ICCJ. Decizia nr. 3764/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3764/2011

Dosar nr. 23719/3/2011

Şedinţa publică din 25 octombrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 483/F din 26 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 23719/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:

I. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.D., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul M.D. (zis „D.”) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

II. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.G., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul M.G. (zis „G.R.”) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

III. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.N.M., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul M.N.M. (zis „M.”) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

IV. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.A., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A. (zis „A.”) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat suma de 100 RON de la inculpatul M.N.M., 50 RON de la inculpatul M.G., 100 RON de la inculpatul M.A. şi 3.180 RON de la inculpatul M.D.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu obligaţia de a păstra contraprobe potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat 48 comprimate ce conţin clorhidrat de metadonă, 3,63 gr. heroină, 5,08 gr. ce conţin heroină şi cafeină şi 44,66 gr. heroină şi cafeină, 1,34 gr. substanţă ce conţine heroină şi cafeină şi 20 comprimate ce conţin clorhidrat de metadonă, ridicate potrivit dovezilor aflate la dosar.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea inculpatului M.D. a sumelor de 1.270 euro, 6.870 RON, 950 RON, 130 RON, depuse la C.E.C.B. şi două telefoane mobile, ridicate potrivit dovezii seria H nr. x.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa din 9 februarie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., a restituit inculpaţilor M.G. şi M.N.M. telefoanele mobile ridicate potrivit dovezilor de la dosar.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul din 31 martie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi M.N.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei au fost reţinute următoarele:

1. La data de 19 ianuarie 2011, inculpatul M.D. a vândut 53 comprimate conţinând metadonă, pentru suma de 800 RON, numitului S.I.D. Ulterior, la data de 7 februarie 2001, a vândut aceleiaşi persoane cantitatea de 3,87 gr. heroină şi a deţinut cantitatea de 50,27 gr. heroină, în vederea vânzării, cât şi pentru consumul propriu.

2. La data de 13 septembrie 2010, inculpatul M.G. a vândut colaboratorului cu nume de cod „N.M.”, o doză de heroină în greutate de 0,14 gr., pentru suma de 50 RON, fiind totodată depistat deţinând în locuinţa sa 2,05 gr. substanţă conţinând heroină şi cafeină, precum şi 25 comprimate de clorhidrat de metadonă şi o seringă cu 30 unităţi soluţie în care s-a pus în evidenţă heroina, pentru consum propriu, cât şi în vederea vânzării.

3. La 18 august 2010 şi 27 august 2010, inculpatul M.N.M. a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.A.”, două doze de heroină în greutate de 0,10 şi 0,11 gr., fiind depistat, la data de 27 august 2010, că deţinea 0,25 gr. substanţă în care s-a pus în evidenţă etcatinonă, în vederea consumului propriu.

4. La data de 9 decembrie 2010, inculpatul M.A. a vândut cantitatea de 0,11 gr. heroină în amestec cu cafeină şi dextromethorfan.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt expusă prin actul de sesizare este corect stabilită, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor fiind dovedite cu procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale de percheziţii domiciliare, procesele-verbale întocmite cu ocazia cumpărărilor autorizate, procesele-verbale de vizionare înregistrări audio-video, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declaraţiile martorilor C.M.F., S.M.I., C.M.V. şi declaraţiile învinuiţilor S.I.D. şi I.A.C., precum şi declaraţiile inculpaţilor.

La stabilirea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social, cantitatea de droguri, circumstanţele personale ale inculpaţilor, în raport de care a aplicat pedepse orientate sub minimul special, apreciind că acestea sunt în măsură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva hotărârii instanţei de fond inculpaţii M.D., M.G., M.A. şi M.N.M. au declarat apeluri, pe care nu le-au motivat în scris, prin apărător, în şedinţă publică, susţinând că pedepsele sunt prea severe prin raportare la circumstanţele reale ale faptelor săvârşite şi de cele personale; aceştia au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii acestora, acordându-se o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante, precum şi sub aspectul modalităţii de executare, prin suspendarea executării sub supraveghere.

Prin Decizia penala nr. 235/A din 15 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii instanţei de fond.

În motivarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut că, având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor, de recunoaştere a faptelor deduse judecăţii şi motivele de apel, nu se mai impune reluarea situaţiei de fapt necontestate.

În baza propriei evaluări, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a aplicat judicios criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, din datele cauzei nerezultând niciun element ce ar putea conduce la modificarea lor.

Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpaţii au declarat recursuri, pe care nu le-au motivat în scris, ci oral, în şedinţă publică, prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Inculpaţii, prin apărător, au solicitat admiterea recursurilor, casarea în parte a hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate până la un cuantum care să permită suspendarea executării sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat şi de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:

Instanţa de fond, reţinând în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante, a aplicat acestora pedepse situate sub minimul special prevăzut de normele incriminatoare, redus prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma motivului de casare invocat de inculpaţi, se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor constituie o ripostă socială adecvată gravităţii faptelor şi persoanei inculpaţilor. Acestea sunt just individualizate, corespunzătoare gravităţii infracţiunilor săvârşite, pericolului social concret, determinat de împrejurările în care faptele au fost comise, precum şi de situaţia personală a inculpaţilor, de periculozitatea acestora, apte a îndeplini funcţiile şi realiza scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Prin urmare, în condiţiile în care se constată legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepselor şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat, respingând apelurile inculpaţilor privind reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestora, urmare aprecierii că circumstanţelor personale li s-a dat o eficienţă care ilustrează o suficientă clemenţă acordată de instanţa de fond, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de recurenţi.

Alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi împotriva Deciziei penale nr. 235/A din 15 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), compută din durata pedepsei închisorii durata prevenţiei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.D., M.G., M.A. şi M.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 235/A din 15 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, pentru fiecare, durata prevenţiei de la 8 februarie 2011 la 25 octombrie 2011.

Obligă recurenţii-inculpaţi M.D., M.N.M. şi M.A. la câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 RON, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul-inculpat, M.G. la 300 RON, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3788/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3720/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3764/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3764/2011. Penal