ICCJ. Decizia nr. 3353/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3353/2011
Dosar nr.2027/87/2011
Şedinţa publică din 3 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 50 din 26 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 2027/87/2011, în baza art. 174 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Ţ.D.I., la pedeapsa închisorii de 9 ani.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 113 alin. (3) C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire, pe perioada executării pedepsei închisorii.
S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului, de la 08.12.2010 la zi.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict - şurubelniţă cu lungimea de 24 cm, lungimea părţii metalice de 15 cm şi lăţimea de cca 0,5 cm.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 07 decembrie 2010, inculpatul Ţ.D.I. s-a deplasat în comună pentru a încasa ajutorul social, după care a consumat băuturi alcoolice. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la domiciliu unde a continuat să consume alcool, după care s-a culcat. După acest moment, la domiciliul inculpatului a venit victima R.F., care la rândul său se afla şi ea sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns pe verandă, a intrat în bucătărie unde s-a descălţat, apoi a intrat în camera în care dormea inculpatul şi s-a dezbrăcat, probabil cu intenţia de a întreţine un raport sexual întrucât cei doi aveau asemenea relaţii, aşa cum a rezultat din declaraţia martorului M.B..
În timp ce dormea, auzind zgomotul care provenea de la faptul că victima se dezbrăca în cameră, inculpatul s-a ridicat şi, fără să aibă loc vreo discuţie, a împins-o pe pat, apoi pe fondul maladiei de care acesta suferă - epilepsie - şi a consumului de alcool, a luat din apropiere o şurubelniţă cu care i-a aplicat nu mai puţin de 21 de lovituri în diferite zone anatomice ale corpului, preponderent în partea stângă, în urma cărora a decedat.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de necropsie, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
În faţa primei instanţe, inculpatul a învederat că recunoaşte comiterea faptei şi doreşte ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere disp. art. 52 C. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările comiterii acesteia - pe fondul bolii şi a consumului exagerat de băuturi alcoolice, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului - care este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, apreciindu-se că prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 9 ani va putea fi atins scopul educativ al legii penale. La stabilirea pedepsei aplicate instanţa a avut în vedere şi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmită în cauză, instanţa a dispus obligarea inculpatului la tratament medical pe perioada executării pedepsei până la însănătoşire.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
B. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul Ţ.D.I., criticile formulate de acesta, prin apărătorul său, cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de apel vizând cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanţă.
Apelantul-inculpat a solicitat reinvidualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către instanţa de fond prin raportare la poziţia sa sinceră de recunoaştere şi regret a comiterii faptei şi la împrejurarea că starea de beţie a fost accentuată de problemele de sănătate.
Prin Decizia penală nr. 211/A din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ţ.D.I. împotriva sentinţei penale sus-menţionate, menţinându-se starea de arest a acestuia.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, reiterând solicitările din apel în sensul reducerii pedepsei sub minimul special.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, iar în raport de împrejurările în care s-au petrecut faptele - a aplicat victimei 21 de lovituri cu o şurubelniţă, în diferite zone anatomice ale corpului, preponderent în partea stângă, fără să aibă loc vreo discuţie, pe fondul maladiei de care acesta suferă - epilepsie - şi a consumului de alcool -, a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepsei, al cărei cuantum a fost stabilit ţinând seama de limitele de pedeapsă reduse ca efect al aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni), dar luând în considerare, în acelaşi timp, şi gradul de pericol social concret ridicat al faptei.
În baza propriului examen, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, aşa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, instanţa de fond a dozat corespunzător cuantumul pedepsei aplicate, inculpatul neprezentând garanţiile unei conduite care să permită instanţei să dea dovadă de o mai mare clemenţă; acesta, deşi este relativ tânăr - 39 ani şi necunoscut cu antecedente penale, este fără ocupaţie şi are certe probleme de sănătate, ce sunt amplificate în condiţiile consumului voluntar de alcool.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 211/A din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Ţ.D.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 decembrie 2010 la 3 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3343/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3357/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
