemeiate pe baza celorlalte probe în acuzare administrate în cauză anterior expuse, cu referire expresă şi la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5450/psh din 11 septembrie 2008 emis de I.M.L. Iaşi, care concluzionează că „numitul T.I. prezintă actualmente diagnosticul Tulburare organică cerebrală (post TCC). Prezintă discernământ critic asupra faptelor şi acţiunilor sale. Faptele pentru care este învinuit (în perioada anilor 2005- 2008) au fost comise cu discernământ."
Instanţa a reţinut de asemenea că inculpatul T.I. şi-a violat fiica naturală împreună cu care locuia şi faţă de care avea obligaţia legală de creştere şi educare în perioada 2005 – 2008, cu mult înainte de data evenimentului traumatizant pentru el – 25 februarie 2008, când inculpatul a suferit un traumatism cranio-cerebral şi că aceste fapte au comise cu discernământ . La data de 29 iulie 2008 inculpatul T.I. a declarat că „este posibil" fi abuzat de fiica sa dar a pretins că nu îşi mai aminteşte de acele episoade întrucât consuma des băuturi alcoolice în exces iar după luna februarie 2008 a resimţit pierderi de memorie urmare a unei agresiuni exercitate asupra sa (a depus un certificat medico-legal). Învinuitul a invocat lipsa discernământului, solicitând a fi supus unei expertize medico-legale psihiatrice. Acesta a consemnat spre final că „recunoaşte şi regretă" fapta, dacă a comis-o, încercând să acrediteze ideea că victima ar fi vinovată întrucât în câteva rânduri, făcând baie, fiica sa se dezbrăca în faţa lui ori îi sărea în braţe, observând că aceasta s-a „dezvoltat". Inculpatul a mai admis că "este posibil" să-i fi spus că mama ei era o târfă care „se culca cu alţi bărbaţi" şi că a ameninţat-o că dacă nu „se culcă cu el" se va recăsători şi-i „va aduce o altă mamă".
În drept, faptele inculpatului T.I. care , în perioada mai 2005 – iunie 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea de ameninţări cu moartea, prin exercitarea de acte de violenţe fizice (lovire repetată), prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra a întreţinut raporturi sexuale normale repetate cu partea vătămată minoră T.F.A. , în vârstă de 10 ani – la debutul activităţii infracţionale - şi până la vârsta de 13 ani, momentul epuizării acesteia, victima fiind fiica sa legitimă împreună cu care locuia şi faţă de care avea obligaţia legală de creştere şi educare, a fost reţinută a realiza elementele constitutive ale infracţiunii de viol art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi incest prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului lor de executare, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (caracterul repetat al actelor infracţionale de viol şi incest, vârsta victimei de numai 10 ani la debutul activităţii infracţionale, precum şi celelalte date ce caracterizează persoana şi conduita anterioară a inculpatului în familie şi comunitate).
Pe durata executării pedepsei principale a închisorii, inculpatului T.I. i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) , lit. d) şi e) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., instanţa apreciind ca natura faptelor comise de inculpatul şi ansamblul circumstanţelor acestora îl fac nedemn pentru exercitarea drepturilor prevăzute de textele citate.
În ceea ce priveşte interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. d) şi e) atât în cadrul pedepselor complimentare, cât şi al celor accesorii, instanţa a reţinut, pe baza actelor dosarului că inculpatul, prin faptele sale, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică şi psihică a fiicei sale minore T.F.A. care, în prezent , din cauza faptelor inculpatului prezintă sindrom de stres posttraumatic (post abuz sexual incestuos şi emoţional, neglijare afectivă şi exploatare) cu risc de afectare a structurii de personalitate şi traversează o perioadă de depresie, necesitând consiliere psihologică în vederea stabilizării afective şi surmontării situaţiei traumatizante. De asemenea, prin faptele sale, comise tocmai faţă de copilul său, inculpatul a pus în primejdie şi dezvoltarea morală celorlalte 4 fetiţe minore pe care le are şi faţă de care s-a luat măsura plasamentului în regim de urgenţă prin Decizia nr. 177, 174 şi 175 din 08 septembrie 2008 ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Iaşi. Faţă de criteriile legale prevăzute de art. 71 C. pen. şi conţinutul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), instanţa ţinând seama natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana inculpatului şi de interesele copiilor săi prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului ori ale persoanelor care eventual s-ar putea afla sub tutelă sau curatelă încredinţată inculpatului, va interzice inculpatului T.I., atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă accesorie, în condiţiile legii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) :a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; d) drepturile părinteşti; e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Probele administrate în cauză relevă consecinţele negative suferite de minora T.F. în plan psihic şi, totodată şi sechelele postraumatice care au afectat şi continuă să afecteze participarea părţii civile la viaţa socială şi de familie. Astfel, aceasta a fost bătută frecvent, acte de lovire fiind acte de executare a infracţiunii de viol, păstrând pe corp urmele loviturilor observate de martori, a fost umilită, ameninţată suferind dureri, dobândind stări depresive, toate aceste suferinţe constituind elemente concludente ale prejudiciului nepatrimonial cauzat acesteia.
În raport de toate aceste elemente, în opinia instanţei, apărătorul părţii civile a supraevaluat prejudiciul suferit de partea civilă, instanţa din oficiu, în exercitarea acţiunii civile conform art. 17 C. proc. pen. apreciind că suma de 50. 000 (cincizeci de mii) lei RON este suficientă pentru a compensa suferinţele psihice suportate de partea civilă în urma faptelor de viol comise asupra sa de către inculpatul T.I.
Întrucât inculpatul T.I. a comis o infracţiune de prejudiciu pentru protejarea intereselor părţii civile minore împotriva riscului ca inculpatul să-şi creeze sau să-şi mărească o stare de insolvabilitate, fiind îndeplinite condiţiile legale, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 353 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 163 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului T.I., până la concurenţa sumei de 50.000 de lei.
II. În cauză a declarat în termen legal apel inculpatul T.I., solicitând reducerea pedepselor aplicate ca fiind greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 198 din 7 decembrie 2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată.
Decizând astfel instanţa de control judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a efectuat un examen propriu al chestiunilor de fapt şi de drept deduse judecăţii – pe baza probelor administrate în cauză - constatând la rândul său că faptele ilicite există fiind comise cu vinovăţie de inculpat şi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor concurente continuate de viol şi incest prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la individualizarea pedepselor Curtea a apreciat la rândul său că pedepsele componente de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pe durata de 3 ani şi respectiv 6 ani închisoare precum şi pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pe durata de 3 ani sunt legale şi temeinice aflându-se în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. iar reducerea acestora nu se justifică.
III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul T.I., reiterând critica de netemeinicie privind reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă şi menţinute ulterior în apel ca fiind greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Este stabilit cu certitudine cu probele administrate în cauză - inclusiv cu recunoaşterea parţială a acestuia - că inculpatul T.I. a luat hotărârea de a-şi satisface nevoile sexuale, întreţinând prin constrângere acte sexuale repetate cu fiica minoră, aflată în îngrijirea şi ocrotirea acestuia, de la vârsta de 10 ani şi până la împlinirea vârstei de 13 ani.
Inculpatul a acţionat cu intenţie directă în vederea încălcării relaţiilor sociale privitoare la libertatea sexuală a părţii vătămate, intenţie ce rezultă din materialitatea faptelor.
Faţă de aceste considerente, văzând şi vârsta victimei T.F.A. la data săvârşirii faptelor ,precum şi faptul că din toate probele dosarului , inclusiv din declaraţiile inculpatului rezultă că victima se afla în îngrijirea şi ocrotirea sa, fiind fiica sa , împreună cu care locuia, vinovăţia penală a acestuia a fost în mod corect reţinută pentru săvârşirea infracţiunilor continuare concurente de „viol şi incest" prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi alin. (3) teza I C. pen.,cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv a art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului lor de executare, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal şi regimul de sancţionare al infracţiunii consumate, dispoziţiile art. 42 C. pen. care reglementează tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate care reprezintă o cauză generală de agravare a pedepsei, gradul de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă infracţiunea comisă, perioada de timp în care s-au desfăşurat şi, implicit, de numărul mare al actelor sexuale realizate, vârsta fragedă a victimei – de 10 ani – pe care o avea partea vătămată T.F.A. la momentul debutului activităţii infracţionale, faptul că inculpatul a folosit pentru constrângerea părţii vătămate atât ameninţări cât şi violenţe fizice , urmările produse atât asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părţii vătămate T.F.A. care, aşa cum s-a reţinut, nu a avut o copilărie liniştită şi fericită şi nu a beneficiat de atenţie, afecţiune şi interes din partea părinţilor săi).
La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a ţinut seama şi de poziţia procesuală nesinceră adoptată de inculpat şi de faptul că acesta, nu doar a negat comiterea faptelor imputate, dar a încercat să acrediteze ideea că el ar fi în realitate o „victimă" şi că partea vătămată T.F.A. ar fi o persoană cu o moralitate îndoielnică. Aceste din urmă aspecte conduc la concluzia că inculpatul nu are reprezentarea gravităţii faptelor comise, nu are sentimente de empatie faţă de victima sa minoră şi nu se căieşte, nu regretă faptele pe care le-a comis asupra fiicei sale.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 198 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1896/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
