ICCJ. Decizia nr. 4138/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4138/2011
Dosar nr.4768/114/2010
Şedinţa publică din 6 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. - H.M.A., fiul lui A.A. şi C., născut la data de 03 august 1984 în Bucureşti, domiciliat în municipiul Bucureşti, sector 2, str. S.V., studii - 12 clase, student, necăsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, deţinut în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, la pedepsele de:
- 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 3201 C. proc. pen.; art. 74 lit. a) şi c) - art. 76 lit. c) C. pen. şi,
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante personale, prev. de art. 74 lit. a), c) - art. 76 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă, reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia de la 28 iulie 2010 la zi.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.
2. - C.M.D. fiul lui L. şi M., născut la 25 mai 1989 în municipiul Bucureşti, cu acelaşi domiciliu, str. M.A.C., studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedepsele de:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.,
- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplic. art. 74 lit. a) - art. 76 lit. d) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare,
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prev. de art. 82 C. pen. şi conform art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia asupra consecinţelor prev. de art. 83 C. pen.
Totodată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă penală au mai fost condamnaţi inculpaţii V.F., P.D., M.A., M.R.C., T.C.T.A. şi G.A.V., la diferite pedepse pentru săvârşirea de infracţiuni similare prevăzute de Legea nr. 143/2000 republicată, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, pedepse a căror executare a fost suspendată condiţionat, conform art. 81 - art. 83 C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 republicată, s-au confiscat de la inculpaţi diferite cantităţi de droguri.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 RON onorariu pentru apărător din oficiu.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate în cauză, în esenţă, sub aspectul situaţiei de fapt, cu privire la inculpatul H.M.A., că acesta este un mai vechi furnizor de droguri de risc, iar în cursul lunii iulie 2010 a oferit spre vânzare rezină de c. (h.) pe care o primise din Spania prin intermediul unei firme de curierat.
La data de 02 aprilie 2010, prin intermediul unui investigator acoperit, a fost procurată o probă operativă de la inculpatul H.M.A., iar în urma efectuării raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că materia vegetală oferită spre vânzare era constituită de cantitatea de 7,60 grame de inflorescenţe c.
La data de 27 iulie 2010, inculpatul a fost surprins în flagrant după ce a primit suma de 450 RON ce reprezenta o parte din preţul de 3.000 RON, pretins de acesta pentru 13 casete de rezină de c. remise de inculpat învinuitului M.R. pentru a fi vândute investigatorului acoperit.
Cercetările efectuate în cauză a stabilit că inculpatul H.M.A. a fost ajutat în traficarea drogurilor de risc de către inculpata G.A.V. care a ridicat în data de 08 iulie 2010 un colet trimis din Spania de o persoană neindentificată, colet care l-a deţinut la domiciliul său, vânzând casete cu haşiş diferitelor persoane.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.M.A., acesta a recunoscut atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă, că a deţinut şi a oferit spre vânzare rezină de c., substanţă trimisă din Spania.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului H.M.A. au fost stabilite pe baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale ale investigatorului acoperit I.M., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică ale L.C.A.P.D., procesele-verbale de transcriere a discuţiilor telefonice purtate de inculpat şi interceptate de organele de urmărire penal în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Buzău şi coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Reţinând vinovăţia inculpatului H.M.A., instanţa a constatat că fapta acestuia de a procura, de a deţine, de a oferi şi de a pune în vânzare droguri de risc, respectiv c. şi rezină de c. în intervalul februarie - iulie 2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, s-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care în luna iulie 2010 a primit din Spania un colet conţinând 28 casete de rezină de c. în scopul traficării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege.
La stabilirea şi individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a motivat că are în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor de trafic de droguri, cu consecinţe ireversibile asupra stării de sănătate a consumatorilor, amploarea acestui fenomen în rândul tinerilor, dar şi faptul că inculpaţii din cauză sunt consumatori de droguri, iar parte dintre ei au vândut droguri pentru a-şi procura sumele de bani în vederea achiziţionării altor cantităţi de droguri pentru consum.
Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere natura drogurilor reţinute şi traficate, perioada de timp relativ scurtă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, faptul că majoritatea inculpaţilor urmează forme de învăţământ superior, precum şi poziţia sinceră a acestora.
Aceste elemente au fost reţinute de instanţă drept circumstanţe atenuante personale prev. de art. 74 C. pen. şi ca atare, a stabilit pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege, iar cu excepţia inculpatului H.M.A., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor, conform art. 81 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termen legal, inculpaţii H.M.A. şi C.D.M., invocând o unică critică, referitoare la stabilirea şi individualizarea pedepselor, pe care le-au considerat prea aspre în ceea ce priveşte cuantumul acestora.
Totodată, inculpatul H.M.A. a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că a introdus în ţară droguri, situaţie care nu corespunde realităţii, dar că pentru a beneficia de disp. art. 3201 C. proc. pen., a fost sfătuit să declare în acest sens.
Prin Decizia penală nr. 120 din 09 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii H.M.A. şi C.D.M., împotriva Sentinţei penale nr. 7 din data de 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului apelant H.M.A. şi s-a dedus din pedeapsă durata detenţiei preventive de la 28 iulie 2010 la zi.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat, astfel: inculpatul H.M.A. la 800 RON, din care 400 RON onorariu apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în contul B. Prahova şi inculpatul C.D.M. la 400 RON.
S-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 400 RON pentru fiecare inculpat, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei în contul B. Prahova.
Curtea de apel, verificând hotărârea atacată, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond şi corespunde probelor administrate în cauză, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, aşa încât, în mod legal şi temeinic s-a dispus condamnarea acestora.
De asemenea, s-a constatat că şi încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare.
Pe de altă parte, s-a reţinut că la stabilirea şi individualizarea pedepselor, instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 143 din 26 iulie 2000, republicată, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, de modul şi condiţiile concrete în care au fost săvârşite, precum şi de elementele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
Instanţa de apel a constatat, de asemenea, că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, având o poziţie procesuală sinceră şi de regret, aspecte care au fost reţinute de prima instanţă, circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, s-au stabilit pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege.
Ca atare, s-a apreciat că pedepsele, astfel cum au fost stabilite, au fost corect proporţionalizate ca şi cuantum, fiind aleasă bine şi modalitatea de executare a acestora, pedepsele fiind apte să corespundă rolului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reducerea acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.M.A., solicitând, prin intermediul apărătorului, casarea acesteia şi, dând eficienţă circumstanţelor personale, redozarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul H.M.A. a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, acesta beneficiind, de altfel, de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat, aceasta fiind, de altfel, coborâtă sub limita minimă prevăzută de textul de lege.
Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că, în cauză, pedeapsa aplicată de către prima instanţă este just individualizată, având în vedere dispoziţiile părţii generale a C. pen. incidente în speţă, limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, modalitatea concretă de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului H.M.A., care urma o formă de învăţământ superior şi a adoptat o poziţie procesuală sinceră şi de regret, împrejurări ce au fost reţinute de instanţă drept circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., fiind valorificate corespunzător cu prilejul stabilirii pedepsei.
Se reţine, de asemenea, că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al acesteia, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2010 la 06 decembrie 2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 120 din 09 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2010 la 06 decembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4136/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4144/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
