ICCJ. Decizia nr. 4253/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4253/2011

Dosar nr. 26929/3/2009

Şedinţa publică din 14 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 156 din 03 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 26929/3/2009, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului D.V.M. zis M. al lui V., formulată de acesta, din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.V.M. zis M. al lui V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86² alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 29 ianuarie 2009 la 08 mai 2009.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului T.S.M. zis P., formulată de acesta, din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.S.M. zis P., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului T.S.M., formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.V.M. zis C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului D.M. zis E., formulată de acesta, din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 262 C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. zis E., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen. a fost condamnat inculpatul D.S., la o pedeapsă de 3 ani şi 9 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 9 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 05 iunie 2009 la 23 iulie 2009.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului I.Ş., formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din infracţiunea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.Ş. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată, aceea de 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanţa de 2 ani.

A fost respinsă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind aplicarea dispoziţiilor art. 115 C. pen. faţă de inculpatul I.Ş.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea obiectelor ridicate de la inculpatul D.M. şi enumerate la filele 95 - 131.

S-a luat act ca părţile vătămate G.D., Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi C.A.S. a Municipiului Bucureşti nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Judecătorul fondului a reţinut ca situaţie de fapt următoarele:

La data de 19 iulie 2008, pe aleea P. din Bucureşti, sectorul 6, în intervalul orar 21¹⁵ - 21²⁰ - acţionând cu premeditare şi după o prealabilă pregătire şi coordonare - inculpaţii D.V.M., zis „M. al lui V.";, T.S.M., zis „P.";, Z.V.M., zis „C."; şi D.S., beneficiind de ajutorul material şi moral al inculpatul D.M., zis „E.";, I-au lovit cu corpuri contondente (bâte din lemn, mânerele obiectelor tăietoare, tocul unui pistol), în mod repetat şi cu mare intensitate pe partea vătămată G.D., loviturile fiind aplicate vizând îndeosebi zona capului. În urma loviturilor primite de la cei patru inculpaţi, partea vătămată a suferit multiple plăgi contuze la nivelul capului, fiind transportat de urgenţă la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Astfel, inculpaţii au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G.D. până pe aleea P. din Bucureşti, sectorul 6. Partea vătămată a oprit autoturismul pe care îl conducea (marca „X";, decapotat, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare „A";) pe aleea P., lângă blocul N33, vizavi de blocul N37, unde locuieşte martorul N.C., cu care partea vătămată urma să se întâlnească.

În momentul în care partea vătămată a oprit maşina, inculpaţii l-au blocat (cu autoturismele în care aceştia se aflau), după care - înarmaţi cu corpuri contondente - au aplicat cu acestea numeroase lovituri părţii vătămate, vizând îndeosebi zona capului (cauzându-i multiple plăgi contuze la nivel cerebral), profitând de faptul că partea vătămată se afla la volanul autoturismului (decapotat), fiind în imposibilitatea de a se apăra sau de a fugi. În autoturismul părţii vătămate se mai afla martorul D.T., pe locul din dreapta faţă. Acesta, în momentul în care inculpaţii au început să-l lovească pe partea vătămată, a sărit din autoturism, peste gardul alăturat, ajungând pe un spaţiu verde, de unde apoi a fugit. Partea vătămată, după primirea primelor lovituri, a reuşit să iasă din autoturism şi a încercat să traverseze strada şi să se deplaseze către intrarea în scara 3 a blocului N37, unde locuieşte martorul N.C.

În acest timp a fost lovit din nou, din spate, primind o lovitură puternică, în urma căreia acesta a căzut jos. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M., zis „E.";, acesta a luat parte în calitate de complice la activitatea infracţională a primilor patru inculpaţi, participând împreună cu aceştia la premeditarea şi pregătirea infracţiunii comise asupra părţii vătămate G.D., punând la dispoziţia celorlalţi inculpaţi autoturismul său (marca „Y";, de culoare neagră) pentru a fi folosit pentru deplasarea la locul comiterii infracţiunii şi la fuga ulterioară din acest loc şi participând totodată la urmărirea părţii vătămate până la locul comiterii infracţiunii. Ulterior comiterii infracţiunii, inculpatul D.M., zis „E.";, a ajutat la activitatea de adunare a inculpaţilor şi a rudelor şi apropiaţilor acestora, aceştia strângându-se în zona unde inculpatul D.M. deţine o locuinţă, anume pe str. S., în cartierul G. În noaptea de 19/20 iulie 2008 inculpatul D.M. a părăsit localitatea Bucureşti, împreună cu inculpaţii D.V.M., zis „M. al lui V.";, T.S.M., zis „P.";, Z.V.M., zis „C.";, şi cu martorul N.E., zis I.F., deplasându-se la Poiana Braşov.

Din copia foii de observaţie clinică reiese faptul că partea vătămată a fost adusă la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti la ora 21²⁹ (la foarte scurt timp după comiterea infracţiunii), prezentând „multiple plăgi contuze ale scalpului: o plagă contuză fronto-parietal median, o plagă contuză parieto-occipital stânga, două plăgi occipital median";, precum şi contuzie toracoabdominală; cu privire la cele două plăgi contuze occipitale, s-a practicat „debrifarea marginilor plăgii cu excizia unei porţiuni musculoase dintre cele două plăgi occipitale, sutură pansament";; totodată, s-a practicat şi sutura celorlalte plăgi contuze de la nivelul scalpului. Partea vătămată a rămas internată până la data de 20 iulie 2008.

Acesta s-a prezentat din nou la această unitate spitalicească la data de 21 iulie 2009, precum şi la data de 23 iulie 2008, ocazii cu care a fost supus unor noi investigaţii medicale.

Cu prilejul examinării medico-legale a părţii vătămate, efectuată la data de 21 iulie 2008, în afara leziunilor de la nivelul capului, s-au mai constatat şi alte leziuni: echimoză la nivelul infraorbitar drept, placard excoriat la nivelul cotului drept, tumefacţie la nivelul articulaţiei pumnului drept şi a feţei posterioare a antebraţului drept; placard excoriat la nivelul genunchiului drept (rotulian). Din raportul de expertiză medico-legală al Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici"; şi din certificatul medico-legal al Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici"; a rezultat faptul că partea vătămată a prezentat la data de 19 iulie 2009 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur contondent, leziuni traumatice care au necesitat un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.

Este de menţionat faptul că raportul de expertiză medico-legală a fost întocmit fără a se avea în vedere filmul computer tomograf din data de 21 iulie 2008, deoarece Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a comunicat în mod repetat faptul că acesta „nu se găseşte";.

Localizarea şi morfologia plăgilor suferite de partea vătămată reiese şi din planşa fotografică.

Aşadar, din cuprinsul actelor medicale şi medico-legale a rezultat faptul că leziunile suferite de către partea vătămată au fost localizate în principal la nivelul capului (atât pe fronto-parietal, cât şi parietal şi occipital) şi la nivelul feţei (infraorbitar drept), dar şi la nivelul toracoabdominal şi al membrelor. Localizarea şi gravitatea leziunilor demonstrează faptul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat şi cu mare intensitate, îndeosebi în zona craniană, dar şi faptul că aceasta a încercat să se apere de lovituri, ridicând mâna dreaptă pentru a para loviturile (unde a suferit leziuni la nivelul articulaţiei pumnului şi la nivelul antebraţului, leziuni care - prin localizare - au caracter specific de apărare). Totodată, s-a pus în evidenţă placarde excoriate la nivelul cotului drept şi genunchiului drept, fapt care confirmă declaraţia părţii vătămate în sensul că a căzut jos, în urma primirii unei lovituri puternice. După comiterea infracţiunii inculpaţii - pentru a nu fi traşi la răspundere penală - au luat hotărârea să susţină că partea vătămată este cel care l-ar fi atacat, cu un cuţit, pe inculpatul T.S.M. şi că aceste s-ar fi apărat, lovind partea vătămată cu o rachetă de tenis.

La data de 23 iulie 2008 inculpatul T.S.M. a formulat o plângere în acest sens la Secţia 21 Poliţie, prilej cu care a prezentat şi o adeverinţă medicală necorespunzătoare adevărului (eliberată de martorul N.E.G.). În perioada 19 - 24 iulie 2008, inculpaţii l-au contactat pe inculpatul I.Ş. - cadru medical la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti - în vederea obţinerii unor acte medicale necorespunzătoare adevărului, care să ateste în mod nereal faptul că inculpatul T.S.M. ar fi fost cel agresat. La data de 24 iulie 2008 inculpatul I.Ş. - în legătură cu atribuţiile sale de serviciu - a completat cu date nereale o notă medicală (completată la solicitarea Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";), notă medicală pe care inculpatul T.S.M. - cunoscând că este completată cu menţiuni neconforme realităţii - a prezentat-o la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";, în vederea obţinerii unui certificat medico-legal, certificat pe care apoi l-a folosit pentru a încerca sustragerea sa şi a celorlalţi inculpaţi de la răspunderea penală. Totodată, inculpatul I.Ş. a pus la dispoziţia inculpatului T.S.M. o radiografie a unui alt pacient, din care să reiasă că acesta ar fi suferit o fractură la nivelul unui deget. Infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă de către cei cinci inculpaţi pentru a se răzbuna împotriva părţii vătămate, urmare a unor stări conflictuale anterioare.

Inculpaţii au folosit - drept pretext şi prilej pentru comiterea infracţiunii - un diferend care a avut survenit la data de 19 iulie 2008 între partea vătămată şi inculpatul T.S.M., zis „P.";. Astfel, la data de 18 septembrie 2008 inculpatul T.S.M. a fost implicat într-un incident cu martorul D.C., zis G., (cumătrul părţii vătămate), în legătură cu administrarea unei agenţii de pariuri sportive S.

La data de 19 iulie 2008 partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul T.S.M. cei doi având cu acest prilej un diferend verbal. În momentul în care inculpatul T.S.M., zis „P.";, a comunicat celorlalţi inculpaţi existenţa acestui incident, aceştia au luat hotărârea de a-l agresa împreună pe partea vătămată G.D., pentru a se răzbuna astfel pe acesta.

În după-amiaza zilei de 19 iulie 2008, în jurul orei 17⁰⁰, urmare a unui diferend pe care îl avusese cu partea vătămată, inculpatul T.S.M., zis „P.";, a încercat în mod repetat să afle numărul de telefon al părţii vătămate, sens în care a sunat mai multe persoane. Între persoanele sunate de către inculpatul T.S.M., zis „P.";, s-au aflat şi inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V.";, inculpatul Z.V.M., zis „C.";, şi numitul P.A.L. Inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V."; a purtat în acelaşi interval discuţii telefonice pe aceiaşi temă şi cu martorul D.B., zis „C.";, care - la rândul său - fusese sunat de către inculpatul Z.V.M., zis „C.";. La momentul purtării acestor discuţii telefonice cu inculpatul T.S.M., zis „P.";, inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V."; se afla împreună cu inculpatul D.M., zis „E.";, cei doi deplasându-se dinspre Alexandria către Bucureşti; cei doi din urmă inculpaţi fuseseră la Alexandria pentru a obţine o sumă de bani de la persoanele care fuseseră implicate într-un incident rutier în seara de 18 iulie 2008, incident rutier în care a fost implicat şi inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V.";, şi soldat cu avarierea unui autoturism al acestuia; din discuţiile telefonice purtate de inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V."; rezultă şi faptul că acesta agresase în seara de 18 iulie 2008 persoanele implicate în acest incident rutier, precum şi faptul că avea să obţină de la acestea suma de 5.000 de euro. Fiind sunaţi de către inculpatul T.S.M., zis „P.";, (pentru obţinerea numărului de telefon al părţii vătămate) inculpaţii Z.V.M., zis „C.";, D.V.M., zis „M. al iui V."; şi D.M., zis „E."; au luat hotărâre de a-l agresa pe partea vătămată, hotărâre pe care i-au transmis-o şi inculpatul T.S.M., zis „P";. Inculpatul T.S.M. a depus o plângere la Secţia 21 Poliţie susţinând că el a fost cel atacat de către partea vătămată obţinând o adeverinţă medicală datată 21 iulie 2008, pe care a prezentat-o la Secţia 21 Poliţie la data de 23 iulie 2008, cu prilejul depunerii plângerii în care pretindea că a fost victima unei agresiuni comise de către partea vătămată G.D. Adeverinţa medicală din data de 21 iulie 2009 a fost eliberată de martorul N.E.G. (coleg cu învinuitul I.Ş. la Spitalul Universitar de Urgenţă - Secţia Chirurgie III); din aceasta reiese că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat două plăgi tăiate, una la nivelul scalpului (fronto-parietal stânga) şi una la nivel toracic (hemitoracic stânga). Adeverinţa în cauză a fost eliberată de Cabinetul Medical Individual al martorului N.E.G. de la Centul Medical Povernei, situat pe str. P. nr. 42, sectorul 1. Martorul N.E.G. afirmă aceasta a fost prima şi singura dată când l-a văzut pe inculpatul T.S.M. şi că nu i-a acordat îngrijiri medicale cu vreun alt prilej (nici la cabinetul medical individual, nici la Spitalul Universitar de Urgenţă). Cu privire la această adeverinţă medicală, martorul N.E.G. a confirmat că a fost scrisă de el (aspect care rezultă şi din raportul de constatarea tehnico-ştiinţifică grafică), acesta susţinând că inculpatul T.S.M. s-a prezentat la cabinetul său din strada P., unde el a constat existenţa celor două plăgi tăiate (pe care le-a suturat cu acel prilej - la data de 21 iulie 2008). Cu privire la această adeverinţă medicală, inculpatul T.S.M. a susţinut că s-ar fi prezentat la Spitalul Universitar de Urgenţă în seara de 19 iulie 2008 (unde i s-ar fi suturat plăgile, după pretinsă agresiune a cărei victimă ar fi fost în acea zi) şi că medicul care i-ar fi acordat îngrijiri medicale în acea seară este cel care i-ar fi eliberat adeverinţa. Inculpatul a arătat că „după ce a revenit de la munte"; a mers la cabinetul medical al respectivul medic, unde i s-a eliberat adeverinţa; cu privire la localizarea acestui cabinet medical, la care afirmă că s-a deplasat, inculpatul arată că „nu reţin unde se află acest cabinet medical, nici adresa, nici în care partea sau cartier al Bucureşti-ului";. În noaptea de 22/23 iulie 2008, la ora 01⁴⁵, inculpatul T.S.M. (însoţit de către inculpatul D.V.M. şi de martorul D.B.) s-a deplasat la Spitalul Universitar de Urgenţă - Camera de Gardă Ortopedie, unde a acuzat dureri la nivelul claviculei drepte. A fost înregistrat în registrul de consultaţii al Camerei de Gardă din 23 iulie 2008, întocmindu-se fişa de prezentarea; în urma acuzelor inculpatului s-a indicat acestuia să efectueze o radiografie la nivelul claviculei drepte.Inculpatul a părăsit incinta spitalului fără a efectua radiografia indicată, luând cu sine fişa de prezentare.

Aceste aspecte sunt confirmate de adresa din 23 octombrie 2008 a Spitalului Universitar de Urgenţă.Totodată convorbirile telefonice purtate de inculpatul D.V.M. şi de martorul D.B. confirmă aceste aspecte.

În fapt inculpatul a efectuat această deplasare la unitatea spitalicească indicată pentru a fi înregistrat în registrul de consultaţii al Camerei de Gardă - Ortopedie, spre a i se putea elibera ulterior o notă medicală (necesară obţinerii certificatului medico-legal). Urmare a trimiterii din 24 iulie 2008 a Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";, învinuitul I.Ş. (aflat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu) a întocmit o notă medicală în care a consemnat menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la inculpatul T.S.M., în sensul că acesta ar prezenta o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă şi două plăgi tăiate (una la nivelul scalpului şi alta la nivel toracic). Această notă medicală a fost scrisă de către învinuitul I.Ş., iar la rubrica „Semnătura şi Parafa"; a efectuat două semnături fanteziste şi a aplicat parafele martorilor P.R. şi C.C.D., medici în cadrul Secţiei Ortopedie a Spitalului Universitar de Urgenţă. Pe această notă medicală, învinuitul I.Ş. a trecut numărul din registrul de consultaţii al Camerei de Gardă - Ortopedie, (corespunzător momentului prezentării inculpatului T.S.M. la această unitate medicală, respectiv 23 iulie 2008, ora 01⁴⁵), însă a trecut data de 21 iulie 2008.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de raportul de constatarea tehnico-ştiinţifică grafică -, din care rezultă că scrisul de pe nota medicală în cauză a fost efectuat de către învinuitul I.Ş., iar cele două semnături, corespunzătoare parafelor martorilor P.R. şi C.C.D., sunt contrafaceri realizate în mod fantezist. Totodată învinuitul I.Ş. i-a pus la dispoziţie inculpatului T.S.M. o radiografie a unei alte persoane (care suferire o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă), pentru a fi prezentată la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";, în vederea obţinerii certificatului medico-legal. Inculpatul T.S.M. a folosit această notă medicală falsă şi radiografia pusă la dispoziţie de către învinuitul I.Ş. la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";, în baza acesteia eliberându-i-se certificatul medico-legal din 24 iulie 2008 din care rezultă faptul ar fi suferit leziuni care ar fi necesitat 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care ar fi fost produse prin lovire cu corpuri dure şi corpuri dure ascuţite - posibil cuţit.

Din raportul de expertiză medico-legală al Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici"; rezultă faptul că este improbabil ca cele două plăgi tăiate prezentate de către inculpatul T.S.M. la data de 24 iulie 2008 (data prezentării acestuia la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";) - plăgi care au fost produse prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător şi care necesită 7 - 8 zile de îngrijiri medicale - să dateze din data de 19 iulie 2008, ci ulterior acestei date (arătându-se că sutura unei plăgi tăiate se poate face într-un interval de până la şase ore de la producere, iar din nota medicală din 21 iulie 2008 reiese că această sutură s-ar fi realizat în data de 21 iulie 2008). Totodată, s-a stabilit faptul că radiografia ataşată certificatului medico-legal din 24 iulie 2008 (radiografia prezentată de către inculpatul T.S.M. şi pusă acestuia la dispoziţie de către învinuitul I.Ş.) nu aparţine inculpatului T.S.M. şi faptul că acesta nu prezintă nici o modificare (veche sau recentă) a structurii osoase a falangei proximale a degetului trei. Faţă de cele de mai sus, concluzia care s-a impus a fost că cele două plăgi tăiate prezentate de către inculpatul la data de 24 iulie 2008 (când s-a prezentat la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";) sunt ulterioare datei de 19 iulie 2009, acestea fiind provocate (posibil chirurgical) pentru a putea fi obţinut un certificat medico-legal, precum şi faptul că inculpatul nu a prezentat în realitate vreo fractură a degetului, radiografia care ar fi atestat acest fapt aparţinând în fapt altei persoane.

Instanţa fondului a constatat că pe tot parcursul procesului inculpaţii au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor, încercând prin diferite modalităţi să îl determine pe partea vătămată să îşi modifice declaraţiile, în aşa fel încât aceştia să nu fie traşi la răspundere penală. Astfel, iniţial inculpatul T.S.M., folosindu-se de acte medicale şi medico-legale neconforme realităţii, a formulat o plângere împotriva părţii vătămate, pentru a-l determina astfel să se „împace";. Partea vătămată a arătat faptul că, la circa o săptămână de la comiterea infracţiunii, a fost contactat telefonic de către inculpatul D.V.M., care i-a propus să-i dea o sumă de bani pentru a se „împăca";, partea vătămată refuzând acest lucru (declaraţia din data de 01 octombrie 2008). Prin intermediul martorului P.E., inculpaţii l-au contactat în continuare pe partea vătămată, propunându-i împăcarea. Din înregistrările ambientale efectuate la data de 27 noiembrie 2008, rezultă faptul că şi inculpatul T.S.M. a încercat să îl determine pe partea vătămată să accepte o „împăcare";; partea vătămată a prezentat aceste înregistrări organelor de poliţie la data de 28 noiembrie 2008. Din declaraţia părţii vătămate din data de 17 decembrie 2009 din care rezultă faptul că inculpaţii, prin intermediul martorului P.E., au încercat să îl determine să „îşi retragă plângerea";, oferindu-se în schimb plata unei sume de bani; în urma refuzului părţii vătămate de a accepta oferta inculpaţilor, acestuia i-au fost adresate ameninţări, iar la data de 16 decembrie 2008 autoturismul i-a fost deteriorat prin aruncarea unei cantităţi de vopsea pe toată suprafaţa caroseriei. Din declaraţia părţii vătămate din data de 25 ianuarie 2009 rezultă faptul că a fost contactat telefonice de către inculpatul D.M., care i-a solicitat să „renunţe la plângere"; şi să nu mai colaboreze cu organele de poliţie; totodată, inculpatul D.M. i-a comunicat părţii vătămate că inculpaţii sunt dispuşi să dea sume mari de bani pentru a scăpa de răspundere penală. În perioada în care inculpatul D.S. s-a sustras de la executarea mandatului de arestare emis în lipsă, asupra părţii vătămate s-au făcut presiuni (inclusiv ameninţări cu moartea) pentru ca inculpatul D.S. să nu fie tras la răspundere penală.

Inculpaţii audiaţi nemijlocit de instanţă au prezentat următoarele variante:Inculpatul T.S.M. a arătat că nu recunoaşte infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată penală, întrucât conflictul cu partea vătămată a avut o altă modalitate de desfăşurare decât cea reţinută în actul de sesizare al instanţei. Acesta a arătat că în ziua respectivă se întorcea de la terenul de tenis împreună cu inculpaţii D., C.I şi S., unde merseseră cu maşina lui E., şi în momentul în care au urcat în maşina ce fusese parcată lateral a apărut partea vătămată însoţit de un prieten şi a început să îi înjure, întrucât avuseseră loc nişte altercaţii între ei, anterior. Inculpatul a arătat că a coborât din maşină şi s-a îndreptat spre partea vătămată, moment în care acesta l-a lovit cu un cuţit în partea stângă a abdomenului, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-l lovească cu racheta de tenis pe care o avea în mână. Inculpatul a mai arătat că în timp ce se loveau reciproc au coborât şi colegii săi din maşină, dar niciunul dintre aceştia nu l-a lovit pe partea vătămată. După aceea a fost dus de colegi la spital pentru a primi îngrijiri medicale, apoi la o clinică particulară, ulterior deplasându-se la INML de unde a obţinut un certificat medico-legal în care se specifica că avea nevoie de 30 - 35 zile îngrijiri medicale. Pe I., inculpatul a declarat că îl cunoaşte de mai mult timp. Acesta ducându-I la spital la câteva zile după incident, fără a-i da acestuia ceva. Inculpatul a declarat că nu a avut nici o discuţie telefonică cu ceilalţi inculpaţi pentru a se deplasa la întâlnirea cu partea vătămată.

La termenul din 12 noiembrie 2009 instanţa a procedat la audierea inculpatului D.S., care a precizat instanţei că ştie pentru ce a fost trimis în judecată penală dar că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi nu doreşte să dea nici un fel de declaraţii, precizând că nu are nici un fel de motiv pentru acest refuz, relatări consemnate în declaraţia de la fila 101 dosar fond. Inculpatul Z.V.M. a fost audiat la acelaşi termen de judecată, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, declaraţie în care acesta arăta că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Acesta a precizat ci în ziua respectivă, fără a putea preciza cu exactitate ora, dar presupunând ca în jurul orelor 16,00 - 17,00, l-a însoţit pe T.S., D.S. şi D. la tenis, iar în momentul în care au vrut să plece cu maşina din locul în care fusese parcată, a apărut partea vătămată care s-a certat cu T.S., apoi a scos cuţitul şi la tăiat pe acesta. Inculpatul a spus şi că T.S. a reacţionat aplicându-i acestuia 3, 4 lovituri cu racheta pe care o avea în mână, dar pentru a se apară, moment în care toţi au coborât din maşină cu intenţia de a-i despărţi, neavând asupra lor nici un fel de obiect, nici bâte, nici cuţite şi nici măcar rachete de tenis. Inculpatul a susţinut în faţa instanţei ca s-au urcat în maşină toţi patru şi au plecat spre spitalul Municipal, loc în care s-au despărţit, el lăsându-i pe ceilalţi trei în faţa spitalului. În ceea ce priveşte afirmaţiile telefonice prin care inculpatul îl îndemna pe interlocutorul său să dispară câteva zile, precum şi despre afirmaţia ca l-ar fi bătut pe acesta de i-au zburat creierii, acesta a precizat că a făcut aceste afirmaţii doar pentru a se lăuda. Cu privire la inculpatul D.M. acesta a precizat că nu se afla cu ei în momentul conflictului. Inculpatul D.M. a precizat în faţa instanţei de judecată cu prilejul audierii sale că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor, arătând că nu are nici o legătură cu faptele respective şi că implicarea sa se datorează faptului că inculpatul D. a folosit maşina sa, deplasându-se în Militari în zona în care a avut loc altercaţia cu aceasta, maşina fiindu-i împrumutată inculpatului D. întrucât acesta avusese un accident cu propria maşină cu o zi înainte şi apoi restituită după 2 zile. Inculpatul D.V.M. a fost de asemenea audiat, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, fila 105, în această declaraţie inculpatul arătând că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, menţinând declaraţiile din faza de urmărire penală. Acesta a precizat ca s-a deplasat cu T.S., D.S. şi Z.V. la tenis, iar după terminarea partidei, la plecare, în timp ce se urcau în maşină, a apărut partea vătămată care era însoţit de un băiat pe nume T. şi care a început să-i adreseze injurii lui T., dar nu a văzut efectiv loviturile pe care şi le-au aplicat T. şi partea vătămată, el coborând din maşină abia în momentul în care l-a văzut pe T. plin de sânge şi doar cu intenţia de a-i despărţi. Despre partea vătămată a afirmat că între el şi acesta exista o stare conflictuală de 10 ani şi că deseori s-au lăudat amândoi către diverse persoane că s-ar fi bătut, deşi nu au făcut-o niciodată. A susţinut că în acelaşi sens sunt şi afirmaţiile din discuţiile telefonice ce au fost înregistrate. Inculpatul a mai arătat ca D.M. i-a împrumutat maşina cu circa trei ore înainte de altercaţie, întrucât fuseseră împreună la Alexandria, iar maşina sa era lovită şi nu o putea folosi.

S-a procedat şi la audierea inculpatului I.Ş., a cărui declaraţie se afla consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, din care instanţa a reţinut că menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, că recunoaşte că l-a ajutat pe inculpatul T.M., dar în calitate de prieten şi nu de angajat al spitalului, în sensul că i-a completat o fişă pentru INML, lucru pe care putea să-l facă o asistentă sau o secretară, dar din dorinţa de a scurta procedura, fără a primi bani sau altceva de la acesta. Inculpatul a precizat că a fost solicitat de către T. în seara altercaţiei şi astfel s-a prezentat la spital deşi nu era de serviciu, unde constatând că rana de la nivelul abdomenului este superficială, iar inculpatul se temea de o posibilă întâlnire cu partea vătămată ce trebuia adusă la acelaşi spital, i-a recomandat să meargă la cabinetul unui coleg, evitând astfel eventualele probleme ce urmau să apară. În scopul aflării adevărului şi respectării principiului oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii au fost audiaţi şi partea vătămată G.D. şi martorul D.T., cel care se afla în maşina părţii vătămate în momentul incidentului, ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei. Astfel partea vătămată a declarat că menţine declaraţiile anterioare, precizând că îi cunoaşte pe toţi inculpaţii din vedere, fără a avea relaţii de prietenie sau de duşmănie cu vreunul dintre ei. Despre incidentul cu inculpaţii partea vătămată a arătat că în luna iulie 2008, într-o după amiază a fost sunat de către fratele său fiind rugat să se deplaseze la naşul acestuia pentru a-i da o sumă de bani, lucru pe care l-a şi făcut însoţit fiind de martorul D.T. În momentul în care a ajuns la destinaţie, parcând maşina i-a văzut pe inculpaţi îndreptându-se către el, respectiv pe T. şi D., prin faţa maşinii şi chiar înainte să apuce să coboare a fost lovit în zona capului din spate, fără a putea vedea de către cine. Partea vătămată a arătat că ulterior a aflat de la martorul B.A. că cel ce l-a lovit era inculpatul D.S. Partea vătămată a mai precizat ca înainte de a fi lovit l-a lovit în apropiere de locul incidentului pe inculpatul D.M., fără a putea preciza dacă acesta la momentul respectiv avea o altă înfăţişare, întrucât fizionomia este aceeaşi, iar în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii T. şi D. că nu i-a văzut să lovească, deşi văzuse în mâna lui T. un cuţit, revenind astfel asupra declaraţiilor din faza de urmărire penală în care a arătat că a fost bătut de toţi inculpaţii, arătând totuşi că inculpatul Z., care se afla cu grupul din spatele sau l-a lovit cu un obiect pe care îl avea în mână întrucât în momentul imediat următor primirii loviturii s-a întors şi l-a văzut pe acesta în imediata sa apropiere având în mână un pistol. Despre maşina cu care erau inculpaţii acesta a precizat ca era un „Y";, în care nu se afla însă D.M. Tot în această declaraţie partea vătămată a arătat că nu s-au făcut presiuni asupra sa să-şi retragă plângerea, nici direct de către inculpaţi şi nici prin intermediari, cu atât mai puţin prin martorul P.E., care este naşul copilului său. Martorul D.T. a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că îi cunoaşte pe inculpaţii D., T. şi Z., iar în ziua incidentului l-a însoţit pe partea vătămată la o persoană pe nume N. şi în timp ce îl aşteptau în maşină pe acesta să coboare din bloc, de ei s-a apropiat un jeep negru din care a coborât T.M., care s-a apropiat de ei şi a avut un schimb de replici cu partea vătămată, iar în momentul în care acesta a vrut să iasă din maşină l-a lovit pe acesta în cap cu un lemn. Martorul a mai arătat că partea vătămată a parat lovitura cu mâna, moment în care el a sărit din maşină şi a fugit, văzându-l şi pe D.M. coborând din maşină, şi auzindu-l pe acesta cum striga să fie lăsată partea vătămată în pace. În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, martorul a precizat ca pe D.M. nu l-a văzut la locul incidentului, iar pe D.S. şi Z.V. i-a văzut apropiindu-se în timp ce el se îndepărta în fugă dar fără a acţiona în vreun fel. Martorul a precizat că după 3 - 4 zile de la incident a fost contactat telefonic de G.D. fiind rugat să declare altceva decât ce a văzut în sensul că au mai fost şi alte persoane la incident. La termenul din 26 noiembrie 2009 instanţa a procedat la audierea martorului N.E.A., din a cărui declaraţie a reţinut că îi cunoaşte atât pe inculpaţi cât şi pe partea vătămată şi că a asistat întâmplător la incidentul dintre aceştia. I-a văzut pe aceştia cu două maşini, precum şi faptul că inculpatul T. a coborât din maşină, după ce a avut un schimb de replici cu G.D., dar că acesta din urmă s-a îndreptat primul către maşina inculpaţilor şi i-a aplicat o lovitură lui T. acesta ripostând la rândul său şi aplicându-i o lovitură în cap cu racheta de tenis. Despre inculpaţii Z. şi D. acelaşi martor a precizat că aceştia se aflau în spatele lui T. strigând la aceştia să se oprească, dar că nu i-a văzut pe niciunul să lovească pe cineva sau să aibă vreun obiect în mână. Martorul N.C. a fost audiat la termenul din 09 decembrie 2009, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, instanţa reţinând faptul că a fost de faţă la incidentul care a avut loc între părţi, mai precis se afla în scara blocului când l-a văzut pe T. zis P. în timp ce se afla lângă maşina părţii vătămate cu care a avut un schimb de replici, după care l-a văzut pe acelaşi inculpat aplicându-i părţii vătămate cu un băţ de circa 4 cm grosime o lovitură. Martorul a arătat ca ceilalţi inculpaţi, respectiv D., Z. şi D.S. se aflau lângă maşina inculpatului T. fără a avea vreun obiect asupra lor. Acelaşi martor a precizat că nu-şi menţine declaraţiile făcute în faza de urmărire penală întrucât acestea au fost consemnate şi descrise de organele de anchetă, care l-au şantajat întrucât avea propriile sale probleme cu conotaţie penală.

La acelaşi termen a fost audiat şi martorul M.C., în care acesta îşi menţine declaraţiile anterioare, că a fost de faţă la incidentul dintre părţi, la o distanţă de aproximativ 40 m, el apărând exact în momentul în care inculpatul T. se certa cu partea vătămată şi a văzut cum T. l-a lovit pe acesta cu un băţ cu o grosime de 3 cm, după care s-a îndepărtat, fără să fi observat că partea vătămată să fi ripostat, deşi după incident l-a văzut zgâriat la cap. Acelaşi martor a precizat ca îl cunoaşte pe inculpatul D.M., dar că acesta nu se afla la locul incidentului. Au fost audiaţi martorii I.C.P., T.M., la termenul din 09 decembrie 2009 şi martorii T.H., O.E.D. şi I.I., M.A.V. la termenul din 16 decembrie 2009, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, precum şi martorii D.L., M.R., I.C.A., B.N.M., B.A.M., B.A. la termenele din 21 ianuarie 2010 şi 26 ianuarie 2010, declaraţii în care aceştia au arătat că menţin declaraţiile din faza de urmărire penală. Martorii C.C.D. şi N.E.G. ale căror declaraţii se aflau consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, în care aceştia menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală, primul arătând că nu îl cunoaşte pe inculpatul I.Ş. şi că nu a pus niciodată parafa sa pe nici un formular, iar semnătura de pe parafă nu îi aparţine, fiind pusă de altcineva în momentele în care acordă consultaţii pacienţilor, iar al doilea precizând ca îl cunoaşte pe acelaşi inculpat, fiind colegi la acelaşi spital dar că nu a făcut nici o intervenţie pentru nici un pacient, iar pe inculpatul T. l-a consultat la cabinetul sau particular unde s-a prezentat cu o plagă prin înjunghiere în zona toracică. Instanţa a procedat la audierea martorului D.B. la termenul din 18 februarie 2010, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, din aceasta reţinând că martorul a revenit asupra tuturor declaraţiilor sale din faza de urmărire penală datorită faptului că i-a fost sugerată de către organele de cercetare, iar el s-a conformat întrucât este implicat într-un alt dosar penal intens mediatizat. A arătat însă că este adevărat că a vorbit la telefon cu inculpatul D. în seara incidentului, că acesta i-a solicitat numărul de telefon, acesta spunându-i că vrea să vorbească cu D., chiar martorul oferindu-se să-l însoţească, fără să-şi amintească dacă i-a povestit că l-ar fi bătut. Martorul a precizat însă ca tatăl inculpatului Z. I-a sunat şi i-a spus că acesta l-ar fi bătut pe D. Despre partea vătămată martorul a arătat că s-a întâlnit cu acesta şi i-a precizat că a fost bătut fără a-i indica numele autorilor, însă precizându-i că se va răzbuna. Din declaraţia martorului P.E., audiat la termenul din 26 ianuarie 2010, instanţa a reţinut că acesta îi cunoaşte atât pe inculpaţi cât şi pe partea vătămată, care este finul său şi ştie de la acesta din urmă că a avut loc o încăierare între el şi alte persoane printre care şi inculpatul T., dar despre care nu cunoaşte detalii. Martorul a precizat că s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul T. care i-a comunicat că doreşte o întâlnire cu partea vătămată pentru a ajunge la o înţelegere în vederea împăcării şi I-a rugat pe martor să stabilească o întâlnire în acest sens, dar că nu ştie dacă a mai avut loc întâlnirea sau nu.Tribunalul nu a putut proceda la audierea celorlalţi martori respectiv G.V.V., P.R.A. şi R.A.N, P.I., întrucât aşa cum rezultă din referatele întocmite de organele de poliţie aceştia nu mai locuiesc la adresele de domiciliu cunoscute, iar alte adrese nu sunt cunoscute, astfel încât urmează să fie avute în vedere declaraţiile acestora din faza de urmărire penală, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Coroborând aceste declaraţii cu înregistrările convorbirilor telefonice, raportul de expertiză medico-legală şi alte acte medicale efectuate în cauză, judecătorul fondului a considerat că acestea susţin acuzarea inculpaţilor, inclusiv premeditarea faptei de tentativă la omor iar faptul că nu s-a produs moartea victimei nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii şi nici împrejurarea că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus - din punct de vedere medical - în pericol viaţa, în contextul faptic reţinând numărul mare de lovituri aplicate victimei, zona anatomică vizată (capul), intensitatea mare a loviturilor aplicate. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului I.Ş., judecătorul fondului a opinat că fişa medicală completată de acesta, de raportul medico-legal, de raportul de constatare, probele de scris prelevate, coroborate cu declaraţiile martorilor C.C.D. şi N.E.G., precum şi cu declaraţia sa de recunoaştere a rezultat fără dubii că fapta acestuia constând în întocmirea unei note medicale false (prin contrafacerea scrierii şi a semnăturilor a doi medici şi prin aplicare fără drept a două parafe şi a ştampilei Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti), notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate şi o fractură a unui deget), întocmind această notă cu scopul de a produce consecinţe juridice (pentru a fi prezentată de către inculpat la institutul Naţional de Medicină Legală în vederea obţinerii unui certificat medico-legal), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., admiţând şi cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului în temeiul art. 334 C. proc. pen. aşa cum a fost formulată de parchet.

Nu au putut fi primite susţinerile potrivit cărora intenţia sa a fost aceea de a scurta procedura, inculpatul trebuind să plece datorită temerii că se va întâlni cu partea vătămată, acesta fiind contrazis chiar de către inculpatul T. care arată că i-a cerut ajutorul la câteva zile de la incident şi că a fost trimis la un cabinet particular al doctorului N. pentru consultaţie când I.Ş. (aflat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu) a întocmit o notă medicală în care a consemnat menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la inculpatul T.S.M., în sensul că acesta ar prezenta o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă şi două plăgi tăiate (una la nivelul scalpului şi alta la nivel toracic), notă medicală în care la rubrica „Semnătura şi Parafa"; a efectuat două semnături fanteziste şi a aplicat parafele martorilor P.R. şi C.C.D., medici în cadrul Secţiei Ortopedie a Spitalului Universitar de Urgenţă, trecând numărul din registrul de consultaţii al Camerei de Gardă - Ortopedie, (corespunzător momentului prezentării inculpatului T.S.M. la această unitate medicală, respectiv 23 iulie 2008, ora 01⁴⁵), însă a trecut data de 21 iulie 2008.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, din care rezultă că scrisul de pe nota medicală în cauză a fost efectuat de către învinuitul I.Ş., iar cele două semnături, corespunzătoare parafelor martorilor P.R. şi C.C.D., sunt contrafaceri realizate în mod fantezist.

Totodată învinuitul I.Ş. i-a pus la dispoziţie inculpatului T.S.M. o radiografie a unei alte persoane (care suferire o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă), pentru a fi prezentată la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";, în vederea obţinerii certificatului medico-legal. Inculpatul T.S.M. a folosit această notă medicală falsă şi radiografia pusă la dispoziţie de către învinuitul I.Ş. la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";, în baza acesteia eliberându-i-se certificatul medico-legal din 24 iulie 2008 din care rezultă faptul ar fi suferit leziuni care ar fi necesitat 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care ar fi fost produse prin lovire cu corpuri dure şi corpuri dure ascuţite - posibil cuţit, însă din raportul de expertiză medico-legală a Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici"; efectuat în cauza rezultă faptul că este improbabil ca cele două plăgi tăiate prezentate de către inculpatul T.S.M. la data de 24 iulie 2008 (data prezentării acestuia la Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici";) - plăgi care au fost produse prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător şi care necesită 7 - 8 zile de îngrijiri medicale - să dateze din data de 19 iulie 2008, ci ulterior acestei date. De altfel rezulta din adresa din 23 octombrie 2008 a Spitalului Universitar de Urgenţă că inculpatul a fost trecut în foaia de observaţie, dar că nu i-a fost efectuată nici o radiografie, în fapt inculpatul T. a efectuat această deplasare la unitatea spitalicească indicată pentru a fi înregistrat în registrul de consultaţii al Camerei de Gardă - Ortopedie, spre a i se putea elibera ulterior o notă medicală (necesară obţinerii certificatului medico-legal). Faţă de probatoriul despre care s-a făcut vorbire anterior rezultă că fapta inculpatului I.Ş., care - pentru a-l ajuta pe inculpatul T.S.M. să zădărnicească tragerea sa la răspundere penală - a pus la dispoziţia inculpatului o notă medicală falsificată (în modalitatea şi scopul arătate mai sus), precum şi o radiografie provenind de la o altă persoană, întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.).

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului T.S.M., raportată la activitatea inculpatului I.Ş., este evident că în condiţiile în care s-a făcut dovada că inculpatul I. la solicitarea sa l-a ajutat întocmindu-i o notă medicală, fapt recunoscut de ambii şi probat cu actele medicale descrise, în care i-a inserat anumite afecţiuni, despre care s-a făcut dovada că nu sunt reale nefiind confirmate de expertiza medico-legală, deci această faptă a inculpatului T.S.M., care l-a determinat pe învinuitul I.Ş. să întocmească o notă medicală falsă, notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate şi o fractură a unui deget), cu scopul de a produce consecinţe juridice (pentru a fi prezentată de către inculpat la institutul Naţional de Medicină Legală în vederea obţinerii unui certificat medico-legal), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen.) infracţiune pentru care a fost condamnat.

În măsura în care aşa cum a reţinut instanţa din probele administrate şi enumerate anterior că nota medicală respectivă este un fals, instanţa a apreciat de asemenea că fapta inculpatului T.S.M., care a folosit o notă medicală falsă, notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate şi o fractură a unui deget), prezentând-o la institutul Naţional de Medicină Legală în vederea obţinerii unui certificat medico-legal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.), infracţiune pentru care de asemenea inculpatul urmează a fi condamnat.

Reţinând contextul în care a avut loc incidentul dintre părţi, precum şi faptul că aceştia nu au contestat în vreun fel faptul că a fost deranjată liniştea şi ordinea publică, tribunalul având în vedere acelaşi material probatoriu administrat şi descris anterior apreciază că fapta inculpaţilor D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. şi D.S., care - la data de 19 iulie 2008, în intervalul orar 21¹⁵ - 21²⁰, pe aleea P. din Bucureşti, sectorul 6, au săvârşit acte de violenţă prin care au tulburat liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, în modalitatea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., infracţiune pentru care fiecare dintre aceştia au fost condamnaţi.

Având în vedere faptul că şi această infracţiune a fost comisă împreună (în calitate de coautori) de către cinci persoane, instanţa a reţinut în sarcina fiecărui inculpat circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Având în vedere faptul că inculpaţii D.V.M., T.S.M., Z.V.M. şi D.M. sunt majori, iar inculpatul D.S. este minor, în sarcina inculpaţilor majori (D.V.M., T.S.M., Z.V.M. şi D.M.) s-a reţinut şi pentru această infracţiune şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

În raport de încadrările juridice date faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat în parte, tribunalul le-a aplicat acestora pedepse cu închisoarea pentru faptele săvârşite, la individualizarea fiecărei pedepse avându-se în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele, gradul de pericol social concret pe care l-a prezentat săvârşirea faptelor, urmările socialmente periculoase produse prin săvârşirea faptelor reprezentat de sentimentul de insecuritate în rândul cetăţenilor generat de asemenea fapte, dar şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte. Instanţa reţine astfel că inculpaţii au avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor, totală sau parţială, dar că sunt la primul contact cu legea penală, cu excepţia inculpatului D.S. care deşi este minor, este cercetat în mai multe cauze penale, fără a fi fost condamnat însă până în prezent pentru vreuna dintre ele, aşa cum rezultă din fişa de cazier a acestuia. În acest context instanţa a avut în vedere cu privire la inculpaţi perspectivele de reintegrare în societate apreciind că şansele acestora de reintegrare, comportamentul acestora poate înregistra o evoluţie pozitivă, poziţia procesuală şi de asemenea şi comportamentul acestora înainte de săvârşirea acestor fapte reţinând pentru inculpaţi, cu excepţia inculpatului D.S., circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. prin raportare la dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., instanţa aplicându-le acestora pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea instanţa, având în vedere ca toţi inculpaţii au săvârşit mai multe fapte înainte de a fi fost condamnaţi pentru vreuna dintre ele, astfel ca a dispus în baza art 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., pentru fiecare inculpat în parte, contopirea pedepselor aplicate, astfel încât fiecare dintre ei va executa pedeapsă cea mai grea aplicată.

Pentru toţi inculpaţii instanţa a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, dar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestor pedepse, pentru toţi inculpaţii cu excepţia inculpatului D.S., consideră că perioada petrecută de aceştia în stare de arest a fost suficientă pentru înţelegerea de către aceştia a scopului pedepsei aplicate, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., motiv pentru care, în baza art. 86¹ C. pen., instanţa a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere aplicată fiecărui inculpat în parte, stabilind un termen de încercare conform dispoziţiilor art. 86² C. pen., termen compus dintr-un termen de 2 ani la care se adaugă durata efectivă a pedepsei aplicată fiecărui inculpat, considerat de instanţă ca fiind suficient pentru dovedirea de către aceştia a reeducării şi reintegrării sociale.

Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii D.M., D.S., T.S.M., D.V.M. şi Z.V.M.

Motivele de apel ale Parchetului vizează aspecte de nelegalitate şi netemeinicie ce ţin de următoarele probleme:

1. - greşita schimbarea a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului I.Ş. din dispoziţiile art. 288 alin. (2) C. pen. în dispoziţiile art. 288 alin. (1) C. pen. precum şi a faptei reţinută în sarcina inculpatului T.S.M. din dispoziţiile art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. în dispoziţiile art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

2. - hotărârea instanţei de fond este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului I.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. în raport de reţinerea circumstanţelor atenuante; sub aspectul cuantumului pedepselor de 3 luni închisoare aplicate inculpatului T.S.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen. în raport de reţinerea circumstanţelor atenuante.

3. - hotărârea instanţei este nelegală sub aspectul temeiul de drept în baza căruia urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante a coborât pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, astfel dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în loc de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. (în cazul infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen.), dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.) şi dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (pentru infracţiunile prev. de art. 264, 288 alin. (1) C. pen., 291 C. pen.).

4. - nelegalitatea hotărârii sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor D.V., T.S., Z.V., D.M. în condiţiile în care în raport de aceleaşi cauze de atenuare şi agravare reţinute în concurs instanţa le dă efecte diferite în raport de infracţiunile pentru care îi condamnă.

5. - nelegalitatea hotărârii sub aspectul omisiunii anularii înscrisului falsificat respectiv a notei medicale completată de către inculpatul I.Ş.

6. - nelegalitatea modalităţii de aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 71 - 64 C. pen. lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca urmare a aplicării la pedeapsă rezultantă a închisorii stabilită de către instanţă.

7. - lipsa de rol activ a instanţei de fond prin necomunicarea către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă a drepturilor sale procesuale, respectiv a lipsei menţiunii privind posibilitatea constituirii de parte civilă în proces şi a numelui părţii vătămate care a primit asistenţă medicală la unitatea spitalicească.

8. - netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor precum şi a modalităţii de executare; lipsa motivării individualizării executării pedepsei.

9. - netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului I.Ş. având drept consecinţă imposibilitatea aplicării faţă de acesta a pedepsei complementare a interzicerii profesiei de medic prev. de art. 64 alin. (1) C. pen. întrucât în raport de faptele săvârşite apreciem ca inculpatul este nedemn să mai exercite profesia de medic. Oral, reprezentantul Ministerului Public a solicitat şi recunoaşterea hotărârilor străine dispusă în cazul inculpatului D.M. în baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, învederând că nu mai susţine motivul de apel cu privire la măsura de siguranţă, în legătură cu rolul activ al instanţei faţă de Spitalul Clinic de Urgenţă.

Parchetul invocă că prima instanţă nu a motivat deloc această schimbare de încadrare juridică, rezumându-se la o admite conform solicitării procurorului de şedinţă.

Aşa cum a rezultat din materialul probator, la data de 24 iulie 2008, inculpatul I.Ş. - cadru medical la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti - în legătură cu atribuţiile sale de serviciu a completat cu date nereale o notă medicală (completată la solicitarea Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici"; urmare a trimiterii din 24 iulie 2008) notă medicală pe care inculpatul T.S.M., cunoscând ca este completată cu menţiuni neconforme cu realitatea, a prezentat-o la INML, în vederea obţinerii unui certificat medico-legal, certificat pe care apoi l-a folosit pentru a încerca sustragerea sa şi a celorlalţi inculpaţi de la răspunderea penală.

Chiar instanţa, în considerentele hotărârii, a remarcat că inculpatul I.Ş. a falsificat nota medicală în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi cu toate acestea dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, înlăturând agravanta prev. de alin. (2) de la art. 288 C. pen. Instanţa l-a condamnat pe inculpatul I.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. şi pentru infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. reţinând pentru ambele infracţiuni circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. instanţa a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată aceea de 3 luni închisoare. Pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. instanţa l-a condamnat pe inculpatul I.Ş. la o pedeapsă de 3 luni închisoare. Pedeapsa stabilită de către instanţa este nelegală întrucât infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu o pedeapsă între 3 luni şi 3 ani închisoare şi ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante instanţa trebuia să stabilească, în mod obligatoriu, o pedeapsă sub minimul special de 3 luni. Situaţia este identică şi în cazul inculpatului T.S.M. Instanţa a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. reţinând în cazul ambelor infracţiuni circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. este pedepsita cu închisoare de la 3 luni la 3 ani iar pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 291 atunci când este vorba de un înscris oficial este de la 3 luni la 3 ani închisoare. Reţinând circumstanţe atenuante, instanţa era obligată să coboare pedeapsă sub minimul special de 3 luni, în consecinţă pedeapsă de 3 luni stabilită este nelegală. În mod greşit, prima instanţă, atunci când a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în legătură cu infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.V., T.S. şi Z.V., D.M., s-a raportat la prev. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În cauză circumstanţa atenuantă a fost reţinută în legătură cu săvârşirea unei infracţiunii de omor, iar în acest caz sunt incidente prev. art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit căruia în cazul infracţiunilor de omor, dacă se constată existenta circumstanţelor atenuante pedeapsă închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, textul de lege reţinut de către instanţă fiind inaplicabil în acest caz. Instanţa s-a raportat, în mod greşit, la prevederile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. atunci când a reţinut circumstanţa atenuantă în cazul infracţiunilor: - de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştiţii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani) raportarea trebuia făcută la prev. art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa în considerente, însă în dispozitiv raportarea s-a făcut la dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani) raportarea trebuia făcută la dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (în considerentele hotărârii instanţa a făcut trimitere la prev. art. 76 C. pen., la modul general fără a indica, în mod expres litera la care se raportează). - de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 7 ani) raportarea trebuia făcută la dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (în considerentele hotărârii instanţa a făcut trimitere la prev. art. 76 C. pen., la modul general fără a indica, în mod expres litera la care se raportează). - de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani) raportarea trebuia făcută la dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., în timp ce în considerentele hotărârii instanţa de judecată face trimitere la dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d), în dispozitiv face aplicarea dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.). Pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. instanţa a aplicat inculpaţilor o pedeapsă de 3 ani închisoare (ajungând la acest cuantum ca urmare a coborârii pedepsei sub minimul special, efect al reţinerii circumstanţelor atenuante) iar pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. i-a condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare (reţinând aceleaşi circumstanţe atenuante însă nu a mai coborât pedeapsă sub minimul special). Într-adevăr coborârea pedepsei sub minimul special nu era obligatorie întrucât pentru infracţiunile susmenţionate au fost reţinute atât circumstanţe agravante cât şi atenuante, însă este nelegal ca instanţa sa dea efecte diferite aceloraşi cauze de atenuare şi agravare în raport de infracţiunile pe care îi condamnă.

S-a mai arătat că, urmare a acestei nelegalităţii, se ajunge ca, în mod netemeinic, o infracţiune mai gravă să fie sancţionată mai blând în raport cu o infracţiune cu un grad de pericol social mai redus.

Cu privire la inculpaţii D.V., T.S.Z.V., D.M., instanţa a apreciat, în considerentele hotărârii, ca aceştia sunt la primul contact cu legea penală şi având în vedere perspectivele de reintegrare ale acestora în societate, a reţinut în ceea ce-i priveşte circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. împrejurarea că inculpaţii D.V., T.S.Z.V., D.M., nu au antecedente penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei lor conduite anterioare săvârşirii infracţiunii şi nu poate fi considerată o circumstanţă atenuantă, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., ci reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens. Nu poate fi reţinută automat ca circumstanţă atenuantă lipsa antecedentelor penale cu atât mai mult cu cât inculpaţii D.V., T.S.Z.V., D.M., au avut iniţiativa infracţională şi au avut o atitudine nesinceră sau parţial sinceră pe parcursul procesului penal. Săvârşirea unei infracţiunii cu un grad de pericol social ridicat cum este infracţiunea de omor, de către mai multe persoane, printre care şi un minor, prin premeditarea faptei, într-un loc public, prin folosirea violenţelor constând în aplicarea mai multor loviturii părţii vătămate, cu corpuri contondente, în mod repetat şi cu mare intensitate, în zona capului, cauzând părţii vătămate leziuni grave, coroborate şi cu atitudinea pe care au avut-o inculpaţii după săvârşirea faptei, de a părăsi localitatea Bucureşti chiar în aceea noapte conştienţi de gravitatea faptei, aşa cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante chiar dacă inculpaţii nu au antecedente penale.

În acest sens s-a invocat practica judiciară. (CA Bucureşti, Decizia Penală nr. 65/2000, în C.P.J. 2000, p. 125; CA. Timişoara, Decizia Penală nr. 334 din 11 septembrie 2000, în B.J. 2000 - 2001, p. 324; CA. Timişoara, Decizia Penală nr. 449 din 5 iunie 2003, în B.J. 2003, p. 360)

Cu privire la cuantumul pedepselor, s-a apreciat că prin reţinerea formală a circumstanţei atenuante judiciare, instanţa de fond a coborât excesiv pedepsele în cazul infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. sub limita minimului special de 7,5 ani închisoare, respectiv până la 3 ani închisoare. Aceasta în condiţiile în care coborârea pedepsei sub minimul special nu era obligatorie întrucât instanţa a reţinut în sarcina inculpaţilor D.V., T.S.M., Z.V., D.M., şi circumstanţele agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. (premeditarea şi săvârşirea faptei împreună cu un minor).

Pentru motivele mai sus arătate, s-a susţinut că nu se justifică modalitatea de executarea a pedepsei stabilită de către instanţă şi anume cea prevăzută de art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpaţilor. Motivarea instanţei, referitoare la faptul că perioada petrecută de aceştia în arest a fost suficientă pentru înţelegerea de către aceştia a scopului pedepsei aplicate astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., nu poate fi reţinută faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite (printre care şi infracţiunea de omor), circumstanţele în care au fost săvârşite faptele, urmările produse şi nu în ultimul rând faţă de atitudinea nesinceră sau parţial sinceră a inculpaţilor. Mai mult, înţelegerea scopului pedepsei prin executarea arestului preventiv s-a dovedit a fi inexistent în raport şi de ultimul cuvânt al inculpaţilor.

Cu privire la inculpatul I.Ş., instanţa a remarcat că acesta a avut o poziţie de recunoaştere şi regret a faptelor comise, că este la primul conflict cu legea penală, că s-a prezentat în faţa organelor judiciare în vederea audierii, că are studii superioare şi că este o persoană integrată în societate şi, în consecinţă, a făcut aplicarea, în ceea ce-l priveşte pe acesta, a dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

S-a apreciat reţinerea acestor circumstanţe ca nejustificate, faţă de gravitatea faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele, faţă de consecinţele juridice produse şi nu în ultimul rând faţă de atitudinea inculpatului. Împrejurările reţinute de către instanţa referitoare la faptul că acesta are studii superioare, că este o persoană integrată în societate nu sunt de natură să atenueze ci dimpotrivă să agraveze situaţia inculpatului.

Astfel, inculpatul, medic de profesie, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu a întocmit o notă medicală în care a consemnat menţiuni necorespunzătoare realităţii cu privire la inculpatul T.S.M., în sensul că acesta ar prezenta o fractură de falangă medie la un deget de la mâna stângă şi două plăgi tăiate, nota medicală în care la rubrica ";Semnătura şi parafa„ a efectuat două semnături fanteziste şi a aplicat parafele aparţinând la doi medici din cadrul Secţiei de Ortopedie a Spitalului Universitar de Urgenţă, trecând numărul din registrul de consultaţii al Camerei de Garda Ortopedie corespunzător momentului prezentării inculpatului la aceasta unitate medicală însă a trecut o altă dată. Totodată inculpatul I.Ş. i-a pus la dispoziţie inculpatului T.S.M. o radiografie a unei alte persoane (care suferise o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă) pentru a fi prezentată la INML în vederea obţinerii unui certificat medico-legal.

În ceea ce priveşte poziţia inculpatului, chiar instanţa, în considerentele hotărârii, a remarcat că acesta nu este sincer atunci când afirma că intenţia sa a fost de a scurta procedura, inculpatul T.S. trebuind să plece datorită temerii că se va întâlni cu partea vătămată. Referitor la inculpatul D.S. s-a considerat că pedeapsa aplicată acestuia este netemeinică în raport de cuantumul de 3 ani şi 9 luni închisoare.

Instanţa i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special (3 ani şi 8 luni închisoare) deşi faptele săvârşite de către acesta sunt grave, fiind vorba de două infracţiunii dintre care una de omor, faţă de împrejurările în care au fost comise faptele, faţă de atitudinea inculpatului care nu a recunoscut participarea sa la săvârşirea faptelor, faţă de împrejurarea că inculpatul mai era cercetat şi pentru săvârşirea altor infracţiuni.

Inculpaţii s-au prevalat de următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii, după cum urmează inculpatul D.M. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea de nedenunţare a unei infracţiuni prev. de art. 262 C. pen., bazându-se pe faptul că el numai şi-a împrumutat maşina inculpaţilor, nefiind încunoştinţat de aceştia pentru ce urmează a fi folosită; inculpatul D.S. a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile ce i se impută cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 86¹ C. proc. pen.; inculpatul Z.V.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor, în forma reţinută în rechizitoriu, respectiv art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Inculpatul T.S.M. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanţa fondului şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, având în vedere că a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale şi este singurul întreţinător al familiei. Inculpatul D.V.M. a solicitat, în principal, achitarea sa pentru ambele infracţiuni ce i se impută, respectiv art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi art. 321 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Apărările inculpaţilor au fost similare celor manifestate cu ocazia soluţionării în fond a cauzei, din acest motiv considerăm că nu se mai impune reiterarea lor.

Apelurile au fost analizate de Curte prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

Evaluând probele cauzei în baza propriei analize, Curtea a constatat că probatoriul administrat este concludent şi pertinent atât în ceea ce priveşte existenţa faptelor deduse judecăţii cât şi a săvârşirii lor cu vinovăţie de către inculpaţi, justificând tragerea la răspundere penală a acestora.

Similar instanţei de fond, Curtea a considerat că în cauză nu este niciun dubiu cu privire la faptul că la data de 19 iulie 2008, pe aleea P. din Bucureşti, sector 6, între orele 21¹⁵ - 21²⁰, acţionând de conivenţă şi cu premeditare, inculpaţii D.V.M., T.S.M., Z.V.M. şi D.S., beneficiind de ajutorul material şi moral al inculpatului D.M. care le-a cedat autoturismul său pentru a fi folosit pentru deplasarea la locul faptei şi apoi la fuga acestora, participând totodată la urmărirea părţii vătămate până la locul comiterii faptei, l-au lovit cu corpuri contondente (bâte din lemn, mânerele obiectelor tăietoare, tocul unui pistol), în mod repetat şi cu mare intensitate pe partea vătămată G.D., loviturile suferite de acesta fiind îndeosebi în zona capului. În urma loviturilor suferite de la cei patru inculpaţi, partea vătămată a suferit multiple contuzii la nivelul capului, fiindu-i necesare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. În încercarea de a zădărnici aflarea adevărului inculpatul T.S.M. a formulat o plângere la Secţia 21 Poliţie, prezentând o adeverinţă medicală eliberată de inculpatul I.Ş. în baza unei radiografii de la un alt pacient din care să reiasă că acesta ar fi suferit o fractură la nivelul unui deget ca urmare a atacării sale cu un cuţit de către partea vătămată.

Curtea a constatat că instanţa fondului a făcut o riguroasă şi temeinică analiză a probelor cauzei, înlăturând motivat apărările inculpaţilor legate de:

- caracterul premeditat al activităţii lor infracţionale ce rezultă indubitabil din convorbirile telefonice interceptate între inculpaţi ce se coroborează cu declaraţiile denunţătorului, martorilor D.T., R.A. şi N.C., martori oculari ai incidentului, întărită şi de împrejurarea că au optat, cu ajutorul inculpatului D.M., pentru o maşină puternică şi rapidă care să le înlesnească fuga de la locul faptei; încercările de a determina schimbarea declaraţiilor martorilor (în parte reuşită, aceştia în faţa judecătorului schimbându-şi esenţial declaraţiile date în faza de urmărire penală) şi retragerea plângerii de către partea vătămată;contradicţiile evidente remarcate în declaraţiile inculpaţilor cu privire la ora producerii incidentului şi a locului, în scopul poziţionării în locuri care să le asigure alibiuri unora dintre inculpaţi, precum şi cu privire la numărul participanţilor încercându-se excluderea în totalitate a inculpaţilor D.M. şi D.V.M. şi „asumarea"; vinei de către T.S.M. care îşi „fabricase"; însă o adeverinţă medicală menită a acredita ideea că este singurul care l-a lovit pe partea vătămată după ce acesta îl lovise în prealabil;obiectul contondent folosit în lovirea părţii vătămate nu a putut fi reprezentat de racheta de tenis, având în vedere pe de o parte că aceasta nu are o greutate mai mare de câteva sute de grame, impropriu pentru a produce leziuni de felul celor suferite de partea vătămată şi nici marginile ascuţite iar pe de altă parte certitudinea că aceasta a fost lovit cu arme albe este dată de aceea că la domiciliul inculpatului D.M. au fost găsite săbii, cuţite şi alte arme albe.

Prin urmare, s-a apreciat că instanţa de fond a reţinut o încadrare juridică corectă, în raport de starea de fapt relevată de probele cauzei şi care au răsturnat prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 66 C. proc. pen. în favoarea inculpaţilor care nu au probat lipsa lor de temeinicie.

Împrejurarea că în cursul reaudierii în cadrul cercetării judecătoreşti martorii au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală nu este de natură, prin ea însăşi, să înlăture declaraţiile anterioare deoarece ar lipsi de eficienţă o probă administrată în mod legal, atâta vreme cât retractarea nu a fost temeinic motivată şi datele cauzei formează convingerea că relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

Astfel, s-a considerat şi aceasta în virtutea unei concluzii unanim admise de literatura şi practica judiciară că intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului şi chiar dacă leziunile produse prin activitatea infracţională au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei, intenţia indirectă de a ucide este redată de folosirea unor corpuri dure, apte să producă moartea iar pe de altă parte zona lovită - capul - este o zonă vitală a corpului, împrejurări ce nu pot fi separate şi de celelalte elemente materiale: atacul a avut loc prin surprindere şi fără a exista posibilitatea victimei de a se apăra şi care dovedesc urmărirea de către inculpaţi sau numai accepţiunea producerii morţii victimei, ceea ce, pe plan subiectiv, a caracterizat în drept activitatea infracţională ca o tentativă la infracţiunea de omor calificat iar nu aceea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Consideraţiile care preced pledează pentru această încadrare juridică şi răspund, totodată, şi criticilor făcute de inculpaţi pe acest aspect.

Cât privesc criticile Parchetului, Curtea le-a considerat întemeiate având în vedere următoarele argumente:

Schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.Ş. din dispoziţiile art. 288 alin. (2) C. pen. în dispoziţiile art. 288 alin. (1) C. pen. şi a celei imputate coinculpatului T.S.M. din dispoziţiile art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. este nejustificată, în condiţiile în care chiar în considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că inculpatul I.Ş. a falsificat nota medicală în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nemotivându-şi în niciun fel această schimbare de încadrare juridică, optând doar a preciza că această schimbare o va admite la solicitarea procurorului de şedinţă.

Prin urmare, s-a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor I.Ş. şi T.S.M. în încadrările juridice iniţiale şi condamnarea acestora la pedepse într-un cuantum moderat prin reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanţa fondului s-a considerat că a manifestat o clementă excesivă la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.V.M., Z.V.M., D.M. şi T.S.M., atât în privinţa cuantumului cât şi a modalităţii lor de executare pentru infracţiunile de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen., ignorând atât contextul infracţional în care au avut loc faptele, cât şi atitudinea procesuală nesinceră şi încercarea de zădărnicire a aflării adevărului de către inculpaţi care pledează pentru un cuantum adecvat şi o modalitate de executare a pedepsei apte să realizeze scopul pedepsei instituit de art. 52 C. pen., cel de exemplaritate dar şi punitiv. În atare condiţii, s-a opinat la majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor D., Z., T.S.M. şi D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat cu menţinerea în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., dată fiind lipsa antecedentelor penale şi la executarea lor în regim de detenţie, considerând că simpla pronunţare a hotărârii nu este suficientă pentru a-i convinge pe inculpaţi de necesitatea respectării legii, pedeapsă, ca măsură de constrângere având, pe lângă scopul său educativ şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi comportamentul inculpaţilor.

Având în vedere starea de minorat a inculpatului D.S., s-a apreciat că se impune, în temeiul art. 109 alin. (3) C. pen., înlăturarea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi anularea înscrisului falsificat de inculpatul I.Ş., respectiv a notei medicale din 21 iulie 2008.

Privitor la cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Raional Petrici, Bulgaria privind pe inculpatul D.M., Curtea, a respins-o întrucât la dosarul cauzei a fost depusă copia acestei hotărâri iar nu originalul.

În raport de consideraţiile de fapt şi de drept care au fost enunţate, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa atacată sub următoarele aspecte:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor I.Ş. şi T.S.M. din infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. şi respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul I.Ş. şi respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul T.S.M.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.Ş. la pedeapsă închisorii de 3 luni, pe care a contopit-o, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsă de 2 luni închisoare aplicată acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., dându-i spre executare pedeapsă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.S.M. la 3 luni închisoare pe care a contopit-o în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. cu pedepsele aplicate pentru art. 291 C. pen., art. 321 C. pen. şi art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen.

A majorat pedepsele aplicate inculpaţilor D.V.M. zis „M. al lui V.";, Z.V.M. zis „C."; şi D.M. zis „E."; pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. combinat cu art. 76 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen., de la 3 ani închisoare la câte 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pe care le-a contopit în conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., dându-le spre executare acestora pedeapsă cea mai grea, de câte 5 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b C. pen.

A majorat pedeapsă aplicată inculpatului T.S.M. zis „P."; de la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. la 6 ani închisoare pe care a contopit-o, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu pedeapsă de 1 an închisoare şi 2 pedepse a câte 3 luni închisoare aplicate acestuia în baza art. 321 alin. (1) C. pen., art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., dându-i spre executare acestuia pedeapsă cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului D.V.M., T.S.M., Z.V.M. şi D.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. de la data rămânerii definitive a deciziei şi până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 109 alin. (3) C. pen., a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. inculpatului minor D.S.

A dispus anularea înscrisului falsificat de inculpatul I.Ş., respectiv a notei medicale din 21 iulie 2008 eliberată pe numele inculpatului T.S.M.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. şi D.S.

În conformitate cu art. 383 C. proc. pen. s-a computat prevenţia inculpaţilor Z., T., D. şi D. de la 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009 şi de la 29 ianuarie 2009 la 08 mai 2009 pentru coinculpatul D.

Împotriva acestei, decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii D.V.M., T.S.M., D.S., Z.V.M., D.M. şi I.Ş.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17², 10 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 4 aprilie 2011, şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti spre soluţionarea apelului inculpatului D.S., iar cu privire la ceilalţi inculpaţi reţinerea cauzei spre rejudecare şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului I. iar cu privire inculpaţii Z. şi D. deducerea corectă a detenţiei şi pronunţarea unei decizii conform criticilor arătate.

Apărătorul inculpatului D.S., a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea apelului.

Apărătorul inculpatului D.V.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 17 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, arătând că în mod greşit instanţele nu au apreciat materialul probator, inculpatul nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, arătând că se impune în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului, în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. având în vedere că partea vătămată a avut nevoie de 10 - 12 zile îngrijiri medicale, şi aplicarea unei pedepse reduse cu suspendarea condiţionată, a mai arătat că obiectele folosite nu au fost găsite în posesia acestui inculpat.

Apărătorul ales inculpatului T.S.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 17 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, în recursul parchetului a pus concluzii de respingere cu privire la criticile vizându-l pe acest inculpat.

Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului T.S.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 17 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

În subsidiar a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) şi 76 C. pen., reducerea pedepsei aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Apărătorul inculpatului Z.V.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 17 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a solicitat achitarea, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) şi 76 C. pen., reducerea pedepsei aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., a depus la dosar adeverinţă medicală.

Apărătorul inculpatului D.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel şi reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.

Apărătorul inculpatului I.Ş. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei.

Examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte, consideră recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.S., ca fiind fondate urmând a fi admise, iar recursurile declarate de inculpaţii T.S.M., Z.V.M., D.M. şi I.Ş., ca fiind nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce vor urma:

Cu privire la recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.S., Înalta Curte, reţine că, într-adevăr instanţa de apel a omis să se pronunţe prin dispozitivul deciziei recurate şi cu privire la apelul inculpatului D.S.

Faptul că ulterior pronunţării deciziei, respectiv prin încheierea de la data de 4 aprilie 2011, s-a încercat complinirea acestei omisiuni prin acea încheiere, nu echivalează cu analizarea şi soluţionarea apelului inculpatului,existând neconcordanţe între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia, motiv pentru care se va trimite cauza la instanţa de apel pentru a se pronunţa şi cu privire la apelul acestui inculpat.

Cu privire la inculpatul I.Ş., Înalta Curte, în baza art. 71 C. pen., se impune aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu referire la pedeapsă de 3 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii de 3 luni, se va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Cu, privire la critica vizând computarea prevenţiei inculpaţilor Z.V.M., Înalta Curte, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009 şi nu de la data de 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009, cum greşit s-a menţionat în decizia recurată, iar pentru inculpatul D.M. va deduce din cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009 şi nu de la data de 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009, cum greşit s-a menţionat în decizia recurată.

Cu privire la recursurile inculpaţilor T.S.M., Z.V.M., D.M. şi I.Ş., criticile acestora sunt identice cu cele formulate la instanţa de apel şi apărările de la instanţa de fond.

Astfel, Înalta Curte, reţine că la data de 19 iulie 2008, pe aleea P. din Bucureşti, sector 6, între orele 21¹⁵ - 21²⁰, acţionând de conivenţă şi cu premeditare, inculpaţii D.V.M., T.S.M., Z.V.M. şi D.S., beneficiind de ajutorul material şi moral al inculpatului D.M. care le-a cedat autoturismul său pentru a fi folosit pentru deplasarea la locul faptei şi apoi la fuga acestora, participând totodată la urmărirea părţii vătămate până la locul comiterii faptei, l-au lovit cu corpuri contondente (bâte din lemn, mânerele obiectelor tăietoare, tocul unui pistol), în mod repetat şi cu mare intensitate pe partea vătămată G.D., loviturile suferite de acesta fiind îndeosebi în zona capului. În urma loviturilor suferite de la cei patru inculpaţi, partea vătămată a suferit multiple contuzii la nivelul capului, fiindu-i necesare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. În încercarea de a zădărnici aflarea adevărului inculpatul T.S.M. a formulat o plângere la Secţia 21 Poliţie, prezentând o adeverinţă medicală eliberată de inculpatul I.Ş. în baza unei radiografii de la un alt pacient din care să reiasă că acesta ar fi suferit o fractură la nivelul unui deget ca urmare a atacării sale cu un cuţit de către partea vătămată. Înalta Curte, apreciază că instanţa de apel a reţinut o încadrare juridică corectă, în raport de starea de fapt relevată de probele cauzei şi care au răsturnat prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor. În mod corect s-a apreciat de instanţă şi aceasta în virtutea unei concluzii unanim admise de literatura şi practica judiciară că intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului şi chiar dacă leziunile produse prin activitatea infracţională au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei, intenţia indirectă de a ucide este redată de folosirea unor corpuri dure, apte să producă moartea iar pe de altă parte zona lovită - capul - este o zonă vitală a corpului, împrejurări ce nu pot fi separate şi de celelalte elemente materiale: atacul a avut loc prin surprindere şi fără a exista posibilitatea victimei de a se apăra şi care dovedesc urmărirea de către inculpaţi sau numai accepţiunea producerii morţii victimei, ceea ce, pe plan subiectiv, a caracterizat în drept activitatea infracţională ca o tentativă la infracţiunea de omor calificat iar nu aceea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cum s-a solicitat schimbarea încadrării juridice de către inculpaţi.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului I.Ş., care în calitate de medic a întocmit o notă medicală falsă (prin contrafacerea scrierii şi a semnăturilor a doi medici şi prin aplicare fără drept a două parafe şi a ştampilei Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti), notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate şi o fractură a unui deget), întocmind această notă cu scopul de a produce consecinţe juridice (pentru a fi prezentată de către inculpat la institutul Naţional de Medicină Legală în vederea obţinerii unui certificat medico-legal), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.astfel că în mod corect s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului.

Vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită prin întreg materialul probator administrat în cauză respectiv, declaraţiile martorilor audiaţi, indicaţi detaliat anterior în sentinţa instanţei de fond, raportul de constatarea tehnico-ştiinţifică grafică, certificatul medico-legal din 24 iulie 2008, raportul de expertiză medico-legală al Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici"; efectuat în cauză, de menţionat că declaraţiile martorilor s-au coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice, raportul de expertiză medico-legală şi alte acte medicale efectuate în cauză, acestea susţin acuzarea inculpaţilor, inclusiv premeditarea faptei de tentativă la omor iar faptul că nu s-a produs moartea victimei nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii şi nici împrejurarea că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus - din punct de vedere medical - în pericol viaţa, în contextul faptic reţinând numărul mare de lovituri aplicate victimei, zona anatomică vizată (capul), intensitatea mare a loviturilor aplicate.

Faptul că în cursul reaudierii în cadrul cercetării judecătoreşti martorii au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală nu este de natură, prin ea însăşi, să înlăture declaraţiile anterioare deoarece ar lipsi de eficienţă o probă administrată în mod legal, atâta vreme cât retractarea nu a fost temeinic motivată şi datele cauzei formează convingerea că relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

Cu privire la reindividualizarea pedepselor, Înalta Curte, a apreciat că, la fond s-a manifestat o clemenţă excesivă la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.V.M., Z.V.M., D.M. şi T.S.M., atât în privinţa cuantumului cât şi a modalităţii de executare pentru infracţiunile de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen., ignorând atât contextul infracţional în care au avut loc faptele, cât şi atitudinea procesuală nesinceră şi încercarea de zădărnicire a aflării adevărului de către inculpaţi, astfel că în mod corect instanţa de apel a majorat pedepsele inculpaţilor şi a schimbat modalitatea de executare a acestora în regim de detenţie, pentru ca pedepsele aplicate să fie apte să realizeze scopul pedepsei instituit de art. 52 C. pen., cel de exemplaritate dar şi punitiv, pentru a-i convinge pe inculpaţi de necesitatea respectării legii, pedeapsă, ca măsură de constrângere având, pe lângă scopul său educativ şi o finalitate de exemplaritate, dându-le posibilitatea reintegrării sociale viitoare, după executarea pedepselor privative de libertate.

Împrejurarea că inculpatul D. a invocat că are 2 copii minori în întreţinere, că inculpaţii au avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor, totală sau parţială, dar că sunt la primul contact cu legea penală, au fost avute în vedere de instanţă la individualizarea judiciară a pedepselor.

Faţă de aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia II-a penală.

Se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de inculpatul D.S., la aceleiaşi instanţă respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Se vor menţine actele îndeplinite cu privire la inculpatul D.S. până la 17 martie 2011.

În baza art. 71 C. pen., se va aplica inculpatului I.Ş., pedeapsă accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii de 3 luni, se va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.V.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009, iar pentru inculpatul D.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. şi I.Ş. împotriva aceleiaşi decizii.

Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi T.S.M., Z.V.M., D.M. şi I.Ş. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat D.V.M., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului D.S. în sumă de 400 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia II-a penală.

I. Casează decizia recurată şi trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de inculpatul D.S., la aceleiaşi instanţă respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Menţine actele îndeplinite cu privire la inculpatul D.S. până la 17 martie 2011.

1. În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului I.Ş., pedeapsă accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii de 3 luni, suspendă executarea pedepsei accesorii.

2. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.V.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009, iar pentru inculpatul D.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. şi I.Ş. împotriva aceleiaşi decizii

Obligă recurenţii inculpaţi T.S.M., Z.V.M., D.M. şi I.Ş. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.V.M., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului D.S. în sumă de 400 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4254/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4252/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4253/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4253/2011. Penal