ICCJ. Decizia nr. 204/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 204/2011
Dosar nr. 6488/100/2008
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 250 pronunţată la data de 21 mai 2010 de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 6488/100/2008, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul D.V. senior, prin apărător ales, din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu reţinerea art. 73 lit. b) C. pen. şi respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii părţi civile B.G. şi V.D., prin apărător ales, în sensul reţinerii art. 73 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de partea civilă D.V. junior, prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor B.G. şi V.D., de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. au fost condamnaţi inculpaţii:
D.V. senior, fiul lui G. şi I., născut în Şieu judeţul Maramureş, domiciliat în Ieud, judeţul Maramureş, pentru infracţiunile de:
- tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- port, fără drept, de cuţit prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.V. senior pe un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., inculpatul a respectat următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş desemnat cu supravegherea lui;
- va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 864 alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 76 alin. (3) C. proc. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
V.D., fiul lui Ş. şi M., născut în Ieud judeţul Maramureş, domiciliat în Ieud judeţul Maramureş, pentru săvârşirea infracţiunii de:
- vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
Conform art. 81, C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen. şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
B.G., fiul lui G. şi M., domiciliat în Ieud judeţul Maramureş, pentru săvârşirea infracţiunii de:
- vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen. şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art:64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul D.V. senior să plătească părţilor civile I.V., V.D. şi B.G., despăgubiri civile după cum urmează: către partea civilă I.V., domiciliat în Ieud judeţul Maramureş, suma de 2.025 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 3.500 RON, reprezentând daune morale; respinge restul pretenţiilor civile formulate de această parte; către partea civilă V.D. suma de 750 RON, despăgubiri materiale şi suma de 1.700 RON, daune morale; au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de această parte; către partea civilă B.G. suma de 5.700 RON reprezentând despăgubiri materiale şi suma de 4.500 RON, daune morale; au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de această parte.
În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii V.D. şi B.G. să plătească părţii civile D.V. junior, domiciliat în Ieud nr. 873, judeţul Maramureş, suma de 9.000 RON, reprezentând daune morale.
Conform art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul D.V. senior să plătească părţii civile Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei suma de 700 RON, cheltuieli de spitalizare a părţii civile B.G., către partea civilă Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare suma de 2.000 RON, cheltuieli de spitalizare a părţii civile I.V. şi către partea civilă Spitalul orăşenesc Vişeu de Sus suma de 3.000 RON, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţilor civile I.V., V.D. şi B.G., toate sumele cu dobândă legală aferentă prevăzută de OG nr. 9/2000, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitare efectivă a debitului.
În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii V.D. şi B.G. să plătească părţii civile Spitalul orăşenesc Vişeu de Sus suma de 300,17 RON, cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistenţa medicală acordată părţii civile D.V. junior, cu dobândă legală aferentă prevăzută de OG nr. 9/2000 calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitare efectivă a debitului.
Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D. Vasile la 1.000 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului şi inculpaţii V.D. şi B.G. la câte 600 RON, cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că la data de 25/ 26 noiembrie 2007, între părţile civile - inculpaţi V.D. şi B.G. şi părţile civile I.V. şi D.V. junior a intervenit o dispută verbală la un magazin din localitatea Ieud, după un consum prealabil de alcool. Conflictul a fost aplanat urmare intervenţiei martorei Iusco Ioana. După ieşirea din magazin, I.V., V.D. şi B.G. au agresat-o cu pumnii şi cu picioarele pe partea civilă D.V. junior, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 50 - 55 zile îngrijiri medicale, leziuni neprimejdioase pentru viaţă. După ce i-au aplicat acest tratament părţii civile D.V. junior, cei trei s-au întors în magazinul martorei I. Ioana, unde au continuat să consume alcool. După o perioadă de 20 - 30 de minute au ieşit din magazin şi, în timp ce erau în dreptul casei familiei D., au fost loviţi cu un cuţit de mari dimensiuni de inculpatul D.V. senior, tatăl părţii civile D.V. junior.
Potrivit concluziilor provizorii întocmite de Serviciul medico - legal Maramureş prin Cabinetul medico - legal Sighetu Marmaţiei, partea civilă D.V. junior a prezentat leziuni care necesitau pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure (fila 89 dosar urmărire penală), partea civilă-inculpat V.D. a prezentat leziuni vindecabile în 12-15 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active, repetate, cu un corp înţepător-tăietor (fila 90 dosar urmărire penală), partea civilă I.V. a prezentat leziuni vindecabile în 25-30 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active repetate cu un corp înţepător-tăietor, leziuni care au fost primejdioase pentru viaţă, interesând organele vitale (fila 91 dosar urmărire penală) iar partea civilă-inculpat B.G. a prezentat leziuni vindecabile în 25-30 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active, repetate, cu un corp tăietor-înţepător, leziuni care au fost primejdioase pentru viaţă, interesând organele vitale (fila 92 dosar urmărire penală).
Ulterior, prin Raportul de expertiză medico - legală întocmit la 5 decembrie 2007 se stabileşte că leziunile cauzate părţii civile - inculpat V.D. nu au fost primejdioase pentru viaţă, neinteresând organele vitale (filele 98-99 dosar urmărire penală). Prin Raportul de expertiză medico - legală din 11 decembrie 2007 (filele 101-102 dosar urmărire penală) este modificat numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de leziunile cauzate părţii civile-inculpat B.G., iar prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 5/7 ianuarie 2008 (filele 104-105 dosar urmărire penală) sunt menţinute concluziile provizorii cu privire la I.V. în privinţa lui D.V. junior, a mai fost efectuat un Raport de expertiză medico - legală din 29 noiembrie 2007 (filele 207-208 dosar urmărire penală) care menţine concluziile provizorii, concluzii modificate însă ulterior.
În final, potrivit ultimelor acte medico-legale, respectiv rapoarte de expertiză medico-legale, partea civilă D.V. junior a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziunile au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi nu au pus în primejdie viaţa acestuia (Raportul din 11 iulie 2008 al Serviciului medico - legal judeţean Baia Mare - filele 218-220 dosar urmărire penală), partea civilă I.V. a prezentat leziuni vindecabile în 25 - 30 zile îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viaţa acestuia (Raportul din 9 iulie 2008 al Serviciului medico - legal judeţean Baia Mare - filele 221-223 dosar urmărire penală), partea civilă - inculpat V.D. a suferit leziuni vindecabile în 12-15 zile îngrijiri medicale, leziunile nu au pus în primejdie viaţa acestuia (Raportul din 10 iulie 2008 al Serviciului medico-legal judeţean Baia Mare - filele 224-225 dosar urmărire penală), iar partea civilă-inculpat B.G. a suferit leziuni vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viaţa acestuia (Raportul din 9 iulie 2008 al Serviciului medico-legal judeţean Baia Mare - filele 226-288 dosar urmărire penală).
Cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei, instanţa reţine ca fiind importante declaraţiile inculpaţilor, ale părţilor civile, procesele verbale de confruntare şi o parte din declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Din ansamblul probaţiunii reiese că, în seara zilei de 25 noiembrie 2007, la magazinul AF Iusco Ioana Olimpia din localitatea Ieud, s-au întâlnit partea civilă D.V. junior, partea civilă I.V. şi părţile civile-inculpaţi B.G. şi V.D. Pe fondul consumului de alcool, D.V. junior s-a certat cu B. şi i-a sărit acestuia la gât, după care s-au împăcat şi împreună au ieşit din magazin. După ieşirea în stradă, D.V. junior ar fi sărit din nou la bătaie, luându-l de gât pe B.G., moment în care acesta, împreună cu V.D., l-ar fi lovit cu pumnii (declaraţia lui V.D., fila 53 dosar urmărire penală). Despre faptul că partea vătămată D.V. junior s-ar fi certat cu B. în magazinul lui Iusco Ioana după care cei doi s-au împăcat relatează şi partea civilă I.V. (fila 58 dosar urmărire penală), fără însă să poată oferi detalii cu privire la restul incidentului. B.G. confirmă că s-a certat cu D.V. junior, după care s-a împăcat cu acesta şi au continuat să bea; afirmă însă că l-a lovit pe D.V. junior deoarece acesta l-ar fi lovit pe I.V., fapt neconfirmat (fila 63 dosar urmărire penală). D.V. junior recunoaşte că s-ar fi certat cu B., cu l. şi cu V. şi susţine că ar fi fost lovit de toţi trei, deci inclusiv de I.V. Acesta l-ar fi lovit cu picioarele în cap şi în coaste (fila 79 dosar urmărire penală şi fila 90 dosar instanţă). Şi martora D.M. l-a văzut pe soţul său căzut pe stradă, în jurul lui fiind B., V. şi l. care-l loveau cu pumnii şi cu picioarele.
În raport de susţinerile părţii civile D.V. junior, de concluziile actului medical eliberat pe numele acesteia, care stabilesc că leziunile s-au putut produce prin loviri active, repetate, cu corpuri dure cu suprafeţe limitate (posibil par din lemn, picior încălţat sau pumn) şi de declaraţia martorei D.M., se impunea cercetarea şi a lui I.V. pentru infracţiunea de vătămare corporală dar, întrucât, în această fază procesuală, procurorul nu a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 337 C. proc. pen., instanţa se va rezuma la calitatea ce i-a fost stabilită prin rechizitoriu acestei persoane.
Trecând la a doua etapă a incidentului, instanţa reţine că, important în stabilirea locului acestuia este procesul verbal de cercetare la faţa locului, în care se arată că părţile civile-inculpaţi B.G. şi V.D. au fost găsite la aproximativ 500 metri de locuinţa părţii civile D.V. junior, acolo locuind şi inculpatul D.V. senior. în acelaşi proces verbal se consemnează că, până la sosirea echipei de cercetare la faţa locului, podeaua locuinţei a fost spălată de către mama părţii civile, soţia acesteia fiind cea care a indicat locul din imobil unde a fost găsit I.V. în raport de acest aspect, apare plauzibilă susţinerea soţiei părţii civile, numita D.M., audiată atât la 26 noiembrie 2007 cât şi în data de 28 noiembrie 2007 (filele 125-126 şi fila 137 dosar urmărire penală), potrivit căreia doar pe I.V. l-ar fi dus în casă împreună cu soacra sa. Martora l-a văzut pe numitul I.V. în stradă, căzut la pământ şi, împreună cu soacra sa, l-a dus în casă. Tot atunci, a observat că pe hainele acestuia sunt pete de sânge. Şi martorul I.M. (filele 127-128 dosar urmărire penală) afirmă că doar pe B.G. şi pe V.D. i-ar fi găsit, împreună cu Ţ.V., căzuţi pe stradă în apropierea casei numitului Ş. al lui B., la aproximativ 100 metri de locuinţa inculpatului D.V. senior. Din relatările lui B. martorul a înţeles că pe I.V. l-ar fi dus în locuinţa sa D.V. senior. Acest aspect este confirmat şi de Ţ.V. (filele 129-130 dosar urmărire penală) şi de martorul Ţ.G. (fila 139 dosar instanţă). Acest din urmă martor ar fi discutat cu soţia lui D.V. junior, aflând că împreună cu soacra sa l-au dus în casă pe I.V. Partea civilă I.V. nu-şi aminteşte însă dacă a fost lovit cu vreun corp tăios, nu-şi aminteşte nici de cine anume şi nici dacă era în stradă sau în curtea lui D.V. senior sau junior şi asta din cauza consumului de alcool. A aflat doar ulterior că inculpatul D.V. senior l-ar fi înjunghiat şi pe el (fila 58 dosar urmărire penală). Suplineşte lipsa informaţiilor date de această parte civilă declaraţia lui V.D. (filele 52-53 dosar urmărire penală) care, după ce recunoaşte că împreună cu B.G. l-ar fi lovit pe D.V. junior cu pumnii, consemnează faptul că inculpatul D.V. senior i-a lovit pe toţi trei cu cuţitul. în susţinerea variantei expuse de V.D. este cea prezentată de B.G. în declaraţiile sale de la filele 63-68 dosar urmărire penală care arată că, în drum, în apropierea casei lui, inculpatul D.V. senior l-a lovit pe el, pe V. şi pe l. cu un cuţit.
Inculpatul D.V. senior nu recunoaşte că le-ar fi înjunghiat pe partea vătămată I.V. şi nici pe părţile vătămate-inculpaţi V.D. şi B.G., afirmând că n-ar fi ieşit în noaptea respectivă din casă (fila 71 dosar urmărire penală), aspect infirmat chiar de fiul său, D.V. junior, de nora sa D.M. şi de soţia sa, D.M.. Din declaraţia luată lui D.V. junior la fila 79 dosar urmărire penală reiese că, după ce a intrat în casă, tatăl său, inculpatul D.V. senior, a văzut în ce hal era şi a ieşit afară cu un cuţit, fapt aflat de la soţia sa,care l-ar fi văzut. Deşi prezintă lucrurile într-o manieră diferită de cea în care o face D.V. junior, soţia sa D.M. arată în declaraţia olografă că, la întoarcerea soţului său acasă, acesta i-ar fi spus că socrul său „nu a făcut bine ce a făcut", fapt pentru care l-a întrebat despre ce este vorba, iar acesta i-ar fi spus că ar fi ieşit cu un cuţit afară la B. şi V.
Martora a observat însă, cu certitudine, că după 2 - 3 minute, când a intrat în casă şi socrul său, acesta avea un cuţit în mână (filele 125-126 dosar urmărire penală). Mai mult, chiar soţia inculpatului D.V. senior, respectiv martora D.M. (fila 140 dosar urmărire penală) a arătat că l-a văzut pe soţul său ieşind din casă, fără însă să poată spune ce a făcut acesta în continuare; martora nu a văzut niciun cuţit la soţul său, doar nora sa i-ar fî spus că l-a văzut pe inculpat în noaptea aceea, cu cuţitul în mână, mergând în casă. Se confirmă, aşadar, faptul că inculpatul D.V. senior a ieşit din casă în noaptea respectivă şi că avea cuţit asupra sa, aspecte ce înlătură susţinerile sale la care s-a făcut trimitere anterior.
Alături de declaraţiile amintite mai sus, este importantă şi cea dată de martora Iusco Ioana Olimpia (filele 156-158 dosar urmărire penală şi fila 108 dosar instanţă) care oferă detalii cu privire la primul incident şi redă discuţiile purtate cu D.V. senior în locuinţa acestuia, imediat după al doilea incident. în magazinul său a avut loc prima altercaţie dintre B., V., Iusco şi D.V. junior, după care, cei patru s-au împăcat, mergând de la magazin împreună. După aproximativ 30 minute - o oră, s-au reîntors în magazin B., V. şi I., au cumpărat o sticlă de lichior A.pe care au băut-o pe parcursul a aproximativ o jumătate de oră. în jurul orei 300, a fost trezită de I.M. şi de Ţ.V., care i-au cerut să anunţe poliţia şi ambulanţa, susţinând că mor B. şi V. Martora a plecat spre locuinţa lui D.V. senior şi la întrebarea vizând modalitatea în care Iusco a ajuns acolo, inculpatul D.V. senior i-ar fi răspuns că-l omoară la el în casă, că-l calcă cu piciorul pe gât.
De precizat că, în faza de urmărire penală au fost audiaţi ca martori şi alte persoane, fără ca depoziţiile lor să fie esenţiale în soluţionarea cauzei. Astfel, martora C.M. (filele 141-142 dosar urmărire penală) nu a văzut cele întâmplate, H.A. (filele 143-144 dosar urmărire penală) a auzit în acea noapte doar un vaiet, fără însă să ştie de la cine vine; martora nu a ieşit din casă deoarece i-a fost teamă; martora C.A. (filele 145-146 dosar urmărire penală) nu ştie nimic despre cele întâmplate, martorul P.D. (filele 151-152 dosar urmărire penală) la fel nu a auzit gălăgie deoarece dormea.
În ce priveşte restul probaţiunii administrate, instanţa reţine că inculpatul D.V. senior a fost expertizat din punct de vedere psihiatric, expertiza fiind obligatorie în raport de infracţiunea pentru care acesta este cercetat; aceasta concluzionează că inculpatul are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale, a avut discernământ la momentul comiterii faptelor şi îl are şi în prezent (filele 98-99 dosar urmărire penală).
În mare, majoritatea probelor readministrate în faza de cercetare judecătorească, sunt identice cu cele din faza de urmărire penală. Astfel, partea civilă-inculpat V.D., afirmă în declaraţia sa de la filele 68-69 din dosarul instanţei că l-a lovit pe D.V. junior cu pumnul în cap, iar B.G., cu piciorul peste spate şi că D.V. senior i-ar fi lovit cu un cuţit, mai întâi pe B. apoi pe el. B.G. relatează în declaraţia sa de la fila 70 din dosarul instanţei că l-ar fî văzut pe I.V. căzut la pământ, lovit fiind de D.V. junior, astfel că V. l-a lovit pe D. cu pumnul în faţă, moment în care a intervenit şi el, lovindu-1 cu un picior în spate. După aceea, împreună cu V. şi cu I. s-au întors în local, unde au mai consumat lichior, iar la ieşire, cei doi D. i-ar fî aşteptat în stradă împreună cu soţiile lor. Bătrânul, care era ascuns după un gard, i-a lovit cu cuţitul, mai întâi pe B., apoi pe V. şi în final pe I.V. Acesta din urmă ar fi fost mai întâi lovit de D.V. junior, motiv pentru care au intervenit B. şi V., fapt ce reiese din declaraţia sa de la fila 71 dosar instanţă. Din aceeaşi depoziţie reiese că soţia lui D.V. junior, împreună cu mama acestuia, l-au dus în casă, situaţie în care se confirmă susţinerile din faza de urmărire penală ale martorei D.M. (soţia părţii civile).
Dacă în faza de urmărire penală inculpatul D.V. senior a afirmat că nu a ieşit din casă în noaptea incidentului, în faţa instanţei acesta dă o declaraţie amplă, prin care încearcă să inducă ideea că B., V. şi I. ar fî intrat în locuinţa sa cu intenţia de a ucide, toţi trei având pari asupra lor, astfel că din dorinţa de a se apăra, a luat un cuţit de bucătărie, lovind la întâmplare. Mai întâi l-ar fi lovit pe B., apoi pe V. şi în final pe I. Acesta din urmă ar fî rămas în casă, iar B. şi V. ar fi fugit. în raport de susţinerile inculpatului D.V. junior, apărătorul ales a susţinut că cei trei trebuia a fi cercetaţi şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., pretinzând că B., V. şi I. ar fi intrat pe timp de noapte, fără drept, în locuinţa acestuia. Şi cu privire la această solicitare instanţa constată că, în sarcina părţilor civile - inculpaţi nu pot fi reţinute alte fapte, în condiţiile în care extinderea procesului penal, potrivit art. 336 C. proc. pen., este apanajul exclusiv al procurorului.
De menţionat este că, partea civilă D.V. junior, soţia şi mama acestuia, şi-au retractat afirmaţiile făcute în faza de urmărire penală cu privire la faptul că inculpatul D.V. senior ar fi ieşit din casă cu un cuţit. Modificările acestor declaraţii nu sunt justificate în niciun mod, doar simplele susţineri că s-ar fi făcut presiuni asupra lor să declare într-un anumit mod nu pot fi primite. D.V. junior neagă că soţia sa l-ar fi văzut pe tatăl său ieşind din casă cu un cuţit (fila 90 verso dosar instanţă), la fel D.M., soţia inculpatului D.V. senior, afirmă nu numai că nu l-a văzut pe soţul său având în acea noapte cuţit, ci şi că nu ar fi discutat cu nora sa aspecte legate de acest lucru. Martora l-ar fi văzut la un moment dat pe Iusco pe coridor şi apoi şi într-una din camere, acesta era foarte beat şi ea nu s-a uitat dacă era sau nu tăiat. Nu a văzut nici ulterior urme de sânge şi nu-şi explică de ce Iusco a fost dus cu salvarea la spital. Aşa cum s-a consemnat anterior, nu-şi menţine declaraţia nici D.M., soţia părţii civile, care afirmă că nu l-a văzut în acea noapte pe socrul său cu un cuţit în mână şi nici nu poate să precizeze dacă cei trei au intrat sau nu în locuinţa lor. Apare inexplicabil cum nu poate să dea asemenea detalii, în condiţiile în care camerele în care locuieşte familia lui D.V. junior sunt separate de cele în care locuieşte familia seniorului, de un coridor. în plus, nu există nicio justificare pentru care martora să declare în acest mod, întrucât chiar inculpatul D.V. senior a spus că cei trei s-au aflat în locuinţa sa. Aceeaşi martoră susţine că s-ar fi făcut presiuni la momentul audierii sale în faza de urmărire penală, arătând totodată că nu este adevărat că împreună cu soacra sa l-ar fi dus pe Iusco în casă (fila 279 dosar instanţă). Declaraţiile celor două martore vor fi înlăturate ca fiind modificate în mod nejustificat.
Din ansamblul probaţiunii administrate, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului D.V. senior sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., constatând că faţă de acesta se impune reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării în raport de împrejurările în care a avut loc săvârşirea faptei. Reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la inculpatul D.V. senior este o consecinţă a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. Pentru a justifica această decizie a instanţei, se reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unor puternice tulburări sau emoţii, determinate de provocarea din partea celor două părţi civile, B. şi V., care anterior i-au agresat fiul.
În practică, este admisă concepţia că starea de tulburare a inculpatului poate să existe chiar dacă acesta nu a fost prezent la locul actului de provocare dar a luat la cunoştinţă despre aceasta imediat ori a constatat imediat urmările actului de violenţă comis şi care s-a îndreptat chiar împotriva altei persoane, cu care inculpatul se află în anumite raporturi. Această situaţie se suprapune pe situaţia de fapt existentă în acest dosar, în practica judiciară regăsindu-se speţe de genul celor în care se reţine că puternica tulburare a inculpatului se poate produce chiar şi atunci când acesta observă copilul său plin de sânge, care a fost victima unei agresiuni imediat anterioare. Esenţială pentru caracterizarea circumstanţei atenuante a provocării este împrejurarea că în momentul ripostei inculpatul se afla sub influenţa unor asemenea tulburări sau emoţii, stare care l-a caracterizat pe D.V. senior la momentul săvârşirii infracţiunii.
Cu privire la cererea formulată de apărătorul părţilor civile-inculpaţi V. şi B., de reţinere a art. 73 lit. b) C. pen., instanţa se va pronunţa în sensul respingerii acesteia, constatând că neînţelegerile din bar, dintre D.V. junior, I.V. şi părţile amintite anterior, nu au fost de natură să le determine acestora din urmă o puternică tulburare sau emoţie. Argumentele care stau la baza respingerii cererii pornesc de la faptul că, după ce D.V. junior şi restul s-au certat în bar, şi-au dat mâna; deci, nu mai exista niciun motiv pentru reacţia nejustificată a părţilor civile - inculpaţi B. şi V. Mai mult, chiar dacă reţinem că, de fapt, actul provocator ar fi fost determinat de D.V. junior după ce s-a împăcat cu ceilalţi şi după ce toţi au ieşit din bar, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât o simplă lovitură nu a fost de natură a le crea celor doi inculpaţi o intensă tulburare. Nu este de ignorat nici faptul că, în final, a fost vorba de un incident în care au fost implicaţi, pe de-o parte, V., B. şi I., iar pe de altă parte D.V. junior singur; disproporţia de forţe a fost evidentă.
Reţinând starea de provocare ca circumstanţă atenuantă în săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa l-a condamnat pe inculpatul D.V. senior la pedeapsa de 3 ani închisoare, după aplicarea şi a art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. b) C. pen. încadrarea juridică a faptei inculpatului D.V. senior în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. derivă din modalitatea de comitere a faptei. Aşadar, deşi prin actele medico legale eliberate părţii civile inculpat V.D. s-a stabilit că leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa, din probaţiunea administrată rezultă că inculpatul D.V. senior, a comis agresiunea şi împotriva acestuia, cu acelaşi prilej (al agresării şi al părţii civile I. şi a părţii civile - inculpat B., ale căror leziuni au fost primejdioase pentru viaţă, interesând organe vitale), prin folosirea aceluiaşi obiect vulnerant, cuţitul, vizând regiuni corporale vitale. Ca atare fapta - care nu s-a soldat cu nici un deces datorită unor împrejurări independente de voinţa inculpatului - constituie o unică tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1)lit. b) C. pen.
În sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut vinovăţia şi cu privire la infracţiunea de port, fără drept, de cuţit prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 luni închisoare, după aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen.
La stabilirea pedepselor instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în concret limitele de pedeapsă fixate de lege pentru fiecare infracţiune, gradul de pericol social al acestora, persoana inculpatului (are 77 de ani) şi împrejurările care îi atenuează răspunderea penală (starea de provocare şi lipsa antecedentelor penale).
După aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, a cărei executare este suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, perioadă de timp în care are obligaţia de a respecta măsurile de supraveghere menţionate în dispozitivul prezentei. Inculpatului i s-a atras atenţia asupra art. 864 alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Întrucât în favoarea inculpatului s-au reţinut circumstanţe atenuante, în baza art. 76 alin. (3) C. proc. pen. este înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., având în vedere împrejurarea că exerciţiul unei funcţii publice şi al unei funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat este incompatibil cu o condamnare pentru săvârşirea unei asemenea infracţiuni; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Prin prezenta s-a reţinut şi vinovăţia inculpaţilor V.D. şi B.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., instanţa stabilind pedepse de câte 4 luni închisoare, după aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. e) C. pen.
La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în concret limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracţiune, gradul de pericol social al acesteia, persoana inculpaţilor (aceştia s-au prezentat la termenele de judecată stabilite în cauză şi nu au antecedente penale).
Întrucât instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fî atins (în raport de fiecare inculpat) chiar fără executarea acesteia, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pe termene de încercare de câte 2 ani şi 4 luni, stabilite potrivit art. 82 C. pen. Totodată inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind condiţiile revocării suspendării condiţionate.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa a avut în vedere împrejurările concrete în care a avut loc fapta, cele două etape ale incidentului şi, evident, starea de provocare reţinută în favoarea inculpatului D.V. senior. Acesta din urmă a fost obligat, potrivit dispozitivului, la următoarele despăgubiri civile: către partea civilă I.V., suma de 2.025 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 3.500 RON, reprezentând daune morale, respingând restul pretenţiilor civile formulate de această parte; către partea civilă V.D. suma de 750 RON, despăgubiri materiale şi suma de 1.700 RON, daune morale, respingând restul pretenţiilor civile formulate de această parte; către partea civilă B.G. suma de 5.700 RON reprezentând despăgubiri materiale şi suma de 4.500 RON, daune morale, respingând restul pretenţiilor civile formulate de această parte.
Instanţa a reţinut că, în dovedirea pretenţiilor solicitate de părţile civile amintite anterior, au fost audiaţi martorii Ţ.G. (fila 139), I.V. (fila 350), G.l. (fila 374), din declaraţiile lor reieşind doar cu aproximaţie veniturile pe care le realizau. Dacă V. desfăşura activităţi ca cioban, iar veniturile lui în cursul anului 2007 erau în jur de 15 - 20 milioane RON pe lună, în ceea ce-l priveşte pe B., rezultă că se ocupa de transportul de lemne, realizând, la nivelul aceluiaşi an, 3 milioane - 3 milioane jumătate pe fiecare transport, cu precizarea că realiza 2 asemenea activităţi pe săptămână. în ceea ce-l priveşte pe Iusco, acesta îşi câştiga existenţa din munci agricole, pentru o zi de săpat primind între 800.000 - 900.000 RON. Despre activităţile de transport de lemne ale părţii civile - inculpat B. face vorbire în declaraţia sa şi martorul I.V., arătând că acesta nu a mai lucrat un an de zile după incident. Tot despre B. a afirmat că ar fi fost la control de vreo 4 - 5 ori pe an şi cheltuia cam 12 RON pentru autobuzul dus-întors, cheltuielile fiind mai mari când mergea cu maşina. Cu referire la aceeaşi parte civilă, martorul a arătat că, în cursul anului 2008, B. cheltuia pe medicamente între 1.500 şi 2.000 RON, aspect pe care l-a înţeles din relatările acestuia. Despre V., acelaşi martor a arătat că ştia că s-ar ocupa de oi şi de munca în pădure, fără însă să indice veniturile pe care le-ar fi realizat. Martorul G.l. confirmă că în 2007, B. realiza 3 milioane RON pentru fiecare căruţă de lemne. De precizat este că a fost audiată şi martora C.I. (fila 375), declaraţie irelevantă.
Întrucât I.V. a suferit leziuni vindecabile în maxim 30 de zile îngrijiri medicale, iar din declaraţiile martorilor reiese că muncea cu ziua, veniturile lui fiind de maxim 90 de RON pe zi, instanţa a reţinut că acesta a fost lipsit de suma de 2.700 RON ce i s-ar cuveni cu titlu de despăgubiri materiale. în raport însă şi de starea de provocare în care s-a aflat inculpatul D.V. senior, instanţa l-a obligat pe acesta din urmă să-i plătească lui I. doar 75% din veniturile amintite anterior, respectiv 2.025 RON cu acest titlu. Daunele morale ce i s-ar cuveni părţii civile Iusco sunt apreciate de instanţă la nivelul sumei de 3.500 RON. Respectând însă proporţia de mai sus, inculpatul urmează să-i plătească părţii civile daune morale de 3.375 RON.
Cu privire la V., instanţa a reţinut că veniturile lui lunare erau de până la 2.000 RON, astfel că, pentru 15 zile i s-ar fi cuvenit 1.000 de RON, cu titlu de despăgubiri materiale, suma la care este însă obligat D.V. senior faţă de această parte fiind de 750 RON. Daunele morale acordate se ridică la nivelul sumei de 1.700 RON, calculată în raport de cea care i s-ar fi cuvenit cu acelaşi titlu, respectiv 2.250 RON.
Veniturile de care a fost lipsit B. pe perioada a 40 de zile sunt calculate în raport de suma menţionată de martori, de 380 RON pe căruţa de lemne, şi în raport de numărul de transporturi efectuate pe săptămână, respectiv maxim 3. Aşadar, despăgubirile materiale ce i s-ar fi cuvenit lui B. ar fi fost de 7.600 RON din care instanţa îi va acorda, evident în sarcina inculpatului D.V. senior, suma de 5.700 RON. Daunele morale ar fi fost apreciate la nivelul sumei de 6.000 RON, suma acordată cu acest titlu fiind de 4.500 RON.
Instanţa a constatat că doar sumele menţionate mai sus sunt dovedite, restul pretenţiilor urmând a fi respinse. Deşi pentru B. s-a depus o precizare la constituirea de parte civilă (fila 230), instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada cu bilete de călătorie a drumurilor efectuate de la Sighet la Ieud, nici a drumurilor la Vişeu cu şofer plătit, nici a pijamalei, a papucilor de casă şi a şosetelor pe care le-ar fi cumpărat la internarea în spital. Nu s-a făcut dovada cosmeticelor, a pansamentelor, a radiografiilor, a alimentaţiei suplimentare şi nici a medicamentelor prescrise de medic. Nu au fost depuse chitanţe în acest sens, iar martorii nu au avut cunoştinţă despre valoarea acestor cheltuieli efectuate de B.G..
În ceea ce o priveşte pe partea civilă D.V. junior, instanţa a reţinut că în dovedirea pretenţiilor formulate de aceasta, au fost depuse chitanţe (filele 61-67 dosar instanţă) şi au fost audiaţi martorii P.I. (fila 280) şi S.G. (fila 107). Instanţa a constatat că niciuna dintre chitanţe nu este relevantă în dovedirea pretenţiilor civile, întrucât fie au fost eliberate după o lungă perioadă de timp de la incident, fie nu sunt lizibile. Martorii audiaţi au arătat că D.V. junior realiza în 2007 venituri de 1 milion - 1 milion şi jumătate de RON pe zi, în construcţii, cu precizarea că, între lunile octombrie-februarie desfăşura activităţi doar în gospodăria proprie. în raport de numărul maxim de zile necesare pentru vindecare, respectiv 55 zile, de faptul că nu s-a făcut dovada că în această perioadă ar fi realizat venituri, instanţa va dispune obligarea părţilor civile-inculpaţi V. şi B., în solidar, doar la daune morale în sumă de 9.000 RON.
Conform art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., obligă pe inculpatul D.V. senior să plătească părţii civile Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei suma de 700 RON, cheltuieli de spitalizare a părţii civile B.G., către partea civilă Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare suma de 2.000 RON, cheltuieli de spitalizare a părţii civile I.V. şi către partea civilă Spitalul orăşenesc Vişeu de Sus suma de 3.000 RON, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţilor civile I.V., V.D. şi B.G., toate sumele cu dobândă legală aferentă prevăzută de OG nr. 9/2000, calculată de la rămânerea definitivă a prezentei şi până la efectiva achitare a debitului. La stabilirea sumelor se are în vedere reţinerea în favoarea acestui inculpat a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., în funcţie de care sunt reduse toate cheltuielile de spitalizare.
Dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., ale art. 998 şi ale art. 1003 C. civ., au fost avute în vedere la obligarea în solidar a inculpaţilor V.D. şi B.G. la plata către partea civilă Spitalul orăşenesc Vişeu de Sus a cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu asistenţa medicală acordată părţii civile D.V. junior, în cuantumul menţionat în dispozitiv.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul D.V. senior şi părţile civile inculpaţi V.D. şi B.G..
Inculpatul D.V. senior a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. achitarea sa cu privire la săvârşirea infracţiunilor care i se reţin în sarcină cu aplicarea art. 44 C. pen.
În motivele de apel inculpatul, prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că incidentul dintre părţi s-a desfăşurat în holul locuinţei inculpatului, care şi-a apărat familia astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen. privind legitima apărare.
S-a solicitat înlăturarea declaraţiilor martorilor date în faza de urmărire penală şi a se lua în considerare declaraţiile date la instanţa de fond.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale.
Părţile civile inculpaţi V.D. şi B.G. au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza să se facă aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., deoarece săvârşirea infracţiunii a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări şi pe cale de consecinţă să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)l C. proc. pen. achitarea inculpaţilor şi aplicarea unei sancţiuni administrative.
În motivele de apel părţile civile inculpaţi au arătat că din probele administrate în cauză rezultă că între părţi a avut loc o altercaţie, că numitul D.V. junior a încercat să-i lovească atât pe B. cât şi pe V., ambii având nevoie de îngrijiri medicale de 35 - 40 zile.
Martorul I.V. a declarat că inculpatul B. lucra ca pădurar şi că prin fapta comisă capacitatea de muncă i-a fost diminuată, iar instanţa de fond trebuia să examineze cauza cu mai mare atenţie pe latura civilă pentru că despăgubirile acordate sunt nejustificat de mici, iar daunele morale trebuie majorate.
Curtea de Apel Cluj, pe calea Deciziei penale nr. 142/ A din 28 octombrie 2010 a reţinut că apelurile formulate de inculpatul D.V. senior şi părţile civile inculpaţi V.D. şi B.G. nu sunt întemeiate.
În continuare, împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului doar de către inculpatul D.V. senior.
Acesta a reiterat practic solicitarea din apel, respectiv că cere admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor penale atacate şi judecând cauza să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. achitarea sa cu privire la săvârşirea infracţiunilor care i se reţin în sarcină cu aplicarea art. 44 C. pen.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că incidentul dintre părţi s-a desfăşurat în holul locuinţei inculpatului, care şi-a apărat familia astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen. privind legitima apărare.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale.
Ca şi caz de casare se invocă dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Instanţa de recurs, analizând cazul de casare invocat, ca şi cele abordabile din oficiu, reţine următoarele:
Instanţa de fond, iar ulterior instanţa de apel a preluat întocmai, a reţinut o corectă stare de fapt confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală şi la cercetarea judecătorească, în sensul că incidentul dintre părţi s-a desfăşurat în două faze.
1. În seara zilei de 25 noiembrie 2007, la magazinul AF I.I. din localitatea leud s-au întâlnit partea civilă D.V. junior, partea civilă I.V. şi părţile civile inculpaţi B.G. şi V.D. Pe fondul consumului de alcool D.V. junior s-a certat cu B.G. şi i-a sărit acestuia la gât, după care s-au împăcat şi împreună au ieşit din magazin. După ieşirea în stradă D.V. junior a sărit din nou la bătaie luându-l de gât pe B.G., moment în care acesta împreună cu V.D. l-au lovit cu pumnii, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale şi care nu au pus în primejdie viaţa părţii civile.
2. În seara aceleiaşi zile, când părţile civile inculpaţi V. şi B., precum şi partea civilă I.V. s-au deplasat spre casă, inculpatul D.V. senior, având cunoştinţă despre incidentul anterior în care a fost implicat fiul său D.V. junior s-a înarmat cu un cuţit şi i-a aşteptat pe aceştia, iar în momentul în care cei trei au trecut prin dreptul casei lui şi profitând de faptul că afară era întuneric şi se aflau în stare avansată de ebrietate fără posibilitatea de a riposta, i-a lovit pe fiecare dintre aceştia cu cuţitul, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 zile de îngrijiri medicale partea civilă I.V. şi care i-au pus viaţa în primejdie (filele 221 - 223 dosar urmărire penală), 12 - 15 zile de îngrijiri medicale partea civilă inculpat V.D., leziuni care nu au pus în primejdie viaţa acestuia şi de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale partea civilă inculpat B.G. leziuni care au pus în primejdie viaţa acestuia (filele 224-225, 226-228 dosar urmărire penală).
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpatul D.V. senior, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1)lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi port fără drept de cuţit prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Cum aceleaşi învederări au fost făcute şi de către instanţa de apel, este de reţinut o deplină legalitate şi temeinicie în cele pronunţate.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reţinute în sarcina sa, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare inculpatului D., cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilindu-se şi obligaţiile pe care urmează să le îndeplinească inculpatul pe perioada termenului de supraveghere.
Solicitarea inculpatului D.V. senior în sensul de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., pe motiv că inculpatul ar fi fost în legitimă apărare, nu este întemeiată.
Incidentul dintre inculpat şi părţile civile inculpaţi B. şi V. precum şi partea civilă I.V. a avut loc în stradă în faţa casei inculpatului, care i-a lovit pe cei trei cu cuţitul, după care partea civilă I.V. căzând în stradă, a fost dus de numita D.M. - soţia părţii civile D.V. junior şi de mama acestuia din urmă în casă, iar părţile civile inculpaţi V. şi B. au fost găsiţi căzuţi în stradă în faţa casei inculpatului D. de către martorul I.M.
Martora D.M. arată în declaraţiile date în faza de urmărire penală că împreună cu soacra sa l-au dus pe partea civilă I.V. în casă, fiind găsit în stradă căzut la pământ şi cu urme de sânge pe corp (filele 125 - 126, 137 dosar urmărire penală).
Această împrejurare este confirmată şi de către martorii I.M. , Ţ.V. şi Ţ.G. (filele 127 - 128, 129 - 130 dosar urmărire penală, fila 139 dosar fond).
Faptul că inculpatul D.V. senior a lovit cu cuţitul pe cei trei rezultă din declaraţia fiului acestuia D.V. junior, care arată că în momentul în care a intrat în casă, fiind văzut de tatăl său în ce hal arată, s-a înarmat cu un cuţit şi a ieşit din casă să-i aştepte pe cei trei, fapt confirmat de soţia părţii .civile şi de mama acestuia (filele 125 - 126, 140 dosar urmărire penală).
La instanţa de fond doar partea civilă D.V. junior, soţia acestuia şi mama părţii civile şi-au retractat declaraţiile din cursul urmăririi penale, însă această revenire asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Instanţele ierarhic inferioare precizează cu deplină obiectivitate că această revenire asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală poate fi justificată prin prisma relaţiilor de rudenie care există între inculpatul D.V. senior şi cei trei, respectiv fiul acesteia, nora şi soţia inculpatului.
Având în vedere că nu se impune să se reţină în favoarea inculpatului D.V. senior legitima apărare, nici înlăturarea sau micşorarea daunelor materiale şi morale acordate nu poate opera, fiind de specificat şi că aprecierea acestora s-a realizat în urma unei vaste operaţiuni de certificare a lor prin intermediul probatoriului, fiind redate detaliile de către instanţa de fond, anterior, toate împrejurările ce au condus, obiectiv, la cuantumurile specificate, astfel încât în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. recursul formulat de inculpatul D.V. senior împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 28 octombrie 2010 a Curţi de Apel Cluj urmează se fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul D.V. senior urmează să plătească statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. senior împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1702/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 211/2011. Penal → |
|---|
