ICCJ. Decizia nr. 209/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 209/2011
Dosar nr. 9493/1/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 18 octombrie 2010 dată în dosarul nr. 745/P/ 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, - s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii I.I., F.B., G.P. şi T.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Pentru a adopta această soluţie procurorul a avut în vedere următoarele:
La data de 26 martie 2010, petiţionarul s-a adresat Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, solicitând cercetarea judecătorului P.G. de la Curtea de Apel Galaţi care, în opinia sa ar fi influenţa soluţia dispusă în dosarul nr. 1130/91/2009, acest lucru fiind posibil prin intervenţia numitului P.C.E. pe lângă fiul judecătorului, avocatul P.D.B., pentru ca să intervină la tatăl său în sensul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul în cauză.
De asemenea, petiţionarul a solicitat şi cercetarea judecătorilor I.I. şi B.F. pentru soluţia dispusă în dosarul nr. 934/2004 precum şi faţă de judecătorii G.P. şi T.V. de la Curtea de Apel Constanţa, pentru soluţia dispusă în dosarul nr. 331/367/2006, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dar şi faţă de expertul M.M. care ar fi efectuat expertiza pentru un imobil situat în localitatea Goleşti, judeţul Vrancea, faţă de cumpărătorul imobilului, D.C. şi faţă de notarul public G.D. care ar fi întocmit un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase. Plângerea se referă şi la avocaţii C.A. şi P.M. din cadrul Baroului Vrancea, faţă de care petentul a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie care ar fi constat în intervenţii făcute pe lângă judecători, în scopul obţinerii unor soluţii favorabile în dosarele civile pe care aceştia le-ar fi avut de soluţionat.
Prin ordonanţa nr. 59/P/2010 din 7 iunie 2010, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de P.G., P.C.E., P.M., C.A., D.C. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, P.D.B. pentru art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată, A.G.A. pentru art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată şi faţă de judecătorii G.P. şi T.V. de la Curtea de Apel Constanţa pentru art. 13 din Legea nr. 78/2000, republicată.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus, printre altele, şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de judecătorii I.I., B.F., G.P. şi T.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele premergătoare rezultă că în cursul anului 2002, petentul împreună cu mama sa V.S.M. au încheiat două înscrisuri sub semnătură privată cu P.C.E., prin care se obligau să-i vândă un imobil situat în localitatea Goleşti, judeţul Vrancea, urmând ca până la data de 31 martie 2003, să fie perfectat actul de vânzare-cumpărare.
Întrucât promitenţii vânzători nu şi-au respectat obligaţiile de vânzare, la 18 martie 2003, P.C.E. a formulat cerere de chemare în judecată a celor doi, solicitând instanţei să-i oblige să perfecteze actele conform convenţiilor civile.
Cererea sa a făcut obiectul dosarului nr. 1710/C/2003 al Judecătoriei Focşani în care prin sentinţa civilă nr. 1063 din 18 martie 2004, s-a respins cererea reclamantului ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant a fost admis şi prin decizia civilă nr. 736/A din 13V.S.M.2004 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus evacuarea promitenţilor vânzători din imobil.
În baza hotărârii judecătoreşti P.C.E. l-a notificat pe petent şi pe mama acestuia, ca pe data de 14 iulie 2004, să se prezinte la biroul notarului public pentru a întocmi actul de vânzare-cumpărare, el renunţând la a mai pretinde cheltuieli suplimentare, respectiv despăgubiri pentru întârzierea conformării convenţiilor civile încheiate.
Întrucât petiţionarul nu a dat curs notificării, pe 24 septembrie 2004 s-a trecut la executarea silită conform procesului verbal nr. 228/2004, imobilul fiind predat cumpărătorului cu o întârziere de 542 zile.
Atât recursul declarat de petent împotriva deciziei nr. 379/C din 02 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa cât şi cererea de revizuire iniţiată de acesta, au fost respinse.
De asemenea, cererea reconvenţională formulată de petent având ca obiect constatarea nulităţii chitanţelor sub semnătură privată, încheiate de părţi privind vânzarea-cumpărarea imobilului respectiv, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 5627 din 04 decembrie 2009 a Judecătoriei Vrancea, judecător A.G.A., sentinţă rămasă definitivă.
Procurorul a motivat că nemulţumirea petiţionarului faţă de soluţiile pronunţate de judecătorii împotriva cărora acesta a formulat plângere, nu constituie un argument al faptului că magistraţii care au pronunţat hotărârile respective şi-ar fi îndeplinit cu rea-credinţă şi în mod abuziv îndatoririle de serviciu, criticile referitoare la soluţiile pronunţate de judecători putând fi formulate numai în căile de atac prevăzute de lege.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen. petiţionarul V.S., plângere respinsă de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia nr. 10119/4427/II/2/2010 din 6 decembrie 2010.
În conformitate cu dispoziţiile art.2781 C. proc. pen. petiţionarul V.S., a formulat plângerea de faţă împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
A susţinut că soluţia este nelegală şi netemeinică deoarece nu a fost citat pentru a da declaraţie şi a formula cereri de probatorii astfel că este lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2)-(4) C. proc. pen. şi art. 64 C. proc. pen.
În vederea soluţionării cauzei Înalta Curte a dispus ataşarea dosarelor nr. 745/P/2010 şi 10119/4427/II/2/2010 ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
La termenul acordat pentru soluţionarea plângerii - 04 februarie 2011 deşi legal citat, petiţionarul nu s-a prezentat pentru a o susţine.
Înalta Curte verificând rezoluţia atacată, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul nr. 745/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine că plângerea formulată de petentul V.S. nu este fondată.
Atribuţiile de serviciu ale magistraţilor judecători se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural iar eventualele erori nu echivalează cu exercitarea abuzivă a acestor atribuţii, ele putând fi îndreptate prin folosirea căilor legale de atac.
Opiniile exprimate de judecători cu ocazia soluţionării unor cauze nu pot constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora atâta vreme cât nu există nici un indiciu - aşa cum se constată în cauză - în privinţa exercitării defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către intimaţi.
Partea nemulţumită de o hotărâre judecătorească are posibilitatea, potrivit legii, exercitării împotriva acesteia a căilor de atac.
Plângerea penală împotriva magistraţilor care au pronunţat hotărârea, deşi reprezintă exercitarea unui drept prevăzut de lege, nu se poate substitui şi nici nu poate constitui o nouă cale de atac împotriva acelei hotărâri. Petentul a epuizat toate căile de atac în cauzele civile pe care le-a avut şi nemulţumit de soluţii încearcă prin procedura plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. să obţină reformarea hotărârilor care îl nemulţumesc.
Critica făcută de petiţionar în sensul neascultării de către procuror şi a lipsirii de posibilitatea şi dreptul de a propune probe este neîntemeiată.
Actele premergătoare, conform prevederilor art. 274 C. proc. pen., se efectuează în vederea începerii urmăririi penale.
Atâta vreme cât prin plângerea petiţionarului - care este nemulţumit de modul în care s-a soluţionat un litigiu civil cu privire la un imobil - nu se fac referiri concrete la săvârşirea unor fapte penale de către magistraţi, referirile sunt cu privire la traficul de influenţă presupus în seama unor persoane influente din Galaţi (politicieni sau foşti magistraţi) corect a reţinut procurorul existenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, justificat nu a procedat la efectuarea altor verificări judiciare, între care nici la ascultarea persoanei vătămate.
În consecinţă, nefiind fondate criticile formulate de petiţionar şi cum nu se constată existenţa altor motive susceptibile de a fi luate în vedere din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., va respinge, ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul V.S. împotriva rezoluţiei nr. 745/P/20210 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care o va menţine.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.S. împotriva rezoluţiei nr. 745/P/2010 din 18 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 218/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 208/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
