ICCJ. Decizia nr. 3302/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3302/2011
Dosar nr.3675/109/2010
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 26 din 25 ianuarie 2011 a condamnat-o pe inculpata A.T. (fiica lui F. şi N., născută la 7 ianuarie 1961) la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus arestul preventiv începând cu 22 aprilie 2010.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata A.T. este sora victimei A.G., iar între cei doi fraţi exista o stare conflictuală de notorietate în localitatea de domiciliu constând în agresiuni reciproce şi unele neînţelegeri privind banii.
În după amiaza zilei de 16 aprilie 2010 victima A.G. s-a deplasat la magazinul A.F. al sorei sale inculpata A.T. din comuna Izvoru, judeţul Argeş, magazinul fiind un imobil din tablă de dimensiuni mici; la acest magazin victima a consumat bere şi a jucat cărţi cu mai multe persoane.
În jurul orei 2000 ca de obicei la magazin a venit şi martorul M.C.M. care de asemenea a consumat bere şi a jucat cărţi.
Dorind să-i îndepărteze pe consumatori şi cu intenţia, dedusă din gesturi, de a întreţine relaţii sexuale cu martorul în magazin, după ora 2400, inculpata a încuiat magazinul pe dinafară dându-i victimei două sticle de bere nedesfăcute; inculpata a simulat că pleacă cu martorul M.C.M. spre casa acestuia.
Inculpata a urmărit plecarea de la magazin a victimei şi a celorlalte persoane şi când acestea s-au îndepărtat a revenit împreună cu martorul; bănuind că sora lui se află în interior cu martorul arătat, deoarece lipsea lacătul exterior, victima a revenit la magazin şi a început să bată în uşă, solicitând din nou băuturi alcoolice.
Gestul victimei a produs disconfort partenerilor care întreţineau relaţii intime, motiv pentru care în jurul orelor 130 inculpata a ieşit din magazin şi a lovit victima cu pumnul peste gură, când aceasta se afla în picioare în faţa magazinului în prezenţa martorului M.C.M. Victima a făcut un pas în spate, s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate lovindu-se cu capul de pietriş.
După ce victima A.G. a căzut inculpata s-a apropiat de el şi l-a lovit cu picioarele în partea superioară a corpului; victima nu avea nici un obiect în mână.
În declaraţia martorului M.C.M. din 22 aprilie 2010, dată în prezenţa martorilor asistenţi S.M. şi M.I., martorul ocular a arătat modul în care inculpata a lovit victima, inclusiv după ce aceasta a căzut; de asemenea martorul a mai declarat că personal a intervenit în conflict prinzând-o pe inculpată de mâna stângă şi a tras-o în magazin cerându-i să nu mai lovească victima, deoarece „e beat şi îl omori".
Martorul în aceeaşi declaraţie a precizat că a văzut că victima s-a ridicat şi s-a aşezat pe banca de lângă magazin.
În dimineaţa zilei de 17 aprilie 2010 victima a fost găsită în comă la 500 - 600 m de locul agresiunii şi a fost transportată cu ambulanţa la spital unde a decedat.
Martorul prezent la faţa locului M.C.M. a mai declarat că după incident a fost sunat de inculpată şi i-a cerut să nu dezvăluie nimic din cele întâmplate în seara de 16/17 aprilie 2010.
De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că inculpata le-a reproşat unora din rudele sale că nu s-au grăbit să înmormânteze victima.
Potrivit Raportului de necropsie nr. 88/B/2010 emis de S.M.L. Argeş moartea victimei s-a datorat hemoragiei cerebrale survenite în urma unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă prin lovire de corp dur, leziuni ce i-au conferit un interval de timp rezonabil de 20 - 30 minute în care să se mai poată deplasa; concluziile medico-legale au mai arătat că locul în care a fost găsită victima nu este locul la care a fost săvârşită fapta, iar poziţia agresor - victimă a fost de faţă în faţă aşa cum a fost descrisă şi de martorul M.C.M. în declaraţia la care s-a făcut referire.
Locul săvârşirii faptei este în zona magazinului din localitate proprietate a inculpatei.
Inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar martorul ocular prin declaraţia dată în faţa instanţei a încercat să prezinte o altă situaţie de fapt în scopul susţinerii declaraţiilor inculpatei care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii; susţinerile ulterioare ale martorilor nu au nici un suport probator, necoroborându-se cu actele şi lucrările dosarului. Potrivit declaraţiilor martorilor asistenţi anchetatorii nu au exercitat acte de presiune asupra martorului.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică pentru detectarea comportamentului simulat la întrebarea dacă a lovit victima cu mâna şi picioarele, aceasta a dat răspunsuri ce au evidenţiat reacţii specifice comportamentului simulat.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că:
- greşit a fost condamnată pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, deoarece victima a fost lovită de o altă persoană aşa cum a declarat martorul S.V.;
- pedeapsa nu a fost just individualizată fiind exagerat de aspră.
Prin Decizia penală nr. 50/A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul a fost respins, ca nefondat.
Nemulţumită şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpata a atacat-o cu recurs.
Prin apărător a criticat hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică şi a cerut casarea ei pentru cazul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Au fost reluate aceleaşi critici, din apel.
În subsidiar a cerut casarea hotărârilor conform cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor de casare invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Vinovăţia inculpatei a fost reţinută în principal în baza declaraţiilor acesteia şi a martorului M.C.M., martor care a văzut când inculpata şi-a lovit fratele, date în cursul urmăririi penale.
Declaraţiile martorilor Ş.I. şi S.M., cei care au asistat la audierea martorului M.C.M. confirmă că în noaptea de 17 aprilie 2010 acesta împreună cu inculpata s-au închis în magazin, iar când victima a revenit şi a bătut insistent în uşă, enervată inculpata a ieşit, l-a lovit cu podul palmei în faţă şi când victima a căzut a lovit-o cu picioarele.
Audiat în instanţă, martorul M.C.M. şi-a modificat declaraţia susţinând că a plecat acasă împreună cu inculpata în jurul orelor 23 şi aceasta nu s-a mai întors la magazin.
A arătat că a declarat la poliţie că a văzut-o pe inculpată lovindu-şi fratele dar a făcut acest lucru pentru că a fost băut. Referindu-se la declaraţia dată procurorului a arătat că nu a fost forţat să declare că inculpata şi-a lovit fratele. Martorul este contrazis însă de martorii care au asistat la audierea sa la postul de poliţie, pentru că acesta nu ştie să scrie şi să citească, care au relatat cum M.C.M. a descris incidentul. Mai mult, martorii au arătat că acesta a relatat că inculpata i-a cerut să nu declare adevărul şi să susţină că victima a stat la magazin împreună cu un anume V. al lui G. până la orele 130.
Inculpata a încercat să acrediteze ideea că la plecarea de la magazin victima nu avea urme de lovituri şi că a fost bătută ulterior de o altă persoană.
Pentru aceasta a fost audiat martorul S.V.
Martorul a declarat că a ieşit din schimbul III la orele 2400, a plecat cu bicicleta acasă şi pe drum în dreptul barului T. (inculpata) a întâlnit victima care se afla în stare de ebrietate şi pe care a salutat-o. Martorul a ajuns acasă în jurul orelor 0030 - 0040.
Declaraţia martorului nu contrazice în vreun fel declaraţiile inculpatei care a arătat că a revenit la magazin împreună cu martorul M.C.M. până în jurul orelor 130 când nemaiauzind vorbe afară, au ieşit şi au plecat acasă. Inculpata a declarat că l-a văzut pe fratele său în jurul orei 130.
Aşadar, declaraţia martorului S.V. care audiat direct şi nemijlocit de instanţa de judecată, a arătat că la orele 0015 când a întâlnit victima, aceasta nu era lovită, nu confirmă în nici un fel apărarea inculpatei cu atât mai mult că M.C.M. a declarat că victima a fost lovită după ora 130 atunci când el şi inculpata au hotărât să plece acasă.
Martorul audiat de procuror a descris lucruri pe care nimeni în afară de el şi inculpată nu avea de unde să le cunoască şi să i le sugereze. A declarat că a revenit împreună cu inculpata la magazin, s-au încuiat înăuntru au pus o pătură în spatele tejghelei, au întreţinut raport sexual, iar în jurul orelor 130 când au hotărât să plece acasă, inculpata enervată că fratele său (victima) se reîntorsese şi bătea insistent în uşă, a ieşit şi l-a lovit.
A făcut precizarea că a văzut prin geamul de la magazin momentul când inculpata l-a lovit cu podul palmei sau palma la gură, victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, moment în care inculpata s-a apropiat rapid şi l-a lovit cu picioarele în partea superioară a corpului.
Vinovăţia inculpatei a fost reţinută corect şi motivată de instanţe pe baza probelor administrate astfel că motivul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu poate fi primit.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este fondată. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a avut în vedere pericolul social deosebit al faptei, pedeapsa prevăzută de lege cuprinsă între 5 şi 15 ani închisoare precum şi atitudinea procesuală nesinceră a inculpatei care împotriva probelor a susţinut constant că nu a lovit victima.
Aşa fiind, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, motiv pentru care, ţinând seama de dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul preventiv executat de la 22 aprilie 2010 la 27 septembrie 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.T. împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2010 la 27 septembrie 2011.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3291/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3303/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
