ICCJ. Decizia nr. 4136/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 4136/2011
Dosar nr.1315/3/2011
Şedinţa publică din 06 decembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 467 din 18 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P.G. (fiul lui D. şi A., născut la 30 iulie 1964 în Bucureşti, cetăţean român, studii 8 clase, fără antecedente penale, domiciliat în Bucureşti, str. N.F., sector 2), la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la 18 iulie 2010 la 18 mai 2011, iar în temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalului Bucureşti nr. 2718/ P/ 2010 din 5 ianuarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 17 iulie 2010 în jurul orelor 20,30, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice şi a unui conflict spontan, inculpatul P.G., în timp ce se afla în locuinţa sa din Bucureşti, str. N.F., sectorul 2, unde locuia împreună cu mama sa P.A., i-a aplicat acesteia lovituri repetate, cu pumnii şi picioarele, la nivelul capului şi toracelui, producându-i multiple leziuni traumatice, ce au condus la decesul victimei.
La stabilirea situaţiei de fapt, tribunalul a avut în vedere depoziţiile inculpatului P.G., care a precizat că la data de 17 iulie 2010 a primit de la locul său de muncă o sumă de bani pentru lucrările în construcţii realizate şi ajungând acasă, în jurul orelor 15.00, unde locuia cu mama sa P.A. a consumat băuturi alcoolice şi apoi s-a culcat, trezindu-se în jurul orelor 20.00. Sesizând lipsa banilor a avut o discuţie contradictorie cu mama sa, care l-a insultat şi atunci a lovit-o de două ori cu palma la nivelul feţei, victima căzând la podea. A continuat să consume alcool, iar în jurul orelor 22.00, observând că mama sa se află în aceeaşi poziţie şi nu are puls, a coborât un etaj, la locuinţa martorei Ş.M., căreia i-a relatat că mama sa a decedat, fără a-i mai oferi şi alte detalii. Inculpatul a revenit în apartament şi s-a culcat, fără a anunţa salvarea pentru a acorda îngrijiri medicale mamei sale.
Martora Ş.M., prietenă cu victima P.A., a relatat că în seara de 17 iulie 2010, în jurul orelor 22.00 - 23.00, în locuinţa sa a venit inculpatul spunându-i că mama sa a căzut în casă, rugând-o să-l însoţească întrucât bănuieşte că a decedat. De frică, martora a refuzat să-l urmeze. Martorul N.R. a confirmat că în seara de 17 iulie 2010, în jurul orelor 21.30, în timp ce se afla împreună cu câţiva vecini la un magazin din apropierea blocului său, l-a observat pe inculpat, ce părea neliniştit şi sub influenţa băuturilor alcoolice, iar la scurt timp şi-a făcut apariţia la uşa apartamentului său, rugându-l să-l însoţească pentru că mama sa decedase şi se afla în locuinţă. Asemenea şi martorul V.E. a arătat că la 18 iulie 2010, în jurul orelor 12.00 a coborât în faţa imobilului său, întâlnindu-se cu martorul Ţ.F. şi inculpatul P.G., l-a însoţit pe acesta din urmă Ia locuinţa sa, unde a văzut-o pe mama inculpatului căzută, fără suflare, ceea ce l-a determinat să sesizeze poliţia şi salvarea cu privire la decesul victimei P.A. De asemenea, martorul I.P. a relatat că în seara de 17 iulie 2010, în jurul orelor 23.00 dinspre apartamentul inculpatului se auzeau zgomote şi înjurături, recunoscând vocea inculpatului care locuia împreună cu mama sa.
Raportul medico-legal de necropsie a concluzionat că moartea victimei P.A., în vârstă de 77 de ani a fost violentă şi s-a produs prin asfixie mecanică prin comprimarea, gâtului, cu infiltrate sanguine în ţesuturile moi şi fractură de cartilaj tiroid, căilor respiratorii externe, cu fractură de piramidă nazală şi echimoze la nivelul buzelor; toraco-abdominală, cu multiple fracturi costale bilaterale, pe câte 3 şi 4 linii de fractură (hemotorax bilateral), fractură de coloană vertebrală şi efracţii hepatice (hemoperitoneu minim).
Examinarea medico-legală a evidenţiat şi alte leziuni traumatice externe la nivelul capului, viscerocraniului (multiple) şi neurocraniului (zona de hemoragie subarahnoidiană) care s-au produs prin lovire cu corp dur, în aceleaşi împrejurări traumatice. Multiplele mici zone excoriat - pergamentate de pe planul ventral al cadavrului s-au produs prin comprimarea exercitată din plan posterior asupra corpului aflat în decubit ventral pe un plan rugos.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, a reieşit că inculpatul, prezintă tulburare de personalitate de tip polimorf (cu valori accentuate pentru tendinţele paranoide şi pentru tendinţele antisociale, respectiv cu valori accentuate pentru tendinţele impulsive şi pentru tendinţele la instabilitate psiho-emoţională şi comportamentală), păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. În cauză a fost întocmit şi proces-verbal de reconstituire a faptei, inculpatul indicând locul unde a fost săvârşită şi modalitatea în care a acţionat.
S-a reţinut că fapta şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite prin mijloacele de probă ca au constat în: procesul-verbal de cercetare la locul faptei şi de reconstituire, planşele foto, actele medio-legale, declaraţiile martorilor Ş.M., I.P., N.R., Ţ.F., V.E. cât şi depoziţiile inculpatului.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului P.G. care, la data de 17 iulie 2010, a lovit repetat cu pumnii şi picioarele victima P.A., în zone anatomice vitale, pricinuindu-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen., iar în raport de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată, numărul şi intensitatea loviturilor cât şi urmările produse, s-a apreciat că a acţionat cu intenţie directă, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei săvârşite dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, stabilind o pedeapsă de 16 de ani închisoare. Pe lângă pedeapsa principală au fost aplicate pedepse complementare şi accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. motivate de gravitatea faptei săvârşite de inculpat.
Împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti, a declarat apel inculpatul P.G. solicitând reducerea pedepsei motivat de împrejurarea că fapta de omor a fost comisă pe fondul consumului excesiv de alcool şi a afecţiunilor psihice de care suferă.
Prin Decizia penală nr. 239/A din 2 august 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului P.G.
S-a reţinut în esenţă că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă, din coroborarea probelor administrate ce au constat în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, fotografiile judiciare, actele medio-legale, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor audiaţi în cauză. În raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a constatat că prima instanţă a aplicat inculpatului P.G. o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, reducerea acesteia neimpunându-se, avându-se în vedere circumstanţele reale de comitere a faptei, inculpatul aplicând multiple lovituri cu pumnii şi picioarele mamei sale, persoană în vârstă şi suferindă, care în urma leziunilor traumatice suferite a decedat.
Împotriva Deciziei penale nr. 239/A din 2 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs inculpatul P.G., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În susţinerea recursului a arătat că la individualizarea pedepsei nu au fost avute în vedere circumstanţele sale personale favorabile, necunoscut cu antecedente penale, fapta de omor fiind comisă pe fondul consumului de alcool, motiv pentru care se impune reducerea pedepsei de la 16 ani închisoare, urmând a se avea în vedere şi împrejurarea că la data faptei, avea un loc de muncă stabil.
Examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului P.G. este nefondat.
Se constată că, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului P.G., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că la data de 17 iulie 2010, în jurul orelor 20.30, în locuinţa sa din Bucureşti str. N.F., sector 2 pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict spontan, a aplicat victimei P.A., mama sa (în vârstă de 77 de ani), lovituri repetate, cu pumnii şi picioarele, la nivelul capului, a toracelui cu consecinţa producerii unor multiple fracturi costale, rupturi hepatice, hemotorax bilateral, fractură de coloană vertebrală şi piramidă nazală, fractură cartilaj tiroid şi infiltrat sanguin pericranian masiv, leziuni interne la nivelul capului, regiunii cervicale şi toraco - abdominale, comprimarea gâtului, cu infiltrate sanguine în ţesuturile moi şi a căilor respiratorii externe, în urma cărora a decedat.
Acţiunea infracţională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi de reconstituire a faptei, planşele fotografice aferente, raportul medico-legal de necropsie al I.N.M.L. M.M., coroborate cu depoziţiile martorilor Ş.M., I.P., N.R., I.V., Ţ.F., V.E. inclusiv cu relatările inculpatului P.G., făcute pe parcursul procesului.
În recurs, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.G. pentru fapta săvârşită, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura şi gravitatea faptei comise, infracţiune contra vieţii, împrejurările comiterii faptei, circumstanţele reale în care a fost săvârşită, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale inculpatului. Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, omorul fiind comis asupra mamei sale, în vârstă de 77 ani, prin comprimarea gâtului şi a căilor respiratorii externe, lovituri multiple cu pumnii şi picioarele la nivelul capului, toracelui, consecinţa fiind producerea unor leziuni traumatice grave ce au condus la decesul victimei.
Este adevărat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit la reducerea pedepsei sub minimul special, în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei. Lipsa antecedentelor penale a fost reţinută de cele două instanţe, fond şi apel şi avută în vedere la individualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse spre minimul special.
Cât priveşte împrejurarea relevată de apărare, în sensul că la momentul săvârşirii omorului inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, în sensul dispoziţiilor art. 49 alin. (2) C. pen., martorii N.R., Ţ.F., Ş.M. audiaţi în cauză relatând că, frecvent inculpatul consuma băuturi alcoolice, iar victima, mama sa în vârstă de 77 de ani o observau în repetate rânduri cu urme de lovituri, echimoze la nivelul picioarelor şi mâinilor. Pe parcursul procesului, nu s-a probat că anterior, inculpatul a avut un loc de muncă şi oricum faţă de gravitatea faptei comise şi modalitatea de acţiune, o reducere a pedepsei nu se justifică în raport de acest criteriu, invocat de apărare.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului P.G. spre minimul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenţie.
Referitor la pedepsele accesorii interzicerea dreptului de a alege, deci a dreptului electoral de a participa la procesul de alegere a organelor democratice ale statului, prin exercitarea dreptului de vot, se constată că severitatea unei astfel de interdicţii, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituţional este justificată în raport de tipul infracţiunii reţinute în cauză. Însă, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii este exclusă, pe considerentul absenţei oricărei conexiuni, având semnificaţie penală, între activitatea infracţională a inculpatului şi o anumită funcţie, profesie sau activitate care să îi fi facilitat acestuia săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Aşadar, natura, modalitatea săvârşirii faptei, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) (dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), motiv pentru care corect s-a realizat aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, la stabilirea pedepsei complementare fiind avute în vedere aceleaşi criterii ca la stabilirea pedepsei accesorii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului P.G. declarat împotriva Deciziei penale nr. 231/A din 2 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 18 iulie 2010 la 6 decembrie 2011, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 239/A din 02 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2010 la 6 decembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4124/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4138/2011. Penal → |
|---|
