ICCJ. Decizia nr. 3948/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3948/2011
Dosar nr. 49651/30/2009
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 254/P.I din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4965/30/2009 au fost respinse cererile inculpaţilor S.D.E. şi F.A. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. şi,
I. În baza art. 13 alin. (1) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului S.D.E. la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 11 martie 2009 la 11 august 2009.
II. În baza art. 13 alin. (1) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatei F.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.
În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenţiei de la 11 martie 2009 la 11 august 2009.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunilor şi anume: suma de 786 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. X C.E.C.B. şi chitanţa nr. Y C.E.C.B. şi a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor: telefon mobil marca S. de culoare neagră cu seria XY cu cartela cu numărul XXXX, telefon mobil marca S. de culoare albastru cu alb seria XZ, 2 ziare P., un aparat foto K. model A., o pereche de cătuşe nichelate fără chei, sabia şi bâta de baseball, 2 vibratoare unul roşu şi unul argintiu, 2 camere de filmat de mici dimensiuni de culoare neagră model.
S-a dispus restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat - pe baza probatoriului administrat, că inculpaţii S.D.E. şi F.A. se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor menţionate în rechizitoriu, comise în următoarele împrejurări de fapt:
În cursul anilor 2008 - 2009, inculpatul S.D.E. care era în relaţii de concubinaj cu inculpata F.A. şi mai apoi cu învinuita L.A., a găzduit mai multe tinere, în locuinţele pe care le-a avut în Timişoara, pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituţiei.
De asemenea, în aceeaşi perioadă, inculpatul S.D.E. a înlesnit practicarea prostituţiei de către F.A. şi L.A., obţinând foloase materiale de pe urma acestei activităţi.
A rezultat că inculpaţii S.D.E. şi F.A. au locuit împreună, din toamna anului 2007, în oraşul Timişoara, strada L., judeţ Timiş, imobil în care s-au mutat şi martorii C.C. cu minora C.F., în vârstă de 14 ani.
În luna ianuarie 2008, în respectivul apartament a fost găzduită şi martora I.C.D.
Pe parcursul şederii în imobil, cei doi inculpaţi au înlesnit practicarea prostituţiei de către martore, inculpatul S.D.E. formulând anunţuri prin intermediul publicaţiei ";P.";, în scopul racolării de persoane interesate în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, inculpatei F.A. revenindu-i sarcina de a prelua apelurile telefonice de la clienţi, primirea în locuinţă şi negocierea tarifelor, sumele de bani achitate fiind predate inculpatului S.D.E.
Încăperea în care aveau loc raporturile sexuale era supravegheată video, prin intermediul unei camere de luat vederi conectată la un televizor din spaţiul alăturat, înregistrările fiind urmărite de inculpatul S.D.E. şi de inculpata F.A., măsură menită deopotrivă să asigure controlul direct asupra sumelor de bani obţinute şi protecţia martorelor împotriva unor eventuale violenţe exercitate de clienţi.
Activitatea infracţională a continuat şi în imobilul situat pe strada A., unde inculpaţii s-au mutat în prima parte a anului 2008, după ce anterior locuiseră şi într-un alt imobil din zona C. din acelaşi oraş.
În luna noiembrie 2008, în locuinţa inculpatului S.D.E. au fost aduse de martorul G.M., o cunoştinţă mai veche de-a inculpatului, minorele R.A.I. şi K.E.C., în vârstă de 15 şi, respectiv, 14 ani, care au practicat prostituţia în aceleaşi condiţii ca şi martorele C.F. şi I.C.D.
Pentru contribuţia avută la activitatea infracţională, G.M. a fost trimis în judecată în dosarul penal nr. 103/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş.
La data de 12 februarie 2009, pe baza anunţurilor publicate în ziarul ";P.";, la rubrica ";Poşta lui Cupidon"; prin care se ofereau servicii sexuale contra-cost, Biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Timişoara a deschis o anchetă oficială, iar în urma autorizaţiei emise de Judecătoria Timişoara, la data de 11 martie 2009 s-a efectuat o percheziţie domiciliară la adresa din strada A., fiind depistată în flagrant învinuita L.A. în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu martorul C.C.
Conform declaraţiei martorului, acesta venise la locuinţă în urma anunţului publicat în ziarul ";P.";, stabilind de comun acord cu învinuita L.A. să întreţină relaţii sexuale pentru suma de 100 RON, plătită de martor celeilalte persoane care îl întâmpinase la locuinţă, identificată ca fiind inculpata F.A.
La percheziţia domiciliară au fost descoperite o serie de obiect destinate activităţii infracţionale, între care aparatură de supraveghere video, obiecte şi fotografii cu conotaţie sexuală, menţionate ca atare în procesul-verbal încheiat în respectiva ocazie.
De asemenea, cu ocazia deplasării spre locuinţa percheziţionată, organele de poliţie l-au identificat pe inculpatul S.D.E. în autoturismul B., cu nr. de înmatriculare YYY, parcat în spatele blocului, în autoturism fiind găsite 2 telefoane mobile, suma de 360 RON, un spray lacrimogen şi un cutter.
Din declaraţiile victimelor minore C.F., K.E.C. şi R.A.I., audiate în prezenţa unui asistent social din cadrul Direcţiei Generale a Asistenţei Sociale şi Protecţiei Copilului Timiş, cât şi a declaraţiei martorei I.C.D., a rezultat că tinerele în cauză au fost găzduite de inculpaţi, pe diferite perioade de timp, în scopul obligării la practicarea prostituţiei, în folosul exclusiv al inculpaţilor, activitatea infracţională desfăşurându-se şi cu aportul învinuitei L.A., faţă de care se dispusese disjungerea cercetărilor prin Rechizitoriul nr. 3225/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Pe baza acestor declaraţii, cât şi a depoziţiilor martorilor T.C., J.A., C.C., C.C., V.M., L.C., G.M. şi C.H., prima instanţă a constatat că activitatea infracţională se desfăşurase sub autoritatea inculpatului S.D.E. şi cu aportul inculpatei F.A. şi al învinuitei L.A., inculpatul beneficiind de sumele obţinute din practicarea prostituţiei, înlesnind şi celorlalte două participante practicarea de bună voie a acestei activităţi, din care au obţinut de asemenea foloase materiale.
Inculpaţii nu au recunoscut decât parţial săvârşirea faptelor în faza de urmărire penală, inculpata F.A. practicarea prostituţiei, iar inculpatul S.D.E. obţinerea de foloase materiale din practicarea prostituţiei de către F.A. şi L.A.
Ambii inculpaţi au negat traficul de persoane săvârşit asupra minorelor C.F., K.E.C. şi R.A.I. şi înlesnirea şi obţinerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către martora I.C.D.
Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul S.D.E. şi-a retractat şi declaraţia de recunoaştere parţială, iar inculpata F.A. şi-a asumat numai fapta de practicare a prostituţiei.
Apărările inculpatului au fost formulate în sensul că nu avea cunoştinţă despre ceea ce se întâmpla în locuinţă, el absentând perioade lungi din domiciliu, şi deşi ştia că F.A. şi L.A. se prostituează, nu a beneficiat în niciun fel de pe urma acestei activităţi.
Apreciind asupra susţinerilor în apărare, instanţa a constatat că declaraţiile de nevinovăţie ale inculpaţilor erau combătute de celelalte probe administrate în proces, din interpretarea coroborată a întregului probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu referire specială la declaraţiile minorelor şi ale martorilor G.M., T.C. şi I.C.D., rezultând activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi, în împrejurările descrise în expozeul situaţiei de fapt.
S-a reţinut astfel că declaraţiile martorilor G.M., T.C. şi I.C.D. şi ale minorelor C.F., K.E.C. şi R.A.I. sunt concordante în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului manifestat în relaţia cu victimele traficului de persoane, rezultând constrângerile, ameninţările şi violenţele exercitate în vederea exploatării sexuale, declaraţii deopotrivă concordante şi cu declaraţia martorei C.F. de la urmărirea penală.
Deşi în cursul cercetării judecătoreşti martora C.F. a revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, susţinând că relatările efectuate ar fi aparţinut lucrătorilor de poliţie care i-au dictat ce anume să declare, s-a constatat că schimbarea de poziţie adoptată nu fusese justificată cu argumente credibile, neindicându-se date şi elemente plauzibile în raport de care să se poată considera că primele declaraţii erau nereale şi nu serveau stabilirii adevărului în cauză.
S-a reţinut în acest sens că nimic din actele dosarului nu sugerează pretinsa influenţare a martorei în formularea declaraţiilor încriminatoare din partea organelor de urmărire penală, declaraţiile date coroborându-se perfect cu relatările celorlalte martore în ceea ce priveşte condiţiile în care erau exploatate victimele traficului de persoane prin obligarea la practicarea prostituţiei.
În drept, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi a fost încadrată juridic, după cum urmează:
Pentru inculpatul S.D.E. care, împreună cu inculpata F.A. şi L.A., prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2008 - 2009, a primit şi găzduit în locuinţa sa mai multe persoane minore în scopul exploatării lor sexuale, prin obligarea la practicarea prostituţiei, a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceeaşi modalitate şi condiţii de timp, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către persoane majore, obţinând foloase materiale de pe urma acestei activităţi, a fost încadrată în dispoziţiile art. 329 alin. (1) C. pen.
Pentru inculpata F.A. au fost reţinute aceleaşi infracţiuni, cu precizarea că fapta de proxenetism se săvârşise prin raportare la activitatea desfăşurată de martora C.F., precum şi infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen., rezultând că aceasta îşi procurase mijloacele de existenţă din întreţinerea de relaţii sexuale contra-cost.
Au fost înlăturate cererile inculpaţilor S.D.E. şi F.A. privind schimbarea de încadrare juridică din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (1) C. pen. doar în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., reţinându-se că practicarea prostituţiei de către minorele C.F., K.E.C. şi R.A.I. nu se făcuse conform propriei voinţe, ci prin obligarea lor la practicarea prostituţiei, după ce au fost primite şi găzduite în locuinţa inculpaţilor în acest scop.
Ca urmare, având în vedere starea de fapt reţinută şi criteriile de diferenţiere a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, conform Deciziei din recursul în interesul legii nr. XIV din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, instanţa a constatat că activitatea infracţională săvârşită faţă de martorele C.F., K.E.C. şi R.A.I. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, respingându-se şi cererea de achitare a inculpaţilor formulată pe temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând-se seama de natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite, contribuţia avută de fiecare inculpat şi circumstanţele personale, cu referire la conduita anterioară şi atitudinea adoptată în proces.
Complementar rezolvării acţiunii penale, instanţa a dispus şi confiscarea sumelor de bani obţinute din infracţiune şi a bunurilor care au servit la comiterea faptelor, descoperite în locuinţa inculpaţilor cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii S.D.E. şi F.A.
Prin apelul inculpatului S.D.E. a fost criticată greşita încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina sa, susţinându-se că probatoriul administrat în cauză nu confirma acuzaţia privind traficul de persoane, activitatea infracţională desfăşurată realizând exclusiv infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
De asemenea, s-a solicitat reducerea pedepsei de 9 ani închisoare raportat la conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului, care s-a prezentat în instanţă la toate termenele de judecată, critica vizând greşita individualizare a pedepsei fiind invocată ca unic motiv de apel şi de inculpata F.A.
Prin Decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză şi menţinută în integralitate sentinţa primei instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.
De asemenea, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
În considerentele deciziei din apel au fost prezentate motivele pentru care nu a fost primită cererea inculpatului S.D.E. privind schimbarea de încadrare juridică, făcându-se referire la probele din care rezulta că martorele C.F., K.E.C. şi R.A.I. au fost victimele traficului de persoane.
Tot astfel, s-a constatat că şi pedepsele stabilite în cauză au fost corect individualizate pentru fiecare inculpat în parte, neexistând temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancţionator mai blând.
Şi împotriva acestei decizii şi, în esenţă, pentru aceleaşi motive, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.D.E. şi F.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., a fost reiterată critica vizând greşita încadrare juridică, susţinându-se că inculpaţii nu au exploatat în niciun fel minorele găzduite în locuinţă, acestea practicând prostituţia din proprie voinţă, situaţie în care fapta reţinută în sarcina inculpaţilor putea fi încadrată cel mult ca infracţiune de proxenetism.
În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a susţinut că pedepsele stabilite în cauză sunt exagerate raportat la periculozitatea socială a inculpaţilor, invocându-se în favoare, lipsa antecedentelor penale pentru ambii inculpaţi, situaţia personală a inculpatului S.D.E. - căsătorit, cu 3 copii minori în întreţinere - şi buna conduită în proces, inculpatul fiind prezent la toate termenele de judecată, iar inculpata recunoscând faptele pentru care a fost condamnată.
Din oficiu, cu ocazia dezbaterilor în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţia părţilor incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. atras de incompatibilitatea unui membru al completului de judecată care a participat la soluţionarea cauzei în apel, în care a fost pronunţată decizia ce formează obiectul examinării de faţă.
Examinând decizia atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt fondate pentru existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. şi care face inutilă analizarea celorlalte motive invocate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit actelor şi lucrărilor cauzei, trimiterea în judecată a inculpaţilor S.D.E. şi F.A. a avut loc iniţial în baza Rechizitoriului nr. 3225/P/2008 din 3 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara sub acuzaţia de săvârşire în comun a infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. şi prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. suplimentar pentru inculpata F.A.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timişoara, iar prin Sentinţa penală nr. 1066 din 29 aprilie 2009 pronunţată de această instanţă s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, subsecvent schimbării încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 C. pen.
Prin Sentinţa penală 347/PI din 1 iunie 2009 a Tribunalului Timiş a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a organului de urmărire penală în efectuarea cercetărilor în cauză şi s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş în vederea refacerii urmăririi penale în raport de noua încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu.
Hotărârea de restituire a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia penală nr. 714/R din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în complet format din judecătorii C.C.Y., I.D. şi V.I., menţinându-se soluţia de restituire a cauzei la procuror, s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să fie efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Timişoara, parchet specializat în instrumentarea cauzelor având ca obiect infracţiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001, conform art. 12 din Legea nr. 508/2004.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse recursurile inculpaţilor S.D.E. şi F.A. prin care se solicita casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la Judecătoria Timişoara, contestându-se reţinerea în încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 678/2001.
În cuprinsul deciziei, instanţa de recurs a constatat că schimbarea de încadrare juridică fusese corespunzător dispusă raportat la starea de fapt expusă în rechizitoriu şi din care rezulta că martorele C.F., K.E.C. şi R.A.I. au întreţinut raporturi sexuale pentru profitul celor doi inculpaţi, victimele minore fiind găzduite în imobil în scopul exploatării sexuale de către insculpaţi, activitate circumscrisă infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
După refacerea urmăririi penale şi sesizarea instanţei, prin Sentinţa penală nr. 254/P.I din 17 mai 2010 a Tribunalului Timiş a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii în cauză, dispunându-se condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 C. pen. şi, respectiv, art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen. şi art. 328 C. pen.
La judecata în primă instanţă, inculpaţii au solicitat schimbarea de încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu, invocând insuficienţa probatoriului în ceea ce priveşte acuzaţia de trafic de minori.
Hotărârea de condamnare a fost atacată cu apel, principala critică a inculpatului S.D.E. vizând greşita încadrare juridică prin reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Prin Decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, respingându-se apelurile inculpaţilor, a fost menţinută în întregime hotărârea primei instanţe, inclusiv în ceea ce prieşte caracterizarea juridică a activităţii infracţionale desfăşurate în cauză.
Decizia din apel a fost pronunţată în complet format din judecătorii I.D. şi L.A.B., rezultând că preşedintele completului făcuse parte şi din compunerea instanţei care soluţionase recursurile formulate de inculpaţi împotriva hotărârii de restituire a cauzei în vederea refacerii urmăririi penale.
Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză este incompatibil să se pronunţe în aceeaşi cauză.
În raport de situaţia prezentată şi dispoziţia de lege enunţată, Înalta Curte constată că judecătorul I.D. era incompatibil să participe la judecata cauzei în apel după ce anterior făcuse parte şi din completul care soluţionase recursurile declarate împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror.
Este adevărat că prin decizia instanţei de casare nu se soluţionase fondul acuzaţiilor, dar prin rezolvarea problemei vizând competenţa organului de urmărire penală, judecătorii instanţei de casare şi-au exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică dată faptelor ce formează obiectul acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor.
Prin apelul introdus de inculpatul S.D.E. formulat împotriva sentinţei de condamnare a fost criticată încadrarea juridică dată faptei săvârşite asupra minorelor C.F., K.E.C. şi R.A.I., încadrare cu privire la care instanţa de recurs, din a cărei alcătuire a făcut parte şi judecătorul I.D., se pronunţase anterior în sensul existenţei faptei şi a caracterizării ei juridice.
În aceste condiţii, prezenţa magistratului I.D. la soluţionarea cauzei în apel, după ce într-un prim ciclu procesual îşi exprimase părerea cu privire la aspecte esenţiale pronunţării soluţiei în cauză, se circumscrie cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen., fiind evidentă opinia sa în legătură cu încadrarea juridică a faptelor atribuite inculpatului S.D.E. şi cu privire la care se invocase nelegalitatea sentinţei primei instanţe.
Ca urmare, neregularitatea constatată atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., impunând desfiinţarea deciziei din apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Aşa fiind, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile inculpaţilor S.D.E. şi F.A., va casa decizia atacată şi va trimite cauza la instanţa Curţii de Apel Timişoara în vederea rejudecării apelurilor formulate de inculpaţi, urmând ca în rejudecare, în complet legal constituit, să fie avute în vedere şi celelalte critici invocate în cadrul motivelor de recurs.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.D.E. şi F.A. împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă a Curţii de Apel Timişoara.
Sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3950/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3946/2011. Penal → |
|---|
