ICCJ. Decizia nr. 2398/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2398/2011

Dosar nr.7798/62/2009

Şedinţa publică din 15 iunie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 162/S din 29 martie 2010 a Tribunalului Braşov s-a dispus după cum urmează:

I. În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.M., fiul lui I. şi A., născut în Braşov, judeţul Braşov, studii 8 clase, domiciliat în sat Vlădeni, comuna Dumbrăviţa, judeţul Braşov, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 15 ani închisoare şi pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 189 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul P.D.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 iulie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

II. În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), b C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul M.I.N., fiul lui N. şi I., născut în Bechet, judeţul Dolj, domiciliat în sat Vlădeni, comuna D., judeţul Braşov, recidivist, la pedeapsa principală de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 189 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului M.I.N. prin Sentinţa penală nr. 144 din 16 mai 2005 a Judecătoriei Zărneşti, definitivă prin neapelare şi s-a cumulat aritmetic această pedeapsă cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, rezultând pedepsele de 23 ani închisoare şi 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul M.I.N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 5 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

III. În baza art. 264 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.P., fiul lui I. şi V., născut în oraşul Codlea, judeţul Braşov, cetăţean român, studii 8 clase, domiciliat în sat Vlădeni, comuna D., str. N., judeţul Braşov, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea a infractorului.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate acestui inculpat. În baza art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare 5 ani. În baza art. 86³ C. pen., a fost obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere.

- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să finalizeze învăţământul obligatoriu respectiv clasele IX, X sau să urmeze o şcoală de arte şi meserii şi să urmeze un curs de calificare;

- să nu frecventeze localuri, restaurante, baruri, discoteci şi cluburi;

- să urmeze un curs de consiliere în vederea schimbării comportamentale prin conştientizarea consecinţelor propriilor fapte şi identificarea alternativelor la stilul de viaţă infracţional.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

IV. În baza art. 264 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.A., prin înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., fiul lui R. şi G., născut în Braşov, judeţul Braşov, cetăţean român, studii 10 clase, domiciliat în oraşul Zărneşti, str. P., judeţul Braşov, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea a infractorului.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului P.M.A. prin Sentinţa penală nr. 274/2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare şi s-a cumulat aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din această pedeapsă reţinerea de 24 de ore din 29 noiembrie 2006.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.N. şi P.D.M. la plata următoarelor despăgubiri civile:

- către partea civilă minoră D.A.V., prin reprezentant legal D.M., cu domiciliul în Codlea, str. N., judeţul Braşov, reşedinţa în sat Vlădeni, comuna D., judeţul Braşov echivalentul în RON de la data plăţii a sumei de 3.000 euro cu titlu de daune morale şi lunar suma de 100 RON cu titlu de prestaţii periodice începând cu data de 10 iulie 2009 şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani. S-a respins restul pretenţiilor.

- către partea civilă minoră D.L.D., prin reprezentant legal D.M. echivalentul în RON de la data plăţii a sumei de 3.000 euro cu titlu de daune morale şi lunar suma de 100 RON cu titlu de prestaţii periodice începând cu data de 10 iulie 2009 şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani. S-a respins restul pretenţiilor.

- către partea civilă D.E., domiciliată în oraşul Codlea, str. N., judeţul Braşov suma de 4.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale. S-a respins restul pretenţiilor.

- către partea civilă C.E. suma de 1.000 RON cu titlu de daune materiale. S-a respins restul pretenţiilor.

S-au respins pretenţiile formulate de părţile civile D.C. şi D.M.

S-a constatat că partea vătămată P.E. nu s-a constituit parte civilă.

S-au respins pretenţiile părţilor civile formulate faţă de inculpaţii P.M.A. şi M.R.P..

S-a respins cererea părţilor civile D.M., D.L.D. şi D.A.V. de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut ca stare de fapt că victima D.V.E. era căsătorit de aproximativ 10 ani cu martora D.M. şi au avut împreună doi copii. În perioada cât au fost căsătoriţi, relaţiile de familie au decurs iniţial bine, însă după ce victima şi-a pierdut locul de muncă stabil, au alternat de la bine la certuri şi bătăi, pe care victima le aplica soţiei sale, la despărţiri în fapt şi apoi împăcări. D.V.E. obişnuia să consume frecvent băuturi alcoolice, moment în care devenea agresiv.

În data de 02 iulie 2009, victima şi soţia sa D.M. erau despărţiţi în fapt, victima locuind în apartamentul mamei sale din municipiul Codlea, iar soţia sa împreună cu cei doi copii, locuiau la casa părinţilor ei, în localitatea Vlădeni, comuna D. Victima s-a deplasat la locul de muncă al soţiei sale, unde a lovit-o repetat, fapt care a înrăutăţit şi mai mult relaţiile de familie şi aşa deteriorate.

În data de 09 iulie 2009, în jurul orelor 21³⁰, la locuinţa din Vlădeni a părinţilor martorei D.M. se afla aceasta, părinţii săi, cele două fiice rezultate din căsătoria cu victima D.V.E. şi martora D.M., nepoată de soră a sus-numitei. În jurul orei menţionate anterior, inculpatul M.I.N., care se afla într-un bar împreună cu inculpatul P.D.M., a sunat-o pe martora D.M. şi s-au autoinvitat la aceasta, la o cafea.

De precizat că inculpatul P.D.M. era într-o relaţie mai apropiată cu martora D.M., soţia victimei, iar inculpatul M.I.N. se afla într-o relaţie similară cu martora D.M., căreia apropiaţii îi spun "M." sau "M.".

În jurul orelor 22⁰⁰, inculpaţii P.D.M. şi M.I.N. s-au deplasat de la bar la locuinţa din Vlădeni aparţinând părinţilor martorei D.M., cu autoturismul aparţinând inculpatului M.I.N. Cei doi inculpaţi şi martorele D.M. şi M.D., au stat în corpul de clădire din stânga curţii, denumit "căsuţă", unde inculpaţii au consumat băuturi alcoolice şi cafea iar martorele, după cum declară, au consumat doar cafea. Părinţii martorei D.M., martorii O.I. şi O.L. împreună cu cele două fetiţe ale soţilor D., se aflau în acest timp în corpul de clădire situat în dreapta curţii, iar martora A.M.C., fiica din altă căsătorie a părţii civile D.M., căreia apropiaţii îi spun "M.", se afla undeva în localitatea Vlădeni, împreună cu alţi tineri.

În acea zi victima D.V.E. a consumat în mai multe rânduri băuturi alcoolice apoi, seara, s-a întors la domiciliul mamei sale, de unde în mai multe rânduri şi-a sunat la telefonul mobil soţia şi pe nepoata acesteia, cu chef de ceartă, deoarece soţia nu dorea să-i răspundă la telefon. În jurul orelor 22⁴⁵, victima D.V.E. a chemat un taxi condus de martorul V.N. şi s-a deplasat în localitatea Vlădeni, situată la aproximativ 12 km de municipiul Codlea, coborând din autoturism în apropierea locuinţei socrilor săi.

Victima D.V.E. a pătruns în curtea locuinţei socrilor săi, probabil utilizând o cale de acces, prin spatele curţii, pe care a mai folosit-o şi cu alte ocazii când era despărţit de soţia sa, apoi a ajuns la "căsuţă", a deschis uşa, a vizualizat, fără să spună nimic, persoanele din interior, respectiv pe cei doi inculpaţi, pe soţia sa şi nepoata acesteia, apoi s-a retras şi s-a ascuns în beciul locuinţei, situat sub corpul din dreapta al imobilului.

Martora D.M. a văzut victima şi imediat a comunicat acest lucru celor doi inculpaţi, după care a ieşit în curte, apoi a încercat poarta care era încuiată şi imediat a comunicat celorlalţi că nu-l găseşte pe D.V.E., moment în care toţi au început să-l caute prin curte. Victima a fost găsită în beciul locuinţei, prefăcându-se că doarme pe o canapea şi a fost scoasă afară de către inculpatul P.D.M. În curte au ieşit la auzul scandalului şi socrii victimei - martorii O.I. şi R., care i-au reproşat ginerelui că vine la astfel de ore, beat, să facă scandal şi fără să aducă nimic la copii. Pentru scurt timp au fost discuţii contradictorii în curte, iar inculpatul M.I.N., cunoscut şi temut în localitate pentru comportamentul agresiv, a cerut la modul imperativ martorilor: D.M., M.D., A.M.C., care tocmai venise acasă cu martorul M.M., O.I., O.R. să intre în casă. Martorele şi M. au intrat în "căsuţă", iar familia O. în corpul de clădire din dreapta.

Deşi victima a încercat să se îndrepte către poartă, inculpatul M.I.N. i-a aplicat iniţial o lovitură cu pumnul în faţă victimei, în prezenţa tuturor, inculpatul P.D.M. i-a aplicat un pumn în zona abdominală şi un picior şi, după intrarea în casă a martorilor, inculpatul M. a continuat să lovească victima cu pumnii, aceasta a căzut şi s-a lovit cu capul - regiunea occipitală de fântână. Victima era ameţită, a rămas câteva minute jos, a încercat să se ridice şi inculpatul M. a lovit-o din nou cu pumnul în faţă şi cu călcâiul în cap, victima a căzut pe beton şi şi-a pierdut cunoştinţa.

Unii dintre cei din casă au apărut din nou în curte, inculpatul P. a aruncat o găleată de apă peste victima însângerată, care se văieta şi s-a întors pe o parte, inculpatul M. zicea că nu are nimic şi i-a mai aplicat o lovitură în stomac, moment în care victimei i-a căzut un cuţit, inculpaţii neobservând dacă din mână sau din haină. Femeile au sărit ţipând că victima venise să le omoare şi atunci inculpatul M. "parcă a luat foc", a aplicat victimei mai multe lovituri cu picioarele şi apoi cu bâta, în mai multe zone ale corpului dar mai ales în cap. La un moment dat inculpatul P. a încercat să-l oprească, dar cu M. nu te puteai pune şi i-a smuls totuşi bâta din mâna, spunându-i "ajunge, că ne mănâncă puşcăria".

Victima continua să se vaiete, în curte erau martorii M., A. şi D., soţia victimei rămânând în căsuţă pe perioada agresiunii. Inculpatul M. le-a solicitat martorilor A. şi M. să spele victima şi să verifice dacă are vreun telefon la el, după care s-au întors în "căsuţă" unde se aflau martorele D.M. şi M.D., aducând cu ei şi un cuţit care ar fi fost asupra victimei, cel de-al doilea fiind ascuns de martorul M. în grajd, discutând despre posibilitatea victimei de a folosi telefonul. Martorul M. a adus telefonul găsit asupra victimei în căsuţă, inculpatul P. a scos cartela şi a dat bunurile femeilor.

La solicitarea inculpatului M., martorul M. a spălat victima, după ce în prealabil a dezbrăcat-o de la brâu în sus, inculpatul P. a turnat un lighean cu apă peste aceasta, martorul l-a şters de sânge cu un tricou, care a rămas în curte şi l-a îmbrăcat cu o bluză cu mânecă lungă ce fusese adusă din casă de martora A. Hainele însângerate au fost introduse de martorul M. într-o pungă şi duse în bucătărie. La solicitarea inculpatului M., martorul a rămas lângă victimă să nu fugă, însă la scurt timp martorul M. a strigat că victima şi-a revenit şi vrea să plece, aceasta "s-a târât în 4 labe" în beci. Inculpatul M. a strigat şi i-a cerut martorului M. să pună cârligul la beci, pentru ca victima să nu poată ieşi.

După ce victimei i-a fost luat telefonul mobil şi acesta a ajuns în "căsuţă", inculpatul P.D.M. i-a scos cartela SIM, care a fost ruptă şi arsă de martora D.M., iar telefonul mobil a fost distrus prin lovire cu o toporişcă, de către martora A.M.C., în semn de "răzbunare" asupra victimei cu care nu avea o relaţie cordială, apoi asistată de către martorul M.M.C., care a luat bateria telefonului şi minorii au ars amândoi într-un făraş resturile rămase.

După un timp inculpaţii au vrut să plece însă partea civilă D.M. şi celelalte femei le-a cerut să nu lase victima acolo pentru că se tem de ea. Între timp s-a auzit zgomot din beci, inculpaţii P. şi M. s-au dus să vadă ce face, aceasta era în poziţie şezândă lângă uşă, astfel că au trebuit să împingă uşa cu putere, au ridicat victima fără a o mai lovi şi au pus-o în pat, după care au ieşit. Au mai stat de vorbă în căsuţă, au auzit din nou gălăgie din beci, s-au deplasat din nou, victima se afla din nou în fund lângă uşa închisă pe dinafară, au împins-o, au avut o discuţie, victima le reproşa că l-au bătut, că susţinerile femeilor în sensul că şi-ar fi agresat soţia şi nepoata D.M. nu sunt reale şi atunci M. a afirmat că-i aplică o corecţie să nu se mai ia de femeia lui, aplicându-i mai multe lovituri, după care au intrat din nou în casă, victima rămânând încuiată în beci.

Scena agresiunii asupra victimei derulată atât în curte, cât şi în beciul locuinţei, a durat aproximativ 4 - 5 ore, între orele 23⁰⁰ - 4⁰⁰, o mare parte din această perioadă victima a fost închisă în beci.

De precizat că inculpatul M.I.N., care venise cu autoturismul, la un moment dat, pentru scurt timp, a părăsit locuinţa martorei D.M., pentru a-şi schimba adidaşii plini de sânge, s-a deplasat la locuinţa martorei M.A.M., concubina sa, s-a schimbat de haine şi adidaşi şi a lăsat autoturismul inculpatului M.R.P., poreclit "P." sau "C.", care urma să-l aducă pe inculpatul P. Inculpatul M.I.N. locuia împreună cu concubina sa, M.A.M., în locuinţa părinţilor acesteia, unde are domiciliul şi inculpatul M.R.P. şi unde locuiesc şi cei trei copii minori ai inculpatului, rezultaţi din concubinaj.

La un moment dat în jurul orelor 01³⁰ - 02⁰⁰, inculpatul M.I.N. a vorbit cu inculpatul P.M.A. şi i-a cerut să vină din oraşul Zărneşti în localitatea Vlădeni, pentru a-l ajuta cu ceva, după ce în prealabil l-a trimis pe inculpatul M.R.P. cu autoturismul să-l aducă în localitatea Vlădeni. În jurul orelor 02⁰⁰, inculpatul M.R.P. a făcut transportul comandat şi amândoi au aşteptat telefonul inculpatului stând în locuinţa familiei M.

Inculpatul M.I.N., în jurul orelor 03⁰⁰, i-a chemat pe inculpaţii M.R.P. şi P.M.A. la locuinţa martorei D.M., care au venit cu autoturismul inculpatului M.I.N., au intrat în "căsuţă", unde la o ţigară au aflat ce s-a întâmplat, respectiv că D.V.E. a fost bătut de cei doi inculpaţi şi au văzut şi un cuţit pe care aceasta l-ar fi avut asupra lui, care se afla pe masă.

După un timp, inculpatul M.I.N. l-a trimis pe inculpatul M.R.P. să întoarcă autoturismul şi să-l aducă în faţa porţii, apoi împreună cu inculpatul P.D.M., inculpatul P.M.A. şi martorul M.M.C., s-au deplasat la beci, unde le-a cerut celorlalţi să scoată victima din interiorul acestuia pe care au dus-o pe sus până în apropierea porţii, aceasta fiind ţinută de mâini şi picioare, fiind inertă. La popasul din apropierea porţii a fost luată de unul dintre cei care transportau victima şi o sacoşă de plastic, în care au fost puse hainele pline de sânge ale victimei. Apoi victima a fost pusă în portbagajul autoturismului, la volan a urcat inculpatul M.I.N., pe scaunul din dreapta faţă inculpatul M.R.P. care avea lângă el, pe podea, sacoşa de plastic cu haine, iar pe bancheta din spate s-au aşezat inculpaţii P.D.M. şi P.M.A.. În portbagajul maşinii a fost introdusă de către inculpatul P. şi bâta cu care M. lovise victima.

Inculpatul M.I.N. a condus autoturismul spre municipiul Codlea, l-a oprit la 5,5 - 6 km de localitatea Vlădeni, cu aproximaţie la jumătatea distanţei dintre cele două localităţi, în apropierea Popasului C., unde inculpatul M.R.P., la solicitarea inculpatului P. a coborât, a aruncat pe partea dreaptă a drumului sacoşa de plastic, a trecut drumul pe partea stângă şi undeva într-o râpă a aruncat plasa cu hainele însângerate ale victimei pentru a ascunde agresiunea.

După aceasta, toţi patru şi-au continuat drumul până în parcarea de pe str. N., din municipiul Codlea, unde au abandonat victima într-o poziţie de batjocură, cu mâinile şi picioarele desfăcute, cu tricoul ridicat, pantalonul dat jos pe coapse şi penisul scos, apoi s-au întors în localitatea Vlădeni, unde au mers în faţa locuinţei martorei D.M., au vorbit cu aceasta şi cu martora M.D. în sensul că ei nu s-au văzut în noaptea de 09 - 10 iulie 2009. Inculpatul P.D.M. s-a dus la locuinţa sa, iar inculpatul M.I.N., M.R.P. şi P.M.A. au înnoptat la locuinţa familiei M. La solicitarea inculpatului M., inculpatul P. a scos bâta din maşină şi a aruncat-o în curte, iar acesta i-a restituit 200 euro din datorie, iar pentru diferenţa de 300 euro a spus că îi lasă maşina.

În data de 10 iulie 2009 dimineaţa, martorele D.M. şi M.D. au aflat telefonic de la partea civilă D.C. că victima D.V.E. a fost găsită decedată în urma agresiunii în parcare şi s-au deplasat în municipiul Codlea pentru a afla dacă este adevărat, fiind invitate apoi la sediul Poliţiei municipiului Codlea pentru a da relaţii cu privire la cele întâmplate, martorele ascunzând adevărul atât rudelor victimei, cât şi organelor de poliţie.

De menţionat că tricoul cu care a fost ştearsă victima de sânge a fost ars într-o sobă de către A.M. împreună cu martora D.M. în dimineaţa de 10 iulie, după ce au venit de la poliţie, iar o parte din urmele materiale din curtea imobilului au fost distruse întrucât acestea împreună cu martora O.R. au spălat în curte mai multe mochete.

Inculpatul P.D.M., în dimineaţa aceleiaşi zile a plecat la pădure, la muncă. Inculpatul M.I.N. a fost sunat de martora D. în jurul orei 9⁰⁰, i-a trezit pe ceilalţi doi inculpaţi spunându-le că "este belea", că victima a murit, i-a trimis pe amândoi să scoată mocheta din portbagajul autoturismului cu care transportaseră victima deoarece mirosea urât, iar inculpatul M. a ascuns-o într-o anexă din curte unde a fost găsită şi ridicată de organele de poliţie. Inculpatul M.I.N. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.D.M., apoi împreună cu inculpatul P.M.A., s-au deplasat cu autoturismul în pădurea localităţii Vlădeni, unde acesta din urmă lucra şi au purtat o convorbire în sensul ascunderii faptelor comise în noaptea precedentă.

După aceasta, inculpatul M.I.N. împreună cu inculpatul P.M.A. au spălat maşina pentru a îndepărta probele materiale, s-au deplasat cu autoturismul în oraşul Zărneşti, la domiciliul familiei P., unde inculpatul a purtat o convorbire de aproximativ 40 de minute cu concubina sa, apoi s-au deplasat la locuinţa bunicii învinuitului, unde inculpatul şi aceasta şi-au petrecut noaptea de 10 - 11 iulie 2009.

Autoturismul a fost lăsat de către inculpatul M.I.N. inculpatului P.M.A., care în data de 11 iulie 2009 l-a vândut martorului B.D. pentru suma de 700 RON şi a plecat în aceeaşi noapte pe litoral.

În data de 11 iulie 2009, inculpatul M.I.N. a părăsit oraşul Zărneşti şi România, s-a aflat în Spania (fiind emis mandat european de arestare pe numele său) unde a ţinut permanent legătura telefonic cu concubina sa, sora inculpatului M., care i-a relatat că este căutat şi cercetat de organele de poliţie astfel că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, dar şi cercetării judecătoreşti, fiind prins doar la data de 5 ianuarie 2010.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părţile civile D.E., C.E. şi D.C., inculpaţii P.D.M., M.I.N., P.M.A. şi partea vătămată P.E.

Părţile civile D.E., C.E. şi D.C. au criticat sentinţa apelată sub aspecte de netemeinicie atât cu privire la acţiunea penală, cât şi cu privire la acţiunea civilă promovată în cauză. Memoriul cu motivele de apel se află la dosarul apel.

Astfel, în ceea ce priveşte latura penală, criticile au vizat faptul că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt mici şi nu conduc la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu privire la latura civilă, au criticat sentinţa apelată atât sub aspectul cuantumului mic al despăgubirilor acordate părţii civile D.E., cât şi sub aspectul soluţiei de respingere a pretenţiilor civile formulate de părţile civile C.E. şi D.C.

Partea vătămată P.E. nu şi-a motivat apelul.

Inculpatul P.D.M. a criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

- greşita încadrare juridică a unei fapte de care este acuzat, solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei ce i-a fost stabilită, iar urmare aplicării regulilor de la concursul de infracţiuni, aplicarea unei pedepse care să conducă la stabilirea modalităţii de executare a suspendării sub supraveghere;

- în situaţia în care nu se va admite cererea de schimbare a încadrării juridice, să se dea aplicare circumstanţelor atenuante, dat fiind faptul că acesta, la un moment dat, nu doar că s-a oprit din a mai lovi victima, dar chiar a încercat să-l oprească şi pe inculpatul M., acestea fiind argumente care pot conduce la o reanalizare a stării de fapt şi la o reindividualizare a pedepsei stabilită pentru comiterea acestei infracţiuni.

Inculpatul M.I.N. a criticat sentinţa apelată sub aspecte de netemeinicie, solicitând ca, în urma reanalizării tuturor aspectelor de fapt şi de drept, să se pronunţe achitarea pe considerentul că fapta nu a fost comisă de acesta. În opinia acestuia, singurele probe care îl incriminează sunt declaraţiile date de concubina coinculpatului P. şi familia acestuia care au susţinut că inculpatul M. ar fi exercitat acte de violenţă asupra victimei. Solicită a se lua act de faptul că inculpatul P. a menţionat în memoriul depus la ultimul termen de judecată că inculpatul M. nu ar fi participat la săvârşirea faptei. De asemenea, a solicitat ca, în situaţia în care se va aprecia că lovitura cu pumnul pe care i-a aplicat-o victimei a condus la decesul acesteia, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu consecinţa stabilirii unei pedepse mai mici.

Inculpatul P.M.A. a criticat sentinţa apelată sub aspect de netemeinicie relativ la greşita apreciere a stării de fapt cu consecinţa pronunţării condamnării sale. A solicitat ca, în urma reanalizării tuturor aspectelor de fapt şi de drept, să se dispună achitarea sa pe considerentul că faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive. Astfel, acesta este ultimul care a ajuns la locul faptei comise de inculpaţii P. şi M., acesta ajutându-l pe inculpatul P. să transporte victima în portbagajul maşinii. Or, infracţiunea de favorizare a infractorului se săvârşeşte numai cu intenţie, iar acesta ar fi trebuit să-şi dea seama - pentru a se putea reţine în sarcina sa infracţiunea de favorizare a infractorului - că prin actele materiale pe care le-a săvârşit va îngreuna un viitor proces penal. Acesta a dat declaraţii amănunţite, iar dacă şi-ar fi dorit îngreunarea sau zădărnicirea procedurilor judiciare, atitudinea sa nu ar mai fi fost una de cooperare cu organele de urmărire penală. Lipsind forma de vinovăţie cerută de lege, singura soluţie care se impune, în opinia acestui inculpat, este cea de achitare a sa. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Curtea de Apel Braşov, analizând sub toate aspectele sentinţa primei instanţe, a apreciat că sunt fondate doar apelurile formulate de părţile civile D.E., C.E. şi D.C., iar celelalte apeluri sunt neîntemeiate.

Criticile formulate de inculpaţii P.D. şi M.I. sub aspectul încadrării juridice a faptei s-au apreciat ca nefondate.

Solicitarea acestora de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., s-a reţinut a nu fi susţinută de probele administrate în cauză, care au evidenţiat că inculpaţii au aplicat victimei mai multe lovituri puternice în zone vitale ale corpului, susceptibile să provoace grave leziuni interne şi, în final, moartea victimei, după care au introdus-o într-un portbagaj, împrejurări ce demonstrează că cei doi au prevăzut şi acceptat posibilitatea morţii victimei.

În aceste condiţii, din punct de vedere al laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide, iar nu cu praeterintenţie, motiv pentru care nu se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Tot nefondate s-au apreciat criticile aceloraşi inculpaţi, P. şi M., privind individualizarea pedepselor,reţinându-se că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Critica apelantului inculpat P.M.A., prin care acesta a solicitat achitarea întrucât infracţiunii de favorizare a infractorului îi lipseşte unul din elementele constitutive, a fost respinsă ca nefondată.

S-a constatat că argumentele aduse în apărare de inculpat nu sunt susţinute de probele administrate, care au evidenţiat abandonarea victimei, în stare gravă, în parcare, inculpatul M.R.P. arătând că "P. şi P. au luat victima şi au lăsat-o jos din maşină".

Şi pentru acest inculpat s-a reţinut că individualizarea pedepsei este în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Sub acelaşi aspect s-a reţinut ca nefondat şi apelul declarat de partea vătămată P.E. sub aspectul laturii penale, respectiv referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Cu privire la apelurile declarate de părţile civile, s-a reţinut că acestea sunt fondate sub următoarele aspecte:

- reţinerea prejudiciului moral suferit de părţile civile C.E. şi D.C. şi obligarea inculpaţilor M. şi P., în solidar, la daune morale către acestea;

- majorarea cuantumului daunelor morale acordate mamei victimei, partea civilă D.E.;

- greşita respingere de prima instanţă a cererii formulate de partea civilă D.E. de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare efectuate, respectiv onorariul avocatului ales.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 86/Ap din 20 decembrie 2010, a admis apelurile declarate de părţile civile D.E., C.E. şi D.C. împotriva Sentinţei penale nr. 162/S din 29 martie 2010 a Tribunalului Braşov, care a fost desfiinţată sub aspectul: soluţionării laturii civile în ceea ce le priveşte pe părţile civile C.E. şi D.C., cuantumului despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părţii civile D.E. şi respingerii cererii formulate de partea civilă D.E. de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare efectuate, respectiv onorariul avocatului ales.

Rejudecând în aceste limite, s-a majorat cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părţii civile D.E. de la 15.000 RON la 50.000 RON.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.I.N. şi P.D.M. la plata următoarelor sume de bani:

- 10.000 RON către partea civilă C.E., reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale;

- 10.000 RON către partea civilă D.C., reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.I.N. şi P.D.M. la plata sumei de 900 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă D.E. în primă instanţă cu titlu de onorariu avocat.

S-a menţinut restul dispoziţiilor.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.D.M., M.I.N., P.M.A. şi partea vătămată P.E.

În baza art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor M.I.N. şi P.D.M., iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a adăugat timpul de arestare scurs de la data de 29 martie 2010 la zi.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Braşov a sumei de 600 RON, reprezentând onorariile cumulate ale apărătorilor desemnaţi din oficiu.

În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., s-a dispus:

- obligarea apelanţilor-inculpaţi M.I.N. şi P.D.M. la plata sumei de 400 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelurile acestora;

- obligarea apelantului-inculpat P.M.A. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul acestuia;

- obligarea apelantei-părţi civile P.E. la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul acesteia.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.I.N. şi P.D.M. la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă D.E. în apel cu titlu de onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile D.E., D.C. şi C.E., inculpaţii P.D.M., M.I.N. şi P.M.A. şi petentul avocat T.T.

Părţile civile au invocat critici atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă. S-a arătat că o serie de împrejurări agravante, respectiv săvârşirea faptei de mai multe persoane, în prezenţa unui minor, posibil cu participarea şi a altor persoane şi comiterea mai multor fapte penale faţă de care nu s-a dispus extinderea acţiunii penale, impuneau o majorare a pedepselor aplicate inculpaţilor (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

Pe latură civilă s-a criticat cuantumul despăgubirilor morale şi materiale acordate, solicitându-se majorarea acestora până la cuantumul solicitat.

Inculpatul P.D.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. proc. pen. până la un cuantum care să permită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86¹ C. pen.

Inculpatul M.I.N. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 8, 9, 10, 14, 17, 18 şi 21 C. proc. pen., motivând că:

- în cauză nu s-a efectuat expertizarea sa psihiatrică, conform art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.;

- motivarea deciziei pronunţate în apel nu este clară;

- instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la reaudierea martorei A.M.C. şi a martorei D.M.;

- pedeapsa aplicată nu a fost just individualizată;

- încadrarea juridică dată faptelor este greşită, întrucât nu rezultă infracţiunea de lipsire de libertate;

- s-a comis o eroare de fapt cu privire la participaţia sa în raport de a coinculpatului P.;

- judecata, atât la fond cât şi în apel, a avut loc fără prezenţa unor părţi procesuale.

Inculpatul P.M.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., motivând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat şi solicitând achitarea sa.

Avocatul T.T. a solicitat anularea amenzii ce i-a fost aplicată, în mod nejustificat, prin Încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2010.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Recursurile declarate de părţile civile D.E., D.C. şi C.E. sunt nefondate, atât în ceea ce priveşte criticile formulate pe latura penală, cât şi pe latura civilă a cauzei.

Părţile civile au înţeles să susţină cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea mici, necorespunzătoare gravităţii faptelor şi circumstanţelor agravante în care s-au comis.

Nu se face o discuţie particulară pentru fiecare inculpat, solicitându-se, la modul general, majorarea pedepselor.

Înalta Curte reţine că această critică, globală, nu este întemeiată.

Instanţa de fond a procedat la o judicioasă aplicare a criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a aplicat pedepse, circumstanţiate fiecărui inculpat, în funcţie de participarea acestora la săvârşirea faptelor, precum şi de datele personale ale fiecăruia.

Astfel, inculpatului M.I.N., având în vedere contribuţia majoră a acestuia la comiterea faptelor, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare urmare a revocării suspendării condiţionate a unei pedepse anterioare, acesta având de executat o pedeapsă de 23 ani închisoare, cuantum pe care instanţa îl apreciază îndestulător.

Inculpatului P.D. i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, având în vedere, de asemenea, actele concrete pe care le-a comis, atitudinea sa procesuală şi lipsa antecedentelor penale, astfel că nici în cazul acestuia nu se justifică o majorare a pedepsei.

Faţă de inculpaţii M.R.P. şi P.M.A. s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, în sarcina acestora fiind reţinută o singură infracţiune, aceea ce favorizare a infractorului.

Modalitatea de executare a fost corect individualizată, raportat la antecedentele penale ale fiecăruia, pentru inculpatul M.R.P. fiind posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., dar nu şi pentru coinculpatul P.M.A., faţă de care s-a reţinut incidenţa art. 83 C. pen. şi s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a unei pedepse anterioare de 2 ani şi 6 luni.

Nici criticile formulate de părţile civile asupra laturii civile a cauzei nu sunt fondate.

Solicitarea de majorare a daunelor morale nu poate fi primită întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., fiind o chestiune de apreciere.

În ce priveşte despăgubirile materiale, critica ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată, instanţa de apel menţinând corect soluţia primei instanţe sub acest aspect, neputând fi valorificate înscrisurile depuse de părţile civile la dosar, care atestă cheltuielile survenite după pronunţarea primei sentinţe.

Recursul declarat de inculpatul P.D.M. vizează cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea art. 86¹ C. pen.

Solicitarea nu poate fi primită, individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat fiind corectă, proporţională cu gravitatea faptei şi circumstanţele sale, considerente ce au fost deja arătate în analiza recursului părţilor civile pe acelaşi aspect.

Recursul declarat de inculpatul M.I.N. vizează cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 8, 9, 10, 14, 17, 18 şi 21 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine, în prealabil, că inculpatul nu a respectat termenul de motivare a recursului, astfel cum este prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., respectiv a depus motivele de recurs la dosar la termenul din 4 mai 2011.

În aceste condiţii, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen., sancţiunea nedepunerii în termen a motivelor de recurs fiind aceea de a nu lua în considerare decât cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu.

Prin urmare, cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 8, 9 şi 21 C. proc. pen. nu vor fi analizate, nefiind din categoria celor ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. se referă la nepronunţarea instanţei de apel cu privire la reaudierea martorei A.M.C. şi a martorei D.M.

Critica nu este fondată, întrucât din încheierea de amânare a pronunţării, din data de 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov rezultă că s-a luat în discuţie cererea depusă la dosar de numita A.M.C. şi instanţa a respins, motivat, solicitarea acesteia de a fi audiată, iar în ceea ce o priveşte pe numita D.M., aceasta a figurat în proces în calitate de parte civilă.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. vizează individualizarea pedepsei.

Înalta Curte a învederat, anterior, considerentele pentru care se justifică menţinerea pedepsei aplicate acestui inculpat, în analiza pe care a făcut-o pe acelaşi caz de casare invocat de părţile civile, astfel că argumentele deja expuse nu vor mai fi reluate.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. se referă la greşita încadrare juridică dată faptei, apreciindu-se că nu se impunea şi reţinerea infracţiunii de lipsire de libertate în concurs cu infracţiunea de omor.

Critica nu este fondată, din materialul probator rezultând că inculpaţii M. şi P. au ţinut victima închisă în beci, ca să nu poată ieşi, inculpatul M. fiind cel care i-a cerut martorului M. să pună cârligul la beci.

Scena agresiunii asupra victimei s-a derulat atât în curte, cât şi în beciul locuinţei, a durat aproximativ 4 - 5 ore şi o mare parte din această perioadă victima a fost închisă în beci, împotriva voinţei ei, fiind corect reţinută în sarcina inculpaţilor şi infracţiunea de lipsire de libertate.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. este invocat de inculpat în sensul de a se constata că s-a comis o gravă eroare de fapt cu privire la participaţia sa în raport cu coinculpatul P.D.

Nu reiese foarte limpede ce anume solicită inculpatul prin această critică, dar participarea sa la comiterea faptelor a fost corect stabilită de instanţe, printr-o interpretare judicioasă a materialului probator administrat.

Probele au evidenţiat o contribuţie majoră a inculpatului M. la comiterea faptelor, aspect reflectat corect şi în cuantumul pedepsei aplicate acestuia.

Recursul declarat de inculpatul P.M.A. are în vedere cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. şi este, de asemenea, nefondat.

Inculpatul a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 C. pen., întrucât îi lipseşte latura subiectivă, acesta necunoscând motivul pentru care a fost chemat de la domiciliu.

Probele contrazic apărarea inculpatului. Acesta a avut reprezentarea că acţiunea sa va îngreuna desfăşurarea unui proces penal, întrucât şi-a dat seama că victima este într-o stare gravă şi ar putea muri.

Chiar din declaraţia inculpatului rezultă că: "pe durata transportului nu a fost nici o discuţie legată de faptul că victima ar putea să moară, dar P. a afirmat la un moment dat că ar putea să stea o perioadă în comă".

Inculpatul M.R.P. a arătat că victima se afla într-o stare gravă, lucru uşor de sesizat, pentru că: "victima era bătută rău, avea nasul strâmb, vânăt" şi "victima gemea, era semiconştientă, nu putea vorbi".

Victima a fost pusă în portbagaj, iar tot inculpatul M.R. arată că "P. şi P. au luat victima şi au lăsat-o jos din maşină".

Toate aceste probe contrazic apărarea inculpatului, în mod corect fiind reţinută în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen.

Recursul formulat de avocatul T.T. vizează Încheierea de şedinţă din 16 iunie 2010 prin care i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 500 RON pentru abaterea prevăzută de art. 198 alin. (4) lit. g) C. proc. pen.

S-a reţinut că acesta a încălcat solemnitatea şedinţei de judecată.

La termenul ce a urmat, avocatul a formulat cerere de scutire de amendă, cerere ce a fost respinsă, însă, motivat, de instanţa de judecată prin Încheierea de şedinţă din 7 iulie 2010, astfel încât recursul acestuia este nefondat.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate în cauză.

Conform art. 385¹⁶, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpaţii P. şi M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile D.E., D.C. şi C.E., de inculpaţii P.D.M., M.I.N. şi P.M.A. şi de petentul avocat T.T. împotriva Deciziei penale nr. 86/Ap din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.M. durata arestării preventive de la 11 iulie 2009, la 15 iunie 2011, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.N., durata arestării preventive de la 5 ianuarie 2010, la 15 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat P.D.M. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi M.I.N. şi P.M.A. la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.R.P. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul petent avocat T.T. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 2365/2011. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 2399/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2357/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2361/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2363/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2365/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2399/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2400/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2402/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2403/2011. Penal